Principii de bază ale modelarii in ceara

1. O ocluzie armonioasă presupune minim de forţă musculară şi maximum de eficienţă.2. Un contact fiziologic-funcţional cuspid-fosă direcţionează forţele masticatorii pe cât posibil doar în direcţia axei radiculare.3. Toate elementele unei ocluzii trebuie să acţioneze funcţional-armonic unul asupra celuilalt. Un element individual nu trebuie să predomine sau să acţioneze nociv asupra altor elemente.4. Forma şi controlul coroanelor dentare, a feţelor ocluzale şi aproximale şi contactele interproximale trebuie modelate cario- şi parodonto-profilactic.5. Feţele ocluzale trebuie să fie inguste în direcţia vestibulo-linguală pentru ca feţele ocluzale să acţioneze doar în direcţia axului radicular

contact fiziologic-funcţional cuspid-fosă

blocaj ocluzal masiv

Forma anatomic corectă a coroanelor clinice protejează gingia marginală de impactul alimentar şi favorizează curăţirea naturalăPrin coroane clinice supraconturate apar nişe de retenţie alimentară, prin care determină gingivită.Prin forme plate, cu pereţi abrupţi, ale coroanelor nu se realizează protecţia necesară a marginilor gingivale de impactul alimentar

Distanţa dintre varfurile cuspidiene trebuie sa nu fie mai mare la molari decât la premolari

6. Contactul grupelor dentare antagoniste trebuie să se facă egal şi simultan7. Cuspizii de sprijin trebuie să intre în contact cu fosa egal şi simultan. Astfel, cuspizii palatinali superiori intră în fosetele şi crestele marginale inferioare, iar cuspizii vestibulari inferiori în fosetele şi crestele marginale superioare8. Faţetele de contact cu suprafaţă mare trebuiesc evitate deoarece un contact cuspid-fosă armonios presupune mai multe puncte de contact centrice individuale.9. Punctele de contact centric trebuie să apară doar în pozitie perfect verticală, deci de intercuspidare maximă, a celor două arcade10 In cazul inciziei cu incisivii, dinţii laterali trebuie să nu se afle în contact. Dinţii laterali mărunţesc alimentele, fără ca incisivii sau caninii să se atinga.

Contacte în suprafaţă între antagonişti trebuiesc evitate

Feţele convexe au un contact punctiform

Doar în intercuspidare maximă trebuie să se întâlnească puncte de contact punctiforme

Incizie-protruzie

Ghidaj canin-laterotruzie

Mărunţirea alimentelor

Principiul contactului dinte-2 dinţi şi dinte-dintePayne şi Lundeen au studiat poziţiile de ocluzie normale (clasa I Angle, poziţie neutrală) la pacienţii sănătoşi. În intercuspidarea maximă, cuspizii de sprijin ajung în fosetele antagoniste sau fac contact cu crestele marginale a doi dinţi alăturaţi.P.K.Thomas a studiat contactele ocluzale cele mai frecvente ce se întâlnesc în natură, în care mandibula este deplasată ceva mai distal (clasa II Angle, ocluzie distală)Astfel apare un contact dinte-dinte. Cuspizii de lucru au contacte în 3 puncte în foseta antagonistăÎn practica zilnică, tehnicianul trebuie ca în reproducerea ocluziei, în funcţie de aşezarea dinţilor, să realizeze atât contacte dinte-dinte cât şi contacte dinte-2 dinţi. Principiul de bază este ca fiecare dinte să fie solicitat pe cat posibil axial.

