TOPOGRAFIA

DefiniŃia, obiectul, importanŃa topografiei

� Topografia este măsurarea suprafeŃei Pământului.

Pe măsura perfecŃionării metodelor şi instrumentelor de măsură, a cunoaşterii tot mai precise a formei şi dimensiunilor planetei, s-a trecut la măsurarea unor suprafeŃe din ce în ce mai mari, ceea ce a determinat apariŃia unor ramuri în cadrul ştiinŃelor măsurărilor terestre. Aceste ramuri sunt:

� Geodezia

� Topografia

� Fotogrammetria

Geodezia studiază formele şi dimensiunile Pământului, pe baza măsurătorilor precise din teren, în vederea determinării poziŃiei reciproce a punctelor, stabilind totodată şi metodele de prelucrare a acestor măsurători.

Măsurătorile geodezice se execută pe suprafeŃe mari, de aceea se Ńine seama de influenŃa curburii Pământului.

Rolul geodeziei: determinarea coordonatelor unor puncte geodezice care alcătuiesc reŃeaua geodezică, ce reprezintă scheletul pe care se sprijină ridicările sau măsurătorile topografice.

Topografia este ştiinŃa care, pe baza reŃelei geodezice, îndeseşte punctele de sprijin pentru determinarea poziŃiei punctelor de detaliu de pe suprafaŃa terestră.

Măsurătorile topografice se execută pe suprafeŃe mici şi de aceea nu sunt influenŃate de sfericitatea Pământului.

Rezultatul măsurătorilor sau ridicărilor topografice, pe care elementele topografice sunt reprezentate prin proiecŃia lor orizontală, micşorată convenŃional, se numeşte plan topografic.

Punctele topografice sunt redate pe planul topografic cu două dimensiuni atât în plan cât şi în spaŃiu, prin trei coordonate:

x, y şi z.Ca urmare, în cadrul topografiei se disting două părŃi: - planimetria

- altimetria

Fotogrammetria se ocupă cu înregistrarea şi determinarea exactă a formelor şi dimensiunilor diferitelor obiecte de pe suprafaŃa terestră, precum şi cu reprezentarea lor pe planuri şi hărŃi, pe baza fotografiilor speciale numite fotograme, obŃinute la nivelul solului sau din avion.

Măsurătorile terestre s-au dezvoltat o dată cu progresele ştiinŃei şi tehnicii.

1605 - inventarea lunetei de către Galileo Galilei

1616 - descoperirea metodei triangulaŃiei de către Wilebrord Snelius a permis măsurarea arcelor de meridian, un prim pas în determinarea exactă a formei şi dimensiunilor Pământului

Sec. XIX - au fost calculaŃi primii elipsoizi de către geodezii Walbeck(1819), Bessel (1841) şi Delambre (1850)

- s-a stabilit legătura geodezică între Europa şi Africa

Prima jumătate a secolului al XX-lea - s-au continuat măsurătorile terestre pe întinderi mari, care au permis calcularea precisă a unor elipsoizi. Cei calculaŃi de Hayford (1909) şi Krasovski (1940) au fost adoptaŃi de România ca elipsoizi de referinŃă.

S-au inventat noi procedee de măsurare terestră: � metoda trilateraŃiei, care constă în determinarea lungimii laturilor de

triangulaŃie� nivelmentul motorizat (în care instrumentul este montat pe un

autovehicul şi are un ocular mobil ce-i permite efectuarea vizelor înainte şi înapoi din aceeaşi poziŃie)

S-a construit aparatură geodezică electro-optică şi radio-geodezică, ce permite măsurători de mare precizie la distanŃe foarte mari.

� Prin contribuŃia adusă de sateliŃii artificiali la rezolvarea unor probleme legate de forma şi dimensiunile Pământului, începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea se poate vorbi despre o eră cosmică.

� Pe lângă procedeele clasice de înregistrare a obiectelor de pe suprafaŃa terestră utilizate de fotogrammetrie au apărut tehnici noi ca teledetecŃiaşi holografia.

TeledetecŃia permite obŃinerea unei reprezentări numite termofotogramă, ce asigură detectarea resurselor, a unor fenomene calitative prezente la un moment dat şi dinamica lor.

Holografia este un procedeu de înregistrare şi vedere spaŃială a imaginii corpurilor pe hologramă, a cărei descifrare se realizează cu fascicul laser.

� Tot în secolul al XX-lea se continuă lucrări de importanŃă internaŃională, cum sunt: racordarea geodezică între FranŃa şi nordul Africii, între Europa şi arhipelagul Azore, precum şi triangulaŃia cosmică mondială.

� O atenŃie deosebită s-a acordat măsurătorilor efectuate asupra Antarcticii, în vederea realizării hărŃii topografice a acesteia.

Scurt istoric al topografiei româneşti

Secolul al XVIII-lea marchează începutul măsurătorilor terestre româneşti - se determină coordonatele geografice pentru Bucureşti, GalaŃi şi Iaşi.

Secolul al XIX-lea: atât în Moldova, prin Gheorghe Asachi (1813) cât şi în Muntenia, prin Gheorghe Lazăr (1818), se introduce pentru prima dată topografia ca obiect de studiu în învăŃământul românesc.

În 1821 Gheorghe Lazăr a elaborat primul manual de topografie, intitulat "Trigonometria cu ridicarea de planuri topografice".

În 1864 se introduce sistemul metric în România, iar din 1866 folosirea lui devine obligatorie.

Între 1873–1894 s-au executat măsurători de triangulaŃie în Moldova, Dobrogea şi Muntenia.

- s-a făcut triangulaŃia din jurul Bucureştiului pe baza căreia, între 1894–1899 s-a realizat primul plan topografic al capitalei.

- s-a făcut racordarea "punctului origine" al Bucureştiului situat în actuala Gară de Nord, cu reperul zero fundamantal de la ConstanŃa.

În 1911, Aurel Vlaicu a făcut primele fotografii aeriene. În 1914 se execută fotografierea în bandă a Bucureştiului.

Începând cu 1922, geodezii români au participat la măsurarea arcului de meridian dintre Oceanul Arctic şi Marea Mediterană, arc ce trece prin vestul României.

În 1924 s-au executat primele ridicări fotogrammetrice în scopuri cadastrale, pe baza cărora s-au realizat planuri topografice ale oraşelor Bacău şi Curtea de Argeş.

În 1930, România adoptă elipsoidul Hayford ca elipsoid de referinŃă. Între 1951-1952 s-a reînnoit şi completat reŃeaua de triangulaŃie şi nivelment de ordinele I – IV, iar după 1952 s-a înfiinŃat şi sectorul fotogrammetric al Institutului de Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie şi Organizarea Teritoriului.

În prezent. România este antrenată în măsurători pe baza sateliŃilor geostaŃionari – G.P.S. (Global Positional System).

NoŃiuni şi formule utilizate în topografie

Cercul trigonometric este cercul în care numerotarea se face în sens invers mişcării acelor de ceasornic.

Cercul topometric este cercul în care cadranele se numerotează în sensul direct de mişcare al acelor de ceasornic, sens de numerotare ce coincide cu sensul de divizare al cercurilor orizontale ale aparatelor topografice.

Fig. 1 Cercul trigonometric - Fig. 2 Cercul topometrie

Pentru a utiliza o funcŃie trigonometrică a unui unghi mai mare de 900 sau 100g, se face reducerea funcŃiei trigonometrice la primul cadran.

Dacă, spre exemplu, unghiul se găseşte în cadranul III, se va considera funcŃia trigonometrică a unghiului ce rămâne după reducerea la primulcadran, semnul fiind dat de cadranul în care se găseşte unghiul propriu-zis.

Dacă unghiul este în cadranul II sau IV, după reducere se ia linia complementară a unghiului ce rămâne şi i se dă semnul cadranului respectiv

- tg ω+ ctg ω- tg ω+ ctg ωctg

- ctg ω+ tg ω- ctg ω+ tg ωtg

+ sin ω- cos ω- sin ω+ cos ωcos

-cos ω- sin ω+ cos ω+ sin ωsin

θ = 300g + ωθ = 200g + ωθ = 100g + ωθ = ω

Cadranul IVCadranul IIICadranul IICadranul I

Sisteme de coordonate utilizate în topografie

Valorile prin care se determină poziŃia unui punct din plan sau din spaŃiu se numesc coordonate.

În topografie se utilizează coordonate rectangulare, coordonate polare şi coordonate geografice

Coordonatele rectangulare şi polare

Coordonatele rectangulare determină poziŃia unui punct în raport cu două direcŃii de referinŃă ce se intersectează sub un unghi drept în originea sistemului de coordonate.

� Coordonatele rectangulare se utilizează în metoda triangulaŃiei, metoda intersecŃiei înainte şi înapoi şi metoda echerării.

Coordonatele polare plane îşi găsesc aplicabilitate în metoda radierii.

Coordonatele bipolare plane se recomandă în măsurătorile executate asupra punctelor de detaliu pentru verificarea poziŃiei unor puncte de radiere. Se vor folosi astfel vizările din două staŃii, adică din doi poli, folosind sistemul de coordonate bipolare.

Coordonatele geografice

PoziŃia unui punct pe glob se determină prin coordonatele sale geografice: longitudinea

latitudinea.

Longitudinea (notată cu λ) este unghiul diedru format de planul meridianului origine cu planul meridian al punctului considerat. Altfel spus, longitudinea unui punct se defineşte ca fiind arcul de paralelă între punctul respectiv şi meridianul origine, de longitudine 0o.

Longitudinea se măsoară în grade, minute şi secunde spre est (longitudine pozitivă) şi spre vest (longitudine negativă) faŃă de meridianul 0, pe direcŃia arcului celui mai scurt. Longitudinea, fie ea estică sau vestică, are valori cuprinse între 0o şi 180o.

Meridianul 0o longitudine a fost stabilit la ConferinŃa Geografică InternaŃională de la Washington în 1884 şi este meridianul ce trece prin Observatorul Regal de la Greenwich, lângă Londra.

