CADASTRE DE SPECIALITATE

ANUL III semestrul II

CURS I

CADASTRUL FONDULUI APELOR

APA LA NIVEL MONDIAL

Apa este un factor indispensabil organismului uman. Inca din cele mai vechi timpuri asezarile

umane au fost de-a lungul raurilor sau pe malul marilor.Necesarul zilnic de apa al omului este

aproximativ de 1.5-2 litri consumata ca atare ,dar pentru curatenia corporala omul foloseste

zilnic aproximativ 40 litri de apa.Organizatia Mondiala a Sanatatii considera ca optim pentru

acoperirea acestor nevoi ,o cantitate de 100 litri in 24 ore.

Este greu de crezut că pe planeta noastră, acoperită în proporţie de 70% de apă, numai 1% din

totalul resurselor de apă este disponibil pentru folosinţă oamenilor.

Din toată apa care acoperă globul, 97,5% este apă sărată , rămânând apă dulce numai 2,5% , iar

din acestea peste jumătate sunt gheţari şi calotă glaciară.

Iată de ce apa este o continuă preocupare pe planeta noastră atât pentru cercetători, dar mai cu

seamă pentru cei ce suferă din cauza lipsei de apă. Deşi trăim în secolul 21, în lume, 1.1 miliarde

de oameni (reprezentând 18% din populaţia globului) duc lipsă de apă potabilă.

Mai mult de 1 milion de oameni mor anual de malarie în Africa şi cel mai tragic este că cei mai

mulţi sunt copii sub 5 ani. Lipsa condiţiilor de igienă se datorează în primul rând lipsei de apă

potabilă.

Ca urmare, din cauza igienei precare, în ultimul deceniu au murit mai mulţi oameni decât în toate

războaiele din 1945 până în prezent.

 

Ca o dovadă a preocupării intense a oamenilor de ştiinţă, data de 22 martie este din 1993

declarată şi sărbătorită ca Ziua Mondială a Apei pe glob.

DEFINIŢII

Cadastrul apelor, în conformitate cu Legea 107/1996, reprezintă activitatea de

inventariere, clasificare, evidenţă şi sinteză a datelor referitoare la reţeaua

hidrografică,  resursele de apă, lucrările de gospodărire a apelor, precum şi la

prelevările şi restituţiile de apă.

Cadastrul apelor din Romania face parte din Fondul Nationalde date si este un

subsistem de evidenta si inventariere sistematica a bunurilor imobile din domeniul

apelor, sub aspectul caracteristicilor de amplasament (localizare), tehnic, economic si

de mediu, cu respectarea normelor tehnice elaborate de Agentia Nationala de

Cadastru si Publicitate Imobiliara si a datelor de baza din cadastrul general, privind

suprafata, categoria de folosinta si proprietarul bunului. De asemenea, prin cadastrul

apelor se intelege si executarea de lucrari geodezice, topografice, fotogrametrice,

cartografice si altele, pentru satisfacerea necesitatilor proprii, specifice domeniului

apelor.

Cadastrul apelor, este definit ca: actiunea organizata de inventariere si centralizare a

datelor privind resursele de apa,folosirea si protectia apelor, necesare activitatii

curente dereglementare a folosintelor de apa (alimentari cu apa, evacuari de ape uzate

sau in exces, lucrari de amenajare sau de aparare impotriva inundatiilor, alte lucrari

care sunt in legatura cu apele), dar si de valorificare a potentialului hidric al apelor

(hidroenergetic, piscicol,

agrement, de transport pe ape, mecanic si de transport al reziduurilor),in vederea gospodaririi

complexe, eficiente si rationale a corpurilor deapa, a resurselor de apa de suprafata si

subterane ale tarii. Aceasta activitate se desfasoara pe bazine hidrografice si se centralizeaza

la nivel national.

OBIECTUL –apele de suprafaţă lucrări de stăpânire şi de folosinţă a apelor,lucrări de

protecţie a calităţii apelor,apele subterane şi cadrul natural al apelor

SCOPUL-să asigure date de bază necesare întocmirii planurilor de amenajare a bazinelor

hidrografice,prin care se urmăreşte folosirea complexă a apelor,cunoaşterea cantitativă şi

calitativă a apelor de pe teritoriul ţării precum şi gospodărirea raţională a acestora în

scopul valorificării la maxim a potenţialului şi calităţii apelor

TERMENI DE SPECIALITATE:

HIDROGRAFIA este o ramură a hidrologiei care studiază hidrosfera sau o parte a ei,

respectiv se ocupă cu studiul apelor de suprafaţă dintr-o regiune (râuri, fluvii, lacuri,

mări, oceane), cu descrierea şi reprezentarea acestora pe hartă.

POLDER este zonă de terenuri închisă de bariere, cunoscut sub numele de diguri, care

formeaza o entitate artificială hidrologic, ceea ce înseamnă că nu are nici o legătură cu

apa din afara, altele decât prin intermediul dispozitivelor acţionate manual(goliri de fund

sau deversoare). Există trei tipuri de polder:

teren recuperat de la un corp de apă, cum ar fi un lac sau pe fundul mării.

