cursul 2bb

8/15/2019 CURSUL 2bb

http://slidepdf.com/reader/full/cursul-2bb 1/12

1

Operațiunile de export-import

Derularea operaţiunii de export înseamnă ansamblul activităţilor prin intermediul cărora auloc livrarea mărfii de la vânzător la cumpărător, pe de o parte,şi efectuarea plăţ ii de cătrecumpărător în beneficiul vânzătorului, pe de altă parte. Baza juridică o reprezintă contractul devânzare internaţională, care creează între părţi raporturi de tipul debitor-creditor (importatorul esteţinut să plătească preţul, dobândind dreptul de proprietate asupra mărfii; exportatorul este îndreptăţ it să primească preţul, având obligaţia de a livra marfa).

Schema generală a derulării unei operaţiuni de export-import este prezentată în figura 1.2.

Figura 1.2. Derularea opera ţ iunii de export-import

Producător Firma de comerţexterior

Importator

Bancaexportatorului

Bancaimportatorului

Expediţionar

Marfa Cărăuş Organevamale

(1 (!

("a (#$

("$ (#a

(%a (& ("c

(' ( a

()

( $ ( c (1*



2

Temeiul juridic al operaţiunii îl constituie contractul de vânzare internaţională, încheiat defirma de comerţ exterior în nume propriu, dar în contul producătorului, cu un client extern (2).Firma acţionează ca un comisionar, în baza contractului de intermediere semnat cu producătorul(1). Pentru efectuarea plăţ ii, clientul extern deschide un acreditiv, plătibil la banca exportatorului(3a, b, c). Avizat de firma de comerţ exterior că acreditivul a fost deschis, furnizorul intern va luamăsurile necesare pentru efectuarea livrării. În acest sens, firma de comerţ exterior contactează unexpediţionar (4), care se ocupă de toate activităţileşi formalităţile legate de transportul mărfurilorşi înprimul rând de angajarea unui cărăuş (transportator) (5), care urmează să asigure transferul fizic almărfii din staţia de expediţie în cea de destinaţie (6a, 6b, 6c). Totodată, se procedează la asigurareamărfii în trafic internaţional, prin încheierea unui contract cu o casă de asigurări, acest document (poliţade asigurare) urmând să însoţească marfa pe parcurs extern, alături de celelalte documente de livrare:factura externă, documentul de transport, darşi certificatul de origine, certificatul de calitate etc.

Aceleaşi documente fac parte din setul ce urmează a fi depus la bancă de exportator pentru încasarea contravalorii exportului (7). Firma de comerţ exterior va încasa suma în valută reprezentând valoarea livrării (8a)şi o va transfera în monedă naţională sau valută la producătorulintern, după ce şi-a reţinut comisionul (8b).

În urma efectuării plăţ ii (9a, b) importatorul va intra în posesia documentelor care-i permitridicarea mărfii ajunse la destinaţie. Cum este vorba de un export CIF, formalităţ ile vamale intră în sarcina sa (10).

La derularea tranzacţiei internaţionale concură mai multe tipuri de firme prestatoare deservicii: expediţionarul, cărăuşul, asiguratorul.

Expedi ţ ionarul ( freight forwarder) este o firmă care realizează, pe baza mandatului exportatorului,ansamblul operaţiunilor necesare pentru livrarea mărfiişi ajungerea acesteia la destinaţie.

C ă r ău şul sau transportatorul (carrier ) realizează deplasarea efectivă a mărfurilor în spaţiu, cel maifrecvent la ordinul expeditoruluişi pe contul exportatorului sau importatorului.

Asigur ă torul (inssurance company)este o firmă care preia, pe bază de contract, anumite riscuri legatede livrare, urmând ca, în cazul producerii daunelor, să-l despăgubească pe asigurat (exportatorul sauimportatorul).

Modalit ăț i de realizare a exportului Firmele exportatoareşi importatoare pot apela la mai multe modalităţi de realizare a

operaţiunilor comerciale internaţionale. Astfel, după modul de acces pe pieţele externe se practică operaţiunile efectuate direct de către firma producătoare sau cele în care exportatorul / importatorulapelează la o casă de comerţ sau la un intermediar.

În literatură se distinge însă, în general, între exportul directşi exportul indirect. Pe de altă parte, participanţii la tranzacţiile de export-import pot îndeplini mai multe funcţii: de producător-exportator, de comerciant sau de intermediar în tranzacţii.