Cunoscând doar longitudinea unui punct nu se poate stabili cu precizie aşezarea lui pe glob, deoarece aceeaşi măsură de arc şi implicit aceeaşi longitudine o au toate punctele situate pe un meridian.

Astfel, meridianul se defineşte ca fiind linia ce uneşte toate punctele cu aceeaşi longitudine.

Longitudinea se măsoară în lungul unei paralele de latitudine.

Lungimea reală a unui grad de longitudine depinde de locul unde se face măsurătoarea. La Ecuator, această lungime este dată de raportul între circumferinŃa Pământului şi 360o:

1o longitudine la Ecuator are lungimea de 111 km, deoarece în multe cazuri stabilirea distanŃelor şi a scării hărŃii se face transformând gradele de longitudine în valorile corespondente de lungime.

Tot la Ecuator, 1' longitudine echivalează cu 1,85 km, iar 1" longitudine echivalează cu 0.03 km.

Latitudinea (notată φ) este unghiul diedru format de verticala punctului dat şi planul Ecuatorului. Când elipsoidul de rotaŃie este înlocuit cu o sferă echivalentă, latitudinea va fi dată de unghiul diedru format de raza sferei în punctul respectiv şi planul Ecuatorului.

Latitudinea se mai poate defini şi ca arcul de meridian dintre locul respectiv şi Ecuator, măsurată în grade, minute şi secunde şi poate fi nordică (pozitivă) sau sudică (negativă). Mărimea latitudinii variază între 0o la Ecuator şi 90o la poli.

Cunoscând atât latitudinea cât şi longitudinea unui punct se poate stabili exact aşezarea pe glob a acelui punct în raport cu reŃeaua geografică.

Din necesităŃi practice, se consideră că Pământul este o sferă şi că paralelele sunt depărtate între ele la distanŃe egale de unităŃi de arc, spre exemplu din 10o în 10o.

Lungimea unui grad de latitudine este aproximativ egală cu aceea a unui grad de longitudine la Ecuator (adică puŃin peste 111 km).

łinând seama de turtirea Pământului, se observă că lungimea unui grad de latitudine variază uşor de la Ecuator spre poli.

Calculată pe baza elipsoidului Clarke din 1866, lungimea unui grad de latitudine la Ecuator este 110,569 km, iar la poli este 111,7 km, deci cu 1,1 km mai mare. Aşadar, 1o la poli este cu 1% mai lung decât la Ecuator. Această diferenŃă, aparent mică, trebuie luată în calcul atunci când se construiesc hărŃi la scară mare.

Datorită turtirii Pământului, curba suprafeŃei terestre este mai puŃin pronunŃată la poli faŃă de Ecuator.

Cercul ce coincide cu această curbură va fi imai mare la poli decât la Ecuator. 1o măsurat pe cercul de la poli va avea o lungime de arc de cerc mai mare decât tot 1o măsurat la Ecuator.

Mişcarea de rotaŃie a Pământului în jurul axei sale oferă două puncte naturale - polii - pe care se bazează reŃeaua geografică.

Aceasta este o reŃea de linii ce se intersectează, reŃea trasată pe glob în scopul stabilirii cu precizie a aşezării elementelor de suprafaŃă.

ReŃeaua geografică se compune din

- reŃea de linii orientate N-S, numite meridiane

- reŃea de linii pe direcŃia E-V, linii numite paralele.

Toate meridianele sunt jumătăŃi de cercuri ale căror capete coincid cu polii Pământului. Două meridiane opuse alcătuiesc un cerc complet, meridianul fiind însă numai o jumătate de cerc, ce cuprinde un arc de 180o.

Meridianele au câteva caracteristici şi anume:� toate meridianele sunt dispuse pe direcŃia N-S� meridianele sunt mai distanŃate între ele la Ecuator şi converg

către acelaşi punct la poli� pe glob se poate trasa un număr infinit de meridiane, deci există

câte un meridian pentru orice punct de pe glob. Cu toate acestea, în reprezentarea lor pe hărŃi şi globuri, meridianele se aleg în mod convenŃional la distanŃe convenabile între ele.

Paralelele sunt cercuri complete, diferite ca diametru, produse de planuri ce străbat Pământul paralel cu Ecuatorul.

Paralelele au următoarele caracteristici:� sunt întotdeauna paralele între ele� paralelele sunt dispuse pe direcŃia E-V� paralelele intersectează meridianele în unghiuri drepte. Acest fapt

este valabil pentru orice punct de pe glob cu excepŃia polilor, în ciuda curburii pronunŃate a paralelelor lângă poli.

� toate paralelele cu excepŃia Ecuatorului sunt cercuri mai mici ca meridianele; numai Ecuatorul este un cerc mare complet.

� pe glob se poate trasa paralele în număr infinit, deci fiecare punct de pe glob, cu excepŃia polilor, se află pe o paralelă.

PROIECłII CARTOGRAFICE

ProiecŃia cartografică constituie metoda de reprezentare în

plan a suprafeŃei terestre sau a unei porŃiuni din

suprafaŃa acesteia, după principiile cartografiei

matematice.

ProiecŃia cartografică asigură corespondenŃa între coordonatele geografice λ şi ϕ ale punctelor de pe elipsoidul terestru şi coordonatele rectangulare x şi y ale

aceloraşi puncte pe hartă.

� Marea varietate a cerinŃelor la care trebuie să răspundăhărŃile topografice a dus la apariŃia mai multor sisteme de proiecŃii cartografice.

� La alegerea unui anumit sistem de proiecŃie se urmăreşte ca, prin trecerea de la suprafaŃa curbă a Pământului la suprafaŃa plană a hărŃii să se realizeze deformări cât mai mici ale unghiurilor dintre meridiane şi paralele, ale distanŃelor sau ale suprafeŃelor reale.

� În cadrul oricărei proiecŃii care se realizează pe principiul perspectivei, se întâlnesc următoarele elemente:

� planul de proiecŃie - suprafaŃa pe care se face proiectarea porŃiunii de peelipsoid;

� punctul de vedere sau punctul de perspectivă - punctul din care se consideră că pleacă razele proiectoare;

� punctul central al proiecŃiei - punctul situat în centrul suprafeŃei ce se proiectează, punct cunoscut prin coordonatele sale geografice (λ, ϕ);

� scara reprezentării - raportul dintre elementele de pe elipsoid şi cele de pe planul de proiecŃie;

� reŃeaua geografică - totalitatea meridianelor şi paralelelor considerate pe globul terestru;

� reŃeaua cartografică - proiectarea reŃelei geografice pe planul de proiecŃie; are aspectul unor linii drepte sau curbe;

� reŃeaua kilometrică - un sistem de drepte paralele la axele sistemului de coordonate rectangulare, cu ajutorul cărora se pot stabili coordonatele x şi y ale punctelor de pe hartă.

Clasificarea proiecŃiilor

cartografice

ProiecŃiile cartografice se clasifică după următoarele criterii: � după caracterul deformărilor;� în functie de poziŃia planului de proiecŃie faŃă de sfera

terestră; � după suprafaŃa pe care se proiectează elipsoidul de

referinŃă; � după modul utilizat la întocmirea hărŃilor.

Clasificarea după deformări

Are în vedere natura elementelor care nu se deformează (unghiuri, suprafeŃe, distanŃe) în cadrul diferitelor sisteme de proiecŃie:

� proiecŃii conforme, denumite şi echiunghiulare, deoarece păstrează nedeformate unghiurile, elementele deformate fiind suprafeŃele şi distanŃele;

� proiecŃii echivalente, care nu deformează suprafeŃele, adică se păstrează echivalenŃa între suprafeŃele de pe elipsoid şi cele reprezentate pe planul de proiecŃie;

� proiecŃii echidistante, care nu deformează lungimile pe direcŃia meridianelor sau paralelelor, dar deformează unghiurile, distanŃele şi suprafeŃele pe celelalte direcŃii;

� proiecŃii arbitrare, adică fără legătură, care deformează toate elementele.

Clasificarea după poziŃia planului de proiecŃie

� proiecŃii normale sau polare – la care axa polilor coincide cu axa planului de proiecŃie (proiecŃiile conice sau cilindrice) sau planul de proiecŃie se află perpendicular pe axa polara (proiecŃiile azimutale);

� proiecŃii oblice sau de orizont - când axa conului sau cilindrului face cu axa polară un unghi cuprins între 0o-90o

sau planul de proiecŃie se confundă cu planul orizontului punctului considerat (proiecŃii azimutale);

� proiecŃii transversale sau ecuatoriale - axa conului sau cilindrului este perpendiculară pe axa polară, sau planul de proiecŃie este perpendicular pe Ecuator, paralel cu planul unui meridian (în cazul proiecŃiilor azimutale);

După poziŃia planului

Suprafata planului de proiecŃie poate fitangentă sau secantă la sfera terestră.

Deci,proiecŃiile cartografice mai pot fitangente sau secante.

Clasificarea după suprafaŃa pe care se proiectează elipsoidul de referinŃă

ProiecŃiile conice - rezultă prin proiectarea suprafeŃei elipsoidului de referinŃă pe suprafaŃa laterală a unui con care apoi se taie după una din generatoarele sale şi se desfăşoară în plan.

În funcŃie de poziŃia conului faŃă de glob, acestea pot fi: � drepte, când axa conului coincide cu axa polară;� oblice, când axa conului face cu axa polara un unghi cuprins între 0o şi

90o;

� transversale, când axa conului este perpendiculară pe axa polară, deci se confunda cu Ecuatorul.

În cadrul proiecŃiilor conice drepte, mai des utilizate, meridianele apar pe planul de proiecŃie ca drepte convergente într-un punct C situat în prelungirea axei polilor (vf. conului), iar paralelele apar ca arce de cerc concentrice, descrise cu raze diferite în funcŃie de latitudinea fiecăruia, însă cu centrul comun în acelaşi punct C.

