ASPECTE LEGALE PRIVIND MANAGEMENTUL DESEURILORPrin Legea nr.265/2006 pentru aprobarea OUG 195/2005 privind protectiei mediului, protectia mediului este declarata un obiect de interes public major. Singura optiune este aplicarea conceptului si principiilor dezvoltarii durabile. Reglementarile acestui act normativ definesc deseul ca orice substanta, preparat sau obiect pe care detinatorul il arunca, are intentia sau are obligatia de a-l arunca. Gestionarea deseurilor se realizeaza in conditii de protectie a sanatatii populatiei si a mediului. Introducerea pe teritoriul Romaniei a deseurilor in scopul eliminarii este interzisa. In cazul valorifcarii, deseurile pot fi introduse numai cu aprobarea guvernului. Valorificarea deseurilor se realizeaza numai in instalatii, prin procese sau activitati autorizate de autoritatile publice competente. Transportul (intern si international) si tranzitul de deseuri se realizeaza in conformitate cu acordurile si conventiile la care Romania este parte si cu legislatia nationala specifica. Procedura de reglementare a activitatilor cu impact asupra mediului este condusa de autoritatile competente pentru protectia mediului (agentiile pentru protectia mediului si autoritatea centrala). Avizul de mediu se obtine atat pentru documentele de planificare (planurile nationale, regionale si judetene de gestionare a deseurilor) cat si pentru planurile de urbanism (PUZ, PUD). Sistemul national legislativ nu permite derularea in paralel a procedurilor de avizare si celei de autorizare. In cazul activitatilor care necesita autorizatie de mediu, procesul de autorizare nu poate incepe decat dupa finalizarea luucrarilor de constructii si verificarea de catre autoritatea de mediu competenta a conformitatii lucrarilor executate cu prevederile acordului de mediu. Cu ale cuvinte, procedura de autorizare poate fi declansata doar dupa finalizarea lucrarilor de constructie. Acest aspect trebuie avut in vedere la elaborarea studiilor de fezabilitate si stabilirea datelor de punere in functiune. Legislatia privind gestionarea deseurilor In continuare este prezentate legislatia europeana din domeniul gestionarii deseurilor - legislatia cadru si cea care reglementeaza gestionarea fluxurilor de deseuri care fac obiectul planificarii. Atat in ceea ce priveste legislatia europeana, cat si in cazul legislatiei romanesti prin care este transpusa, sunt prezentate doar principalele acte normative. Pe langa acestea, mai exista o serie de decizii (la nivel european) si acte normative la nivel national care reglementeaza problematici administrative, cum ar fi: sistemul de identificare si marcare a ambalajelor; constituirea si functionarea structurilor de evaluare si autorizare a operatorilor economici care preiau responsabilitatea gestionarii diferitelor fluxuri de deseuri (ambalaje, deseuri de echipamente electrice si electronice); incurajarea cresterii nivelului de reciclare a diferitelor materiale colectate separat; norme metodologice de aplicare a diferitelor acte normative; stabilirea formatului de raportare a datelor referitore gestionea fluxurilor specifice de deseuri.

De asemenea, documentele de planificare de la nivel national si regional sunt aprobate prin hotarare de guvern, respectiv ordin de ministru. Revizuirea acestora se realizeaza ori de cate ori este nevoie, perioada dintre revizuiri fiind de maxim 5 ani. Legislatia privind operatiile de gestionare a deseurilorDepozitarea deseurilor

Directiva nr. 99/31/CE privind depozitarea deseurilor

HG nr. 349/2005 privind depozitarea deseurilor , modificat prin H.G. nr. 210/2007 Decizia Consiliului 2003/33/CE privind stabilirea OM nr. 95/2005 privind stabilirea criteriilor de criteriilor si procedurilor pentru acceptarea acceptare si procedurilor preliminare de acceptare deseurilor la depozite ca urmare a art. 16 si anexei a deseurilor la depozitare si lista nationala de II la Directiva 1999/31/CE deseuri acceptate in fiecare clasa de depozit de deseuriIncinerarea deseurilor

Directiva nr. 2000/76/CE privind incinerarea deseurilorTransportul deseurilor

HG nr. 128/ 2002 privind incinerarea deseurilor, modificat si completat prin H.G. nr. 268/2005 HG nr. 788/2007 privind stabilirea unor masuri pentru aplicarea Regulamentului nr. 1013/2006 privind transferul de deseuri, modificat si completat prin H.G. nr. 1453/2008

Regulamentul Consiliului 1013/2006 privind transferul de deseuri (aplicabil din data 11 Iulie 2007)

Prevederile directivelor privind depozitarea si incinerarea deseurilor au fost transpuse in totalitate in legislatia romana. Legislatia romana privind depozitarea deseurilor a prevazut ca termen de inchidere si ecologizare a spatiilor de depozitare a deseurilor din mediul rural data de 16 iulie 2009. In cazul deseurilor biodegradabile au trebuit / trebuie atinse urmatoarele tinte: 2010 - reducerea cantitatii de deseuri biodegradabile municipale depozitate la 75 % din cantitatea totala (exprimata gravimetric), produsa n anul 1995; 2013 - reducerea cantitatii de deseuri biodegradabile municipale depozitate la 50 % din cantitatea totala (exprimata gravimetric), produsa n anul 1995; 2016 - reducerea cantitatii de deseuri biodegradabile municipale depozitate la 35% din cantitatea totala (exprimata gravimetric), produsa n anul 1995. In anexa HG 349/2005 sunt prevazuti anii de inchidere pentru fiecare depozit de deseuri in parte.

Legislatia privind fluxurile specifice de deseuriAmbalaje si deseuri de ambalaje

Directiva nr. 94/62/CE privind ambalajele si HG nr. 621/2005 privind gestionarea deseurile de ambalaje (cu modificarile ulterioare) ambalajelor si deseurilor de ambalaje, modificat si completat prin H.G. nr. 1872/2006 Decizia Decizia 97/129/CE privind sistemul de identificare si marcare a materialelor de ambalajDeseuri de echipamente electrice si electronice

Directiva 2002/96/CE privind deseurile de HG nr. 448/2005 privind deseurile de echipamente electrice si electronice (cu echipamente electrice si electronice, modificat si modificarile ulterioare) completat prin H.G. nr. 1518/2009

Directiva 2002/95/CE privind restrictionarea HG nr. 992/ 2005 privind limitarea folosirii utilizarii anumitor substante periculoase in anumitor substante periculoase in DEEE, echipamentele electrice si electronice (cu modificat si completat prin H.G. nr. 816/2006 modificarile ulterioare)Utilizarea in agricultura a namolurilor din epurare

Directiva 86/278/CEE privind protectia mediului, si in particular, a solului, atunci cand namolul provenit de la statiile de epurare este folosit in agriculturaBaterii si acumulatori uzati

OM nr. 344/708/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice privind protectia mediului in special a solurilor, cand se utilizeaza namolurile de epurare in agricultura

Directiva 91/157/CEE privind bateriile si HG 1132/2008 privind regimul bateriilor si acumulatorii care contin anumite substante acumulatorilor si al deseurilor de baterii si periculoase acumulatori Directiva 2006/66/CE privind bateriile si acumulatorii si deseurile de baterii si acumulatorii (cu modificarile ulterioare) Hotararea Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje cu modificarile si completarile ulterioare stabileste responsabilitatile privind gestionarea deseurilor de ambalaje. Administratia publica locala este responsabila pentru colectarea separata si sortarea deseurilor de ambalaje. Operatorii economici generatori de deseuri de ambalaje trebuie sa asigure valorificarea acestora. Operatorii economici care introduc pe piata ambalaje sau produse ambalate au responsabilitatea asigurarii obiectivelor anuale de reciclare/valorificare fie induvidual, fie prin transferarea responsabilitatii catre un operator economic autorizat de MMP (Ministerul Mediului si Padurilor). Autoritile administraiei publice locale au obligaia de a colecta separat DEEE (Deseuri de Echipamente Electrice si Electronice) de la gospodriile particulare i de a pune la dispoziia productorilor spaiile necesare pentru nfiinarea punctelor de colectare selectiv a acestora. In ceea ce priveste fluxurile speciale, gestionarea deseurilor din constructii si demolari nu este reglementata in mod separat. Legea nr. 27 din 2007, privind regimul deseurilor, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede ca responsabilitatea gestionarii lor este a producatorilor. Autoritatea publica locala are obligatia de a indica amplasamentele pentru eliminarea acestui tip de deseuri. Un act normativ important prin prisma efectelor generate este OUG 16/2001 aprobata prin Legea 465 din 2001, privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile. Anexa 1 defineste grupele de deseuri industriale reciclabile astfel: deseuri metalice feroase; deseuri metalice neferoase; deseuri de hrtii-cartoane; deseuri de sticla (sparturi de sticla); deseuri de mase plastice; deseuri de cauciuc (anvelope uzate, camere de aer si articole din cauciuc uzate); deseuri textile. Acest act normativ permite operatorilor economici care realizeaza operatii de colectare, sa colecteze deseuri industriale reciclabile direct de la persoane fizice. Posibilitatea predarii contra cost a deseurilor reciclabile de catre persoanele fizice direct centrelor de colectare (de tip REMAT) a dus la generarea unei mari probleme in ceea ce priveste implementarea sistemelor de colectare separata a deseurilor. Practic, cantitati insemnate de deseuri reciclabile pre-colectate separat ajung sa nu mai fie