Exportul directExportul direct este acea formă de operaţiune de export-import în care producătorul încheie

şi execută contractul de vânzare internaţională prin stabilirea unei relaţii nemijlocite cu clientulextern.

Această modalitate se caracterizează prin faptul că exportatorul (producătorul) dispune deo structură organizatorică prin intermediul căreia realizează operaţiunile de prospectare, negociere,contractareşi derulare a operaţiunii de export. Ca atare, acesta este în măsură să controleze întregulproces de contractareşi comercializare (în literatura franceză, această modalitate este denumită “export controlat”) . [4]



3

Exportul direct cunoaşte mai multe forme de realizare care merg de la derularea tranzacţieicu clienţii străini de către firmă, prin structurile organizatorice dinţara de sediu, până la crearea înstrăinătate a unor structuri dependente de exportator sau controlate de acesta. (Figura 1.1)

Figura 1.1.Exportul direct pe pieţele externe

Avantajele organizării unui aparat propriu de comerţ exterior constau, în principal, în următoarele:- oferă producătorilor posibilitatea să participe la însuşirea profitului comercial;- producătorii se menţin în contact direct cu piaţa, reacţion nd în mod operativ la

sc!imbările care au loc în domeniul cererii şi adapt nd producţia de export la cerinţelemobile ale pieţei;

- oferă posibilităţi de promovare a produselor, a mărcii de fabrică, precum şi deconsolidare, pe această bază, a poziţiei întreprinderii pe piaţa externă"

#xportul-importul direct comportă şio serie de inconveniente :

Auxiliarii de comerţ #xpeditorul internaţional $foreign

for%arders& 'ăncile $ban(s& )ransportatorul $carriers& *irmele de asigurări $insurance

compan+&

Ţara A

ocaţiaproducătorului

Ţara B

lienţii finali

.agazinero rii

Firmeindependente

/istribuitori Agenţi

*iliala decomerţ



4

- c!eltuielile de comercializare sunt ridicate şi, ca urmare, numai de la un anumitvolum al v nzărilor exportul direct devine rentabil;

- riscurile specifice activităţii de comerţ exterior se răsfr ng direct asupra firmei;- este necesară constituirea unor servicii sau compartimente profilate pe activităţile

internaţionale şi încadrate cu personal de specialitate, ceea ce implică noi costuri şi riscuri în planul managementului"

0rincipalele forme de realizare a acestei modalităţi de export sunt: exportul prinstructuri interne, utilizarea unui reprezentant în străinătate, constituirea de birouricomerciale, sucursale şi filiale"

Exportul prin structuri interne . În acest caz, firma exportatoare, care dispune deservicii sau direcţii de comerţ exterior, încheie direct cu clientul extern contracte de vânzareinternaţională în numeşi pe cont propriuşi se ocupă de executarea acestora. Această modalitatese practică în câteva situaţii.

În primul rând , exportul direct se realizează atunci când exportatorul a obţinut comenzi dinstrăinătate în urma activităţ ii sale promoţionale sau ca urmare a participării la târguri sau expoziţiiinternaţionale.

Acest mod de acces pe pieţele externe se întâlneşte adesea la întreprinderile aflate la începutul experienţei lor internaţionale. El poate deveni însă o practică de durată în cazulproduselor standardizateşi care se nu necesită realizarea unui pachet de export complex (produse,furnituri industriale, servicii tehnice etc.)

În al doilea rând , exportul direct poate fi rezultatul participării reuşite la o licitaţieinternaţională. Este vorba, în acest caz, de contracte având ca obiect bunuri de echipament(instalaţii, uzine “la cheie” etc.) sau câştigarea unor comenzi de stat din parteaţării importatoare.

În al treilea rând , se include în această categorie de exporturi, vânzarea prin corespondenţă ,contractul fiind încheiat pe baza comenzilor primite în urma trimiterii în străinătate de cataloagesau propuneri de afaceri prin fax. O formă specifică, şi în deosebită expansiune în ultimii ani, estevânzarea internaţională prin internet, respectiv comerţul electronic(e-commerce).

Există o mare diversitate de structuri de comerţ exterior, adică de modalităţ i de combinareşi valorificare a resurselor materialeşi umane în acest domeniu de afaceri. Totuşi, fiecare dintreacestea trebuie să asigure realizarea unui număr determinat de funcţii, definitorii pentru tranzacţiade comerţ exterior: prospectarea, negocierea, contractarea, derularea.Vezi şi Anexa 1

Cele mai importante structuri organizatorice în comerţul exterior sunt serviciul deexport/import, ca departament specializat în cadrul firmelor producătoare sau de comerţ şi firmade comerţ exterior, formă particulară de casă de comerţ. Un rol major revine, în aceste structuri,gestiunii resurselor umane, specialiştii de comerţ exterior.