ProiecŃia conică: a - dreaptă; b – oblică; c - transversală; d - secantă; e - aspectul reŃelei cartografice.

ProiecŃiile policonice

Reprezentarea suprafeŃei elipsoidului de referinŃă se face pe suprafaŃa mai multor conuri care se consideră tangente la paralele diferite.

Vârfurile conurilor sunt situate pe o dreaptă ce coincide cu prelungirea axei polilor, iar punctul de perspectivă se găseşte în centrul Pământului.

Cu excepŃia Ecuatorului, care este o linie dreaptă, celelalte paralelele se reprezintă prin arce de cerc care nu sunt concentrice, iar meridianele prin curbe simetrice în raport cu linia dreaptă a meridianului central.

Proiectarea policonică Aspectul reŃelei cartografice

1,2,3 - conuri în proiecŃia policonică

ProiecŃiile pseudoconice

� paralelele se prezintă ca cercuri concentrice, cu centrul comun situat pe meridianul central (asemănător proiecŃiilor conice), care este o linie dreaptă, faŃă de care celelalte meridiane se prezintă ca linii curbe simetrice.

În cadrul acestor proiecŃii, mai cunoscuta este proiecŃia Bonne, o proiecŃie echivalentă folosita şi în România (1900 - 1917) pentru harta topografică a Munteniei.

ProiecŃiile cilindriceSe obŃin prin proiectarea elipsoidului de referinŃă pe suprafaŃa laterală a unui

cilindru, care apoi se taie după una din generatoarele sale şi se desfăşoară în plan.

După poziŃia axei cilindrului în raport cu axa polilor, pot fi: proiecŃiile cilindrice drepte, oblice sau transversale.

După modul cum suprafaŃa cilindrului atinge sfera terestra, se deosebesc proiecŃii cilindrice tangente sau secante.

În cazul în care cilindrul este tangent la sferă de-a lungul Ecuatorului, paralelele se reprezintă ca linii drepte paralele, proporŃionale cu diferenŃa de latitudine (∆ϕ), iar meridianele, ca linii drepte perpendiculare pe imaginea paralelelor la distanŃe proporŃionale cu diferenŃa de longitudine (∆λ).

În cadrul acestei proiecŃii, deformările afectează lungimile şi forma, şi cresc de la Ecuator spre poli. Din aceasta categorie foarte cunoscută este ProiecŃia Gauss - Kruger.

ProiecŃia cilindrică: a - dreaptă; b - oblică; c - transversală; d - secantă;e - aspectul reŃelei cartografice

Aspectul reŃelei cartograficeîn proiecŃia pseudocilindrică

ProiecŃia azimutală: a – dreaptă; b – oblică; c – transversală; d – secantă;e – aspectul reŃelei

cartografice.

Clasificarea proiecŃiilor azimutale în funcŃie de poziŃia planului de perspectivă.

a – ortografică; b – stereografică; c – centrală.

Aspectul reŃelei cartografice în proiecŃia Gauss–Krüger

Sistemul de coordonate în proiecŃia Gauss - Krüger

Planuri şi hărŃi

� Coordonatele rectangulare şi cele geografice marchează punctele de detaliu de pe suprafaŃa ce urmează a fi reprezentată.

� Planul topografic este o reprezentare grafică micşorată la scară, a unei suprafeŃe mici de teren. În cazul planurilor, proiectarea punctelor de pe suprafaŃa terestră se face ortogonal, datorită dimensiunilor mici ale suprafeŃei reprezentate. Verticalele proiectante sunt paralele între ele fără a se folosi un sistem de proiecŃie.

� Harta este o reprezentare convenŃională, precisă şi generalizată a suprafeŃei terestre, pe o suprafaŃă plană. Ea arată interdependenŃa dintre fenomenele naturale şi sociale la un moment dat.

� Deoarece harta reprezintă o mare parte a suprafeŃei Pământului sau chiar întreaga suprafaŃă a acestuia, pentru întocmirea ei se foloseşte un procedeu matematic de transpunere a punctelor de pe suprafaŃa globului pe hartă, numit proiecŃie geografică.

Aceasta este aleasă în funcŃie de destinaŃia hărŃii. În proiecŃia geografică se Ńine cont de curbura Pământului.

Planurile topografice şi hărŃile au apărut din necesitatea de a pune în practică marile transformări ale peisajului: ameliorări, desecări, împăduriri, sisteme complexe de irigaŃii.

Tot cu ajutorul planurilor şi a hărŃilor s-au putut organiza transporturile la nivel de Ńară sau de aglomerare urbană, prospectarea şi exploatarea resurselor naturale.

RepartiŃia industriei, a agriculturii, organizarea terenurilor, se face mai întâi pe planuri şi hărŃi.

Harta dă o imagine de ansamblu şi este mai săracă în detalii decât planul.

Harta are şi scop educativ, ajutând în procesul de învăŃământ la cunoaşterea şi înŃelegerea fenomenelor fizico-geografice şi social-economice.

Harta dă o imagine sugestivă asupra reliefului, pe baza ei putându-se stabili raporturi de reciprocitate între diferite componente ale peisajului geografic: răspândirea resurselor naturale, aspectul reŃelei hidrografice, repartiŃia pădurilor, a culturilor, a solurilor.

Clasificarea planurilor şi a hărŃilor

Cel mai frecvent mod de clasificare al planurilor este cel al scării de proporŃie.

Planurile topografice pot fi:

� planuri topografice propriu - zise, întocmite la scările 1: 20 000, 1: 10 000 şi 1: 5 000.

� planuri de situaŃie, la scările 1: 2 500 şi 1: 2 000

� planuri urbane la scările 1: 1 000 şi 1: 500

� planuri de detaliu utilizate în construcŃii, întocmite la scările 1: 50 şi 1: 100

HărŃile pot fi clasificate după:

scară: � hărŃi topografice sau hărŃi la scară mare ce variază între 1: 25 000 şi 1: 200 000.

� hărŃi topografice de ansamblu la scări mijlocii, cuprinse între 1: 200 000 şi 1: 1 000 000.

� hărŃi geografice cu scări mai mici de 1: 1 000 000, ce sunt în general hărŃi din atlase sau hărŃi murale

conŃinut:

� generale, la scări mari şi mijlocii, utilizate ca materiale de bază pentru întocmirea hărŃilor la scări mai mici sau a hărŃilor speciale

� speciale, ce evidenŃiază un anumit element al peisajului geografic. Ele pot fi fizico-geografice (hipsometrice, morfologice, climatice, pedologice, biogeografice sau complexe) sau social-economice (demografice, economice, de sistematizare, politico-administrative

destinaŃie numărul culorilor:

hărŃi de navigaŃie hărŃi monocrome (alb - negru)

hărŃi turistice hărŃi policrome

hărŃi ale drumurilor

hărŃi militare

Orientarea planurilor şi a hărŃilor

Orientarea planurilor şi a hărŃilor este prima operaŃie ce se face înaintea utilizării hărŃii, indiferent de scop. Orientarea se face fie după nordul geografic, fie după nordul magnetic.

A orienta harta înseamnă a o dispune astfel încât punctele cardinale de pe ea să corespundă cu cele din teren. Orientarea este facilitată de faptul că harta, prin construcŃie, prezintă indicii asupra punctelor cardinale.

Titlul hărŃii este amplasat pe latura nordică a foii de hartă, iar scrierea lui se face pe direcŃia est-vest.

Necesitatea efectuării unor lucrări directe cum ar fi cartarea unor fenomene geologice, geomorfologice, biogeografice sau pedologice, impune o orientare precisă a hărŃii, ce se poate realiza cu busola sau cu declinatorul.

Deplasarea pe un anumit traseu însă, necesită o orientare expeditivă, în care utilizăm unele elemente stabile şi mai în evidenŃă, numite repere, prezente atât în teren cât şi pe hartă.

Dacă nu avem la îndemână instrumente de precizie pentru orientarea hărŃii în teren, se pot folosi alte mijloace adecvate pentru orientare ziua (cu ceasul sau cu ajutorul umbrei unui obiect) sau noaptea (cu ajutorul Lunii sau a stelei polare).

Reprezentarea detaliilor terenului pe harta topografică

Elementele de planimetrie sunt reprezentate pe hartă prin semne convenŃionale.La baza folosirii semnelor convenŃionale se găsesc câteva principii:� pe planuri şi hărŃi se reprezintă numai proiecŃia orizontală a obiectelor şi a

suprafeŃelor de pe teren� forma semnului să fie cât mai sugestivă, cât mai asemănătoare cu a obiectului

pe care-l reprezintă� semnul convenŃional ales să poată fi desenat uşor şi să poată fi remarcat imediat� cu cât obiectul reprezentat este mai mare, cu atât semnul este mai vizibil� lucrările în construcŃie şi cele aflate în subteran se reprezintă prin linii întrerupte� pentru o mai mare claritate şi uşurinŃă în citirea hărŃii se utilizează diferite

culori: malurile apelor, mlaştinile, fântânile, se reprezintă prin albastru; suprafaŃa apelor - prin albastru deschis; relieful - prin maro (sepia); suprafeŃele acoperite cu plantaŃii, păşuni şi păduri - prin verde.

� Semnele convenŃionale

- reprezintă un sistem de notaŃii sub forma simbolurilor prin care se indică pe hartă poziŃia în teren a unor obiecte sau fenomene, redându-se totodată şi caracteristicile lor cantitative şi calitative.

Semnele convenŃionale se clasifică astfel:

�semne convenŃionale de contur�semne convenŃionale de scară�semne convenŃionale explicative

� Semne convenŃionale de contur

Semnele convenŃionale de contur, care se mai numesc şi semne convenŃionale la scara hărŃii, se folosesc pentru reprezentarea pe hartă a acelor detalii a căror configuraŃie în teren poate fi redată la scara hărŃii. Acestea sunt pădurile, viile, grădinile, livezile, mlaştinile etc.

� Conturul (limitele) acestor detalii este reprezentat pe hartă printr-o figură asemănătoare cu conturul real din teren.