colectate de catre operatorii de salubritate, fiind preluate direct din containere de catre persoane fizice in vederea predarii contra cost la centrele de colectare. Existenta acestor filiere duble - pe de o parte administratia publica locala care dezvolta programe de colectare separata a deseurilor reciclabile (care reprezinta o sursa de venit pentru sistem ) si pe de alta parte existenta sistemului de reglementare care permite persoanelor fizice realizarea de venituri prin predarea de deseuri fara a face dovada modului de obtinere a acestora - a dus la descurajarea implementarii sistemelor de colectare separata. In cele ce urmeaza, sunt prezentate prevederile importante din punct de vedere al gestionarii deseurilor. Unitatile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. In relatiile dintre autoritatile administratiei publice locale si consiliul judetean, pe de o parte, precum si intre consiliul local si primar, pe de alta parte, nu exista raporturi de subordonare. Administratia publica in unitatile administrativ-teritoriale se organizeaza si functioneaza in temeiul principiilor descentralizarii, autonomiei locale (numai administrativa si financiara), deconcentrarii serviciilor publice, eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale, legalitatii si al consultarii cetatenilor in solutionarea problemelor locale de interes deosebit. In cadrul politicii economice nationale, comunele, orasele, municipiile si judetele au dreptul la resurse financiare proprii, pe care autoritatile administratiei publice locale le stabilesc, le administreaza si le utilizeaza pentru indeplinirea competentelor si atributiilor ce le revin, in conditiile legii. Doua sau mai multe unitati administrativ-teritoriale au dreptul ca, in limitele competentelor autoritatilor lor deliberative si executive, sa coopereze si sa se asocieze, in conditiile legii, formand asociatii de dezvoltare intercomunitara, cu personalitate juridica, de drept privat si de utilitate publica, avnd ca obiect furnizarea/prestarea n comun a serviciilor comunitare de utilitati publice si nfiintarea, modernizarea si/sau dezvoltarea, dupa caz, a sistemelor de utilitati publice aferente. Asociatiile de dezvoltare intercomunitara se finanteaza prin contributii din bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale membre, precum si din alte surse, in conditiile legii. Asociatiile de dezvoltare intercomunitara pot decide desemnarea unui administrator public pentru gestionarea serviciilor de interes general care fac obiectul asocierii. Sistemele de utilitati publice (sau parti ale acestora) realizate n comun prin programe de investitii implementate n cadrul asociatiei de dezvoltare intercomunitara apartin proprietatii publice a unitatilor administrativ teritoriale membre si se nregistreaza n patrimoniul acestora, pe baza urmatoarelor criterii: bunurile situate pe raza unei singure unitati administrativ-teritoriale, pe care o si deservesc, vor apartine domeniului public al acesteia; bunurile situate pe raza mai multor unitati administrativ-teritoriale si/sau care deservesc mai multe unitati administrativ-teritoriale vor apartine domeniului public al judetului, daca toate unitatile administrativ-teritoriale implicate sunt situate n acelasi judet si judetul este membru al asociatiei; bunurile situate pe raza mai multor unitati administrativ-teritoriale si/sau care deservesc mai multe unitati administrativ-teritoriale vor apartine domeniului public al unitatii administrativteritoriale stabilite prin contractul de delegare a gestiunii, daca aceste unitati administrativteritoriale sunt situate n judete diferite sau daca judetul nu este membru. Salubrizarea localitatilor este un serviciu comunitar de utilitati publice. Infiintarea si gestionarea serviciilor de utilitati publice este exclusiv responsabilitatea administratiei autoritatilor publice locale, acestea fiind gestionate prin intermediul unor operatori. Gestiunea serviciilor de utilitati publice se realizeaza in doua moduri:

gestiune directa - prin hotarare de dare in administrare; gestiune delegata - prin hotarari si contracte de delegare. Modul de realizare se stabiliste prin hotarare a administratiei autoritatilor publice, respectiv a asociatiilor de dezvoltare comunitara. Durata contractului de delegare nu poate fi mai mare de 49 ani. Prelungirea acestuia se poate realiza in cazul in care operatorul a facut investitii foarte mari, care necesita o perioada mai lunga de amortizare. Este important de precizat ca in cazul gestiunii delegate urmatoarele categorii de bunuri sunt/devin publice: bunurile realizate de operatori in conformitate cu programele de investitii impuse prin contractul de delegare a gestiunii; bunurile realizate de operatori finantate din bani publici. Serviciul public de salubrizare a localitatilor, se organizeaza pentru satisfacerea nevoilor populatiei, ale institutiilor publice si ale agentilor economici de pe teritoriul respectivelor unitati administrativ-teritoriale. Serviciul de salubrizare cuprinde activitatile de precolectarea, colectarea, sortare transport, valorificare si eliminare a tuturor categoriilor de deseuri municipale (cu exceptia namolurilor ce rezulta de la epurarea apei uzate menajere, a caror gestionare este responsabilitatea administratorului statie de epurare respective). Operatorii serviciilor de salubritate trebuie sa fie licentiati de catre ANRSC iar finantarea serviciilor se face prin plata de tarife si taxe de catre utilizatorii acestora, tarife si taxe aprobate de catre consiliile locale. Tarifele prestate pentru serviciul de salubrizare sunt fundamentate de catre operatorii economici ai serviciului si aprobate de autoritatile administratiei publice locale. Modificarea tarifelor se face pe baza unui memoriu tehnico-economic prin care se justifica oportunitatea modificarii acestora. La stabilirea tarifelor se iau in calcul doar anumite tipuri de cheltuieli prevazute de actul normativ si se trece si o cota de profit. Institutii cu competente in domeniul gestionarii deseurilor Ministerul Mediului si Padurilor elaboreaza cadrul legislativ privind protectia mediului; dezvolta politici pentru protectia mediului, inclusiv pentru gestionarea deseurilor - Planul National de Actiune pentru Protectia Mediului; - Strategia si Planul National privind Gestionarea Deseurilor; reprezinta Autoritatea de management pentru Programul Operational Sectorial de Mediu. Agentia Nationala pentru Protectia Mediului implementeaza politicile nationale de mediu elaborate de catre Minister; identifica si selecteaza proiectele prioritare in domeniul protectiei mediului la nivel national; coordoneaza activitatea laboratoarelor nationale de referinta pentru aer, deseuri, zgomot si radioactivitate; monitorizeaza implementarea legislatiei de mediu si a costurilor anuale privind protectia mediului; gestioneaza sistemul national de gestionare a datelor de mediu; coordonarea realizarii planurilor de actiune sectoriale si a planului national de actiune pentru protectia mediului consiliaza Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile - asigurarea suportului tehnic pentru fundamentarea actelor cu caracter normativ, a strategiilor si politicilor sectoriale de mediu.

Garda Nationala de Mediu controleaza activitatile cu impact asupra mediului si aplica sanctiuni contraventionale prevazute de legislatia in domeniul protectiei mediului; controleaza respectarea procedurilor legale in emiterea actelor de reglementare; exercita controlul activitatilor care prezinta pericole de accidente majore si/sau impact semnificativ transfrontalier asupra mediului, in vederea prevenirii si limitarii riscurilor de poluare; controleaza investitiile in domeniul mediului in toate fazele de executie si are acces la intreaga documentatie; controleaza realizarea exportului si tranzitului de deseuri periculoase n conformitate cu prevederile conventiilor internationale la care Romnia este parte precum si importul unor categorii de deseuri permise la import conform legii; verifica la obiectivele controlate stadiul achitarii obligatiilor financiare la Administratia Fondului de Mediu, conform prevederilor actelor normative privind Fondul de Mediu; pune la dispozitia publicului date privind starea mediului n conformitate cu legislatia privind accesul publicului la informatia de mediu. Administratia Fondului pentru Mediu raspunde pentru gestionarea Fondului de mediu; colecteaza taxe de mediu si finanteaza proiecte care au ca obiectiv protectia mediului. Ministerul Administratiei si Internelor monitorizeaza serviciile de utilitate publica si dezvolta strategii si politici pentru imbunatatirea calitatii acestor servicii. Ministerul Finantelor gestioneaza finantele publice la nivel national; Monitorizeaza implementare proiectelor finantate prin fondurile de pre-aderare si postaderare pentru sectorul de mediu. Ministerul Sanatatii elaboreaza programe privind sanatatea publica nationala; monitorizeaza impactul activitatilor de gestionare a deseurilor asupra sanatatii populatiei; gestioneaza datele privind generarea si managementul deseurilor medicale (prin intermediul Institutului de Sanatate Publica); elaboreaza acte normative ce reglementeaza impactul gestionarii deseurilor asupra sanatatii populatiei. Autoritatea Nationala de Reglementare pentru Servicii Comunitare de Utilitati Publice monitorizeaza delegarea operarii serviciilor de gestionare a deseurilor; elibereaza si anuleaza licente pentru operatorii de salubritate; elaboreaza metodologii si regulamente-cadru pentru domeniul serviciilor de utilitati publice din sfera sa de reglementare; monitorizeaza modul de respectare si implementare a legislatiei aplicabile acestor servicii; autorizeaza indicatorii de performanta a serviciilor; aproba tarifele si modificarea tarifelor serviciilor de salubritate. Agentia Regionala pentru Protectia Mediului autorizeaza activitatile cu impact asupra mediului, in conformitate cu competentele stabilite de legislatia in vigoare si coordoneaza acest proces la nivel regional si local;

monitorizeaza stadiul indeplinirii angajamentelor in domeniul protectiei mediului, asumate prin planurile de implementare negociate cu Comisia Europeana, la nivel regional; elaboreaza rapoarte de sinteza privind starea mediului la nivel regional si monitorizeaza procesul de conformare a operatorilor economici la cerintele legislatiei de mediu; colaboreaza cu agentiile judetene pentru protectia mediului din cadrul regiunii de dezvoltare pentru elaborarea rapoartelor de sinteza si constituirea bazelor de date de mediu la nivel regional; gestioneaza si disponibilizeaza, in limita prevederilor legale, informatia de mediu la nivel regional; verifica Planurile Judetene de Gestionare a Deseurilor n vederea respectarii principiilor, obiectivelor si prioritatilor stabilite prin Strategia si Planul National de Gestionare a Deseurilor; participa si furnizeaza date pentru elaborarea si revizuirea Planurilor Regionale si Judetene de Gestionare a Deseurilor; monitorizeaza implementarea Planurilor Regionale si Judetene de Gestionare a Deseurilor. Organisme Intermediare POS Mediu identificarea prioritatilor regionale care trebuie integrate n POS Mediu pe baza strategiilor regionale; realizarea unei prime evaluari si selectari a proiectelor, evaluarea finala urmand a se realiza la nivelul Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile; colectarea datelor necesare pentru monitorizarea si evaluarea implementarii proiectelor; consilierea beneficiarilor n pregatirea aplicatiilor si proiectelor ce vor fi finantate din fonduri structurale si fondul de coeziune; monitorizarea implementarii proiectelor. Actioneaza ca interfata ntre Autoritatea de Management (MMDD) si beneficiarii proiectelor, jucnd rolul principal n implementarea POS Mediu la nivelul fiecarei regiuni. Prefectura aprobarea tuturor documentelor administrative elaborate de catre autoritatile deliberative. Consiliul judetean coordoneaza activitatea consiliilor locale; constituie, in structura proprie, Unitatea de implementare a proiectului; elaboreaza, revizuie si participa la monitorizarea Planului judetean de gestionare a deseurilor; participa, alaturi de celelalte consilii judetene din regiune, la elaborarea si revizuirea Planului regional de gestionare a deseurilor; coordoneaza activitatea consiliilor locale, n vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean privind gestionarea deseurilor; acorda consiliilor locale sprijin si asistenta tehnica n implementarea planurilor judetene si regionale de gestionare a deseurilor; hotarasc asocierea cu alte autoritati ale administratiei publice judetene pentru realizarea unor lucrari de interes public privind gestiunea deseurilor. Consiliul local raspunde de salubrizarea unitatilor teritorial-administrative; asigura implementarea la nivel local a obligatiilor privind gestionarea deseurilor asumate de Romnia n vederea integrarii n Uniunea Europeana ; monitorizeaza si asigura ndeplinirea prevederilor din planurile regionale si judetene de gestionare a deseurilor; hotarasc asocierea cu alte autoritati ale administratiei publice locale pentru realizarea unor lucrari de interes public privind gestiunea deseurilor, n conditiile prevazute de lege;

asigura spatiile necesare pentru colectarea separata a deseurilor, dotarea acestora cu containere specifice fiecarui tip de deseu, precum si functionalitatea acestora; asigura informarea prin mijloace adecvate a locuitorilor asupra sistemului de gestionare a deseurilor din cadrul localitatilor. sprijina Consiliul judetean in procesul de planificare in domeniul gestionarii deseurilor. Directia de Sanatate Publica elaboreaza programe legate de sanatatea publica; supervizeaza si monitorizeaza impactul activitatilor de gestionare a deseurilor asupra sanatatii populatiei. Agentia pentru Protectia Mediului participa la elaborarea Planului judetean de gestionare a deseurilor si a Planului regional de gestionare a deseurilor; monitorizeaza implementarea Planului judetean de gestionare a deseurilor; elibereaza permise de aplicare a namolului de epurare in agricultura. Comisariatul judetean al Garzii Nationale de Mediu controlul si si impunerea cerintelor legale de mediu la nivel local; aplica penalitati operatorilor locali pentru nerespectarea legislatiei in domeniul protectiei mediului.

