curs pni

13
1 VACCINOLOGIE EPIDEMIOLOGIE SI SANATATE PUBLICA PROFESOR : DR. CABULEA SIMONA După Al Doilea Război Mondial sunt descoperite şi intră în uz pana in prezent 27 de vaccinuri pentru sugari, copii, adolescenti si adulti. Vaccinarea și termenul de vaccin au fost introduse în medicină de medicul generalist englez Edward Jenner acum, în anul 1796, cu ocazia descoperirii primului vaccin, împotriva variolei. Vaccin = produs biologic care contine suspensii (antigene) de virusuri sau bacterii vii atenuate, inactivate (omorâte) sau fractiuni din acestea si care se administreazã cu scopul de a induce un rãspuns imun protector specific. Vaccinul ajuta organismul sa-si produca anticorpii proprii, care odata formati raman in corp si sunt gata de actiune cand apare pericolul unei boli reale. Protectia specifica postvaccinala se instaleaza dupa o perioada de latenta de apro 1-4 saptamani cu variatii de la un vaccin la altul, perioada in care nu exista protectie. Scopul vacinarii: induc imunitate si previn unele boli si consecintele acestora (apariţia focarelor de boală, a complicatiilor, sechelelor, deceselor, costuri economice ridicate pentru tratament). Vaccinarea se defineste ca fiind manevra prin care se administreazã un vaccin. Imunizarea este procesul prin care se induce imunitate activã (adicã rezistentã fatã de un agent infectios) prin administrarea unor vaccinuri (antigene). Imunitate activã = tip de imunitate care se produce în urma interactiunii sistemului imun cu un antigen. Imunitate pasivã = tip de imunitate obtinutã prin administrare/transfer de anticorpi preformati. Imunizarea este o modalitate de a ne proteja împotriva unor boli . Odată imunizaţi, organismul nostru este mai capabil de a lupta împotriva bolilor cu care vine în contact. Organismul nostru posedă un sistem natural de apărare împotriva îmbolnăvirilor, care se numeşte sistemul imun. Acesta produce o serie de substanţe numite anticorpi, care luptă împotriva bolii sau infecţiei. Principalele elemente ale sistemului imun: Organele limfoide (timus, maduva spinarii, splina, amigdalele, apendicele cecal, etc) Celulele imunocompetente (Lf B, Lf T, Lf NK; celule care prezinta Ag: macrofage, astrocite, celule Langerhans) Mediatorii solubili APARARE ANTIINFECTIOASA - se realizeaza prin mecanisme specifice si mecanisme nespecifice care actioneaza impreuna sau independent. 1. Rezistenta antiinfectioasa nespecifica - este capacitatea organismului de a se opune intr-o anumita masura patrunderii si multiplicarii unor microorganisme vii in organismul uman - este functionala inca de la nastere, fara sa necesite o expunere anterioara la un microorganism sau antigen - componentele rezistentei nespecifice sunt: bariera cutaneo-mucoasa, bariera cito- tisulara, bariera umoral-sangvina. 2. Rezistenta antiinfectioasa specifica - reprezinta proprietatea organismului de a fi protejat fata de o anumita boala atunci cand interactioneaza cu agentul etiologic infectios respectiv. Poate fi innascuta sau dobandita in cursul vietii. Mecanismele specifice:

Upload: freelo

Post on 14-Apr-2016

6 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

Epidemiologie - curs PNI ( postiliceala sanitara)

TRANSCRIPT

Page 1: Curs PNI

1

VACCINOLOGIE

EPIDEMIOLOGIE SI SANATATE PUBLICA PROFESOR : DR. CABULEA SIMONA

După Al Doilea Război Mondial sunt descoperite şi intră în uz pana in prezent 27 de

vaccinuri pentru sugari, copii, adolescenti si adulti. Vaccinarea și termenul de vaccin au fost

introduse în medicină de medicul generalist englez Edward Jenner acum, în anul 1796, cu

ocazia descoperirii primului vaccin, împotriva variolei.

Vaccin = produs biologic care contine suspensii (antigene) de virusuri sau bacterii vii

atenuate, inactivate (omorâte) sau fractiuni din acestea si care se administreazã cu scopul de a

induce un rãspuns imun protector specific. Vaccinul ajuta organismul sa-si produca anticorpii

proprii, care odata formati raman in corp si sunt gata de actiune cand apare pericolul unei boli

reale. Protectia specifica postvaccinala se instaleaza dupa o perioada de latenta de apro 1-4

saptamani cu variatii de la un vaccin la altul, perioada in care nu exista protectie.

Scopul vacinarii: induc imunitate si previn unele boli si consecintele acestora

(apariţia focarelor de boală, a complicatiilor, sechelelor, deceselor, costuri economice ridicate

pentru tratament).

• Vaccinarea se defineste ca fiind manevra prin care se administreazã un vaccin.

• Imunizarea este procesul prin care se induce imunitate activã (adicã rezistentã fatã

de un agent infectios) prin administrarea unor vaccinuri (antigene).

Imunitate activã = tip de imunitate care se produce în urma interactiunii sistemului

imun cu un antigen.

Imunitate pasivã = tip de imunitate obtinutã prin administrare/transfer de anticorpi

preformati.

Imunizarea este o modalitate de a ne proteja împotriva unor boli. Odată imunizaţi,

organismul nostru este mai capabil de a lupta împotriva bolilor cu care vine în contact.