Serviciul de export/import. Firmele care au relaţii cu piaţa externă î şi organizează, îngeneral, un serviciu special consacrat operaţiunilor de comerţ exterior. Serviciul de export/importeste constituit din toate persoanele – lucrători de comerţ exterior - care se află în relaţii directe sauindirecte cu clienţii, furnizoriişi diferiţii intermediarişi comercianţi din comerţul internaţional. [5]

/in punct de vedere organizatoric, serviciul de export1import poate fisubordonat departamentului de mar(eting 2 comercializare - sau se poate situa peacelaşi nivel cu alte diferite departamente funcţionale; alegerea depinde de importanţaacordată de către firmă activităţilor internaţionale"

0rima variantă este specifică întreprinderilor mici şi mijlocii, în care serviciulcomercial se ocupă at t de piaţa internă, c t şi de exporturi" 3n acest caz, activitatea



5

de export nu este bine individualizată, motiv pentru care o serie de întreprinderi aurecurs la varianta organizatorică în care departamentul mar(eting doar supraveg!ează

exportul de care se ocupă direct un responsabil specialist"3n cadrul acestei structuri autonome, dar care răm ne implicată în definireapoliticii comerciale de ansamblu, activitatea pe piaţa externă se află în sarcina unuipersonal specializat" 3n acest caz, poziţia sa ierar!ică îi permite luarea de deciziicalificate, operative, în raport cu condiţiile conjuncturale concrete"

Serviciul de export/import îndeplineşte două categorii de atribuţii în domeniul comerţuluiexterior: cele de natură comercială şi cele de natură administrativă. Pe de alte parte, în ceea cepriveşte rolul acestui compartiment în activitatea de ansamblu a firmei, acesta se defineşte pe două direcţii principale: contribuţia la strategia de ansamblu a firmeişi acţiune operativă pe piaţă ,respectiv, realizarea activităţ ilor de prospectare, contractareşi derulare (logistică /livrare, plată).

Totodată, serviciul de export/import (respectiv, dacă este cazul cele două compartimentedistincte, comercialşi administrativ) colaborează cu celelalte departamente ale firmei: marketing,producţie, financiar, juridic, în elaborareaşi punerea în aplicare a strategiei de export.

Reprezentantul în str ă in ă tate. Reprezentantul este un angajat al firmei exportatoare care î şi desf ăşoară activitatea pe piaţa externă şi este remunerat printr-un salariu fix, plus un comision în funcţie de rezultate.

Reprezentantul îndeplineşte funcţii de informare cu privire la piaţa externă, prospectareşivânzare în străinătate.

Astfel, reprezentantul va furniza informaţii cu privire la evoluţia pieţei, adaptările necesare în ceea ce priveşte produsul oferitşi politica comercială a firmei, cerinţele privind comunicarea cuclienţii; el participă, totodată, la promovarea produselorşi la consolidarea imaginii firmei.

Reprezentantul poate oferi clienţilor şi o serie de servicii personalizate: asistenţă tehnică;reglementarea litigiilor comerciale sau financiare etc.

Întreaga activitate a reprezentantului este însă definită şi supravegheată de către firmaexportatoare, care are un deplin control asupra comercializării în străinătate. Gestiuneacomenzilor, livrările, recuperarea creanţelor sunt în sarcinaşi pe riscul exportatorului. Ca atare,acesta trebuie să dispună de o structură organizatorică specializată în operaţiunile de export.

Principaleleavantajeale acestei forme de export sunt: o bună informare cu privire la piaţaexternă; controlul operaţiunilor de export.

Printreinconvenientese numără: asumarea riscurilor de plată şi conjuncturale de cătreexportator; dificultăţ i legate de alegerea unui reprezentant eficientşi de încredere; cheltuielile cetrebuie f ăcute cu reprezentantul (salariul, comision, costuri sociale, cheltuieli administrative, deprospectare etc., plus unele avantaje în natură oferite reprezentantului - maşină, telefon mobil etc.).