Contact dinte-2 dinţi

Contact dinte-dinte

Ocluzia in ocluzor - Tehnica de modelare substractivă

Tehnica de modelare aditivă cu control în articulatorOcluzie stabilă clasică prin stopuri punctiforme şi feţe convexe

Pudra pentru a face vizibile stopurile ocluzale

Pensulă pentru netezire şi curăţare

instrumente să fie încălzite în partea lor de curbură, doar astfel alunecand picătura de ceară spre vârful sondei şi putând fi plasată corespunzător

TEHNICA MODELARII LUNDEEN

MODUL CUSPID – CREASTA MARGINALA

Marcarea liniei vârfurilor cuspidieneMarcarea vestibulară a vârfurilor cuspidiene

Pregătirea modelului mandibular

Marcarea versanţilor interni pe partea neşlefuită la mandibulă Şlefuirea feţelor ocluzale Marcarea centrelor cuspidiene vestibulare

Această pregătire a modelului nu este străină de practica curentă. În scopul modelării curente a feţelor ocluzale se realizează o faţă plană pe bontul dentar preparat şi aceasta va constitui baza pentru poziţionarea corectă a vârfurilor cuspidiene.Dacă trebuie realizată ocluzia simultan în două hemiarcade opuse şi avem la dispoziţie feţele preparate plan, atunci trebuie pe cât posibil ca distanţa (spaţiul ocluzal) să fie identică la nivelul tuturor dinţilor.Forma exterioară până la limita preparaţiei trebuie să corespundă pe cât posibil morfologiei dentare din jumătatea marginală.

Cea mai potrivită pentru modelare e o lampă cu spirt. Cu aceasta nu se încălzeşte prea rapid instrumentul. Se foloseşte pentru vârfurile cuspidiene ceară galbenă, iar ca unealtă de lucru una din sondele curbate, de preferat una mai groasă. Masa trebuie organizată ergonomic.Cu sonda încălzită se ia ceară cu partea curbată introdusă în material. Dacă sonda se întoarce în jos, ceara trebuie să alunece spre vârf şi să formeze o picătură care să atârne de acesta. Este controversată problema dacă ceara se mai trece prin flacără sau se depune direct după preluarea pe sondă. Dacă instrumentarul se ţine suficient de mult deasupra bazei depuse pe model, ceara va lua formă de con.

Ridicarea conurilor cuspidiene Controlul lungimii conurilor cuspidiene

Aşezarea corectă a conurilor cuspidiene vestibulare

Baza vestibulară a unui con pentru un cuspid centric la mandibulă se află undeva la 1 mm de marginea feţei plane, spre lingual.

Ridicarea conurilor cuspidiene la maxilarControlul lungimii conurilor în lateralitate si propulsie

Cuspzii vestibulari la maxilar sunt subţiri şi cu margini ascuţite. Vârfurile lor stau foarte aproape de peretele vestibular, aşa cum trebuie să fie şi conurile corespunzătoare.Dacă modelul mandibular este condus in lateropulsie, nu trebuie ca vârfurile cuspidiene să se atingă în nici un punct.O linie de unire sagitală a vârfurilor cuspidiene este curbată şi ascendentă spre distal.O excepţie se referă la cuspizii disto-vestibulari ai lui 1.6 şi 1.7, care depăşesc puţin această linie curbată. Motivul pentru acest fapt îl găsim în ocluzia primilor dinţi definitivi, la care puternicii cuspizi disto-vestibulari la mandibulă în latero-propulsie pe cuspizii mezio-vestibulari la maxilar trebuie să alunece liber în închidere şi deschidere.

Poziţia corectă a conurilor vestibulare la maxilar

Conurile vestibulare în intercuspidare

Controlul în intercuspidare a conurilor vestibulare în laterotruzie

REALIZAREA VERSANTELOR EXTERNEREALIZAREA VERSANTELOR EXTERNE În calitate de prim element determinat al formei În calitate de prim element determinat al formei

conul vestibular este acoperit cu ceară roşie. Se conul vestibular este acoperit cu ceară roşie. Se are grijă ca prin adăugarea de ceară să se are grijă ca prin adăugarea de ceară să se atingă pe cat posibil forma finală. Lăţimea la atingă pe cat posibil forma finală. Lăţimea la bază corespunde întrucâtva celei a conului. bază corespunde întrucâtva celei a conului.

Chiar şi în zona molară nu se unesc elementele Chiar şi în zona molară nu se unesc elementele în zona bazei. Este important ca lungimea în zona bazei. Este important ca lungimea (înălţimea) conului să se păstreze neschimbată.(înălţimea) conului să se păstreze neschimbată.

