curs structuri otel
Embed Size (px)
DESCRIPTION
curs introductin in proiectarea structurilr de otelTRANSCRIPT

Universitatea "POLITEHNICA" din TimisoaraFacultatea de Arhitectura
Curs -8– Proiectarea StructurilorAnul III, sem II, 2009-2010
Curs: Sl.dr.ing Mircea CristutiuSeminar: Sl.dr.ing Mircea Cristutiu, ing. Nicolae Muntean
Bibliografie: Furdui Cornel – Constructii din Lemn – Editura PolitehnicaC. Dalban – Constructii cu structura metalica – Editura didactica si pedagogica






Cap 4. MATERIALE UTILIZATE PENTRU STRUCTURI Otelul
4.1 Introducere
4.1.1 Generalitati
Are o răspândire largă, datorită caracteristicilor mecanice superioare si araportului rezistentă/greutate mare în comparaţie cu alte materiale (în principal cubetonul).
A fost folosit prima dată în a doua jumătate a secolului XVIII la căile ferate.
La începutul secolului al XIX-lea s-au construit structuri de construcţii de fontă
Fonta a fost utilizată înaintea otelului, pentru structurile staţiilor feroviare sub formă de elemente feroviare turnate – stâlpi; ferme.

Hamburg Hauptbahnhof-deschisa in 5 Mai 1842

Gara de Sud din Viena (Wien Südbahnhof -construita intre 1841–1846)

Wien Hauptbahnhof 2012

Gara din Leipzig (Leipzig Hauptbahnhof - deschisa in 1915)

Dezavantajele fontei:- Este casanta- nu se poate suda- îmbinările se realizează cu nituri

Obs: Otelul are o comportare ductila înaintea ruperii si se poate suda
Tipuri de otel utilizate:OL – otel laminat de uz general (cel mai utilizat)OL37 (S235)
rezistentă la întindere, în daN/mm2este cel mai utilizatare un palier ridicat de deformaţieconţinut mai ridicat de carbonse micşorează palierul de deformaţiesunt elemente de îmbinare – eclise
OL44; OL52 (S275,S355)este slab aliatconţine titan, aluminiu, siliciufolosit pentru elemente de reazem
GR 4.6, 5.6, 6.6, 8.8, 10.9folosit pentru şuruburi de înaltă rezistentă

Avantajele otelului:- un raport mare între rezistentă – masă (greutate)- comportare ductilă sub încărcări – nu cedează casant - se pot fabrica uzinal cu productivitate mare – se pot standardiza- există posibilitatea de refolosire, recuperare prin demontare- se poate realiza cu secţiuni reduse necesare din calcul
Dezavantajele otelului- are un preţ de cost ridicat, în comparaţie
cu betonul- rezistentă relativ scăzută la temperatură
- otelul se poate proteja la incendii- vopsire cu ajutorul unor vopsele ignifuge
termospumante- protejare a elementului de construcţii prin
- placarea structurii cu alte materiale rezistente, de ex.:
- rigips- înglobarea elementului de oțel în
beton, întârzie în caz de incendiu
- protejarea elementelor metalice cu beton cu eficiență de protecție cea mai ridicată

rigips
vopsele ignifuge termospumante Partial inglobate in beton inglobate in beton
Otelul se degradează în timp prin coroziune, care poate fi împiedicată:metalul poate fi protejat cu vopsele anticorozive (sub efectul umidităţii)prin zincareprin nichelare
Coroziunea poate fi:I – de suprafaţă (uniformă)II – de profunzime (neuniformă)III – dispersa (selectivă)
I II III