Organismul nostru posedă un sistem natural de apărare împotriva îmbolnăvirilor, care

se numeşte sistemul imun. Acesta produce o serie de substanţe numite anticorpi, care luptă

împotriva bolii sau infecţiei.

Principalele elemente ale sistemului imun:

Organele limfoide (timus, maduva spinarii, splina, amigdalele, apendicele cecal, etc)

Celulele imunocompetente (Lf B, Lf T, Lf NK; celule care prezinta Ag: macrofage,

astrocite, celule Langerhans)

Mediatorii solubili

APARARE ANTIINFECTIOASA - se realizeaza prin mecanisme specifice si mecanisme nespecifice care actioneaza

impreuna sau independent.

1. Rezistenta antiinfectioasa nespecifica

- este capacitatea organismului de a se opune intr-o anumita masura patrunderii si

multiplicarii unor microorganisme vii in organismul uman

- este functionala inca de la nastere, fara sa necesite o expunere anterioara la un

microorganism sau antigen

- componentele rezistentei nespecifice sunt: bariera cutaneo-mucoasa, bariera cito-

tisulara, bariera umoral-sangvina.

2. Rezistenta antiinfectioasa specifica - reprezinta proprietatea organismului de a fi protejat fata de o anumita boala atunci

cand interactioneaza cu agentul etiologic infectios respectiv. Poate fi innascuta sau dobandita

in cursul vietii.

Mecanismele specifice:

Page 2: Curs PNI

2

- nu sunt functionale pe deplin de la nastere

- pentru a intra in actiune necesita un timp la expunerea la un antigen sau agent

infectios

- imunitatea se obtine activ sau pasiv

Rezistenta specifica mostenita (innascuta) include:

- Rezistenta specifica naturala (de specie) care confera protectie fata de imbolnaviri

determinate de microorganisme patogene specifice altor specii animale

- Rezistenta mostenita transplacentar. La nou-născut si sugar cea mai importantă sursă

este cea transplacentală si prin alaptare. Protectia sugarului fata de antigenele cu care s-a

intalnit mama persista 6-12 luni, cand imunglobulinele G vor disparea.

Rezistenta specifica dobandita (castigata) in cursul vietii se poate instala natural

prin suportarea infectiei (manifesta clinic sau subclinic) sau artificial prin imunizare activa

si/sau pasiva.

– Imunizare activa = prin administrare de vaccinuri

– Imunizare pasiva = administrare de produse care contin anticorpi de origine animalã

(seruri), de origine umanã (imunoglobuline), etc.

Beneficiile vaccinarii la nivel de individ/societate si riscurile

Vaccinurile previn îmbolnăvirile la persoanele imunizate şi le protejează pe cele care

ajung în contact cu persoane nevaccinate.

Previn complicatiile, decesul

Vaccinurile imbunatatirea calitatii vietii si reduc incapacitatii temporare de munca

Vaccinurile contribuie la prevenţia bolilor infecţioase şi salvează vieţi.

Vaccinurile contribuie la reducerea costurilor pentru ingrijiri medicale, cauzate de

vizite la medic si spitalizări, precum si a celor indirecte cauzate de lipsa parintilor de la

serviciu, pentru a ingriji copiii bolnavi.

Vaccinurile previn aparitia epidemiilor, focarelor.

Riscurile :

- reactii adverse locale: rare si de scurta durata la majoritatea; ex: durere locala,

tumefactie, inrosire locala, etc

- sistemice (febra moderata, diaree usoara, mialgii, cefalee, artralgii, stare de rãu etc) –

frecventa redusa.

TIPURI DE VACCINURI

1. DUPA COMPOZITIE (categoria de microorganisme pe care le contin)

Vaccinuri virale: gripale, ale hepatitei A si B, HIV, poliomielitic, rujeolic, rubeolic,

urlian, rotavirus, varicelozosterian, etc.

Vaccinuri bacteriene: obtinute din Baccillus anthracis, Bordetella pertussis,

Salmonella typhi, Streptoccocus pneumoniae, E. Coli, Treponema pallidum, etc

Vaccinuri parazitare: - cu antigene de: Giardia lamblia, Toxoplasma gondii,

Plasmodium, Trichomonas vaginalis.

Vaccinuri fungice – continand Candida albicans, Histoplasma, Pneumocystis carinii.

2. DUPA STAREA DE VIABILITATE A AGENTILOR INFECTIOSI PE CARE

II CONTIN:

Vaccinurile vii atenuate contin virusuri sau bacterii vii, care prin mijloace chimice

sau fizice au pierdut cea mai mare parte a puterii patogene, dar au pastrata capacitatea

imunogena.

Principalul avantaj al vaccinurilor vii atenuate este ca determina aparitia unui raspuns

imun puternic. In acelasi timp, exista riscul ca agentul patogen sa revina la patogenitatea

initiala si sa determine boala. Exemple de vaccinuri vii atenuate: vaccinul ROR, hepatitic A,

vaccinul antituberculos (BCG), etc.

Page 3: Curs PNI

3

Vaccinurile inactivate/omorate contin virusuri sau bacterii omorate, care nu au

deloc putere patogena. Aceste vaccinuri pot fi administrate la gravide si la persoanele

imunodeprimate.Vaccinurile inactivate se mai numesc complete pentru ca contin virusul sau

bacteria in intregime. Ele pot fi inactivate prin diverse procedee: caldura, administrare de

substante chimice (formaldehida, beta propriolactona).