Gestionarea deeurilor- imperativ economic, social, ecologic. Categorii de deeuri. Caracteristicile deeurilorDe-a lungul ultimilor douazeci de ani a avut loc un progres al obiectivelor politicii privind gestionarea deseurilor. Initial s-a pus numai problema protectiei impotriva pericolelor reprezentate de o indepartare necorespunzatoare a deseurilor. Mai tarziu, mai ales din cauza crizei petrolului din anul 1973, a aparut si ideea valorificarii, unde tipurile individuale de deseu pot fi utilizate, prin procese corespunzatoare de prelucrare si valorificare, ca materii prime secundare. S-au invocat mai ales motive economice, ca de exemplu substituirea materiilor prime mai scumpe prin materii secundare mai convenabile ca pret. Obiectivele actuale de management al deseurilor au fost extinse prin intoducerea conceptelor de evitare a formarii deseurilor si valorificarea acestora. Ca o prima etapa trebuie indepartate substantele toxice in mediu si poluarile datorate lor, si apoi facilitata utilizarea rationala a resurselor naturale. In Romania, datorita situatiei economice, problematica deseurilor este diferita de situatia existenta in statele UE. Principalele diferente constau in faptul ca unui consum din ce in ce mai mare de bunuri, generator de deseuri, ii corespunde o infrastructura putin dezvoltata in domeniul salubrizarii. Din cauza nivelului redus de venituri putem presupune ca, fata de tarile industriale vestice, comportamentul de consum in Romania este altul. In Romania exista inca o constiinta pregnanta a valorificarii, desi prin preluarea produselor si obisnuintelor de consum occidentale cantitatea de deseuri a crescut considerabil de la inceputul anilor 90. Exista experiente de ani intregi in sistemul de colectare a materialelor valorificabile stabilit si acceptat de catre populatie (exemplu societatile tip REMAT), a caror insemnatate s-a diminuat o data cu schimbarea politica din 1989 Plecand de la ordinea de prioritati a managementului deseurilor: 1. impiedicarea formarii deseurilor 2. valorificarea deseurilor 3. depozitarea ecologica scopurile gestionarii in circuit se pot formula dupa cum urmeaza: prezervarea resurselor naturale prin reducerea utilizarii de materii prime si substituirea acestora prin materii secundare, ca si obtinerea de energie din deseurile adecvate acestui scop ; reducerea cantitatii de deseuri; reducerea toxicitatii deseurilor si a poluarii induse de aceasta; indepartarea controlata si ecologica a deseurilor nevalorificabile. Intrucat obiectivul unui management al deseurilor este centrat pe conceptele de evitare a formarii deseurilor, de optimizare a valorificarii si siguranta salubrizarii, atunci avem nevoie de strategii si masuri care sa duca la o reducere a consumului de resurse, de materiale si energie (evitare calitativa a formarii deseurilor), ca si la o reducere a poluarii cu materiale toxice (evitare cantitativa). Aceasta presupune impiedicarea sau diminuarea formarii deseurilor inca de la sursa (de la producator). Fara discutie, prevenirea este cea mai eficienta cale de actiune, deoarece neproducand deseuri, nu exista amenintari la adresa mediului. De aici rezulta preferinta acordata evitarii formarii deseurilor din toate celelalte prioritati. Incepand cu fabricarea produselor, masurile de evitare pot fi realizate partial, impiedicandu-se incarcarea pretului de cost al produsului cu cota parte din materia prima utilizata. Pana in prezent, nu exista un stimulent economic comparabil prin care sa se evite componente ale produsului care nu sunt neaparat necesare (ca de ex. materialele din ambalaje). Masurile de valorificare a deseurilor sunt cel mai bin aplicate acolo unde masurile de evitare a formarii nu pot fi folosite, din punct de ecologic si economic. Valorificarea deseurilor presupune prelucrarea unui deseu deja format. Masurile de

valorificare trebuie sa faciliteze cresterea duratei de viata a deseului in circuitul economic sau reintroducerea lui in acest circuit. Masurile de valorificare a deseurilor, ca si cele de evitare a formarii lor, pot duce la o reducere cantitativa si calitativa a cantitatilor de resturi de inlaturat, astfel incat ambele tipuri de masuri pot fi considerate complementare. Spre deosebire de evitarea formarii, valorificarea deseurilor necesita la randul ei energie si cauzeaza poluari ale mediului, care in cele din urma duc la costuri pentru colectare, transport si valorificare. Acest mod de a privi lucrurile clarifica raporturile dintre evitarea formarii si valorificarea deseurilor si motiveaza preferinta de principiu pentru cea dintai. Conform conditiilor juridice cadru mentionate la inceputul acestui capitol, valorificarea deseurilor trebuie realizata ecologic. Aceasta presupune ca: apa, aerul, solul, flora si fauna nu trebuie puse in pericol; trebuie evitate cat mai mult posibil poluarile fonice si mirosurile ; sa nu fie afectate zonele invecinate si nici cadrul peisagistic. In plus, functionarea statiilor de valorificare a deseurilor necesita o aprobare adecvata. Valorificarea materiala a deseului presupune separarea sa, pe diferite cai, in componentele valorificabile. Deoarece o separare a gunoiului amestecat deja, mai ales a celui menajer, nu este posibila decat cu cheltuieli foarte mari si este nesatisfacatoare de cele mai multe ori, trebuie folosite toate posibilitatile de colectare separata a fiecarui material in parte sau a fiecarei grupe de material, inainte de amestecarea cu alte parti reziduale. Acest lucru este valabil si pentru deseurile incarcate toxic (numite si materiale problematice), a caror prezenta in deseu induce punerea in pericol a sanatatii oamenilor si a mediului. Valorificarea materialelor din deseuri este posibila si sub forma unei valorificari energetice. Aceasta implica utilizarea deseurilor pentru obtinerea energiei, in acest mod substituindu-se si economisindu-se resurse neregenerabile, precum carbunii, petrolul, gazele naturale. Valorificarile materiala si energetica se situeaza pe locul 3 respectiv 4 in ierarhia deseurilor. In fiecare caz in parte, este preferata metoda de valorificare cea mai compatibila cu mediul inconjurator. Indepartarea deseurilor nu apartine gestiunii in circuit, deoarece, prin acest pas, este eliminat un produs din circuitul economic. Independent de gradul atins in evitarea formarii deseurilor si valorificarii, vor ramane inca deseuri care trebuie supuse unei tratari respectiv indepartari. Asadar, pe langa evitare si valorificare, este necesara si o strategie pentru deseul rezidual. Tratarea termica combinata cu depozitarea ecologica a resturilor, precum si depozitarea neingradita actualmente a deseurilor la deponii reprezinta metodele dominante de indepartare a deseurilor. La tratarea termica are loc o distrugere si o imobilizare partiala a substantelor toxice continute in deseu, ca si trecerea deseului intr-o stare inerta. In plus, cantitatea de deseu este redusa simtitor. Inscrierea/ Clasificarea deseurilor Prin determinare a deseului se inteleage incadrarea unui deseu (tip de deseu) intr-o categorie de deseuri general. Este rational s se opereze o incadrare intr-o grup de deseuri in functie de modul de formare (generare si colectare). Pentru scopuri statistice, este necesar si o clasificare supraordonat a tipurilor de deseuri in functie de branse, ramura industriala sau procese, in cadrul crora este generat deseul. In timpul determinrii deseurilor, adic al stabilirii tipului, se constat dac acestea necesit sau nu necesit o manier special de supraveghere, dup legislatia european, dac sunt sau nu periculoase. De obicei, deseurile periculoase provin de la intreprinderi industriale. Lista Europeana a deseurilor cuprinde 20 de categorii de deseuri clasificate in functie de activitatea generatoare. Fiecare categorie de deseuri cuprinde mai multe tipuri de deseuri periculoase sau nepericuloase, cele periculoase fiind marcate cu asterics.

Evitarea producerii deseurilor Noiunea de evitare a producerii deeului cuprinde posibilitile de aciune, care impiedic sau reduc formarea deeurilor inc de la inceputul producerii lor, producatorii diversi, prin distribuie, si pan la consum. Evitarea producerii deeului este prima etapa important in realizarea unui concept integrat de gospodrire a deeurilor. Conceptul de evitare a deeului, in literatura de specialitate, nu este nici clar definit, nici utilizat univoc. De cele mai multe ori, prin evitare a deeului inelegem strategii i msuri, care, in sens restrans, reprezint diminuarea/reducerea cantitii de deeu prin msuri de valorificare. Pentru o intelegere clar a conceptului de evitare a formrii deeurilor, este absolut necesara explicarea lui dataliata. Evitare cantitativ a deeurilor Msurile evitrii cantitative vizeaz s reduc fabricarea i comercializarea produselor, ca i utilizarea de materie prim pe unitate de produs (proces de producie srac in deeuri i reducere absolut a produciei). Evitare calitativ a deeurilor Msurile evitrii calitative au ca scop reducerea polurii mediului (apa, aer, sol) la producia, comercializarea, utilizarea i salubrizarea bunurilor. Cea din urm poate fi obinut prin substituia produselor sau ambalajelor cu coninut toxic prin produse ecologice. Astfel, de ex. Inlocuirea recipientelor de unic folosin din policlorur de vinil (PVC) prin recipiente de unic folosin din sticl reprezint o evitare calitativ, din perspectiva emisiilor duntoare, la incinerare. Nu trebuie ins s ne ateptm in acest caz la o reducere a cantitii de deeuri. Msurile cantitative i calitative de evitare a deeurilor se pot afla in concuren, dar se pot i compensa reciproc. In aceste cazuri, depoluarea mediului nu se poate obine prin evitarea deeului. Urmtoarele exemple sunt edificatoare : Reducerea cantitativ a deeurilor poate conduce la mrirea concentraiei substantelor toxice din deeu. Pe de alt parte, diminuarea potenialului toxic prin inlocuirea PVC prin polietilen (PE) la