Obs: Coroziunea conduce la reducerea de calcul a secţiunii de otel, scădereacapacităţii portante a acestuia.
4.1.2 Tipuri de elemente de otel folosite in Constructii
4.1.2.1 Profile laminate prelucrate la cald
. profilul I (RO), IPE (EU), IPN(EU), HEA(EU), HEB(EU), HEM(EU)
Cu tălpi paralele IPE,HEA, HEB, HEM
Cu tălpi inegale I, IPN
h = 80 … 750 mm
b = 42 … 300 mm
Caracteristici sectionale
A = 2cm aria
I = 4cm moment de inerţie
xI yI
Obs: ar fi mai avantajos turnarea unor profile cu tălpi late xI yI

2. profilul U(RO), UPN(EN), UAP(EN)
Cu tălpi paralele UAP
Cu tălpi inegale, U, UPN
h = 50 … 400 mmb = 50 … 110 mm

3. profilul T
2T - 5T
h = a = 20 … 50 mm
4. profilul de tip ţeavă – e folosit unde este pericol de coroziune (TV100x100x4)
ţeavă pătrată b = h = 20 … 200 mm
ţeavă dreptunghiulară
b = 20 .. 200 mm
h = 30 … 400 mm

5. profilul L (cornier), L100x100x5; L100x80x3
- cu aripi egale a = 20 … 160 mm
- cu aripi inegale 100 – 150

6. profil de tip ţeavă circulară TVΦ120/5.0 = 42 … 385 mm
7. profil otel pătrat PL40x40a = 8 … 140 mm
. profil rotund plin Φ30 = 12 … 58 mm (OB = 3 … 32 mm)
9. otel lat PL8x150 b
a- bandă a = 20 … 50 mm
b = 1 … 5 mm- lat a = 12 … 150 mm
b = 5 … 50 mm- platbandă a = 160 … 600 mm
b = 6 … 40 mm- tablă groasă b = 5 … 150 mm
OBS: Elementele din otel laminat se obţin exclusiv prin prelucrare industrială lacald si nu prin turnare sau îndoire la rece.

4.1.2.1 Profile laminate sau prelucrate la rece t 6 mm
1. profile cu pereţi subţiri – se obţin prin îndoire la rece

Sectiuni simple deschise
Secþiuni formate la rece

2. secţiuni compuse
profile închise (cheson) confecţionate din profilecu pereţi subţiri
Secţiuni compuse deschise
3. tabla profilate si casetate (tablă subtire)

a. tabla ondulată - este folosită si pentru elemente de rezistentă- suprapunerea prin ondulare

b. tablă cutată
c. tablă striată - striurile măresc aderenta- la pardoseli în zona industrială

d. tablă amprentată
- se toarnă beton sau beton armat- rolul amprentelor este de a prelua
presupusele lunecări între beton si tablă
- măresc aderenta
4.1.3 Proprietatile otelului
4.1.3.1 Curba caracteristică (de comportare) a otelului - pentru OL37 sau OL 52
F
d
curba de incarcare
curba de descarcare
epruvete


I – zona de comportare elastică (la întindere)- în cazul descărcării elementului nu există deformaţii remanente
II - zona de comportare postelastică (palierul de curgere)- capacitatea de descărcare scade – deformaţia creste- zona de curgere
III - zona de ecruisarecreste capacitatea portanta
IV – zona de rupereepruveta are: o comportare de rezistentă un moment de întărire după care se rupe
moment de consolidare si cedare
Modulul de elasticitate - elastic E = tg - plastic E = tg
L
L
F
I
II
III IV
A=
L= Ll
f y
valoarea maxima
rupere
gatuire
F
F
efort unitar
alungirea
f u

Curba idealizata de comportare
RUPEREA EPRUVETEI
- În cadrul comportării elastice, deformaţia înseamnă o alungire concomitentă cu o slabă reducere a secţiunii în zona centrală – subţiere.
- În zona centrală se produc mici schimbări a structurii interne după care la cresterea încărcării se alungeşte si mai mult – în zona centrală apar microfisuri cu una principală. În final aceste microfisuri se unesc într-o fisură, care duce la cedarea elementului.

Rupere ductilă