Exemple: vaccinul VPI, antiholeric, antipertussis, anti leptospiroza, vaccin antigripal,

meningococic, Hib, etc.

3. DUPA NUMARUL COMPONENTELOR ANTIGENICE: Monovaccinuri – antigenul provine de la o singura specie microbiana.

- monovalente (simple) care contin o singura tulpina, tip sau serotip din aceasi

specie: BCG, difetric, hepatitic B, rubeolic, rujeolic, varicelos, etc.

- polivalente (complexe) care contin mai multe tulpini sau tipuri de germeni ale

aceleasi specii: poliomielitic, gripal, pneumococic

Vaccinuri asociate (combinate) care contin amestecuri de antigene de la specii

diferite de microorganisme:

- bivaccinuri – contin antigene de la doua specii diferite: ex: diftero-tetanic, rujeolic-

rubeolic.

- trivaccinuri – contin trei tipuri antigenice de la trei specii diferite: ex: DTPa, ROR.

- tetravaccinuri contin patru tipuri antigenice de la specii diferite: ex: DTPa-VPI,

DTPa-HEPB.

- pentavaccinuri contin cinci tipuri antigenice de la specii diferite: ex DTPa-VPI-

Hib

- hexavaccinuri contin sase tipuri antigenice de la specii diferite: ex DTPa-HepB-

VPI-Hib.

Avantaje: protectie simultana pentru mai multe boli, mai putine injectii.

4. DUPA CIRCUMSTANTELE DE UTILIZARE:

Vaccinuri administrate populational conform PNI (programelor nationale de

imunizari): BCG, hepatitic B, DTPa, VPI, ROR, etc.

Vaccinuri administrate in circumstante epidemiologice particulare: - Calatorii in zone endemice, pentru anumite boli infectioase: holeric, amarilic,

hepatita A, tifoidic, meningococic.

- Dependent de sezonul epidemic pentru unele boli infectioase: gripal, dizenteric.

- In conditiile evolutiei unor focare epidemice (se efectueaza vaccinarea sau

revaccinarea contactilor): polio, difteric, tetanic, hepatitic A, B, tifoidic, BCG, rujeolic

- Calamitati naturale, sociale, accidente, riscuri ocupationale: tifoidic, hepatitic A, B,

tetanic, rabic, varicelos.

- Imunizarea persoanelor imunodeprimate: tetanic, difteric, varicelos, gripal,

pneumococic, meningococic, anti-Haemophilus influenzae tip b.

- Vaccinuri recomandate mai ales varstnicilor: tetanic, gripal si pneumococic.

Vaccinuri optionale - în completarea vaccinãrilor obligatorii, costul fiind suportat de

cel vaccinat (Ex. Vaccinul rotaviral, etc)

5. DUPA MOMENTUL ADMINISTRARII IN RELATIE CU EXPUNEREA LA

AGENTUL INFECTIOS:

Vaccinuri profilactice – se administreaza inainte de expunerea la agentul

infectios: vaccinurile din PNI, vaccinurile recomandate calatorilor in zone cu risc

epidemiologic crescut (ex. Vaccinarea împotriva febrei galbene), vaccinuri recomandate

persoanelor cu risc profesional de boala infectioasa (Ex. Vaccin Hepatita B – personal

medico-sanitar, vaccin rabic - veterinari, persoane care lucreazã cu virusul rabic în laborator

etc).

Page 4: Curs PNI

4

Vaccinuri terapeutice – se administreaza dupa expunerea la agentul infectios:

hepatitic B, rabic.

CCOOMMPPOOZZIITTIIAA VVAACCCCIINNUURRIILLOORR

POATE SA DIFERE DE LA UN PRODUCATOR LA ALTUL!!!

Antigenul vaccinal (vezi tipuri de vaccinuri)

• Adjuvanti imunologici - sunt substante încorporate în vaccin pentru a creste

capacitatea imunogenã a antigenului vaccinal. Ex: compusii de aluminiu.

• Prezervanti - reduc riscul de contaminare, în special când vaccinul este conditionat

în flacoane multidozã.

• Antibiotice - utilizate în procesul de productie al unor vaccinuri virale pentru a

împiedica multiplicarea bacterianã. Ex: antibiotice de tip kanamicinã si neomicinã. Nu se

utilizeazã penicilina si alte beta lactamine.

• Stabilizatori - mãresc rezistenta antigenului la temperaturi crescute.

• Indicatori de culoare (de exemplu fenol, la vaccinul polio oral)

• Diferite substante rezultate din procesul de productie:

– substante din mediul de crestere - drojdie de bere (ex. vaccin hepatita B), proteine de

ou

- pentru vaccinurile preparate pe ouã embrionate (ex. Vaccin gripal, vaccin amaril),

tiomersal (ex.vaccinurile hepatita B, gripale).

ADMINISTRAREA VACCINURILOR

Vaccinurile se pot administra:

- oral (ex: holeric, dizenteric, rotavirus)

- intradermic (BCG, tifoidic, gripal in SUA)

- subcutanat (rujeolic, rubeolic, urlian, febra galbena, antistafilococic,

antivaricelos)

- intramuscular (hepatitic B si A, VPI, pneumococic, antirabic, gripal, etc)

Intravenos (niciodata) !!!!!