sticle, evi i folii poate avea drept consecin creterea cantitii de deeu (dac este necesar o intrire a grosimii materialului), din cauza meninerii unor cerine de calitate identice. i msurile de valorificare a deeului, asemenea evitrii deeului, pot duce la diminuarea cantitativ i calitativ a cantitii de deeuri de indeprtat, astfel incat ambele tipuri de msuri sunt necesare din perspectiva managementului deeurilor. Spre deosebire de evitare, valorificarea necesit la randul ei energie i cauzeaz deteriorri ale mediului, care duc in final la costuri de colectare, transport i valorificare ridicate. Aceast abordare clarific relaia masurilor de evitare cu cele privind valorificarea i motiveaz preferarea primelor fa de cele secunde. O combinatie intr exemplele anterioare este reprezentata de compostarea resturilor vegetale, realizat in grdinile caselor, respectiv pe propriul teren (compostare proprie) de ctre persoane particulare, administraii (de ex. in spaii verzi publice) ca i de catre intreprinderi private de amenajri de grdini i peisaje. Din punctul de vedere al managementului deeurilor, deeurile organice valorificate particular sunt considerate ca evitate, deoarece nu intr in sfera de competen a salubrizrii publice i, in consecin, nu sunt inregistrate. Din acest motiv, in literatur compostarea este considerata ca fiind la categoria evitrii deeurilor. Din perspectiva procesului de producie, i la compostarea proprie este vorba despre o msur de valorificare, deoarece deeurile organice sunt produse constant. Scopuri privind evitarea producerii de deeuri Semnificaia i efectele msurilor de evitare a deeurilor nu se limiteaz la domeniul descris anterior al diminurilor cantitative i calitative ale deeurilor. In rezumat, scopurile generale ale evitrii deeurilor pot fi formulate dup cum urmeaz: protejarea resurselor prin diminuarea utilizrii materiilor prime la producie; economisirea energiei la producie, comercializare, salubrizare ; diminuarea emisiilor de substane toxice; diminuarea emisiilor la producie, comercializare, consum i salubrizare; depoluarea salubrizrii prin diminuarea cantitilor de deeuri ca i a reducerii toxicitii deeurilor. Evaluarea ecologic a msurilor de evitare a producerii de deeuri Implementarea msurilor de evitare a deeului nu conduce, contrar unei presupuneri larg rspandite, obligatoriu i la o diminuare a deteriorrilor ecologice. Dac se fac afirmaii despre o depoluare a mediului in urma unei msuri de evitare a deeurilor, atunci trebuie s facem diferena intre activitile la care sunt reduse substanele utilizate (fr inlocuitor) i cele la care are loc o substituie. Dac fluxurile i circulaia substanelor sunt reduse fr ca o substituie sau compensaie s aib loc, vorbim despre o evitare absolut prin care se poate obine intr-adevr o depoluare a mediului. Un bilan de mediu poate furniza in acest caz recunoaterea gradului de depoluare obinut, in ceea ce priveste ordinul de marime. In cadrul evitrii deeului prin substituie trebuie verificat dac prin msura respectiv s-a obinut intr-adevr o depoluare a mediului sau dac efectele depolurii au fost compensate sau, in cazul cel mai ru, dac duc la o crestere a deteriorrii mediului. Evaluarea ecologic a unei msuri de evitare a deeului poate servi ca instrument de planificare, pentru a evalua inc dinainte avantajele i dezavantajele diferitelor opiuni de aciune.

Metode de intocmire de bilanturi privind influenta deseurilor asupra mediului Dac observm intregul ciclu de via al unui produs constatm c lezarea mediului s-a produs demult, inainte ca acesta s fie transformat in deeu. Pe exemplul hartiei, explicm rezumativ acest proces, dup cum urmeaz: Degradarea mediului incepe inc de la tierea lemnelor pentru producerea hartiei in monoculturi cu copaci care cresc repede. Se utilizeaz pesticide i ingrminte, care, la randul lor, polueaz apa i solul. Prin defriarea pdurilor cu maini grele i prin transport se produce o emanaie de gaze cu influen asupra climei (monoxid de carbon, oxizi de azot). Alte probleme de mediu apar la obinerea celulozei prin impregnarea lemnului cu chimicale. Apa rezidual este puternic poluat de componente organice i chimicale. Dac lemnul este exportat din ara de producere a lui, apar alte efecte asupra mediului prin transportul celulozei in ara de destinaie respectiv. Dac hartia este produs utilizanduse energie, ap, chimicale, ea trebuie imprimat, transportat i comercializat. Prin pierderea caracteristicilor sale utile, hartia devine deeu, ce poate fi fie valorificat, fie salubrizat. Pentru evaluarea produselor i materialelor este necesar un bilan ecologic total, in care s fie insumate toate interveniile asupra mediului in cadrul unei observaii unitare. Pentru identificarea i evaluarea efectelor asupra mediului au fost deja dezvoltate diverse metode, prin care se pot estima respectiv aprecia efectele ecologice ale sistemelor complexe, ca de ex. sisteme de producie, zone industriale, fluxuri de materiale sau prestri servicii. In domeniul deeurilor se utilizeaz actualmente in principal urmtoarele metode de colectare: bilanuri ecologice analize de linii de produs estimarea urmrilor tehnice. Posibilitile de aciune a unitilor de producie Evitarea producerii deeurilor in unitile de producie i industriale intervine mai ales la dezvoltarea tehnicilor de utilizare a materialelor i a produselor, care sunt considerate in acelai timp i criterii de management al deeurilor. In principal, masurile de evitare in producie pot interveni in urmtoarele faze: la procedeele de producie: optimizarea funcionrii instalaiei, a tehnicii procesului i a proceselor individuale; circuitul intern al instalaiei i valorificarea interna a substanelor reziduale; minimizarea utilizrii materiilor prime i auxiliare (cresterea randamentelor si scaderea consumurilor specifice); inlocuirea materiilor prime i auxiliare toxice; utilizarea materiilor prime secundare, fie intern, fie prin valorificare la terti; implementarea sistemelor de folosin multipl. inlocuirea produselor energofage; la structurarea produsului: structurare in direcia valorificrii a produsului ; dezvoltarea i fabricarea de produse reutilizabile i folosibile de mai multe ori dezvoltarea i fabricarea de produse cu o via lung.

Posibilitile de aciune in comer Comerul, i mai ales comerul cu amnuntul, ocup o poziie important ca element de legtur intre unitile de producie pe de-o parte i consumatori pe de alt parte. Astfel, comerul poate influena printr-o ofert preferat, (de ex. de produse srace in substane toxice i care genereaza puine deeuri, de produse reciclate, de amabalaje de folosin multipl sau de bunuri de folosin indelungat), desfacerea produselor i deci pe productor. Pe de alt parte, comerul poate influena pozitiv comportamentul de consum, in sensul evitrii formrii deeurilor, impreun cu o informare i consiliere corespunztoare, printr-o alegere preferentiala i o marcare a produselor ecologice. Teoretic, aceasta ar putea avea un mare impact, ins posibilitile de influentare ale oraelor i comunelor in aceasta directie, sunt limitate. In plus, comerul este i un productor inevitabil de deeuri, mai ales de deeuri din ambalaj (material plastic, hartie/carton) i de resturi din alimente, in domeniul alimentar, asa incat, posibilitile de evitare a deeurilor in domeniul comercial decurg din: evitarea deeurilor din ambalaje prin utilizarea indeosebi a ambalajelor pentru transport reutilizabile (de ex. sisteme de folosin multipl) ; evitarea alterarii alimentelor din comerul alimentar, printr-o gestionare corespunztoare; utilizarea produselor ecologice la intreinerea spatiilor comerciale si cldirilor. Posibilitile de aciune in domeniul menajului privat Gospodriilor private le revine rolul de a se afla la captul lanului de producie i consum i deci de a fi productorii inevitabili de deeuri. Evitarea producerii deeurilor la acest nivel presupune un comportament de consum orientat ctre produse srace in deeuri i substane toxice. Si utilizarea produselor cu o urat mai indelungat conduce la o diminuare a cantitii de deeuri. Estimarea efectului cantitativ al msurilor de evitare a deeurilor din gospodrie este insa o operatie foarte dificil. Evitarea deeurilor este limitat de oferta de mrfuri, de structura social, de obinuinele de consum i trai. Astfel, o evitare a deeurilor prin modificarea comportamentului de consum este greu realizabil, dac in comer nu sunt promovate recipientele de folosin multipl, dac produsele srace in ambalaje sunt extrem de scumpe, dac ar trebui s renunm la cumprarea unor obiecte necesare, sau dac am dori s evitm ambalajul costisitor. In privina potenialului de evitare nu se pot face afirmaii, deoarece in Romania exist puine date plauzibile referitoare la compoziia gunoiului menajer i, cum am amintit mai sus, nu s-au mai fcut experiene de implementare a conceptelor de evitare a deeurilor. Ca punct de intervenie pentru evitarea cantitativ a deeurilor din gospodrii, trebuie s amintim in primul rand domeniul ambalajelor, i aici mai ales ambalajele din materiale plastice (de ex. PET, folii de plastic). Deoarece ambalajul este utilizat aproape exclusiv la distribuie i comercializare, nu i pentru consum, acestea reprezint i poteniala cantitate de deeuri ce poate fi redusa. Evitarea formrii deeurilor orientat ctre diminuarea substanelor toxice in gospodrie se remarc in primul rand printr-o cantitate mai redus de substane toxice in deeu. Grupe importante de substane toxice din gunoiul menajer sunt de ex. compusii halogenati, fenolii, metalele grele, acizii organici i anorganici i leia (soda caustica). Substanele duntoare sunt coninute in aa-numitele deeuri problematice, ca de ex. baterii; produse de protecie a plantelor i combatere a duntorilor (pesticide, ierbicide); produse care conin mercur; chimicale din domeniul fotograf produse de dezinfectare; produse de curare a cuptoarelor de gatit ; produse de curare a metalul medicamente; produse de curat pentru covoare;

lmpi fluorescente; produse de indeprtare a petelor; vopsele, lacuri; solveni; substane de lipit; produse de protecie a cuptorului de gatit ; produse de ingrijire a autoturismului .a. Pentru consumator, evitarea orientat pe diminuarea substanelor toxice este mult mai greu de realizat decat msurile de evitare cantitativ, deoarce necesit cunotine despre frecvena utilizarii i insemntatea substanelor toxice ca i despre alternativele de consum ale produselor toxice. O alt dificultate rezult din faptul c in Romania lipsee actualmente aproape complet o marcare corespunztoare a produselor prin care s se indice potenialul toxic sau, invers, compatibilitatea cu mediul a produselor. Aici este necesar o activitate intensiv a compartimentelor de relaii publice din partea oraelor i comunelor pentru instruirea si informarea consumatorilor cu privire la dreptul de a fi avertizati.