Bazinele fluviale separate de mare sau rîuri de un dig.

Mlastini separate de apă înconjurate de un dig şi, în consecinţă uscate.

CUVETA LACULUI teren ocupat de un lac de acumulare până la nivelul crestei

barajului.

TALVEG Prin talveg (adesea numit şi firul văii) se înţelege linia care urmează partea

cea mai joasă a albiei unui curs de apă sau al unei văi şi care uneşte între ele punctele cele

mai adânci ale albiei unei ape curgătoare sau ale unei văi uscate.

În cazul apelor curgătoare, poartă denumirea de talveg hidrografic şi reprezintă linia care uneşte

punctele cu altitudinea cea mai coborâtă din lungul albiei minore a unui râu. Aceasta corespunde,

de regulă, cu linia vitezelor celor mai mari din secţiunea râului, ca un canal ce dirijează cu viteză

maximă scurgerea apelor, iar la suprafaţa apei corespunde cu creasta râului.În cazul râurilor

navigabile, linia celor mai adânci puncte ale albiei (talvegul) formează şenalul navigabil.Prin

extensie, termenul desemnează totalitate a apelor de suprafaţă de pe un anumit teritoriu, respectiv

totalitatea hărţilor ce reprezintă o mare sau un ocean.

ALBIA este partea unei văi prin care curge, permanent sau temporar, apa unui râu. Ea se

compune din:

albia minoră – partea cea mai joasă a văii prin care apa curge permanent sau cea mai

mare parte a anului, respectiv suprafaţa de teren ocupată permanent sau temporar de apă,

care asigură curgerea nestingherită, din mal în mal, a apelor la niveluri obişnuite, inclusiv

insulele create prin curgerea naturală a apelor. În profil transversal se pot deosebi

malurile ce o despart de albia majoră şi talvegul (canalul de etiaj). Canalul de etiaj

oscilează în cadrul albiei minore, mersul său coincizând de obicei cu firul apei sau

talvegul (linia celor mai mari adâncimi şi viteze sau linia care uneşte punctele cele mai

coborâte din lungul patului râului). Nivelele de etiaj reprezintă media nivelelor minime.

Albia minoră mai poartă şi denumirile de matcă, pat, făgaş sau vad.

albia majoră – porţiunea de teren mai ridicată din valea naturală a unui curs de apă,

acoperită de ape numai în timpul nivelelor mari şi al viiturilor. Albia majoră mai este

denumită şi luncă. Termenul se referă la un complex fizico-geografic de îmbinare între

apă, uscat şi vegetaţie. În cadrul luncii se pot observa grinduri fluviatile, cursuri părăsite,

mlaştini şi despletiri.

albia părăsită - este acel sector al albiei prin care nu mai are loc scurgerea apei, datorită

apariţiei unui alt traseu.

Formarea albiilor depinde de eroziune şi acumulare, de caracterul scurgerii apei, de constituirea

solului, de vegetaţie ş.a. Forma şi caracterul albiei se schimbă de-a lungul cursului râului.

În cadrul albiei, apa unui organism fluviatil exercită procese de eroziune, transport, acumulare şi

creează un relief specific.

DIGUL este o construcţie din pământ, situată în general paralel cu malul unui curs de

apă, al unui lac sau al mării, având drept scop pătrunderea apei pe terenurile situate în

spatele digului. Pentru apărarea acestor terenuri împotriva pătrunderii apei şi pentru a

împiedica alte efecte nedorite, pe lângă digul propriu zis, mai trebuie realizate diferite

alte lucrări precum stăvilare, canale de desecare, staţii de pompare etc. Sistemele care

cuprind totalitatea acestor lucrări se numesc îndiguiri.

ELEMENTELE UNUI DIG

BAZA LEGALA A CADASTRULUI APELOR

Legea apelor nr. 107/1996, cu modificarile si completarile ulterioare

Ordinul nr. 1276 / 2005 privind aprobarea Metodologiei de organizare, pastrare si gestionare a Cadastrului apelor din Romania.

Ordinul nr.281 din 11 aprilie 1997- Procedura privind mecanismul de acces la informaţia

de gospodărire a apelor

ETAPELE REALIZĂRII CADASTRULUI FONDULUI APELOR

Acestea sunt:

inventarierea cadastrală primară

evidenţa cadastrală

realizarea pe teren a sistemului de referinţă cadastral şi întocmirea hărţilor cadastrale

prelucrarea şi sistematizarea datelor cadastrale primare

Inventarierea cadastrală primară

Operaţie prin care se constată la faţa locului prin înscriere în fişe special a tuturor datelor

şi lucrărilor care fac obiectul cadastrului fondului apelor.

Această inventariere se execută pe bazine hirografice urmărind să se realizeze:

-cadastrul condiţiilor naturale(cadrul natural)

-cadastrul lucrărilor de stăpânire a apelor

-cadastrul lucrărilor pentru folosinţa potenţialului apelor

-cadastrul lucrărilor pentru protecţie apelor

Pentru fiecare cadastru(evidenţă )mai sus menţionat se inventariază datele legate de

specificul fiecărei ramuri