Tehnica:

- vaccinatorii se vor spala pe maini cu apa si sapun sau dezinfecta cu antiseptice pe baza

de alcool, înaintea vaccinării fiecărei persoane

- Aseptizarea tegumentelor persoanei vaccinate cu alcool etilic 70%, izopropilic sau alt

antiseptic. Se asteapta sa se evapore antisepticul, apoi se vaccineaza cu seringa sterila, de

unica folosinta, care va fi distrus apoi prin incinerare

Calea şi locul de administrare

administrarea orala a vaccinurilor

- sunt usor de administrat, nu sunt dureroase

- inghitirea si retinerea intregii doze de vaccin.

administrarea intradermica

- Zona de electie: regiunea deltoidiana

- Acul are o pozitie paralela cu axul bratului se inseră acul până ce întreg bizoul a

penetrat epidermul

administrarea subcutanata

- zona de electie: 1/3 superioara a bratului, in regiunea deltoidiana la adult, iar la sugari

în coapsă

- Injectarea se face intr-un unghi de 45° fata de axul bratului

- Pentru evitarea administrarii intramusculare, cu mana libera se formeaza un pliu care

ridica usor tesutul subcutanat

- Ex: Majoritatea vaccinurilor virale vii-atenuate

administrarea intramusculara

Page 5: Curs PNI

5

- zona de electie: fata anterolaterala a coapsei a portiunii superioare a coapsei, deoarece

ofera cea mai bogata masa musculara (la unirea 1/3 superioare cu cea mijlocie, aproximativ la

3 cm lateral de linia mediana) – sub 12 luni (copil mic si nou nascut)

- regiunea deltoidiana, daca masa musculara e bine dezvoltata incepand cu varsta de 1

an.

- muschiul deltoid la adult si copilul peste 3 ani.

- este preferată pentru vaccinurile omorâte, inactivate şi pentru vaccinurile sub-unitare

– contraindicata administrarea in muschii fesieri a vaccinului, deoarece pot rămâne în

ţesutul adipos, care le reduce capacitatea de a produce un răspuns imun

4. Vaccinarea nou-născuţilor prematuri

se face la aceeaşi vârstă cronologică şi după aceeaşi schemă ca şi în cazul nou-

născuţilor la termen. Exceptie: greutatea mai mica de 2000g, prematurii nascuti din mame

purtatoare de VHB sau cu status vaccinal necunoscut.

5. Alăptarea la sân

nu afectează imunizarea şi nu reprezintă o contraindicaţie pentru administrarea

vaccinurilor vii sau inactivate, fie mamei, fie copilului.

majoritatea nu se elimina prin lapte (exceptie: virusul rubeolei)

6. Vaccinarea in timpul sarcinii

Se recomanda cand beneficiile vaccinari depasesc riscurile potentiale

cand probabilitatea de expunere la boala este mare (ex. Vaccinul polio, daca este

prezenta expunerea la infectia cu virus salbatic

cand infectia este considerata un risc pentru mama si fat

daca vaccinarea nu afecteaza dezvoltarea fatului.

singurele vaccinuri care nu se recomanda pentru vaccinarea femeii gravide sunt

vaccinurile care contin virusuri vii atenuate si acesta tot datorita unui risc teoretic de

transmitere a acestui virus viu atenuat la fat.

7. Administrarea simultana a antibioticelor

- nu influenteaza raspunsul imun la vaccinurile vii atenuate cu exceptia vaccinului

tifoidic cu antigene vii care se va administra la interval de 24 ore fata de orice antibiotic.

Transportul vaccinurilor – se realizeaza la temperatura joasa si constanta din momentul fabricarii si pana la

administrare

– In lazi izoterme, cu peretii dubli, captusiti cu elementi de gheata, vaccinul fiind plasat

in mijloc pentru a se evita contactul direct cu gheata.

Pastrarea vaccinurilor - in frigidere la +2°C pana la +8°C.

- Frigiderul: dotat cu termometru; monitorizarea temperaturii zilnic de 2x/zi,

inregistrarea temperaturi in caietul de evidenta.

Diluentii se pastreaza la temperatura camerei sau frigider si nu se congeleaza.

Manevrarea vaccinurilor Flacoanele multidoza:

- se aspira doza vaccinala numai in momentul administrarii.

- nu se pastreaza in seringa

- dupa deschidere se poate folosi pana la data expirarii daqca este pastrat corect si

aspectul a ramas nemodificat.

- dupa reconstituire vaccinurile BCG, rubeolic, rijeolic, amaril se pastreaza la frigider

maxim 6 ore dupa care se vor arunca.