La mandibulă trebuie realizată cu grijă curbura La mandibulă trebuie realizată cu grijă curbura labială. Dimpotrivă, la maxilar această labială. Dimpotrivă, la maxilar această manoperă urmează un aspect abrupt, foarte manoperă urmează un aspect abrupt, foarte puţin bombat puţin bombat

Realizarea versantelor cuspidiene externe

Curbura labială pronunţată a feţelor cuspidiene mandibulareAspectul abrupt al feţelor cuspidiene vestibulare maxilare

Versantele externe la mandibulă şi maxilar in IM

Versanţii interni ai cuspizilor vestibulari la maxilar•Toate elementele care pornesc de la vârful cuspidului spre centrul feţei ocluzale reprezintă versanţii interni. Ei sunt structuri convexe care încep îngust la vârful cuspizilor şi se lărgesc spre bază. Ei se modelează în ceară roşie, astfel încât să nu trebuiască pe cât posibil nimic corectat la forma lor.•Între cuspizii de sprijin antagonişti, mandibulari acoperiţi cu ceară vestibular şi versanţii interni la maxilar, nu trebuie să apară puncte de contact.•Versanţii interni la maxilar sunt despărţiti printr-un spaţiu bine exprimat, care mai târziu va fi transformat într-o fisură

Ridicarea versantului intern al cuspidului vestibular la maxilar

Versanţii interni la maxilar terminaţi

Pantele meziale şi distale ale cuspizilor vestibulari la mandibulă şi maxilarPantele mezială şi distală se modelează cu ceară verde. Se incepe cu panta mezială a PM 1 mandibular. Apoi se completează peretele vestibular cu panta distală.De multe ori M1 mandibular prezinta disto-vestibular o umflatură, care este un element cuspidoid aparţinând cuspidului disto-vestibular.Dacă panta distală a cuspizilor disto-vestibulari este realizată în uşoară supraocluzie, atunci apare în intercuspidare o impresiune datorată versantului intern disto-vestibular de la maxilar. Această impresiune se sculptează astfel încât să reprezinte o trecere pentru elementul antagonist.Trebuie avut grijă ca importantul cuspid distovestibular al M1 şi M2 mandibulari să aibă un stop precis pe versanţii interni ai molarilor superiori. Aceste stopuri trebuie să aibă aspect punctiform. O impresiune sau un contact în suprafaţă sunt greşite şi trebuie reduse la contacte punctiforme.

Ridicarea pantei meziale la mandibulă

Ridicarea pantei meziale la maxilar

Control în laterotruzie

Impresiune pe creasta distovestibulară

Versanţii şi pantele terminate

vedere ocluzală a mandibulei

vedere ocluzală a maxilarului

Conul cuspidian palatinal la maxilarCuspizii palatinali maxilari sunt de sprijin. Centrul lor pe faţa ocluzală şlefuită plan a fost marcat la început. El se află relativ departe de peretele palatinal spre centrul dintelui, astfel încât cuspidul modelat terminat are în final o formă aproape sferică.Vârfurile cuspidiene palatinale ale premolarilor maxilari sunt usor plasate spre mezial pentru a avea contact cu fosa distală a premolarilor inferiori.Conul cuspidian mezio-palatial al molarilor se îndreaptă cu vârful spre fosa centrală a antagoniştilor, în timp ce varful cuspidului disto-palatinal spre crestele marginale antagoniste. Lungimile acestor conuri: Cel oral al primului premolar este ceva mai scurt decât cel vestibular. La premolarii 2 sunt aproximativ egale. Cuspidul mezio-palatinal al primului molar este cu aproximativ 1mm mai lung decât cel mezio-vestibular şi se poate vedea pe model exact în incizura intercuspidiană. Din cuspidul disto-palatinal se vede doar un vârfuleţ deasupra cuspidului disto-vestibular.