� În cazul suprapunerii cu alte semne ale altor elemente (şanŃuri, împrejmuiri) conturul nu se mai reprezintă.

� SuprafaŃa din interiorul conturului se completează cu semne uniforme, stabilite pentru fiecare detaliu din teren.

� Aceste semne convenŃionale nu arată poziŃia reală a unui anume obiect din interiorul conturului şi nici dimensiunile lui.

� Aşadar, conturul redă poziŃia în teren şi configuraŃia geometrică a obiectului, iar elementele de completare dau caracteristicile calitative ale acestuia.

� Semne convenŃionale de scară

� Semnele convenŃionale de scară se folosesc la reprezentarea unor detalii din teren, de dimensiuni mici, care nu pot fi reprezentate la scara hărŃii.

� Se numesc semne convenŃionale de scară deoarece numărul lor pe hartă şi dimensiunile lor depind de scara hărŃii.

� Cu cât scara este mai mică, cu atât dimensiunile semnelor vor fi mai mici. Indiferent de dimensiuni şi deci de scară, aceste semne convenŃionale redau poziŃia reală a obiectelor în teren.

� Unele detalii sunt reprezentate, indiferent de scara hărŃii, prin aceleaşi semne convenŃionale: fântânile, pietrele kilometrice, copacii izolaŃi.

� Altele au dimensiunile adaptate la scara hărŃii: localităŃile pe hărŃile la scară mare sunt reprezentate prin semne convenŃionale de contur, având în interiorul lor aproape toate detaliile, în schimb la scară mică aceleaşi localităŃi vor fi reprezentate cu mai puŃine detalii, mai generalizat, ajungându-se ca la scările foarte mici localităŃile să fie reprezentate numai prin cerculeŃe, adică prin semne convenŃionale de scară.

Semnele convenŃionale de scară arată poziŃia precisă a obiectului sau detaliului pe care îl reprezintă, aceasta fiind determinată de centrul sau de axul figurii respective. În general semnele convenŃionale se plasează pe hartă exact în poziŃia corespunzătoare obiectelor din teren, după următoarele principii:

� la semnele cu formă geometrică (cerc, pătrat, dreptunghi) punctul central al semnului convenŃional trebuie să corespundă poziŃiei reale a obiectului reprezentat

� la semnele de bază (oficii telegrafice, telefon, staŃii meteorologice) mijlocul liniei de bază trebuie să corespundă poziŃiei reale a obiectului ce-l reprezintă.

� la semnele cu baza în unghi drept, vârful unghiului drept al semnului trebuie să corespundă cu poziŃia reală a obiectului reprezentat

� liniile de bază ale semnelor trebuie să fie paralele cu laturile nord-sud, respectiv est-vest, ale cadrului hărŃii. ExcepŃie fac numai semnele care se reprezintă prin contururi (minele, cetăŃile, ocoalele de vite).

Semnele convenŃionale de scară nu reprezintă dimensiunile detaliilor şi de aceea nu se pot obŃine, prin măsurarea lor, dimensiunile reale ale obiectelor

Semne convenŃionale explicative

Semne convenŃionale explicative sunt tote celelalte notări convenŃionale ce se fac pe hartă, pentru a evidenŃia caracteristici suplimentare ale detaliilor din teren.

Aceste semne sunt folosite combinat cu celelalte semne convenŃionale din categoriile enunŃate mai sus.

De exemplu, la reprezentarea pe hartă a unei păduri, în interiorul conturului, ca o completare a semnului convenŃional pentru pădure, se mai reprezintă şi un semn reprezentativ de forma unui copac ce indică specia (foioase sau conifere); pe râuri, sensul de curgere al apei se arată printr-o săgeată.

� Pot fi considerate semne explicative şi diversele inscripŃii şi cifre care însoŃesc unele semne convenŃionale.

� Acestea sunt folosite pentru a înscrie pe hartă denumirile unor localităŃi, râuri, precum şi pentru o caracterizare în amănunt a detaliilor reprezentate pe hartă. Spre exemplu, alături de semnele convenŃionale ale unităŃilor industriale şi gospodăreşti, ale exploatărilor miniere, se înscriu prescurtat felul producŃiei, minereurile extrase: uz. el. - uzină electrică, crm. - fabrică de cărămidă, Cu - exploatare de cupru etc.

� Tot cu ajutorul inscripŃiilor prescurtate se dau explicaŃii pentru unele detalii din teren sau repere care nu au un semn convenŃional special, dar care ies în evidenŃă faŃă de celelalte.

� De exemplu, lângă clădirea unui dispensar medical se adaugă inscripŃia disp. med., lângă un canton de cale ferată de adaugă litera C, lângă clădirea unei şcoli, şc. Toate aceste adnotări şi abrevieri sunt cuprinse în Atlasul de semne convenŃionale pentru hărŃile topografice.

Semnele convenŃionale ale hărŃilor topografice la scara 1:25 000, 1:50 000 şi 1:100 000 sunt în general aceleaşi ca formă.

Dimensiunile lor sunt diferite, proporŃionale cu scara.

Semnele convenŃionale reprezentate pe hartă trebuie să fie clare, expresive şi să nu încarce excesiv harta. Pentru hărŃile la scara 1:25 000, 1:50 000, 1:100 000 şi 1:200 000, distanŃa între două semne convenŃionale trebuie să fie de minim 0,2 mm.

Ridicări topografice, puncte topografice, unghiuri topografice

� Topografia este o ramură a măsurătorilor terestre care rezolvă pe de o parte măsurarea suprafeŃei terestre, iar pe de altă parte, reprezentarea acesteia pe planurile şi hărŃile topografice.

� În topografie punctele de pe suprafaŃa topografică se proiectează pe plan prin verticale paralele.

� Rezultă că distanŃele de pe teren se vor reprezenta în plan sau pe hartă prin proiecŃia lor orizontală. Ca urmare, pe plan sau hartă apar numai suprafeŃele utile, atât pentru agricultură cât şi pentru alte domenii de activitate (construcŃii).

� Problemele din domeniul Topografiei se rezolvă cu ajutorul geometriei şi trigonometriei plane.

Ridicarea topografică sau ridicarea în plan

reprezintă complexul de operaŃii de pe teren şi din cabinet prin care se determină poziŃia în plan şi în spaŃiu a unor puncte de pe suprafaŃa topografică, numite puncte caracteristice, din a căror unire pe plan sau hartă rezultă o figură asemenea cu corespondenta ei din teren, micşorată la scară.

Ridicările se pot împărŃi în:

� ridicări numerice

� ridicări grafice

� ridicări fotogrammetrice

� ridicări mixte

Azimutul şi orientarea unei drepte

� Azimutul unei drepte este unghiul format de dreapta respectivă cu direcŃia nord - geografic. Ca mărime, azimutele variază între 00 - 3600 sau 0g - 400g şi se măsoară în sensul mişcării acelor de ceasornic. În cazul azimutelor, se Ńine seama de curbura Pământului.

� Orientarea unei drepte este unghiul format de o direcŃie de pe teren cu o direcŃie de referinŃă, care poate fi nord - geografic sau nord - magnetic.

� După direcŃia de referinŃă considerată, orientarea poate fi geografică (numită şi adevărată) sau poate fi orientare magnetică. În cazul orientărilor nu se Ńine cont de curbura pământului, direcŃiile sunt considerate paralele.

� Ca şi azimutele, orientările se măsoară în sensul acelor de ceasornic iar valoarea lor variază între 00 - 3600 sau 0g - 400g.

NoŃiuni despre erori

� Erorile sunt neconcordanŃe ce apar în timpul măsurătorilor şi reprezintă diferenŃe între rezultatele măsurătorilor şi valorile adevărate ale elementelor măsurate. Valoarea adevărată reprezintă raportul exact dintre mărimea măsurată şi unitatea de măsură adoptată. În practică însă nu se poate determina valoarea adevărată a unei mărimi.

� Valoarea măsurată (l) poate fi oricare dintre termenii unui şir de valori măsurate, rezultate la măsurătoarea efectuată în aceleaşi condiŃii (de acelaşi operator, cu aceleaşi instrumente şi, pe cât posibil, în aceleaşi condiŃii de mediu), a unei mărimi.

� Valoarea medie (M) reprezintă media aritmetică a valorilor individuale ale unui şir de măsurători.

o Ecartul (∆) reprezintă diferenŃa dintre două măsurători succesive asupra aceleiaşi mărimi.

o Ecartul maxim (∆max) reprezintă diferenŃa între valoarea cea mai mare şi valoarea cea mai mică, obŃinute în urma măsurătorilor efectuate asupra aceleiaşi mărimi.

o El interesează în practica măsurătorilor pentru că, acceptarea unei măsurători depinde de ecartul maxim.

o ToleranŃa este limita maximă a ecartului maxim.

� Erorile sunt diferenŃele de mărime şi sens dintre valoarea măsurată şi valoarea adevărată.

� Ele se produc indiferent de voinŃa noastră şi nu pot fi evitate, ci doar diminuate atunci când li se cunosc cauzele.

� Erorile propriu-zise sunt greşeli admisibile (tolerabile), în timp ce erorile mari sau greşelile sunt erori inadmisibile.

� Se poate şti dacă în timpul măsurătorilor s-a făcut o eroare sau o greşeală luând în considerare toleranŃa şi ecartul maxim.

� Când toleranŃa este mai mică decât ecartul maxim, măsurătoarea este greşită şi trebuie refăcută.

� Dacă toleranŃa este mai mare decât ecartul maxim, atunci diferenŃa dintre valoarea medie şi cea adevărată reprezintă eroarea produsă în timpul măsurătorilor.

Clasificarea erorilor

� Erorile sistematice (erori permanente) se produc în acelaşi sens, iar cantitatea lor creşte cu numărul observaŃiilor. Aceste erori sunt controlabile. Un astfel de exemplu îl constituie eroarea de etalon, rezultată din construcŃie sau în urma reparării unei panglici de oŃel.