Page 6: Curs PNI

6

8. Prin ce se deosebesc vaccinurile fata de medicamente?

Vaccin Medicament

Se administreaza persoanelor sanatoase Se administreaza persoanelor bolnave cu

simptomatologie

Populatia tinta: in special copii Populatia tinta: toate varstele

Numarul de doze: 1 sau cateva,

administrate la intervale de timp relativ

mari

In functie de boala

Costuri mai reduse Costuri mai mari

Pragul de toleranta al reactiilor adverse mai

scazut

Pot determina reactii adverse care de cele

mai multe ori sunt acoperite de simptomele

bolii

Beneficiile se constientizeaza mai greu Efectul se resimte rapid dupa administrare

(scade febra, dispare cefaleea

9. CONTRAINDICAŢIILE VACCINĂRII a) Contraindicaţii aplicabile tuturor vaccinurilor:

- reactii alergice severe cunoscute la un vaccin sau la una dintre componentele

vaccinului (exemplu reactie alergicã la ou, la neomicinã),

- bolile acute cu evoluţie clinică moderată ori severă, cu sau fără febră

b) Cu excepţia unor cazuri, persoanele imunocompromise nu vor primi vaccinuri vii

c) Persoanele care au dezvoltat o encefalopatie în primele 7 zile după administrarea

unei doze de DTP nu vor mai primi dozele următoare de DTP

d) sarcina - cu exceptia unor cazuri

10. Clasificarea reacţiilor adverse postvaccinale 1. Reacţii locale - apar la câteva ore de la administare si sunt de obicei autolimitate

abces la locul injectării

limfadenită

durere, edem, roseatã la locul de administrare

2. Reacţii care afectează sistemul nervos central

paralizia acută - paralizia polio asociată cu vaccinarea

sindrom Guillain-Barré

encefalopatie

encefalită

meningită

convulsii

3. Alte reacţii secundare

reacţii alergice - reacţie anafilactică, şoc anafilactic

artralgii

febră

colaps

plâns persistent

sindrom toxico-septic, etc.

Page 7: Curs PNI

7

CALENDARUL DE VACCINARE (PNI) RECOMANDAT IN ROMANIA din

01.04.2015

Vârsta recomandată Vaccin Comentarii

Primele 24 de ore

2-7 zile

Hep B

BCG

În maternitate

2 luni DTPa-VPI-Hib-Hep B

Vaccin pneumococic conjugat *

Medic de familie (MF)

4 luni DTPa-VPI-Hib-HepB

Vaccin pneumococic conjugat *

MF

11 luni DTPa-VPI-Hib-Hep B

Vaccin pneumococic conjugat *

MF

12 luni RRO MF

5 ani, 7 ani (în cls I-a) ROR MF

6 ani ¹ DTPa-VPI sau VPI MF

8 ani ² VPI MF

14 ani (în cls VIII-a) dT/DTPa MF

Abrevieri:

DTPa = vaccin diftero-tetano-pertussis acelular

VPI = vaccin polio inactivat

Hep B = vaccin hepatitic B

DTPa-VPI-Hib = vaccin diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic-Haemophilus B

RRO = vaccin rujeolic-rubeolic-oreion

BCG = vaccin de tip Calmette Guerrin

dT = vaccin diftero-tetanic pentru adulţi

1. VACCINAREA BCG

- Vaccinarea a fost introdusa in Romania in 1948.

- Vaccinul BCG protejează copiii împotriva tuberculozei.

- In Romania in ultimii ani, TBC este in crestere datorita: nivelului economic scazut,

alcoolismului, malnutritiei, toxicomaniei, aparitia infectatilor HIV

Abrevierea BCG semnifică “bacilul Calmette-Guérin”.

Prezentare: Vaccinul BCG este o suspensie de bacili tuberculosi vii de tip bovin

(mycobacterium bovis) atenuati care provin din tulpina originara (Calmette si Guerin).

Solventul – solutia Sauton se livreaza in fiole de 2 ml fiind un lichid limpede si incolor.

Suspensia obtinuta este incolora, omogena usor opalescenta, care trebuie protejata de

actiunea directa a luminii.

- Inainte de administrare vaccinul BCG liofilizat trebuie suspensionat

- Dupa pilirea gatului fiolei, fiola se inveleste strans intr-o foita de material plastic,

dupa care gatul fiolei se rupe cu mana.

Page 8: Curs PNI

8

Păstrare: la +40C şi la întuneric; +2°C-+8°C, ferit de lumina.

-Vaccinul va fi utilizat in decurs de cel mult o ora dupa suspensionare.

Administrare: se inoculează strict intradermic 0,1 ml vaccin în zona deltoidiană a

braţului stâng. Injectarea corectă determină apariţia unei papule de 5-6mm diametru, cu

aspect de coajă de portocală. După 2-3 săptămâni la locul injectării apare un mic nodul,

pielea suprajacentă fiind roşie şi lucioasă. La 2-3 luni se delimitează o pustulă, care se sparge

si apoi se formează o crustă centrală pe un fond eritematos. După aproximativ 3 luni de la

vaccinare, prin eliminarea crustei rămâne o cicatrice depigmentată şi uşor denivelată.

Vaccinarea imunizantă trebuie să se soldeze cu o cicatrice vaccinală cu un diametru de cel

puţin 3 mm. Dacă această cicatrice nu apare sau nu are 3 mm diametru, adresaţi-vă medicului

de familie pentru revaccinare.

Indicaţii:

primovaccinarea se face în primele 2-7 zile de la naştere (în maternitate) sau

până la împlinirea vârstei de 2 luni, la nou-născuţii cu greutate > 2500g, concomitent cu

vaccinarea antihepatită B. “Citirea” cicatricei vaccinale se face între 5-10 luni. Copiilor cu

cicatrice vaccinală < 3mm li se repetă vaccinarea BCG, fără testare prealabilă cu PPD. Dupa

varsta de 10 luni orice revaccinare se efectueaza numai dupa testarea prealabila la tuberculina

cu 0,1 ml – 5 unitati PPD, la cei negativi sau cu reactii <10 mm.

revaccinarea se efectuează celor cu reacţie negativă (0-9 mm) cu ocazia testării

PPD, la 13-14 ani.