Valorificarea deseurilor Plecand de la ierarhia specifica managementului deseurilor, deseurile a caror formare nu poate fi evitata trebuie valorificate conform posibilitatilor. Masurile de valorificare a deseurilor trebuie implementate acolo unde cele de impiedicare a formarii nu sunt posibile sau unde, din motive ecologice sau economice, nu ar mai fi rationale. Vis-a-vis de indepartarea deseurilor trebuie sa i se recunoasca valorificarii superioritatea, atata timp cat: aceasta este posibila tehnic si cu niste cheltuieli modice de reprezenatare ; pentru materialele recuperate este disponibila o piata de desfacere, respectiv poate fi creata aceasta piata. Masurile de valorificare a deseurilor contribuie ca produsele, ambalajele, ca si alte materiale, de care proprietarul lor nu mai are nevoie, sa nu mai ajunga in depozitul de deseuri. Aceste masuri trebuie sa faciliteze mentinerea deseurilor in circuitul economic sau aducerea lor in aceasta zona. De asemenea, masurile care contribuie intr-un mod incurajator la cresterea capacitatii de valorificare a produselor, ambalajelor si a altor materiale sunt masuri de valorificare a deseurilor (masuri calitative de valorificare), cum ar fi de exemplu masurile de minimizare a continutului de materiale daunatoare al deseurilor, respectiv al produselor secundare, ca si substituirea produselor, ambalajelor si a altor materiale nevalorificabile cu unele valorificabile. Valorificarea fractiunilor individuale ale deseului presupune insa o separare intre componentele sale valorificabile. Deoarece o separare a gunoiului deja amestecat, mai ales in domeniul deseurilor menajere, nu este posibila decat cu mari cheltuieli si de cele mai multe ori cu rezultate insuficiente, materialele individuale sau grupele de materiale trebuie colectate separat, cu ajutorul sistemelor de colectare si supuse unei valorificari inca inainte de amestecarea cu alte parti ale gunoiului. Aceste masuri prealabile (care trebuie luate de producatorul, respectiv posesorul deseurilor, astfel incat o valorificare sa fie posibila), apartin de asemenea domeniului masurilor de valorificare a deseurilor. Masurile prealabile cuprind, pe langa organizarea transportului, mai ales separarea deseurilor la locul lor de obtinere (de ex. in gospodarii, in intreprinderi, in locuri publice si in firme de prestari servicii) in resturi valorificabile si nevalorificabile, ca si strangerea lor in recipiente separate. Acest lucru presupune colaborarea motivata a cetatenilor, extrem de importanta pentru ca este singura care mentine sau falimenteaza sistemul colectarii selective. Si pentru componente din deseuri cu continut toxic, a caror ramanere in deseuri ar insemna un pericol pentru om si mediu, ar trebui instituite sisteme de colectare selectiva. Acest lucru este de mare importanta, atat din punctul de vedere al obtinerii unor materiale secundare sarace in substante toxice, ca si al detoxificarii gunoiului ramas, care trebuie indepartat.

In principiu, trebuie avut grija ca masurile colectarii selective sa nu intre in contradictie cu cele de impiedicare a formarii deseurilor. Prin colectarea selectiva a deseurilor valorificabile trebuie incurajat comportamentul responsabil al cetateanului fata de gunoiul sau, ca si o exploatare rationala a resurselor, insa nu trebuie distruse nici eforturile in vederea impiedicarii formarii deseurilor. Asa cum s-a spus, valorificarea deseurilor reprezinta doar a doua dintre cele mai bune solutii de gestiune a deseurilor, deaorece prin colectarea si tratarea componenetelor valorificabile ale deseurilor se realizeaza un consum de energie si de resurse destul de ridicat. Ca sinomim pentru notiunea de valorificare a deseurilor s-a incetatenit intre timp notiunea de reciclare. Din acest motiv valorificarea deseurilor se expliciteaza mai indeaproape in contextul reciclarii. De fapt, reciclare inseamna a reintroduce intr-un circuit. Raportat la deseuri, intelegem termenul cu sensul de reintroducere a acelor materiale, consumate in fabricarea si in folosirea bunurilor transformate apoi in deseuri. Imaginea ideala a unui circuit inchis nu poate fi transformata in realitate prin valorificarea deseurilor, deoarece aceasta are nevoie de energie innoita si de adaosuri de materii prime. Pentru diferitele forme si procese exista alte forme ale reciclarii. Astfel se opereaza o diferentiere intre reutilizarea si valorificarea produselor, respectiv ale partilor din produse. Elementul principal de diferentiere intre reutilizare si valorificare consta in aceea ca in primul caz forma produsului se pastreaza in mare parte, in timp ce in cel de-al doilea caz ea se pierde. In schimb, in comparatie cu valorificarea, reutilizarea deseurilor are loc, la un nivel al valorii mai inalt si de aceea este de preferat. Valorificarea deseurilor este legata in primul rand de o pierdere a substantelor valoroase. Deasemenea, exista diferente intre valorificarea materiala si energetica a deseurilor, dupa cum urmeaza: Valorificarea materiala presupune substituirea materiilor prime, deseul fiind utilizat din nou datorita caracteristicilor sale materiale cu exceptia folosirii lui imediate ca material combustibil pentru obtinerea de energie. Valorificarea biologica (compostare, fermentatie) este tot valorificare materiala a resturilor organice, fie ca este vorba despre tratarea realizata conform standardelor industriale ale instalatiilor cu tehnica inalta, fie ca ne situam in zona gospodariilor particulare, a administratiilor comunale sau a gradinilor particulare, unde valorificarea se face pentru nevoile proprii (gospodarii: de ex. compostare, hranirea animalelor) Valorificarea energetica presupune folosirea deseurilor ca material combustibil inlocuitor pentru obtinerea de energie. La reciclarea materialelor din plastic mai facem diferenta si intre valorificarea materiilor prime si valorificarea materialelor industriale. Alegerea unei metode de valorificare trebuie sa adopte intotdeauna maniera ecologica de valorificare. Cele mai importante piete pentru materii secundare sunt Hartie veche; Sticla veche; Metale vechi; Plastice vechi; Textile vechi. Pe langa aceste asa numite materiale valorificabile uscate, gunoiul contine, in functie de structura locuintelor si de anotimp, o componenta considerabila de material organic (deseuri biologice si verzi din gospodarii si intreprinderi). Aceasta fractiune poate fi compostata si folosita ca ingrasamant si ca mijloc de imbunatatire a solului prin introducerea substantelor in circuitul lor natural. In Romania vor aparea si alte piete pentru alte materiale vechi, datorita ultimelor acte normative aprobate privind valorificarea deseurilor (de ex. masini vechi, uleiuri vechi, baterii),

La elaborarea unui concept de valorificare, de prim interes este studierea cantitatilor de deseuri si a compozitiei lor, atat pentru deseurile menajere cat si pentru cele industriale. Este necesara o diferentiere dupa structura loculu de producere a deseurilor si dupa influentele anotimpurilor, precum si o estimare a potentialului de reciclare al grupelor de materiale relevante, urmarind in principal : Potentialele disponibile din punct de vedere teoretic, Cantitatile disponibile/utilizabile practic, Compararea cu cantitatile deja supuse reciclarii

GESTIONAREA DESEURILOR NEPERICULOASE GESTIONAREA DESEURILOR MUNICIPAL-MENAJERE NEPERICULOASEScopul principal al unui sistem modern de gestionare a deeurilor este reciclarea i reutilizarea deeurilor n cea mai mare msur posibil. n locul colectrii deeurilor ca unic fraciune amestecat de eliminat laolalt la un depozit, se pune accent tot mai mult pe necesitatea de a separa deeurile n fraciuni diferite ce pot fi reciclate i reutilizate. ntr-adevr, unul dintre obiectivele principale ale legislaiei europene referitoare la deeuri, care este sau va fi n curnd transpus n Romnia n cadrul procesului de aderare, este acela de a intensifica reciclarea i reutilizarea deeurilor. Legislaia UE oblig statele membre s recicleze i s reutilizeze mai multe categorii de deeuri, de exemplu vehicule avariate, uleiuri uzate, deeuri de echipamente electrice i electronice, baterii i deeuri de ambalaje. i aceste obligaii au fost transpuse n legislaia naional. n situaia actual din Romnia, majoritatea deeurilor menajere sunt colectate de consiliile municipalitilor. Deeurile menajere (i de alt natur) sunt colectate fr a fi separate la surs i sunt depozitate la un depozit de deeuri. n vederea procesului de aderare i a obligaiilor corespunztoare din punct de vedere al reciclrii i reutilizrii unor fraciuni din deeuri, devine tot mai necesar schimbarea acestor practici actuale de colectare a deeurilor i introducerea unui sistem de colectare selectiv. Pentru aceasta sunt necesare schimbri i adaptri n gestionarea i organizarea colectrii deeurilor (menajere) la nivelul municipalitilor din Romnia. Colectarea deseurilor menajere Deeurile sunt un (sub) produs logic al vieii societii moderne i ca atare sunt generate peste tot, n toate procesele de producie i consum i n cantiti care par din ce n ce mai mari. Principala caracteristic a acestor deeuri este c nu se mai pot folosi de ctre posesorul produsului si ca urmare vor s se debaraseze de acestea. n afar de aceasta, deeurile conin de obicei o proporie nsemnat de materiale valorificabile, care pot fi (re)utilizate n procesul de producie, ceea ce face s scad nevoia de a folosi mereu materiale noi, virgine. ntr-un sistem sntos, bine organizat, de colectare a deeurilor, mprtierea necontrolat a deeurilor n mediu este prevenit, crendu-se i ntrindu-se posibilitatea reutilizrii acestor materiale. Organizarea colectrii deeurilor de la societi este de obicei de resortul productorilor deeurilor. O societate care produce deeuri trebuie s ncheie contracte cu o societate de colectare i tratare a acestora. Aceasta n conformitate cu Principiul Poluatorul Pltete. Acelai principiu se aplic gospodriilor populaiei i deeurilor menajere, dei este evident nepractic i ineficient ca fiecare gospodrie n parte s negocieze i s ncheie contracte cu o societate de colectare. Din acest motiv, n Europa se obinuiete ca autoritile administraiei publice locale s se ocupe de colectarea i tratarea deeurilor menajere. Obligaiile legale ale autoritilor administraiei publice locale n Romnia, autoritile i instituiile administraiei publice locale rspund de colectarea deeurilor menajere i au obligaia organizrii colectrii separate a mai multe categorii de deeuri. Cteva exemple de detaliere a obligaiilor legale: Deeuri din ambalaje: HG nr. 621/ 2005,Art. 19: 1)Autoritile i instituiile autoritilor publice locale trebuie s asigure colectarea selectiv a deeurilor de ambalaje de la populaie prin:

serviciul public de salubritate, conform Ordonanei Guvernului nr. 87/2001(deja abrogat i nlocuit prin Legea nr. 101/2006); organizarea i dotarea spaiilor prin amplasarea de containere adecvate. 2)Autoritile i instituiile autoritilor publice locale trebuie s asigure organizarea i recuperarea deeurilor de ambalaje colectate selectiv. n privina deeurilor electronice exist o obligaie similar de prevedere a unui sistem de colectare selectiv: HG nr. 448/ 2005,Art. 5(1): Autoritileadministraiei publice locale au obligaia de a colecta separat de la populaie deeurile de echipamente electrice i electronice i de a oferi productorilor de echipamente electrice i electronice spaiile necesare pentru colectarea selectiv a acestora. n concluzie: atunci cnd aplic responsabilizarea productorilor, autoritile administraiei publice locale trebuie s dispun de un sistem de colectare a unor categorii de deeuri. Politica municipal n domeniul deeurilor Pentru autoritile administraiei publice locale care organizeaz colectarea deeurilor menajere, este recomandabil ntocmirea unui plan de politici referitoare la deeuri.Acest plan trebuie s descrie obiectivele consiliului local n raport cu gestionarea deeurilor i modul n care se vor realiza aceste obiective. Un plan de politici municipale referitoare la deeuri poate conine urmtoarele pri: Analiza situaiei prezente: Cantitile de deeuri colectate actual (date); Fraciuni de deeuri i rate de reciclare (date); Finanarea sistemului; Puncte critice i probleme. Obiectivele gestionrii deeurilor: Obligaiile legale la nivel naional; Politica naional i regional de gestionare a deeurilor; Ambiiile municipalitii; Mijloacele de realizare a gestionrii deeurilor pentru a ndeplini aceste obiective: Organizare; Mijloace de colectare; Informarea publicului; Contractarea serviciului sau nu; Modalitatea de finanare; Eliminarea final i tratarea deeurilor: Unde? Cum? De ctre cine? Etc. Schem de planificare Pentru a ntocmi i redacta un astfel de plan,municipalitile au nevoie de date referitoare la cantitatea de deeuri produse de gospodriile din comunitate i la cantitile care se recicleaz i care se elimin final. Este de asemenea important s existe un inventar al actorilor (societi, instalaii) cu activitate n domeniul gestionrii deeurilor. O parte a acestei analize evalueaz opiunile de valorificare a fraciunilor de deeuri colectate separat. Pe baza acestor informaii, planul trebuie s