� Erorile întâmplătoare (erori accidentale) sunt erori ale căror mărime şi sens se produc la întâmplare şi se supun legilor probabilităŃilor. Pot apărea erori de citire a diviziunilor de pe panglică, erori de citire ale diviziunilor de pe cercul orizontal şi cel vertical ale teodolitului, erori provocate de variaŃia lungimii panglicii sub influenŃa temperaturii, erori de vizare a unui punct topografic etc.

� În timpul executării măsurătorilor, se produc acele greşeli admisibile numite erori, iar valorile rezultate sunt valori eronate, afectate de erori.

� Valorile eronate nu pot fi introduse în calcule până nu sunt corectate.

� CorecŃiile sunt cantităŃi ce se adaugă cu semnul lor la valorile eronate pentru a da valorile juste (cele mai apropiate de valorile adevărate). CorecŃia este deci

diferenŃa dintre valoarea justă şi cea corectată.

Elementele planurilor Elementele planurilor şşi i

hărhărŃŃilorilor

ÎÎn raport cu cadrul planului sau a hărn raport cu cadrul planului sau a hărŃŃii, se deosebesc: ii, se deosebesc:

-- elemente din exteriorul cadrului elemente din exteriorul cadrului

--elemente din interiorul cadruluielemente din interiorul cadrului

Elementele din exteriorul cadrului

• titlul şi nomenclatura (indicativul) hărŃii reprezintă, la hărŃile cu scară mare, numele localităŃii celei mai importante din regiunea cuprinsă pe hartă, iar la hărŃile la scară mică denumirea teritoriului reprezentat (Ńară, continent ).

Pe hărŃile topografice româneşti, titlul este precedat de un indicativ format din litere majuscule şi minuscule şi din cifre.

Spre exemplu: L-35-73-C b (Paltin). Această nomenclatură a pornit de la idea că pentru fiecare foaie de hartă la scara 1: 1

000 000 corespunde un trapez cu dimensiunile 6° longitudine şi 4° latitudine. Acest lucru este valabil până la paralelele de 88° N şi S, dincolo de care se utilizează

o proiecŃie azimutală cu altă nomenclatură. Fusele de longitudine se numerotează de la 1 la 60 începând de la meridianul 180° în

sens invers acelor de ceasornic, iar zonele de 4° latitudine se notează cu literele alfabetului latin de la A la V, sensul fiind de la Ecuator spre poli.

Peste România se suprapun fusele 34 şi 35 (de la 18° la 24°, respectiv 24° la 30° longitudine estică) şi zonele de latitudine K, L şi M, cuprinse între valorile 40°-44°, 44°-48° şi 48°-52° latitudine nordică. Numai zona L acoperă integral România, iar zonele K şi M numai porŃiuni în sudul Ńării, respectiv în nord.

Aşadar, nomenclatura unei foi de hartă la scara 1: 1 000 000 va fi, de exemplu, L-35.

Pentru hărŃile la scara 1: 500 000, trapezul de 6° x 4° se împarte în patru părŃi, fiecare având 3° în longitudine şi 2° în latitudine. Fiecare trapez de 3° x 26se notează cu primele patru litere mari ale alfabetului latin, A, B, C şi D.

Nomenclatura unei foi de hartă la scara 1: 500 000 va fi, de exemplu, L-35-A.

Dacă trapezul corespunzător foii de hartă la scara 1: 1 000 000 se împarte în 6 părŃi, vor rezulta 36 de trapeze cu dimensiunile 1° x 40'. Un astfel de trapez corespunde unei foi de hartă la scara 1: 200 000.

Numărătoarea se face cu cifre romane, nomenclatura unei astfel de foi fiind L-35-XII.

În continuare, împărŃind trapezul în 12 părŃi în longitudine şi în 12 părŃi latitudine se vor obŃine 144 trapeze, fiecare de 30'longitudine x 20' în latitudine. Un astfel de trapez corespunde foii de hartă la scara 1: 100 000. Numerotarea se face cu cifre arabe de la 1 la 144.

Nomenclatura unei astfel de foi de hartă este: L-35-103.

HărŃile la scara 1: 50 000 se obŃin prin împărŃirea unui trapez corespunzător unei foi de hartă la scara 1: 100 000 în patru părŃi de câte 15' longitudine x 10' latitudine, acestea notându-se cu primele patru litere majuscule ale alfabetului latin A, B, C şi D.

Nomenclatura unei hărŃi la scara 1: 50 000 este L-35-103-B.

� Din împărŃirea unei foi la scara 1: 50 000 în patru părŃi, având 7' 30" longitudine x 5' latitudine, vor rezulta patru foi la scara 1: 25 000. Acestea se notează cu primele patru litere mici ale alfabetului latin a, b, c şi d. Nomenclatura va fi L-35-103-B-d.

� Foaia de hartă la scara 1: 10 000 se obŃine din împărŃirea unei foi de hartă la scara de 1: 25 000 în patru părŃi, flecare parte numerotându-se cu cifre arabe de la 1 la 4. Nomenclatura foii de hartă la scara 1: 10 000 este de forma L-35-103-B-d-3.

� Nomenclatura planurilor la scara 1: 5 000 va rezulta din împărŃirea unei foi de hartă la scara 1: 100 000 în 16 părŃi, deci în 256 trapeze cu dimensiunile 1'52"5 în longitudine şi 1'15" în latitudine. Nomenclatura va fi cea a hărŃii la scara 1: 100 000 la care se adaugă în paranteză numărul foii respective: L-35-103-(126).

� Nomenclatura planurilor la scara 1: 2 000 rezultă din împărŃirea planului la scara 1: 5 000 în 9 părŃi notate de la a la I: L-35-103-(126-f).

Dimensiunile şi nomenclatura hărŃilor în proiecŃia Gauss

Sc. 1: 1 000 000 Sc. 1: 500 000

Sc. 1: 200 000Sc. 1: 100 000

Sc. 1- 25 000

Sc. 1: 10 000

Sc 1:50 000

scara este unul din elementele importante ale hărŃii şi se află notată pe marginea sudică a acesteia. Raportul de reducere a liniilor sau a diferitelor elemente de pe hartă faŃă de proiecŃiile orizontale corespunzătoare din teren se numeşte scara hărŃii. Altfel spus, scara arată de câte ori elementele de pe teren au fost micşorate pentru a putea fi reprezentate pe hartă. RelaŃia care exprimă scara hărŃii este:

d/D = 1/n

în care d este distanŃa de pe hartăD este distanŃa corespunzătoare de pe terenn este numărul care arată de câte ori a fost micşorată distanŃa de pe teren

pentru a putea fi reprezentată pe hartă.

Deoarece planul sau harta este reprezentarea unei zone relativ mici de teren, influenŃa curburii Pământului în plan este imperceptibilă.

Cu cât însă reprezentarea este a unor suprafeŃe mari, curbura Pământului se resimte şi, în acest caz, la reprezentarea în plan se Ńine seama de ea.

Pentru executarea hărŃilor topografice s-a adoptat de către fiecare Ńară un număr limitat de scări din seria de scări de bază.

Alegerea scărilor standard pentru întocmirea hărŃilor topografice depinde în mare măsură de mărimea suprafeŃei Ńării, de cerinŃe militare, economice.

În România, începând cu 1951, pentru hărŃile topografice s-au adoptat următoarele scări:

1: 25 000, 1: 50 000, 1: 100 000, 1: 200 000, 1: 500 000 şi 1: 1 000 000.

Pentru întocmirea planurilor topografice urbane, pentru construcŃii şi în general în scopuri economice s-au stabilit scările:

1: 500, 1: 1 000,'1: 2 000, 1: 5 000 şi 1: 10 000.

Pe hărŃi, scara se indică sub trei forme şi anume:

� scara naturală sau directă (de exemplu 1 cm = 1 000 m). Aceasta înseamnă că la 1 cm de pe hartă corespund 1 000 m pe teren. Acest mod de prezentare a scării este utilizat atât pentru planuri cât şi pentru hărŃi.

� scara numerică (de exemplu 1: 100 000). Aceasta înseamnă că unui cm de pe hartă îi corespund 100 000 cm pe teren, respectiv 1 000 m. Scara numerică se scrie întotdeauna sub cadrul de sud al hărŃii, la mijloc. Cu ajutorul relaŃiei:

� d/D=1/nse pot determina: - distanŃa d între două puncte pe hartă atunci când se cunoaşte distanŃa D între aceleaşi

puncte pe teren şi scara hărŃii- distanŃa D între două puncte în teren, atunci când se cunoaşte distanŃa d între aceleaşi

puncte pe hartă şi scara hărŃii- numitorul scării hărŃii n şi respectiv scara hărŃii atunci când se cunoaşte distanŃa D

între două puncte în teren şi distanŃa d între aceleaşi puncte pe hartă.

- scara grafică este reprezentarea grafică a scării numerice şi oferă posibilitatea determinării distanŃelor de pe teren fără calcule.

- Scara grafică este de două tipuri şi anume:

- liniară sau simplă

- compusă sau transversală.

Scara grafică liniară este de forma unui segment de dreaptă, care se împarte în segmente mai mici, egale între ele şi potrivite pentru dimensiunile de pe hartă.

Valoarea liniară a unei asemenea gradaŃii se numeşte baza scării, iar lungimea din teren corespunzătoare bazei scării este valoarea scării. Pentru a se putea măsura pe hartă şi distanŃe mici, prima gradaŃie (baza scării) se împarte la rândul ei în subdiviziuni egale, numite talon.

Talonul se numerotează cu cifre ce reprezintă distanŃele corespunzătoare din teren şi se împarte în subdiviziuni de scară.

Diverse tipuri de scări grafice

Măsurarea distanMăsurarea distanŃŃelor prin folosirea scării grafice simpleelor prin folosirea scării grafice simple

Drept origine a măsurării distanŃelor pe scara grafică simplă se consideră capătul din stânga al primului segment de lângă talon (primul segment nedivizat) care se notează cu zero.