Contraindicaţia absolută este reacţia pozitivă la tuberculină.

- boli cu evolutie moderata sau severa, boli febrile osarcina

- deficite imune congenitale sau dobandite (leucemie, limfom, neoplasme)

- afectiuni dermatologice acute

Reactii adverse

- reactii locale la aproximativ 1% din vaccinati

- abcese, datorita administrarii incorecte subcutanate sau intramusculare a vaccinului

- ulceratia, consecinta administrarii incorecte, mai profunde

- limfademita axilara, cervicala, supraclaviculara (inflamarea unui ggl din vecinatatea

injectarii - ganglioni mai mari de 1,5 cm, imobili, durerosi, necesita tratament fiziologic Testarea tuberculinică:

Scopul

– controlul eficientei vaccinari BCG si stabilirea indicatiilor de revaccinare.

– depistarea activa a infectiei tuberculoase.

Se efectuează prin introducerea strict intradermică pe faţa anterioară a antebraţului

stâng, a unei cantităţi de 0,1ml soluţie P.P.D. de 2 unităţi/0,1ml. (o fracţiune purificată de

microb).

Fiolele de tuberculină P.P.D. se conservă la adăpost de lumină şi la temperatura de +

40C (frigider).

Protectia asigurata

- vaccinarea BCG previne cazurile grave de TBC, in special meningita TBC si

tuberculoza miliara la copii pana la 5 ani

- asigura protectia fata de infectia cu M. Leprae si fata de tuberculoza;

- tratament adjuvant al cancerului de vezica urinara prin administrarea locala.

- dupa vaccinare protectia diminua in timp si se considera a avea o durata de 10 – 20

ani.

Page 9: Curs PNI

9

2. VACCINAREA ANTIHEPATITĂ B

Importanta pentru sanatatea publica

- tinta OMS: reducerea incidentei purtatorilor de virus hepatitic B prin: vaccinarea

antihepatita B a nou nascutului, a personalului medico-sanitar si a altor grupe considerate la

risc crescut de infectie.

Supravegherea hepatitei virale

Educarea si informarea populatiei cu privire la foile de transmitere a VHB, masurile de

prevenire, posibilitatile de testare si tratament.

- vaccinarea nou nascutului si a personalului medico-sanitar a fost introdusa in

Romania in anul 1995.

- Spectrul clinic de manifestare foarte variat, cuprinde infectii inaparente, hepatite acute,

forme acute grave fulminante, infectii persistente si consecintele acestuia (cancer hepatic,

hepatita cronica, ciroza), boli cronice extra hepatice cu interesare renala si cardiovasculara.

- Infectia pe parcursul sarcinii poate sa duca la avort spontan, prematuritate si

mortalitate perinatala crescuta, fara sa induca malformatii,

- Riscul de infectie al fatului este mic in trimestrul 1 si 2 de sarcina (6-10%) iar in

trimestrul 3 riscul de infectie este de 60-90%.

Administrare: intramuscular, intradeltoidian, la adult şi la copilul peste 12 luni si în

treimea antero-externă a coapsei (pe fata anterolaterala ) , la nou nascut si la copilul mic

Doza pediatrica (copii pana la 15 ani) – 0,5 ml continand 10µg de Ag HBs.

Doza la adult (peste 15 ani) – 1ml continand de 20µ g de Ag HBs.

Indicaţii: Imunizarea împotriva infecţiilor cauzate de virusul hepatitei B

la nou-născuţi – conform PNI

personalul medico-sanitar: 3 doze de 1 ml, administrate la 0,1, 6 luni.

vaccinarea de urgenţă, cu 3 doze intramuscular, la interval de o lună, cu rapel la 1 an,

în caz de expunere accidentală şi la nou-născuţii din mame AgHBs pozitive, în asociere cu

imunoglobuline specifice antihepatită B, în doză de 0,06ml/kg, intramuscular, la copil şi 0,5

ml la adult, in primele 12 ore si in locuri anatomice diferite.

Contraindicaţii: reacţii anafilactice la drojdia de bere; boli febrile acute moderate sau

severe.

Efecte adverse posibile: reacţii locale uşoare, dureri abdominale, cefalee, astenie,

erupţii, subfebrilităţi, varsaturi, mialgii, eruptii cutanate si o crestere trecatoare a

transaminazei.

Protectia

- persista si dupa disparitia anticorpilor indusi prin vaccinare, datorita memoriei

imunologice. Protectia oferita de vaccin este de lunga durata de 5-15 ani.

3. VACCINAREA DTPa = vaccin diftero-tetano-pertussis acelular

Indicaţii

- "imunizare simultană impotriva difteriei, tetanosului şi tusei convulsive

Modul de pastrare a DTPa

- la +4-+8ºC la intuneric

- este un lichid tulbure cu un depozit laptos, care necesita omogenizare inainte de

administrare, prin agitare energica a fiolei.