descrie n ce mod trebuie organizat structura de colectare, ce fraciuni s fie separate la surs, ce fraciuni s fie recuperate din deeurile colectate i cum s fie tratate deeurile sau, n cazul fraciunilor selectate, cum s fie valorificate. Pe baza acestor opiuni, se stabilesc intele de realizat n colectare i cantitatea de materiale colectate separat. n funcie de acestea se poate elabora un sistem de colectare a deeurilor, cu detalierea modului n care acestea vor fi colectate (mijloace de colectare, frecven etc.) i a modalitii de finanare (impozit general pe deeuri, impozit n funcie de cantitatea de deeuri, vnzarea materiilor prime secundare, combinaii de mijloace). Urmtorul pas va fi reprezentat de determinarea organizrii efective a colectrii deeurilor. Se va realiza de serviciul municipal de deeuri sau va fi contractat cu o firm (angajarea unei companii de salubritate?). Consiliul local va organiza activitatea singur sau n colaborare cu alte consilii locale? Planul municipal de gestionare a deeurilor trebuie s in seama de asemenea de datele necesare pentru monitorizarea i evaluarea ulterioar a acestuia. Planul de gestionare a deeurilor trebuie s fie dinamic, revizuit periodic, de exemplu la intervale de patru ani. Organizarea colectrii deeurilor la nivel municipal Dac municipalitatea dorete s colecteze deeuri de la populaie, va trebui s dispun de o organizaie sau s creeze o astfel de organizaie. Modul n care trebuie organizat colectarea deeurilor n fiecare municipalitate trebuie s fie specificat n planul municipal pentru politica deeurilor. n general sunt posibile urmtoarele alternative de organizare a colectrii deeurilor: 1) Un serviciu municipal Municipalitatea i creeaz propriul serviciu de colectare. In acest model, municipalitatea deine mijloacele fixe i mobile (vehicule, containere) pentru colectarea deeurilor i personalul de salubritate este angajat de municipalitate. Deeurile colectate sunt transportate la un amplasament de depozitare, incinerator sau staie de tratare. Costurile de colectare, transport i tratare sunt suportate de municipalitate. Principalul avantaj al acestui model este c municipalitatea deine controlul complet asupra colectrii deeurilor. Principalul dezavantaj poate fi, n comunitile mici, economia de scar limitat, care face s scad eficiena serviciului. 2) Un serviciu municipal cu funciune regional Municipalitatea i creeaz propriul serviciu municipal de colectare care colecteaz i deeurile din alte municipaliti (nvecinate). n acest caz, celelalte municipaliti pltesc pentru serviciul furnizat de municipalitatea care l-a creat. Principalul avantaj pentru municipalitile care utilizeaz serviciul oferit de o alt municipalitate este acela c nu trebuie s mai investeasc separat n echipamente ipersonal. Principalul avantaj pentru municipalitatea care ofer serviciul este rentabilitatea: o utilizare mai eficient a echipamentelor i personalului care lucreaz la o scar mai mare. 3) Contractare Municipalitatea angajeaz o societate de salubritate. n acest caz, nu mai exist un serviciu de salubritate municipal. Prin procesul de licitaie, municipalitatea selecteaz i angajeaz o companie care asigur serviciile de salubritate potrivit condiiilor specificate n dosarul de licitaie. Avantajul acestui model este acela c municipalitatea se poate astfel concentra asupra termenilor i condiiilor de asigurare a serviciului i nu mai trebuie s organizeze i sistemul de colectare a deeurilor. Procedura de licitare permite o nlocuire mai uoar dac realizrile societii de salubrizare contractate iniial nu sunt satisfctoare.

4) Un serviciu municipal comun Ceea ce poate fi furnizat de o municipalitate poate fi oferit i de un grup de municipaliti. Un model de succes din Olanda este crearea unui serviciu comun de colectare de ctre i din mai multe municipaliti (de ex. GAD). n acest caz, serviciul de colectare rmne public, furnizat de o organizaie comun i administrat de municipaliti, dar contribuie la economia de scar. Acest model combin avantajele caracterului public al serviciului cu economia de scar i rentabilitatea asociat acesteia. Un alt avantaj este factorul de control: in acest model exist o organizaie a municipalitilor care se ocup chiar ele de colectarea deeurilor. Municipalitile i pot astfel controla propriul serviciu de colectare. 5) Contractare comun Un grup de municipaliti poate i s angajeze o societate de colectare i tratare a deeurilor.Acest grup de municipaliti poate i s contracteze serviciul de colectare prin procedura de licitare cu o companie comercial. Ca i n cazul contractrii de ctre o municipalitate, avantajul acestui model este acela c municipalitile se pot astfel concentra asupra termenilor i condiiilor de asigurare a serviciului i nu mai trebuie s organizeze i s implementeze un sistem propriu de colectare. Procedura de licitare permite o nlocuire mai uoar dac realizrile societii de salubrizare contractate iniial nu sunt satisfctoare.Astfel se poate crea mai mult flexibilitate. De asemenea, costurile colectrii deeurilor pot fi reduse datorit condiiilor concureniale inerente ntr-un proces de licitare. Rentabilizarea se poate realiza prin contractarea de ctre un grup de municipaliti nvecinate. 6) Model mixt Sunt posibile de asemenea i unele combinaii: o parte din colectarea deeurilor se realizeaz de ctre municipalitate; o parte de ctre societatea de salubrizare angajat. Principalul avantaj al acestui model este c se poate alege soluia optim pentru fiecare fraciune a fluxului de deeuri. Nu exist o regul general care s determine care posibilitate este mai fezabil dect celelalte: acest lucru depinde, evident, de situaia predominant la nivel naional, regional i local. n general, este important economia de scar: o cooperare eficient ntre diferite municipaliti poate face colectarea deeurilor mai rentabil. Dezvoltarea sistemelor de colectare n Olanda este un bun exemplu n acest sens. n anii 1970 colectarea i tratarea deeurilor era organizat aproape exclusiv la nivel regional: aceast economie de scar era necesar pentru ca serviciul de colectare s fie rentabil i s poat crea instalaii de tratare a deeurilor cu msuri adecvate de protecie a mediului.Astzi, in Olanda, cele mai multe incineratoare i amplasamente de eliminare final sunt deinute de grupuri de municipaliti. Colectarea integral i selectiv a deeurilor Scopul colectrii deeurilor este colectarea acestora n locul n care sunt produse n mod organizat i rentabil, pentru a preveni poluarea mediului i a permite reutilizarea i reciclarea unei cantiti ct mai mari. Reciclarea deeurilor face s scad cererea de materii prime primare i cel mai adesea utilizarea materiilor prime secundare este mai puincostisitoare dect a celor primare. Cea mai mare parte a deeurilor poate fi reutilizat. Reciclarea i reutilizarea deeurilor poate fi realizat n dou moduri. Primul permite sortarea i separarea dup colectarea integral. Aceasta se poate realiza mecanic sau manual. Eficacitatea separrii dup colectare poate fi foarte mare i este o metod foarte eficient pentru unele fraciuni. Principala condiie este aceea ca fraciunea recuperat s poat fi apoi reciclat: calitatea fraciunii de deeuri separate astfel nu trebuie s fieprea mult afectat de colectarea integral i separarea ulterioar. De exemplu, separarea metalelor, lemnului, ambalajelor PET etc. este relativ uoar i materialele recuperate pot fi nc folosite ca materie prim secundar. Nu acelai lucru se ntmpl, de exemplu n cazul sticlei (care se sparge la colectare i rmne mprtiat n fragmente mici n masa de

deeuri), hrtiei (care este puternic poluat de partea organic a deeurilor i de aceea devine mult mai puin valorificabil ca surs secundar n industria hrtiei) i deeurilor organice (o surs foarte bun de producere a compostului, dar poluate cu metale grele dac se recupereaz din deeurile colectate integral).Astfel, pentru fiecare fraciune recuperat i reutilizat este necesar s se analizeze eficacitatea separrii dup colectare sau nainte: la surs. Separarea la surs permite n general separarea unor fraciuni de deeuri de bun calitate. Pentru a realiza colectarea separat a deeurilor, gospodriile trebuie evident s dispun de mijloace de separare a deeurilor. Aceasta nseamn c au nevoie de containere sau alte mijloace de colectare n care pot fi depozitate separat diferite fraciuni de deeuri i c aceste containere trebuie colectate cu regularitate.Aceasta complic organizarea colectrii deeurilor i face s creasc proporional i costurile colectrii. ns aceste costuri pot fi compensate (parial) prin utilizarea fraciunilor astfel separate ca materii prime secundare. Pentru gospodriile din Olanda exist sisteme de colectare separat a deeurilor organice, sticlei, hrtiei, textilelor, deeurilor periculoase i restul deeurilor solide. Municipalitatea determin n ce mod organizeaz colectarea deeurilor. Colectarea este n general organizat n felul urmtor (cu unele variaii): Pentru deeurile organice (biodegradabile), fiecare gospodrie dispune de un container special. Containerul este ridicat din dou n dou sptmni. Deeurile organice sunt compostate i compostul este utilizat ca amendament i ngrmnt al solului n agricultur. Pentru colectarea sticlei, aa-numitele bnci pentru sticle sunt amplasate in apropierea centrelor comerciale i in alte puncte centrale din zonele rezideniale. Bncile pentru sticle au containere separate pentru sticl verde, alb sau brun.Aceast separare pe culori face ca sticla colectat s fie mai uor valorificabil. Containerele sunt golite cnd se umplu i sticla este reciclat in industrie. Colectarea hrtiei se face din u n u o dat pe lun. n foarte multe municipaliti, gospodriile au la dispoziie un container special pentru colectarea hrtiei. Hrtia se utilizeaz n industria celulozei ca materie prim secundar. Colectarea deeurilor textile se realizeaz mai ales de ctre organizaiile caritabile, care folosesc textilele ca surs de venit n activitatea lor. Colectarea textilelor se realizeaz att n containere plasate central, ct i, trimestrial, din u n u.Textilele sunt fie reutilizate, fie reciclate. Pentru colectarea deeurilor periculoase, fiecare gospodrie are la dispoziie o cutie special, n care pot fi depozitate deeurile periculoase (ulei de motor, solveni, baterii etc.). n majoritatea comunitilorexist un vehicul special care colecteaz aceste deeuri trimestrial. Este posibil de asemenea ca aceste deeuri s fie aduse la unitatea municipal de colectare. Deeurile periculoase sunt incinerate. Fiecare gospodrie dispune de un container pentru colectarea deeurilor solide mixte.Aceste deeuri sunt ridicate din dou n dou sptmni i duse la un incinerator. La incinerator, metalele sunt recuperate magnetic i prin separare n curent circular, iar cenua se reutilizeaz ca material de construcie secundar. Toate incineratoarele de deeuri produc electricitate. Pentru colectarea aparatelor electronice mari i a deeurilor voluminoase (de ex. mobil) majoritatea municipalitilor asigur serviciul la cerere sau lunar din u n u. Fiecare municipalitate are o unitate municipal de colectare (obligaie legal) la care cetenii pot aduce deeurile din gospodrie (chiar deeuri din construcii i demolri, deeuri voluminoase verzi i de grdinetc.). Principalul dezavantaj al acestui sistem de containere pentru fiecare gospodrie descris mai sus este c gospodriile au nevoie de mult spaiu pentru toate containerele i n plus trebuie s depoziteze separat deeurile care trebuie duse la containere colective din afara locuinei (de exemplu sticla).