Biroul de reprezentare ( Representative office). Numitşi birou comercial, această formă de prezenţă internaţională reprezintă un compartiment operativ, implantat în străinătate, care nuare personalitate juridică şi nu poate îndeplini acte de comerţ.

Biroul comercial este creat ori de câte ori derularea operaţiunilor de comerţ exterior înbune condiţii impune urmărirea livrării mărfurilor la utilizatorul final, iar punerea produselor înfuncţionare necesită asistenţă tehnică şi service din partea producătorului-exportator. Principalelesale funcţii sunt acelea de cunoaştere a pieţei de export, de stabilire a primelor contacte cu clienţiipotenţiali şi de prezentare a produselor firmei; acordarea de sprijin în vederea pregătirii şi a



6

desf ăşurării tratativelor; urmărirea la faţa locului a modului de derulare a contractelor încheiate;coordonarea activităţ ii de asistenţă tehnică şi service post-vânzare; asigurarea unui fluxinformaţional privind situaţia conjuncturii pieţei, nivelul preţurilor practicate, condiţiile tehniceşicomerciale oferite de concurenţă .

De multe ori biroul de reprezentare reprezintă doar o formă de implantare provizorie, cucaracter exploratoriu, care permite evaluareaşanselor de succesşi a rentabilităţ ii unei implantăridefinitive prin sucursaleşi filiale.

Sucursala (branch) . Sucursala este un serviciu al firmei delocalizat în străinătate, f ără personalitate juridică. Este organizată, înregistrată şi funcţionează potrivit legislaţiei localeşi î şidesf ăşoară activitatea pe baza autogestiuni economico-financiare. În acest sens, ea dispune debuget de veniturişi cheltuieli al cărui sold reflectă rezultatele economico-financiare ale societăţii-mamă.

Sucursala are două funcţii principale: comercială şi administrativă.Din punct de vedere comercial, prezenţa sucursalei pe piaţa de desfacere permite definirea,

împreună cu societatea-mamă, a politicii comerciale a firmei, precumşi punerea acesteia înaplicare.

Din punct de vedere administrativ, sucursala transmite comenzile către societatea-mamă,asigură vămuirea mărfurilor exportate, face livrările în plan local, asigură urmărirea derulăriicorespunzătoare a operaţiunii.

Principaleleavantaje ale implantării prin sucursale sunt: asigură informarea continuă cuprivire la situaţia pieţei de desfacere; efectuează operaţiunile de prospectare; urmăreşte derulareacontractelor.

Printreinconveniente se numără: necesită o investiţie importantă; riscurile financiare sunt în sarcina societăţ ii-mamă; alegerea responsabilului local prezintă o serie de dificultăţ i.

Filiala (subsidiary). Filiala este o societate constituită în străinătate, care are personalitate juridică, dar este controlată de către societatea-mamă, ce dispune în totalitate sau în parte decapitalul său social.

onstituirea şi funcţionarea filialelor au la bază următoarele trăsături caracteristice:- structura organizatorică şi conducerea activităţii sunt determinate de condiţiile

mediului economic şi regimul juridic ale ţării gazdă;- filiala se integrează în mecanismul economic al ţării de rezidenţă;- imaginea favorabilă şi prestigiul comercial al filialelor sunt determinante pentru

stabilirea unor relaţii durabile cu piaţa respectivă"#xistă mai multe modalităţi de creare a unei filiale în străinătate"0reluarea unei structuri existente se realizează printr-o luare de participaţie, adică

la o firmă locală " Această participaţie poate fi majoritară, c nd investitorul controleazătotal deciziile filialei $la peste două treimi din capitalul social&, majoritară absolut $la peste jumătate& sau minoritară de blocaj $la peste o treime&"

0reluarea controlului asupra firmelor străine este o practică foarte frecventă înprezent în contextul valului de ac!iziţii şi fuziuni pe piaţa internaţională de capital, precumşi al amplelor programe de privatizare din ţările în tranziţie"

-rearea unei structuri noi , $ex ni!ilo & este o formulă mai costisitoare şi care ia maimult timp pentru a fi pusă în practică" #a este preferată totuşi de firmele care doresc săcreeze şi să dezvolte în ţara de implantare o structură care să corespundă întru totulcerinţele societăţii-mamă" Asocierea cu un partener local $care poate avea o contribuţie



7

minoritară la capitalul social& îi permite societăţii-mamă să profite de experienţa acestuiaşi contribuie la reducerea costurilor de instalare"