Administrare: i.m profund

sugar: la nivelul coapsei, la unirea 1/3 superioare cu cele 2/3 inferioare, la 2-3cm

lateral de linia mediană

copil mare şi adult: în muşchiul deltoid

Schema de vaccinare – DTPa, cf. PNI

- 0,5 ml i.m. in regiunea deltoidiana peste varsta de 3 ani sau pe fata latero-externa a

coapsei la 2 cm inafara liniei mediene la copii in varsta de pana la 3 ani.

Page 10: Curs PNI

10

Contraindicatii si precautii DTPa

- copii cu encefalopatie care a debutat in primele 7 zile

- aparitia in primele 48 de ore de administrare a febrei, a starii de colaps, a socului,

plansului pe sistem (mai mult de 3 ore), aparitia sindromului convulsiv in primele 3 zile

- pentru copii cu antecedente familiale de convulsii se recomanda administrarea unui

antitermic (paracetamol) in primele 24 de ore dupa vaccinare

Reactii adverse

- locale: durere, inflamatie, noduli, eiritem, cu evolutie favorabila 1-3 zile

- generale: febra (cedeaza in 48 ore), convulsii in primele 3 zile de la vaccinare, plans

persistent in primele 48 de ore, encefalopatie cu debut in primele 7 zile, foarte rar starea de

soc, colaps, anafilaxie.

Cea mai mare reactogenitate o are vaccinul pertussis corpuscular inactivat datorita

aparentei asocieri cu encefalopatia cronica.

Vaccinul diftero-tetanic de tip adult (dT)

Indicatii:

- vaccinarea sau revaccinarea adultilor

- imunoprofilaxia plagii cu potential tetanigen peste varsta de 14 ani

- gravide pentru profilaxia tetanosului neonatorum

VACCINAREA ANTIPOLIOMIELITICA (VPI)

IMPORTANTA PENTRU SANATATEA PUBLICA

Poliomielita este o boala infectioasa, specific umana, foarte contagioasa, sistemica

acuta si transmisibila, determinata de virusurile poliomielitice, caracterizata printr-o varietate

de manifestari si forme clinice de la infectia inaparenta la forme cu paralizii impresionante ori

forme letale, in functie de sediul si extinderea leziunilor din substanta nervoasa afectata.

Determina leziunii ale substantei cenusii ale maduvei spinarii (pilos=cenusiu;

mylos=maduva) si in alte zone ale SNC

S-a impus ca problema de sanatate pubilica datorita RISCULUI

PARALITOGEN

VPI este inregistrat in Romania din 1992, din 2011 se vaccineaza doar cu VPI

Calea de transmitere este predominant enterala, rar respiratorie

MOD DE PASTRARE

intre +2 - +8ºC , timp de 4 ani, la intuneric

se evita congelarea

Vaccinul este monodoza, in seringa preumpluta

Schema de vaccinare – cf PNI

- 0,5 ml s.c, in regiunea deltoidiana, i.m

Recomandari:

- VPI poate fi administrat femeilor insarcinate si celor care alapteaza

- Indiferent de varsta

- Inclusiv persoanele cu HIV

- Calatorii in zone endemice

- Personal care lucreaza in laborator cu tulpini salbatice

- Persoane nevaccinate care vin in contact cu copii excretori de tulpini vaccinale

- Adulti (risc mai mare peste 18 ani, de a face poliomielita asociata cu vaccinarea)

Contraindicatii si precautii

- reactii anafilactice grave

- antecedente de anafilaxie la streptomicina, neomicina, polimixinaB

Page 11: Curs PNI

11

Reactii adverse - rare

- reactii locale 0,5-1,5%: durere, eritem, tumefiere

Anticorpii seroneutralizanti persista 10-18 ani la peste 95% din cei vaccinati cu 3-4

doze.

VACCINAREA ROR – vaccinarea antirujeola-oreion-rubeola

- De la 1 iunie 2004 s-a introdus vaccinul ROR in Romania

Importanta vaccinarii antirujeolice consta in:

- decesele care se datoreaza in principal complicatiilor, reprezentate la copilul mic

frecvent de pneumonie, iar la copilul mare si adult de encefalita acuta.

- complicatiile tardive ale rujeolei: panencefalita sclerozanta subacuta, care poate

aparea dupa 4-17 ani de la episodul acut de rujeola si are caracter progresiv si letal in 3-6 luni

de la debut; scleroza in placi

- sindromului rubeolei congenitale (SRC) la nou nascut

importanta vaccinarii impotriva oreionului este data de morbiditate si complicatiile

determinate: meningita 10-30%, orhita 20-50%, encefalita, pancreatita, miocardita 15%, mai

rar tiroidita, mastita, hepatita

Vaccinul ROR se pastreaza la +2-+8°C ferit de lumina si de congelare.

dupa reconstituire culoarea variaza de la galben pal la roz portocaliu si se pastreaza

la frigider la temperatura +2 - +8ºC, maxim 6 ore, dupa care dozele neutilizate se vor arunca