De aceea se pot aplica alte mijloace n cazurile n care locuinele dispun de spaiu limitat, de exemplu n blocurile de apartamente sau zonele centrale ale oraelor.Aici sunt instalate (mai multe) containere colective n care locuitorii pot depune deeurile. n acest caz exist de asemenea containere pentru diferite fraciuni de deeuri: deeuri organice, deeuri mixte, deeuri de sticl i hrtie. Principalul dezavantaj al colectrii separate este c iniial necesit investiii mai mari datorit modalitilor diferite de colectare a diverselor fraciuni de deeuri. Pentru fraciunile mai valoroase, aceste costuri mai mari pentru sistemul mai complex pot fi reduse sau compensate complet prin veniturile obinute din utilizarea fraciunii separate ca materie prim secundar.Acest lucru este adevrat mai ales atunci cnd costurile tratrii sau depozitrii integrale n vrac sunt foarte mari. Este de la sine neles c este foarte important cooperarea cetenilor la un astfel de sistem de colectare separat a deeurilor. Dorina lor de a coopera depinde de trei factori: cunoatere, motivare i oportunitate. De exemplu, dac se dorete colectarea separat cu succes a sticlei, trebuie s se explice ce nseamn aceast colectare separat i ce se ntmpl cu fraciunile separate (cunoatere). Este apoi important ca oamenii s fie contieni de motivul acestei separri i c efortul lor este necesar i benefic (motivare) i, n al treilea rnd, trebuie s li se ofere un sistem n care s se poat depune cu uurin de sticlele colectate (oportunitate). Finanarea colectrii i tratrii deeurilor Municipalitatea trebuie s suporte costurile colectrii i tratrii deeurilor. Pentru a o putea face, municipalitatea poate utiliza patru surse de venit. Prima surs este municipalitatea nsi, a doua surs este reprezentat de gospodriile populaiei (prin perceperea unui impozit pe deeuri), cea de-a treia surs este beneficiul creat prin vnzarea materiilor prime secundare, iar a patra surs, n cazul responsabilizrii productorilor, sunt aceti productori. Pe baza principiului poluatorul pltete, costul colectrii i tratrii deeurilor NU trebuie acoperit din prima surs Impozit pe deeuri Cea mai simpl modalitate este colectarea sumelor de la gospodrii prin introducerea unui impozit pe deeuri pentru fiecare locuin. Mrimea impozitului este determinat de mprirea costului total net al sistemului de colectare i tratare la numrul de gospodrii din localitate. Impozitul pe deeuri se poate colecta n mai multe feluri: printr-un impozit separat pe gospodrie sau prin combinarea impozitului pentru deeuri cu alte taxe i impozite municipale, de ex. factura pentru electricitate, ap, etc. Avantajul impozitului pentru deeuri este egalitatea acestuia: gospodriile nu pot profita financiar din decizia de a nu participa la sistemul de colectare general. Fie c deeurile produse de aceasta intr n sistemul de colectare fie c nu, gospodria pltete impozitul. Astfel se creeaz stimulentul de conformare la sistemul de colectare: oricum trebuie s plteti pentru acesta. Principalul dezavantaj al sistemului este acela c fiecare gospodrie pltete aceeai sum de bani pentru deeuri, indiferent de cantitatea de deeuri pe care o produce sau, n mod ideal, de ct de mult previne poluarea. Nu exist nici un stimulent pentru reducerea produciei de deeuri. De aceea, au fost elaborate sisteme mai complexe care s stimuleze populaia s produc mai puine deeuri. Vnzarea materiilor prime Cnd se aplic colectarea selectiv sau separarea dup colectare, fraciunile separate din deeuri pot fi vndute ca materii prime. Dac nivelul de separare este ridicat,astfel se pot genera venituri substaniale i recupera o parte esenial a costurilor de colectare i tratare a deeurilor.Vnzarea materiilor prime trebuie s fiebine organizat pentru a se putea realiza un beneficiu maxim. Cu o bine organizat cooperare amunicipalitilor se poate realiza mult n acest sens. In Olanda, municipalitile au creat o organizaie special pentru desfacerea fraciunilor de deeuri colectate.

Responsabilizarea productorilor A patra surs de venit pentru colectarea i tratarea deeurilor sunt productorii de bunuri pentru care se stabilete rspunderea productorului care utilizeaz sistemul municipal. Deeurile din ambalaje sunt una dintre categoriile de deeuri la care se aplic principiul responsabilizrii productorului. Aceast obligaie deriv din directiva european referitoare la ambalaje i deeurile de ambalaje i stabilete c productorii de bunuri ambalate rspund de preluarea i reciclarea deeurilor din ambalajele pe care le folosesc recuperate de la firme i din gospodrii. n majoritatea rilor europene, a fost introdus aa-numitul sistem al Punctului Verde, n vederea implementrii obligaiilor productorilor de bunuri ambalate. Principiul sistemului Punct Verde este acela c productorii de bunuri ambalate deleagobligaia unei organizaii, finanate de productori, care apoi are grij de organizarea colectrii i tratriideeurilor din ambalaje. n Romnia, organizaia pentru Punctul Verde este ECO ROM Ambalaje (ERA), fondat la sfritul anului 2003. Majoritatea productorilor de bunuri ambalate sunt afiliai la ERA. Evaluare i monitorizare Sistemul de colectare i tratare a deeurilor trebuie evaluat periodic pentru a vedea dac rezultatele concord cu intele propuse n actuala politic privind deeurile.Aceasta necesit un sistem de monitorizare cu date privind colectarea i tratarea deeurilor. Sistemul de monitorizare trebuie s colecteze urmtoarele date: Cantitatea de deeuri colectat, specificat pentru fiecare categorie; Componena fraciunilor de deeuri (poluarea fraciunilor colectate separat, componena deeurilor reziduale); Reciclarea i tratarea deeurilor; Costurile colectrii i tratrii; Participarea publicului; Atitudinea populaiei fa de aspectele legate de deeuri i colectarea separat; Probleme ntmpinate n colectare i tratare; Etc.

Ambalajele conin o mulime de materiale: hrtie, sticl, carton, metale, lemn i diferite tipuri de mase plastice. n UE nu exist o directiv separat pentru aceste materiale, dar n directiva ambalaje sunt stabilite inte specifice de recuperare i reciclare a acestor materiale ca parte a deeurilor din ambalaje. Pentru aceste categorii de deeuri din deeurile menajere, colectarea selectiv poate fi organizat n cazul n care crete fezabilitatea recuperrii i reciclrii deeurilor. Optimizarea colectrii deeurilor Cu cat se colecteaz separat mai multe fluxuri de deeuri, cu atat sistemul de colectare devine mai costisitor. Pentru aceasta este necesar identificarea alternativelor de optimizare a sistemului, care se poate organiza in mai multe feluri. 1) Utilizarea pe ct posibil a separrii dup colectare Posibilitatea separrii dup colectare este determinat de cantitatea care poate fi obinut prin separate ulterioar, costul separrii i calitatea materialelor recuperate. Dac opiunile de reutilizare nu se reduc n mod semnificativ prin colectarea integral i separarea ulterioar i costurile nu cresc prea mult, este de preferat separarea dup colectare. 2) Utilizarea separrii inteligente la surs n locul unui sistem separat de colectare a fiecrei categorii de deeuri, este posibil s fie combinate sistemele de colectare a unor fraciuni de deeuri urmnd ca acestea s fie separate dup colectare, dac este uor de realizat i nu implic o reducere a valorii de pia a fraciunilor separate. De exemplu, dac se combin colectarea ambalajelor din PET, metal, recipiente de PE i a hrtiei, este destul de uor de separat aceste fraciuni dup colectare fr o reducere a valorii acestor fraciuni. 3) Luarea n considerare a tratrii deeurilor Este evident c deeurile care nu pot fi reciclate (de ex. nu exist o societate de valorificare) nu trebuie colectate selectiv. Este mai puin evident, dar nu mai puin relevant, c trebuie s se in seama de tratarea deeurilor comparativ cu tratarea fraciunilor reciclate. De exemplu, n Olanda, toate deeurile n amestec provenite din gospodriile populaiei sunt incinerate cu recuperarea energiei, ceea ce se consider o form de reutilizare. Din acest motiv nu se practic colectarea selectiv a materialelor plastice n gospodrie: aceasta ar fi mult mai costisitoare i posibilitile de reutilizare foarte reduse, datorit marii diversiti de materiale plastice din deeuri. 4) Luarea n considerare a fraciunilor de deeuri Colectarea selectiv a unui flux de deeuri nu este fezabil dect dac exist o cantitate suficient de deeuri. n cazul unor cantiti reduse de deeuri, costul colectrii acestei fraciuni va fi relativ ridicat. De exemplu, n centrul oraelor, cantitatea de deeuri organice este relativ redus (doar unele deeuri de buctrie), dar pentru colectarea acesteia este necesar aceeai structur ca i pentru deeurile de grdin. Din acest motiv colectarea separat a acestei fraciuni n zonele centrale ale oraelor este destul de costisitoare.

TEHNICI DE TRATARE MECANICA A DESEURILORTehnici de mrunire a deeurilor Maruntirea reprezinta trecerea unui material intr-o granulatie mai fina. Fiecare maruntire serveste extinderii suprafetei exterioare specifice. Pentru alegerea masinii de maruntire potrivite sunt necesare urmatoarele informatii: proprietatile fizice ale materialului care trebuie maruntit precum granulatia initiala, consistenta, duritatea, fragilitatea si fisionabilitatea scopul maruntirii, ca de exemplu, procesele fizice sau chimice la care va fi supus materialul maruntit; caracteristicile necesare ale materialului maruntit precum marimea si distributia particulelor maruntite, marimea medie a particulelor sau marimea specifica a particulelor. Maruntirea este cel mai des utilizata pentru marirea suprafetei specifice a componentelor deseurilor biodegradabile, in vederea grabirii procesului de tratare biologica. Prin acest procedeu materialul se prepara pentru descompunerea microbiana, iar preluarea cantitatii necesare de apa este imbunatatita. Pentru maruntire se pot utiliza: mori rapide cu ciocane, mori rapide sau lente de taiere, mori cu bile, tamburi rotativi, mori raspel si mori spiralate. Masinile de maruntire, care au fost testate in domeniul gestionarii deseurilor si care de-a lungul celor 20 de ani s-au dezvoltat la un nivel extrem de ridicat, sunt prezentate mai jos, precizandu-se avantajele si dezavantajele lor legate de instalatia de reciclare.