Spre dreapta lui se înscriu distanŃele corespunzătoare valorii întregi ale bazei, iar spre stânga, pe talon, valorile corespunzătoare fracŃiilor bazei. Măsurarea unei distanŃe de pe hartă se face folosind compasul distanŃier.

� Dacă este necesară o precizie mai mare la măsurare, distanŃele se determină cu ajutorul scării grafice compuse, care ridică de zece ori precizia asigurată de scara grafică liniară.

� Scara grafică compusă se construieşte astfel: pe un segment de dreaptă KL se raportează de câteva ori un segment de aceeaşi mărime, de obicei de 2 cm. Din punctele astfel obŃinute se ridică perpendiculare; cele două perpendiculare din margine se împart fiecare în câte zece părŃi egale. Prin aceste puncte se duc drepte paralele la dreapta KL. Primul segment din stânga se împarte pe latura de sus şi pe cea de jos în părŃi egale. Punctele astfel obŃinute se unesc între ele după cum urmează: începutul liniei de sus cu capătul primului segment mic de pe linia de jos; capătul primului segment de sus cu capătul celui de-al doilea segment de jos, ş.a.m.d. Imaginea astfel obŃinută reprezintă talonul scării grafice compuse.

� Se observă că liniile paralele orizontale sunt intersectate de celelalte la anumite distanŃe.

Scara grafică compusă

� Scara grafică compusă se gravează de obicei pe riglele aparatelor topografice şi are o largă întrebuinŃare.

� Pentru găsirea lungimii distanŃei din teren se procedează astfel: cu compasul distanŃier se încadrează pe hartă distanŃa dintre reperele considerate. Cu compasul astfel desfăcut se trece pe scara grafică compusă, aşezându-se vârful A pe una din diviziunile kilometrice astfel încât vârful din B să se situeze în interiorul talonului scării

Scara grafică compusăScara grafică compusă

Măsurarea distanMăsurarea distanŃŃelor prin folosirea scării elor prin folosirea scării

compusecompuse

Atât scara grafică simplă cât şi cea compusă servesc şi pentru calcularea unor lungimi pe hartă când se cunosc distanŃele din teren.

- graficele a căror precizie este în funcŃie de scara planurilor şi a hărŃilor. în mod curent, se estimează că măsurătorile pe planuri şi hărŃi se fac cu o eroare de 0,2 mm - 0,5 mm.

Graficele de pantă sunt construite de obicei atât pentru echidistanŃa curbelor de nivel principale cât şi pentru cea a curbelor de nivel normale. Cu ajutorul lor se pot determina rapid valorile pantelor fără calcule.

Grafice de pantăGrafice de pantă

Pe linia orizontală a bazei scării pantelor sunt înscrise unghiurile de pantă. Perpendicular pe această bază se ridică linii, ale căror lungimi sunt egale cu distanŃele orizontale la scara hărŃii, corespunzătoare unghiurilor de pantă înscrise sub ele.

Capetele acestor linii sunt unite printr-o linie curbă continuă, cu care se pot afla, prin interpolare, unghiurile de pantă căutate.

Pentru a determina un unghi de pantă din cuprinsul hărŃii se procedează astfel:

- cu ajutorul unui compas sau cu o bucată de hârtie se măsoară distanŃa de pe hartă dintre curbele de nivel între care se caută unghiul de pantă;

- se urmăreşte apoi încadrarea acestei distanŃe marcate pe hârtie sau în deschizătura compasului pe scara pantelor în aşa fel încât o extremitate să se suprapună pe baza orizontală a scării, iar cealaltă în poziŃie verticală faŃă de prima, pe curba scării;

- se citeşte apoi pe baza orizontală a scării unghiul de pantă căutat, interpolându-se dacă este cazul;

- se va avea în vedere ca scara grafică să corespundă echidistanŃei curbelor de nivel considerate.

Pe hartă este construită scara combinată a pantelor, adică pe aceeaşi scară se găsesc atât curba valorilor pentru echidistanŃa curbelor de nivel normale, cât şi cea pentru echidistanŃa curbelor de nivel principale.

Diverse indicaŃii includ: � referiri la teritoriul cuprins în plan sau pe hartă,� la caracterul hărŃii, � nomenclatura foilor vecine, � indicaŃii privind schema declinaŃiei magnetice, � a convergenŃei meridianelor şi abaterii medii a acului

magnetic, � schema frontierelor de stat, a limitelor administrative de

ordinul I (respectiv judeŃele) � indicaŃii redacŃionale.

Cadrul interior al hărŃii

� Pe cadrul interior, la fiecare colŃ al hărŃii, sunt trecuta valorile coordonatelor geografice care materializează poziŃia geografică pe glob a fiecărei foi de hartă.

� Folosind împărŃirea de pe cadrul geografic şi valorile coordonatelor geografice ale colŃurilor hărŃii, se pot determina coordonatele geografice ale oricărui punct din conŃinutul foii de hartă.

ReŃeaua rectangulară

Pentru măsurători metrice pe hartă se foloseşte o reŃea rectangulară (kilometrică). Cu o astfel de reŃea se pot determina cu precizia dată de scara hărŃii, coordonatele rectangulare ale oricărui punct de pe hartă.

ReŃeaua rectangulară este trasată pe hărŃile topografice de la scările 1: 25 000 la 1: 200 000. Liniile care formează reŃeaua rectangulară sunt separate una de alta printr-un număr întreg de kilometri, de aceea această reŃea se mai numeşte şi caroiaj kilometric.

Laturile patrulaterelor acestor reŃele rectangulare sunt egale, iar pe hărŃile topografice se trasează astfel:

� la scara 1: 25 000 din 4cm în 4 cm, adică din 1 km în 1 km� la scara 1: 50 000 din 2 cm în 2 cm, adică din 1 km în 1 km� la scara 1: 100 000 din 2 cm în 2 cm, adică din 2 km în 2 km� la scara 1: 200 000 din 2 cm în 2 cm, adică din 4 km în 4 km

� Valorile caroiajului kilometric sunt scrise între cadrul interior şi cel

geografic, prin grupe de 4 cifre, în apropierea colŃurilor foii de hartă. Între acestea se înscriu numai ultimele două cifre ale kilometrilor întregi.

� Pe laturile de N şi S prima cifră din grupul celor 4 ce marchează kilometrul arată numărul fusului, deci în calcule se iau în considerare numai următoarele trei cifre.

� Tabloul unei hărŃi topografice este completat de ansamblul inscripŃiilor exterioare cadrului. Multitudinea acestor date diferă foarte puŃin de la o scară la alta.

� InscripŃiile exterioare abundă pe latura de sud a foii de hartă, unde de fapt sunt redate majoritatea elementelor privind baza matematică a hărŃii.

� Elementele de planimetrie constituie una din părŃile importante ale conŃinutului hărŃii şi reprezentarea lor pe planuri şi hărŃi se face cu ajutorul semnelor convenŃionale.

� Elementele de altimetrie sau de relief sunt reprezentate cu ajutorul curbelor de nivel, mai rar a tentelor hipsometrice şi depind de scara hărŃii.

ConŃinutul elementelor unei foi de hartă la scara 1: 25 000 -1: 200 000:

1. cadrul interior; 2. cadrul geografic; 3. cadrul exterior (ornamental); 4. teritoriul cuprins; 5. nomenclatura şi denumirea foii; 6. caracterul hărŃii; 7. nomenclatura foilor vecine; 8. textul prin

care se interzice multiplicarea; 9. elementele conŃinutului hărŃii, care au fost reprezentate schematic; 10. indicaŃii privind valorile declinaŃiei magnetice, convergenŃei meridianelor şi a abaterii medii a acului magnetic; 11. schema declinaŃiei magnetice, a convergenŃei meridianelor şi a abaterii medii a acului magnetic; 12. scara numerică şi grafică a hărŃii -indicaŃii privind valoarea în teren a unui cm de pe hartă, sistemul de coordonate, sistemul de referinŃă al înălŃimilor, editor; 13. scara pantelor; 14. schema frontierelor de stat şi a limitelor administrative de ordinul I; 15. indicaŃii redacŃionale.

Culorile permit descifrarea sau interpretarea semnelor convenŃionale mai simplu, mai uşor. Culorile folosite sunt:

� albastru închis, utilizat pentru desenarea malurilor apelor, zonelor inundabile, cifrelor ce indică adâncimi, valori ale cotelor sau nivelul apelor, fântânilor, izvoarelor, mlaştinilor, denumirile hidrografice

� albastru deschis se utilizează pentru suprafeŃe acoperite cu apă: lacuri, fluvii, bazine marine, oceanice

� maro se foloseşte pentru curbele de nivel, pentru indicatoarele de pantă, pentru cifrele care arată altitudinea, adâncimea relativă, pentru râpe, viroage, stânci

� portocaliu se foloseşte pentru autostrăzi, şosele modernizate, şosele� verde este utilizat pentru păduri, livezi, plantaŃii de culturi tehnice, pepiniere� galben se utilizează pentru drumuri naturale îmbunătăŃite� violet pentru frontiere de stat (prin haşuri)� negru pentru restul detaliilor de pe hartă

� InscripŃiile din interiorul hărŃii se referă la reŃeaua hidrografică, la localităŃi, la relief, la suprafeŃe acoperite de vegetaŃie, la unităŃi teritorial-administrative, folosindu-se dimensiuni şi caractere diferite în funcŃie de categoria de elemente pe care o însoŃeşte, pentru a diferenŃia elemente din aceeaşi categorie.

� Totalitatea inscripŃiilor formează scrierea hărŃii şi are rol de a facilita interpretarea semnelor convenŃionale la care se referă, permiŃând totodată şi stabilirea unei ierarhizări a acestora.