Schema de vaccinare – cf PNI

- se administreaza s.c. sau i.m. in regiunea deltoidiana in doza de 0,5 ml

CONTRAINDICATII VACCIN ROR

sarcina ( se va evita o perioada de 3 luni dupa vaccinare)

alergie cunoscuta la proteinele din ou, la kanamicina si neomicina

imunodepresie congenitala sau dobandita, inclusiv infectia HIV

deoarece exista riscul inactivarii nu vor fi vaccinate timp de 6 saptamani (daca este

posibil 3 luni) persoanele care au primit imunglobulina sau produse de sange care contin

imunglobulina

nu se vor administra imunglobuline timp de 2 saptamani dupa vaccinare

cancere avansate

boli febrile acute severe

REACTII ADVERSE

Reactii minore (15%) intre a 5 si a 12-a zi de la vaccinare (frecventa mai mare in

ziua a 7-a si a 8-a cand replicarea tulpini vaccinale este maxima)

Reactii locale: durere, tumefiere, roseata

Reactii generale:

febra cu durata de 1-2 zile

eruptii cutanate cu durata de 1-3 zile

simptome respiratorii

adenopatii cervicale sau retroauriculare usoare

dureri inflamatorii articulare

Complicatile neurologice sunt exceptionale: convulsii febrile (la 8-14 zile dupa

vaccinare), poliradiculonevrite, encefalita postvaccinala (debut intre ziua a 5-a – a 15-a de la

vaccinare, cu o frecventa de 0,4 – 1 cazuri la un milion de recipienti de vaccin)

Nu exista dovezi ca virusul vaccinal determina autism, afectiuni inflamatorii cronice

intestinale, retinopatie, paralizie de oculomotor, sindrom Guillan-Barre.

EFICACITATEA VACCINALA seroconversia apare la 95-98% dintre susceptibilii vaccinati la varsta de 12-15 luni,

cu durata persistentei anticorpilor de 16-20 de ani.

Page 12: Curs PNI

12

VACCINAREA ANTI-HAEMOPHILUS INFLUENZAE TIP B o serotipul b determina > 95% din meningitele la nou nascuti, sugari si copii pana la 6

ani

o determina mai frecvent infectii de cai respiratorii superioare si inferioare, otite,

conjunctivite, sinuzite, pneumonii, iar serotipul b induce meningite, sepsis

o frecventa meningitei, la copiii de 6 luni si 5 ani, aparitia sechelelor neurologice la

supravietuitori sub forma de retard psiho-motor, encefalopatie, tetraplegie sau surditate

o transmiterea este respiratorie, prin picaturi Flugge

o MOD DE PASTRARE

1. Vaccinurile monovalente liofilizate si lichide - la frigider intre +2-+8ºC, evitand

congelarea

Vaccinul conjugat cu anatoxina tetanica, poate fi pastrat dupa resuspendare maxim 24

ore la frigider

2. Vaccinurile combinate - la frigider intre +2-+8ºC, evitand congelarea

Vaccinul DTPa-Hib dupa reconstituire se poate administra in maxim 30 de minute.

Vaccinurile combinate - asociaza vaccinurile DTPa, DTPa-VPI, preparate utilizabile

de la varsta de 2 luni

- vaccinul hepatitic B cu anti-Hib conjugat cu anatoxina tetanica sau difterica

SCHEMA DE VACCINARE – i.m/s.c la cei cu tulburari de coagulare, la

nivelul coapsei la sugar, in muschiul deltoid pentru copii mari, cf PNI

Vaccinul Hib este recomandat pentru copiii > 5 ani, doar daca apartin unei

categorii de risc: asplenic, imunodeficienti, infectaii HIV asimptomatici- se administreaza 1

doza de vaccin conjugat Hib.

CONTRAINDICATII SI PRECAUTII

anafilaxia la componentele vaccinului ( la anatoxina tetanica)

anafilaxia la o doza anterioara de vaccin anti-Hib

boli acute febrile- se amana

copiii < 6 saptamani – risc de inducere a tolerantei imune

REACTII ADVERSE

- vaccinul este bine tolerat

- rar reactii locale, blande , tranzitorii (24 ore)

- reactii generale: rar febra usoara, iritabilitate.

VACCINUL PNEUMOCOCIC CONJUGAT

Streptococcus pneumonie este un germene care se gaseste in flora normal

orofaringiana a majoritatii populatiei, dar poate devin si principalul agent patogen al

infectiilor pneumococice invazive si non-invazive la copii sau adulti. Infectii pneumococice

invasive: meningita, o parte din pneumoniile pneumococice, septicemia. Infectii non-

invazive: otita medie, sinuzita, pneumonie, bronsita.

Transmiterea S. pneumonie respirator, prin picaturile Flugge si prin autoinoculare la

persoanele la care bacteriile sunt prezente in tractul respirator superior.

Vaccinul pneumococic conjugat – indicat pentru imunizarea copiilor intre 2 si 59 de

luni, intramuscular, cf. PNI. Se pastreaza la frigider, la 2-8 °C. se pot administra concomitant

cu vaccinurile indicate la sugari si copii.

Contraindicatii:

- reactii alergice severe (anafilaxie), la o component vaccinala sau in urma unei doze

prealabile

- boala acuta moderata sau severa.

Reactii adverse:

- locale (durere, roseate, edem)

Page 13: Curs PNI

13

- generale (febra, iritabilitate, scaderea apetitului alimentar, cresterea/scaderea duratei

de somn), etc.

VACCINUL POLIZAHARIDIC NECONJUGAT cu 23 de valente

- este indicat persoanelor peste 2 ani si mai in varsta cu un system imunitar normal, cele

cu boli cornice, boli cardiovasculare, pulmonare, diabet zaharat, alcoholism, ciroza, etc.