4ocietatea mixtă este o firmă prezentă în străinătate care îmbină unelecaracteristici ale implantării cu aspecte ce ţin de parteneriatul strategic, de cooperare"

Filiala de comerţ cumpără de la societatea-mamă produsele destinate pieţei învederea v nzării, asigur nd stocarea lor, atunci c nd e nevoie" #a constituie reţeaua decomercializare locală şi o gestionează" )otodată, filiala administrează comenzile, livrările,facturarea şi se ocupă de recuperarea creanţelor; asigură serviciile post-v nzare"

0rintreavantajele creării unei filiale de comerţ în străinătate, se numără: contactdirect cu piaţă; adaptarea produsului la condiţiile cererii; îmbunătăţirea serviciilor cătreclienţii; reducerea costurilor cu logistica; posibilitatea facturării în moneda ţării societăţii-mamă; relativa simplitate a structurii administrative şi financiare; acces la multiple sursede finanţare"

/intre inconveniente se pot evidenţia: investiţia mare; control financiar dificil;dependenţa de dreptul local; risc ridicat în cazul unor ţări de implantare"0rin constituirea uneifiliale de producţie , exportatorul instalează o unitate

productivă cu personalitate juridică în străinătate" /e cele mai multe ori, filiala respectivărealizează, pe l ngă activităţi de fabricaţie şi activităţi de comercializare a produselorfabricate at t în ţara de implantare, c t şi în zona geografică respectivă"

0rincipalele avantaje ale creării unei filiale de producţie şi comercializare sunt:reducerea costurilor de fabricaţie, prin utilizarea de resurse materiale şi forţă de muncăde pe plan local; eliminarea costurilor impuse de pătrunderea pe piaţă $prospectare etc"&;adaptarea produsului la cerinţele consumatorilor; avantaje rezultate din măsurile defacilitare a investiţiilor străine oferite de statul-gazdă"

0rintre inconveniente se numără: necesitatea unor investiţii importante; riscuriridicate şi multiple; dificultăţi de adaptare la specificul economic şi cultural al ţării gazdă"

)ot în categoria exportului direct se încadrează şi exportul efectuat prinintermediari care acţionează în numele şi pe contul producătorului1exportatorului,respectiv atunci c nd se creează o relaţie de reprezentare perfectă" #ste vorba de agenţi,

în common la%, şi mandatari sau reprezentanţi, în dreptul continental $civil la% &" Agentul este un intermediar, pentru că el nu aparţine de firma furnizoare, de care

este legat însă printr-un contract de mandat" #xportatorul îl mandatează să negociezecontracte internaţionale în numele şi pe contul său, păstr nd astfel controlul asupraprocesului de comercializare" a atare, exportul prin agenţi comerciali poate fi considerat

o variantă a exportului direct"Exportul indirect#xportul indirect presupune separarea funcţiilor de comercializare de cele de

producţie în unităţi autonome care acţionează în calitate de comercianţi"0roducătorul 1 exportatorul vinde marfa unei firme comerciale care efectuează

exportul în nume şi pe cont propriu " 3n acest caz, producătorul nu îşi asumă c!eltuielileşi riscurile legate de comercializarea în străinătate a mărfurilor sale; el nu are o legăturădirectă cu piaţa externă, firma de comerţ reprezent nd 5interfaţa6 dintre mediul intern şicel extern" omerciantul urmăreşte obţinerea de profit din diferenţa între preţul de



8

v nzare în străinătate şi preţul de cumpărare din ţară, asum ndu-şi at t riscul de preţ,c t şi riscul valutar"

#xportul indirect reprezintă transferarea integrală a funcţiei de comercializareexternă de la producător la firma comercială" 3ntreaga activitate de prospectare a pieţei,negociere, contractare şi derulare se realizează de către aceasta din urmă" 0roducătoruleste separat de piaţa externă, nu are dec t un acces indirect la informaţiile privindcaracteristicile cererii; în sc!imb, el este scutit de costurile şi riscurile legate demar(etingul internaţional" $Figura 1.4.)