Reprezentarea reliefuluiReprezentarea reliefului

Reprezentarea reliefului pe hartă este diferită de a oricăror alReprezentarea reliefului pe hartă este diferită de a oricăror alte semne te semne convenconvenŃŃionale, deoarionale, deoarece relieful este o formă stereometricăece relieful este o formă stereometrică, c, ce trebuie e trebuie reprezentată reprezentată îîn plan. n plan.

De obicei, relieful unei suprafeDe obicei, relieful unei suprafeŃŃe oarecare de teren este complex, variat, iar e oarecare de teren este complex, variat, iar reprezentarea lui trebuie să fie cât mai clarăreprezentarea lui trebuie să fie cât mai clară, m, mai plasticăai plastică, , să poată fi să poată fi studiată amploarea formelor studiată amploarea formelor şşi dimensiunile diferitelor neregularităi dimensiunile diferitelor neregularităŃŃi ale i ale terenului. terenului.

Relieful este produsul de lungă durată al diferiRelieful este produsul de lungă durată al diferiŃŃilor agenilor agenŃŃi fizicoi fizico--geografiei geografiei acacŃŃionează după legi obiectiveionează după legi obiective, i, iar reprezentarea trebuie să evidenar reprezentarea trebuie să evidenŃŃieze ieze trăsăturile esentrăsăturile esenŃŃiale ale reliefului.iale ale reliefului.

Reprezentarea reliefului pe planuri Reprezentarea reliefului pe planuri şşi hări hărŃŃi a preocupat de timpuriu pe i a preocupat de timpuriu pe cartografi. cartografi. ÎÎn momentul de fan momentul de faŃŃă relieful se reprezintă prin mai multe metode ă relieful se reprezintă prin mai multe metode şşi anume: i anume:

metoda planului cotat, metoda planului cotat, metoda curbelor de nivel, metoda curbelor de nivel, metoda hametoda haşşurilor, metoda tentelor hipsometrice, urilor, metoda tentelor hipsometrice, metoda umbririi, metoda umbririi, metoda stereoscopică a hărmetoda stereoscopică a hărŃŃilor ilor îîn relief.n relief.

Prin orice metodă s-ar reprezenta relieful, este necesar ca modul respectiv să creeze posibilitatea rezolvării pe hartă a unui număr cât mai mare de probleme:

� determinarea aspectului general al reliefului� determinarea diferenŃelor de nivel relative� determinarea gradului de accidentare şi de accesibilitate a terenului� determinarea pantei terenului� reprezentarea formelor de relief, a formelor caracteristice şi a

poziŃiilor relative în spaŃiu ale acestoraPe planuri şi pe hărŃile la scară mare se pot reprezenta o serie de detalii

ale neregularităŃilor terenului (microrelieful), în schimb pe hărŃile la scară mică nu se poate reprezenta decât ceea ce este caracteristic pentru peisajul dat, adică macrorelieful.

Metoda planului cotatMetoda planului cotat

�� o metodă a hăro metodă a hărŃŃilor ilor îîn relief.n relief.Metoda planului cotat Metoda planului cotat constă constă îîn a scrie n a scrie

pe plan, pe plan, îîn dreptul proiecn dreptul proiecŃŃiei iei orizontale a fiecărui punct orizontale a fiecărui punct determinat, cota sa. Toate cotele determinat, cota sa. Toate cotele jnscrisejnscrise pe hartă reprezintă pe hartă reprezintă altitudinea punctelor respective faaltitudinea punctelor respective faŃŃă ă de nivelul mării de nivelul mării şşi constituie cote i constituie cote absolute. absolute.

Studiind apoi planul cotat, se poate Studiind apoi planul cotat, se poate constata, constata, îîn funcn funcŃŃie de valorile ie de valorile cotelor cotelor şşi dispunerea reciprocă a i dispunerea reciprocă a liniilor caracteristice ale reliefului, liniilor caracteristice ale reliefului, unde este mai unde este mai îînalt sau mai coborât nalt sau mai coborât terenul analizat.terenul analizat.

Cea mai utilizată metodă de reprezentare a Cea mai utilizată metodă de reprezentare a

reliefului reliefului îîn teren este n teren este metoda curbelor de metoda curbelor de

nivel.nivel.Această metodă este sugestivă Această metodă este sugestivă şşi plasticăi plastică, orientarea din , orientarea din punctul de vedere al punctul de vedere al îînălnălŃŃimilor imilor şşi al adâncimilor făcândui al adâncimilor făcându--se se rapid rapid şşi cu ui cu uşşurinurinŃŃăă..Curba de nivel este locul geometric al punctelor de pe Curba de nivel este locul geometric al punctelor de pe suprafasuprafaŃŃa terestră care au aceeaa terestră care au aceeaşşi cotă i cotă (altitudine). (altitudine). Curbele de nivel se obCurbele de nivel se obŃŃin prin intersectarea imaginară a in prin intersectarea imaginară a suprafesuprafeŃŃei terestre cu planuri de referinei terestre cu planuri de referinŃŃăă, situate la , situate la îînălnălŃŃimi imi succesive, la distansuccesive, la distanŃŃe egale e egale şşi paralele i paralele îîntre ele.ntre ele.Curbele de nivel se mai pot defini ca fiind proiecCurbele de nivel se mai pot defini ca fiind proiecŃŃiile iile orizontale ale secorizontale ale secŃŃiunilor terenului cu planuri orizontale duse la iunilor terenului cu planuri orizontale duse la diferite diferite îînălnălŃŃimi, elimi, ele apar pe hăre apar pe hărŃŃile topografice ca orice altă ile topografice ca orice altă figură de pe terenfigură de pe teren, , îîn proiecn proiecŃŃia lor pe planul de proiecia lor pe planul de proiecŃŃie ie şşi i reduse la scara hărreduse la scara hărŃŃii, fiind figuri asemenea cu corespondentele ii, fiind figuri asemenea cu corespondentele lor din teren.lor din teren.

Curbele de nivel

A. SecŃiune verticală; B. SecŃiune orizontală.

� DistanŃa constantă, măsurată pe verticală, între două suprafeŃe consecutive de secŃiune, se numeşte echidistanŃă naturală şi se notează cu E, iar echidistanŃa naturală redusă la scara hărŃii se numeşte echidistanŃă grafică şi se notează cu e.

� EchidistanŃa se alege în funcŃie de scara hărŃii şi de gradul de accidentare al terenului. Cu cât scara este mai mică, cu atât echidistanŃa este mai mare şi invers.

� EchidistanŃa nu trebuie să fie mai mică de 0.2 mm deoarece în acest caz curbele de nivel trasate pe hartă nu ar mai fi distincte, ci s-ar putea atinge între ele. Pentru reprezentarea amănunŃită a terenului se întrebuinŃează şi echidistanŃe ajutătoare sau accidentale.

Tipuri de echidistanŃe

EchidistanŃele ajutătoare sunt situate la jumătatea distanŃei normale, iar cele accidentale la echidistanŃa de 1/4 din cea a curbelor de nivel normale. Deoarece curbele de nivel ajutătoare se întrebuinŃează ori de câte ori trebuie evidenŃiată o formă de teren mică, dar caracteristică a zonei reprezentate, acestea se întrebuinŃează indiferent de valoarea echidistanŃei normale şi se recomandă înscrierea valorii respective pe curba de nivel.

Valoarea echidistanŃei atât pentru curbele de nivel normale cât şi pentru cele principale este trecută pe hartă, sub scara hărŃii. Valoarea echidistanŃei curbelor de nivel depinde de scara hărŃii şi de forma de relief reprezentată. în general, această valoare este:

� 2,5 m pe hărŃile la scara 1:10 000� 2 m, 5 m sau 10 m, pe hărŃile la scara 1:25 000 -10 m şi 20 m pe hărŃile la

scara 1:50 000� 20 m şi 40 m pe hărŃile la scara 1:100 000

� Curbele de nivel cu ajutorul cărora se reprezintă relieful pe hărŃile topografice se clasifică astfel:

� curbe de nivel normale, care sunt desenate pe hartă prin linii subŃiri continue, la echidistanŃa stabilită în funcŃie de scara hărŃii

� curbe de nivel principale care sunt desenate pe hartă din 5 în 5 echidistanŃe normale, prin linii continue mai groase (întotdeauna, indiferent de scară, a cincea curbă este principală)

� ajutătoare, desenate pe hartă la jumătatea echidistanŃei normale, prin linii subŃiri, întrerupte

� accidentale care sunt desenate pe hartă prin linii subŃiri întrerupte, cu segmente mai mici decât a celor ajutătoare, aceste curbe de nivel se desenează numai pe anumite porŃiuni, pentru a preciza o formă caracteristică sau o formă mai complicată a reliefului, fără a se Ńine seama de valoarea echidistanŃei normale. Pe aceste curbe de nivel se înscrie obligatoriu valoarea corespunzătoare, deoarece această valoare este una oarecare.

Curbele de nivel

Reprezentarea prin curbe de nivel a unor forme alungite

� Curbele de nivel sunt reprezentate prin cercuri sau elipse concentrice sau plasate excentric. La acelaşi unghi de înclinare a suprafeŃei formei de relief reprezentate distanŃa dintre curbele de nivel este egală, iar acolo unde unghiul de înclinare este mai mare, curbele de nivel au tendinŃa de a se apropia. Această apropiere este direct proporŃională cu mărimea unghiului de înclinare a suprafeŃei obiectului reprezentat.

� Exemplificând reprezentarea prin curbe de nivel a unor forme alungite, respectiv un plan înclinat (a), o suprafaŃă convexă (b) şi una concavă (c), se observă că în toate cazurile se obŃin curbe de nivel sub formă de linii paralele, însă la (a) acestea sunt la distanŃe egale, la (b) se apropie de bază, iar la (c) se depărtează de bază. Rezultă aşadar că cu cât panta este mai înclinată, cu atât curbele de nivel sunt mai apropiate.

La reprezentarea prin curbe de nivel a pantelor uniforme (a), concave (b) convexe (c) şi neuniforme (d) se observă că obiectele de aceeaşi formă, indiferent dacă sunt ridicaturi sau adâncituri, se reprezintă prin aceeaşi formă.