Pregatirea prin maruntire a deseurilor biodegradabile in scopul compostarii presupune in special o destramare a materialului, de aceea sunt preferate morile rapide de taiere cu cutite. In ceea ce priveste maruntirea altor tipuri de deseuri casante, cum ar fi deseurile din sticla si deseurile din lemn sunt preferate morile cu ciocane. Maruntirea prin lovire Pentru maruntirea deseurilor municipale si de productie, precum deseurile din lemn si sticla morile cu ciocane s-au dovedit a fi foarte eficiente. Ele se deosebesc, in principial, doar dupa tipul rotorului. Exista mori orizontale si verticale cu ciocane montate flexibil. In figura 2 este prezentata o moara orizontala cu ciocane. Dupa acest principiu de baza se folosesc o serie de mori in instalatiile de reciclare a deseurilor sau in depozitele de deseuri, astfel ca s-a obtinut o experienta vast in cazul diferitelor compozitii de deseuri.

Versiunea verticala a morii cu ciocane este caracterizata de un rotor vertical prevazut cu ciocane de lovire. Acest tip de moara a fost conceput la sfarsitul anilor 50 special pentru prepararea deseurilor menajere. Pentru a creste debitul acestei mori, care la inceput era scazut, se aspira aerul din interiorul morii prin orificiul de evacuare. Astfel se pot maruntii si partile din deseuri foarte usoare precum hartia sau masele plastice. Datorita faptului ca morile verticale cu ciocane nu au o limitare a granulatiei printr-un gratar, distributia granulatiei se poate varia prin modificarea numarului de ciocane. Prin marirea numarului de ciocane rezulta o granulatie mai fina si un debit mai mic pe unitatea de timp.

Moara cu ciocane

cu arbore dublu

cu arbore simplu

Concasorul percutant consta dintr-o carcasa sudata din mai multe parti din tabla sau profiluri din otel, al carei interior este captusit cu placi de percutie. Arborele, care se roteste cu aproximativ 5001000 rot/min este prevazut cu mai multe ciocane preschimbabile din otel rezistent la uzura. Arborele se roteste intr-un lagar montat pe carcasa. Placile de percutie sunt asezate reglabil cu ajutorul unor pivoti. Atat distanta dintre placile de percutie si ciocane, cat si inclinatia placilor sunt reglabile. La intrarea unor componente care nu se pot marunti in spatiul de percutie placile de percutie pot fi ridicate iar materialele nemaruntite sunt eliminate prin partea inferioara.

Concasor percutant Concasoarele percutante se alimenteza prin partea superioara cu ajutorul benzilor transportoare, in timp ce materialele maruntite se elimina prin partea inferioara. Materialul este preluat in concasor de catre ciocane cu o viteza de aproximativ 25-40 m/s, si sunt lovite de placile de percutie de deasupra arborelui. Placile de percutie sunt astfel aranjate, incat materialul sa fie adus inapoi in circuitul de lovire. Acest proces se repeta pana cand materialul este maruntit in asa masura incat sa poata trece prin spatiul dintre arbore si placile de percutie, spatiu ce este reglat in functie de dimensiunea dorita a particulelor. In cazul concasoarelor percutante trebuie avut in vedere, de exemplu, la prelucrarea deseurilor din constructii si demolari sa nu fie introdus beton cu armaturi de otel prea lungi, pentru ca acestea s-ar putea invarti in jurul rotorului si ar duce la blocarea instalatiei.

Maruntirea prin taiere Moara poate fi cu arbore orizontal simplu sau dublu. Prin rotatia in sensuri diferite a arborilor dubli prevazuti cu cutite materialul este atras intre cutite. Maruntirea are loc intre uneltele de taiere indiferent de tipul materialului: moale, elastic sau dur. Gradul de maruntire se fixeaza prin alegerea distantei dintre cutite respectiv prin latimea dintilor la arborele cu cutite. Pentru maruntirea deseurilor menajere distanta dorita dintre cutitele arborelui este de 0,1 mm si pentru a garanta succesul procesului de tocare, nu trebuie sa depaseasca 0,8 mm. Daca gradul de maruntire nu este corespunzator, sau daca distributia granulatiei este neuniforma, instalatiile pot fi reglate in mai multe trepte pana cand rezultatul final este cel dorit. Pentru a realiza un debit mare in cazul deseurilor voluminoase acestea ar trebui in prealabil presate cu ajutorul unei prese hidraulice inaintea umplerii morii cu cutite. In cazul in care bucati grele din metal sau alte parti componente care nu pot fi maruntite ajung in moara, arborele cu cutite dispune de un sistem de siguranta automat, care actioneaza arborele in sens invers pentru a debloca materialul respectiv si apoi il opreste. In acest caz materialul trebuie indepartat manual. Practica a demonstrat ca, in instalatiile de maruntire cu arbore cu cutite, este mai convenabil daca se indeparteaza manual materiale dure precum metalele inainte de a fi admise in moara.

Vederea unui arbore cu cutite In functie de marirmea dintilor, debitul de materiale maruntite se situeaza in jurul valorii de 3 t/h. Materialul maruntit este caracterizat de margini taiate curat si un interval destul de mic al dimensiunilor particulelor. Acest tip de moara se foloseste cel mai des pentru maruntirea deseurilor din plastic, deseurilor din lemn, etc. Tehnici de sortare a deseurilor Sortarea reprezinta procesul de separare si clasare a deseurilor in functie de diferentele dintre caracteristicile lor fizice. In principiu exista sortarea dimensionala, sortarea densimetrica, sortarea optica, sortarea magnetica, flotarea si sortarea manuala. Sortarea dimensionala Prin cernere se separa materiale de granulatie diferita, in diverse clase granulometrice propuse. Acest proces se mai denumeste si clasare. Prin cernerea cu sita se realizeaza separarea in functie de dimensiunea caracteristica a granulelor, cu ajutorul unei suprafete de separatie, prevazuta cu orificii asezate geometric. Granulele care, la alunecarea peste sita, sunt intr-o pozitie potrivita si au dimensiuni mai mici decat orificiile sitei, cad prin aceasta si formeaza astfel materialul cu granulatie fina. Restul granulelor raman in sita si formeaza materialul cu granulatie mare. Materialele cu granulatie fina, umede, fibroase si lipicioase obtureaza usor sitele. Astfel, se micsoreaza suprafata de cernere, iar debitul de cernere scade. Pentru a evita obturarea sitelor, sunt folosite pentru materiale greu de cernut sisteme de site speciale sau ajutoare pentru site. Cele mai

importante ajutoare pentru site sunt periile, lanturile, incalzitoarele de site, jeturile de aer si apa suplimentara pentru anularea fortelor dintre particulele lipite una de cealalta. Sunt folosite, in special, doua tipuri de site pentru sortarea dimensionala: site cilindrice si site cu vibratie. O sita este considerata eficienta daca 70% din materialele cu dimensiunea particulelor mai mica decat ochiurile plasei pot trece prin acestea. Sita tambur este o sita cilindrica; aceasta reprezinta un agregat de clasare verificat care poate fi utilizat intr-o instalatie de preparare a deseurilor, atat in prima treapta de preparare, cat si dupa procesul de maruntire. Debitul si performantele la separare ale unei site tambur sunt determinate de marimea orificiilor, diametrul, turatia, elementele interiorului tamburului si inclinatia acestuia. Dat fiind faptul ca suprafata de cernere a unei site tambur este relativ mica, se incearca prin diferite constructii ale peretelui interior (sita poligonala) ridicarea cat mai mult a materialului de cernut pe peretele tamburului rotativ, pentru a obtine o cernere mai eficienta.

Sita tambur Pentru a reduce si mai mult timpul de prelucrare a deseurilor, sita tambur poate avea pe peretii interiori diferite accesorii cu ajutorul carora sa taie sacii in care sunt colectate deseurile. Astfel, sacii de deseuri menajere colectati de agentii de salubritate pot fi desfacuti si sortati rapid si automat cu ajutorul sitei tambur. Sita cu vibratie face parte din categoria masinilor de cernere dinamice si s-a dovedit a fi eficienta ca agregat de cernere a deseurilor care nu se infunda. Pentru acest gen de cernere se folosesc site maleabile din cauciuc sau materiale plastice, montate pe un sistem de bare care basculeaza in contratimp. Aceasta miscare de basculare antreneaza sita intr-o miscare de tip unda, cu o amplitudine considerabila de 30 pana la 50 mm pentru frecvente de oscilatie de 600 pana la 800 /min si imprima materialului de cernut acceleratii considerabile. Separatorul balistic a fost realizat pentru separarea deseurilor municipale in trei fractii: grea, usoara si fina. Separatorul balistic este format din palnia de incarcare si puntea formata din mai multe benzi metalice perforate si care vibreaza in contrasens una fata de cealalta. Puntea are o mica inclinatie pentru a imprima fractiei grele o anumita acceleratie.

Separatorul balistic Deseurile maruntite, in functie de forma si gravitatea specifica fiecarei particule se deplaseaza in susul sau in josul puntei. Particulele mai grele au tendinta sa se deplaseze in jos odata cu miscarea benzilor si astfel se separa fractia grea. Datorita miscarii de vibratie si de rearanjare continua a deseurilor pe puntea separatorului, particulele usoare cum ar fi hartia, cartonul si foliile de plastic se deplaseaza catre marginea superioara a separatorului, astfel formandu-se fractia usoara. Iar fractia fina reprezinta particulele care au trecut prin orificiile benzilor metalice. Procentajul de fractie grea si fractie usoara se determina prin modificarea inclinatiei puntei. Inclinatia se afla, in general, intre 15-20%; aceasta inclinatie este proiectata pentru o rata de incarcare de aproximativ 10 tone/h sau 90 m3/h. O sita cu disc este un aparat de clasare in cascada care consta dintr-un gratar de clasare cu mai multe site partiale asezate in trepte formate dintr-o multitudine de arbori paraleli plasati la distante egale unul de altul cu discuri de antrenare hexagonale. Fiecare dintre aceste discuri de antrenare se roteste in golul dintre doua corpuri de discuri invecinate.

Sita plata cu disc Distantele dintre aceste discuri determina marimea orificiilor de cernere ale fiecarui nivel de cernere. De exemplu, deseurile presortate din constructii se introduc printr-un dispozitiv de incarcare catre primul nivel de separare si sunt accelerate si separate in procesul de cernere prin asezarea discurilor de antrenare pe arbori precum si prin cresterea turatiei arborilor pe fiecare nivel in directia de antrenare a materialului catre celelalte nivele de separare. Arborii rotunjiti dintre discurile