Figura 1.4.xportul indirect pe pieţele externe

#xportul indirect are o serie de avantaje şi inconveniente aşa după cum rezultă dinprezentarea comparativă de mai jos:

Exportul indirect Avantaje Dezavantaje

Ţara A

ocaţiaproducătorului

omercianţi$.erc!ants&

*irme de comerţexterior

Agenţi $ Agents & 4ocietate de

management alexportului $#xport

.anagement-ompanies& #xport -ommission

7ouses 'arter 'ro(ers

Ţara

Firmeindependente

/istribuitori$/istributors &

Agenţi$ Agents&

lienţifinali



9

producătorul poate încasa

contravaloarea mărfurilor livrate maidevreme;

producătorul nu are nevoie de undepartament propriu de export, elrecurge la serviciile unui intermediar;

producătorul poate vinde produsele pepieţele externe cu eforturi şi riscuriminime;

producătorul urmează instrucţiunile datede marcarea şi transportul mărfurilor;

intermediarul poate realiza economii descară

producătorul încasează un profit mairedus;

producătorul nu are contact direct cuconsumatorii;

producătorul poate înt mpinadificultăţi în găsirea firmelor de comerţexterior; acestea , în general, nuacceptă produse ce au nevoie de ocampanie de promovare costisitoare;

producătorul poate pierde controlulasupra comercializării produselor"

8olul principal în realizarea exportului indirect revine firmelor comerciale carelucrează în nume şi pe cont propriu, cumpăr nd mărfuri în scopul rev nzării acestora pepieţele externe" Aceste sunt de mai multe tipuri"

*irmele specializate în operaţiuni comerciale se numescca!e de comerţ $engl"trading !ouses &" Acestea sunt mari firme comerciale care, pe de o parte, cumpără mărfuride la producătorii sau de la angrosiştii din ţara lor şi le rev nd în străinătate, iar pe dealtă parte ac!iziţionează produse din străinătate pe care apoi le rev nd angrosiştilor localisau detailiştilor, precum şi întreprinderilor producătoare" 3n general, aceste case decomerţ se ocupă at t cu operaţiuni de comerţ exterior, c t şi cu cele de comerţ interior"

asele comerciale realizează, în principal, operaţii pe cont propriu, dar adeseori îndeplinesc şi diferite servicii pe bază de comision"

0rin reţeaua de filiale în străinătate, asemenea companii pătrund pe diferite pieţeexterne, îşi creează propriul aparat comercial în aceste ţări" #le dispun peste graniţă deo vastă reţea de agenţi, distribuitori, reprezentanţi"

3n practica internaţională se cunosc diferite orientări în ceea ce priveşte implicareafirmelor în comerţul exterior" Astfel, marile firme producătoare americane şi vesteuropene - din domeniul siderurgiei, petrolului, automobilelor, computerelor,

construcţiilor navale, prelucrării lemnului etc" - preferă să-şi asume în mod directresponsabilităţile privind contractele externe, at t pentru aprovizionarea cu materii primeşi energie, c t şi pentru desfacerea produselor finite" #xistă însă şi mari case de comerţ,at t cele care lucrează cu o gamă diversificată de produse $de exemplu, în 4uedia,*inlanda, anada, 7ong-9ong, #lveţia, 4ingapore&, c t şi firme specializate de comerţ cucereale, za!ăr, cafea $în 4 A&" )otodată, o multitudine de firme mici şi mijlocii lucreazăpe contul lor sau pentru terţi, unele dintre ele fiind profilate pe anumite relaţii geografice$de exemplu, firmele din #uropa ccidentală şi entrală specializate pe contrapartide cu#uropa de #st şi rientul .ijlociu&"

figură aparte o fac marile case de comerţ japoneze -4ogo 4!os!a "



10

Aceste companii tranzacţionale se deosebesc de conglomeratele americane saueuropene prin faptul că ele sunt centrate pe operaţiuni comerciale - pe cont propriu sauca agenţi, comisionari, bro(eri - şi nu pe activităţi de producţie" 3n cazul primelor <=sogos!os!a , fiecare firmă lucrează cu <= === p nă la >= === produse diferite, în principalprimare $materii prime industriale, cereale etc"& sau intermediare standardizate $oţel, fibresintetice, îngrăşăminte c!imice etc"&, pe baza unei strategii de mar(eting care vizeazăpiaţa în mod global" asele de comerţ japoneze deţin sute de filiale şi participă la societăţimixte în ?aponia şi în întreaga lume, care sunt angajate în operaţiuni de prospectare şiexploatare a resurselor, prelucrare şi procesare industrială, construcţii, finanţare şileasing" )otul este orientat în susţinerea principalului obiectiv al grupului:v nzarea 1 cumpărarea de mărfuri şi generarea de noi oportunităţi de afaceri"



11



12

Managementul opera ţiunilor de export-import

cursul 2bb

Documents