De aceea, este important să se Ńină seama de hidrografía hărŃii, deoarece râurile se află întotdeauna în văi, lacurile în depresiuni şi în general arterele hidrografice ocupă forme de relief relativ joase.

Valorile curbelor de nivel sunt aşezate astfel încât baza cifrelor să fie orientată spre baza pantei.

Se mai folosesc şi "indicatoarele de pantă", liniuŃe scurte, trasate perpendicular pe curbele de nivel şi îndreptate în josul pantei. În figura de mai jos s-a reprezentat prin curbe de nivel o ridicătură (a), în care indicatoarele de pantă se află la exteriorul curbelor de nivel şi o adâncitură (b), cu indicatoarele de pantă situate în interiorul curbelor de nivel.

Indicatoarele de pantăIndicatoarele de pantă

Reprezentarea pe hartă prin curbe de nivel a principalelor forme de relief

Dealul şi mamelonul sunt reprezentate prin curbe de nivel închise, indicatoarele de pantă fiind orientate spre exteriorul curbelor. Curba de nivel din interior are valoarea cea mai mare.

Depresiunea este reprezentată prin curbe de nivel închise, indicatoarele de pantă fiind orientate spre interiorul acestor curbe; curba de nivel din interior are valoarea cea mai mică.

Creasta este reprezentată prin curbe de nivel de forme alungite, având convexităŃi mai mult sau mai puŃin rotunde, îndreptate în sensul de coborâre a liniei de despărŃire a apelor. Indicatoarele de pantă sunt orientate spre exteriorul curbelor de nivel şi sunt aşezate în vârful convexităŃii acestora, deci pe linia de despărŃire a apelor. Curba de nivel din interior are valoarea cea mai mare.

� Valea este reprezentată prin curbe de nivel de forme alungite, ca şi în cazul crestelor, dar convexităŃile acestora - în general mai ascuŃite -sunt dirijate în sensul de urcare al talvegului. Indicatoarele de pantă sunt trasate tot din vârful convexităŃilor curbelor de nivel, dar sunt orientate spre interiorul acestora. Curba de nivel din interior are valoarea cea mai mică.

� Şaua se reprezintă prin curbe de nivel închise, remarcându-se� prezenŃa a două vârfuri şi a gâtului şeii. Cele două curbe de nivel din

interior au valoarea cea mai mare, gâtul şeii având cotă mai mică decât valoarea acestora. Indicatoarele de pantă sunt orientate spre interiorul curbelor de nivel.

� în natură - şi în consecinŃă şi pe hartă - aceste forme de relief nu apar niciodată în mod izolat. Ele există într-o strânsă corelaŃie, interdependenŃă, într-o complexitate mai mică sau mai mare, după caracteristicile zonei reprezentate.

Pe hărPe hărŃŃile topografice, versaile topografice, versaŃŃii ale căror pante depăii ale căror pante depăşşesc unghiul de esc unghiul de îînclinare de nclinare de 4040°° nu se mai reprezintă prin curbe de nivel nu se mai reprezintă prin curbe de nivel, deoarece acestea nu mai pot fi , deoarece acestea nu mai pot fi trasate cu echidistantrasate cu echidistanŃŃa grafică admisăa grafică admisă; a; asemenea pante se reprezintă printrsemenea pante se reprezintă printr--un semn convenun semn convenŃŃional. ional.

De asemenea, sunt De asemenea, sunt şşi alte elemente ale reliefului ce nu pot fi reprezentate prin i alte elemente ale reliefului ce nu pot fi reprezentate prin curbe de nivel curbe de nivel şşi care sunt trecute pe hări care sunt trecute pe hărŃŃile topografice cu ajutorul unor ile topografice cu ajutorul unor semne convensemne convenŃŃionale.ionale.

ÎÎn citirea reliefului trebuie să se n citirea reliefului trebuie să se ŃŃină seama de următoarele proprietăină seama de următoarele proprietăŃŃi ale i ale curbelor de nivel:curbelor de nivel:

�� deplasândudeplasându--ne pe o curbă de nivelne pe o curbă de nivel, n, nici nu urcăm nici nu coborâmici nu urcăm nici nu coborâm�� pe orice drum spe orice drum s--ar merge ar merge îîntre două curbe de nivelntre două curbe de nivel, se va parcurge aceea, se va parcurge aceeaşşi i

altitudine egală cu echidistanaltitudine egală cu echidistanŃŃaa�� curbele de nivel care se opun facurbele de nivel care se opun faŃŃă ă îîn fan faŃŃă sunt egale ca valoareă sunt egale ca valoare�� curbele de nivel se pot atinge, dar nu se pot curbele de nivel se pot atinge, dar nu se pot îîntretăiantretăia�� curbele de nivel curbele de nivel îînaintează pe dealuri naintează pe dealuri (au (au o formă convexăo formă convexă) ) şşi se retrag pe i se retrag pe

văi văi (au (au o formă concavăo formă concavă))�� cu cât curbele de nivel sunt mai dese, cu atât panta este mai macu cât curbele de nivel sunt mai dese, cu atât panta este mai mare re şşi invers,i invers,

cu cât sunt mai rare, cu cât sunt mai rare, cu atât panta este mai linăcu atât panta este mai lină�� cu cât curbele de nivel sunt mai multe, cu atât altitudinea estecu cât curbele de nivel sunt mai multe, cu atât altitudinea este mai mare mai mare şşi i

cu cât sunt mai pucu cât sunt mai puŃŃine, cuine, cu atât altitudinea este mai mică atât altitudinea este mai mică�� cifrele care indică valorile curbelor de nivel sunt astfel dispucifrele care indică valorile curbelor de nivel sunt astfel dispuse se îîncât baza ncât baza

lor este alor este aşşezată spre piciorul panteiezată spre piciorul pantei

Reprezentarea pe hartă a unei porReprezentarea pe hartă a unei porŃŃiuni de tereniuni de teren

11-- platou platou; 2; 2-- râpă râpă; 3; 3--versant; 4versant; 4-- piciorul pantei; piciorul pantei; 55-- gâtul gâtul şşeii; 6eii; 6-- creastă creastă; 7; 7--vale; 8vale; 8-- originea văii originea văii; 9; 9--depresiune; 10depresiune; 10-- şşa; a; 1111-- schimbare de pantăschimbare de pantă; 1; 122--stâncăstâncă; 1; 133-- pisc pisc; 1; 144-- linie linie de creastăde creastă; 1; 155-- firul văii firul văii (talveg); (talveg); 1616-- ravenă ravenă; 1; 177--pinten; 18pinten; 18-- vârf vârf; 1; 199-- căldare căldare ((găvangăvan); ); 2020-- groapăgroapă; 21; 21-- pâlnie; 22pâlnie; 22-- şşes; es; 2323--gura văiigura văii; 2; 244-- colină colină; ; 2525-- movilă movilă; 26; 26-- alunecare alunecare de teren; 27de teren; 27-- mamelon.mamelon.

Reprezentarea reliefului prin haşuri

Prin această metodă, toŃi versaŃii se acoperă cu haşuri. Se stabilesc de la început câteva categorii de unghiuri de pantă; fiecăreia din aceste categorii îi corespunde un anumit raport între grosimea haşurii şi spaŃiul dintre haşuri.

Terenurile aproape orizontale (şesurile, podişurile, platourile) precum şi versaŃii cu pantă mică nu se haşurează; se creează în acest fel impresia unor umbre ce acoperă pantele, lumina căzând pe verticală. Cu cât panta este mai mare, cu atât va primi mai puŃină lumină, deci va fi mai întunecată. Toate haşurile se trasează pe linia de cea mai mare pantă.

Prin această metodă sunt reprezentate mai plastic, mai expresiv, aspectul şi poziŃia reciprocă a formelor de teren, comparativ cu metoda curbelor de nivel; de asemenea rezultă mai clar atât direcŃia, cât şi valoarea relativă a pantelor. Metoda este însă greoaie şi cere multă meticulozitate, precum şi mult timp pentru executarea desenului. De asemenea, pe aceste hărŃi nu se pot determina cotele punctelor.

Reprezentarea reliefului prin tente cu umbrire

� Ca şi în cazul precedent, la baza acestei metode stă îngroşarea umbrelor în funcŃie de panta terenului. Umbrirea versaŃilor se face de obicei cu tente de culoare gri sau bistru, aplicate cu intensităŃi diferite după gradul de înclinare al pantelor obŃinându-se un bun efect plastic. Metoda se foloseşte în general în combinaŃie cu metoda curbelor de nivel.

� Tentele arată mai clar forma generală a reliefului şi legăturile reciproce ale diferitelor neregularităŃi ale terenului, dar nu permit decât aprecierea generală a valorii pantelor şi diferenŃelor de nivel. Metoda este mult mai simplă şi mai operativă decât cea a haşurilor.

Reprezentarea reliefului prin tente hipsometrice

� Reprezentarea reliefului prin tente hipsometrice constă în acoperirea cu nuanŃe diferite de culori a spaŃiilor dintre curbele de nivel, pe zone de înălŃimi stabilite. Zonele de diferite înălŃimi succesive sunt acoperite, de obicei, cu culoarea bistru, de diferite nuanŃe, după principiul: cu cât terenul este mai ridicat, cu atât nuanŃele sunt mai închise. Zonele de şes se colorează de regulă cu culoarea verde, după principiul: cu cât terenul este mai jos, cu atât nuanŃa este mai închisă.

� Această colorare pe zone, completând curbele de nivel, dă o imagine foarte clară şi plastică asupra caracterului general al reliefului.

În consecinŃă, metoda curbelor de nivel este cea mai importantă pentru reprezentarea altitudinilor pe planuri şi hărŃi. Ea poate fi completată cu cote, cu haşuri, mai ales pentru forme de microrelief, cu semnele pentru stânci, pentru dunele de nisip, cu tente hipsometrice mai ales pe hărŃile la scări mici.