Conurile palatinale la maxilar

Conurile palatinale văzute dinspre vestibular

Versanţii si pantele cuspizilor palatinali ai premolarilor şi molarilor la maxilarSe realizeaza versanţii externi ai cuspizilor palatinali cu ceară roşie. Trebuie avut grijă ca la cuspizii centrici să se dea o formă puternic curbată, sferoidală.Apoi modelăm pantele mezială şi distală şi începem cu mezio-palatinala. Se foloseşte ceară verde. Cu această operaţiune se termină modelarea formei cuspizilor palatinali. Cand sunt modelate pantele palatinale ale molarilor, trebuie acordată atenţie deosebită celei mezio-palatinale. Cea mezială se termină în zona de contact cu vecinul, cea distală se termină pe creasta transversă şi anume la nivelul versantului intern al cuspidului disto-vestibular.Abia vor fi modelate pantele cuspidului disto-palatinal. Următorul pas este crearea versantului intern al cuspidului palatinal, cu ceară roşie. La premolari are direcţie transversală şi este separat de versantul intern al cuspidului vestibular printr-o fisură centrală. Ceara trebuie adusă cu grijă şi în porţii mici, astfel încât să nu fuzioneze cu pantele cuspidiene. Versanţii interni ai cuspizilor palatinali ai molarilor au întotdeauna direcţie transversală şi sunt despărţiţi de cei ai cuspizilor vestibulari printr-o fisură bine exprimată. În centru trebuie să se afle o fosetă precisă în care să se facă contact cu cuspidul disto-vestibular mandibular.Creasta transversă se îndreaptă ca o muchie ascuţită diagonal spre cuspidul disto-vestibular. Ea împiedică în masticaţie alunecarea alimentelor spre distal. Ea nu este, aşa cum se poate vedea, întreruptă de o fisură prea marcată.

Modelarea versanţilor externi ai cuspizilor palatinali

Modelarea pantelor la premolarii superiori

Modelarea pantelor cu crearea crestei transversale la molari

Modelarea versantului intern al cuspidului palatinal la premolarii superiori

Versanţii interni ai molarilor (cuspizii palatinali)

Crestele marginale meziale şi distale ale dinţilor laterali maxilariCând crestele cuspidiene palatinale şi versanţii interni sunt terminaţi, trebuie să existe un spaţiu corespunzător pentru plasarea crestelor marginale.Acolo se fac contactele cu cuspizii de sprijin inferiori şi se pierde prea uşor privirea de ansamblu când sunt modelate crestele cuspidiene astfel încât să conveargă direct spre crestele marginale. Crestele marginale sunt modelate cu ceară albastră. Trebuie să se obţină contacte punctiforme pe crestele marginale. Cu aceste elemente, feţele ocluzale maxilare sunt terminate. Cu instrumente foarte fine, morfologia este finisată şi netezită, apoi se pregătesc fisurile, care sunt necesare şi trebuie reprezentate.Cand modelele terminate se pudrează şi se face controlul ocluziei, trebuie să fie vizibile contacte pe toate crestele marginale şi pe versanţii interni.

Pentru crearea crestelor marginale, trebuie lăsat spaţiu liber

Crestele marginale se modelează cu ceară albastră

Feţele ocluzale maxilare terminate

Versanţii interni ai cuspizilor vestibulari la mandibulă Când se modelează versanţii interni ai cuspizilor vestibulari la mandibulă, la premolari şi molari, versantul intern al cuspidului disto-vestibular va face contact cu cuspizii de sprijin maxilari.În timp ce versanţii interni la premolari au direcţie transversală, cei ai molarilor converg spre foseta centrală mare.

Versanţii interni ai cuspizilor vestibulari la mandibulă

Conul cuspidian lingual la mandibulăVarfurile acestor conuri definesc cuspizii de balans inferiori. Aceştia sunt întotdeauna cu margini ascuţite şi abrupţi spre lingual. Cuspizii linguali sunt ceva mai scurţi decât cei vestibulari. Este foarte important de marcat cu creionul centrul acestui cuspid înainte de şlefuirea modelului.

Realizarea versantului cuspidian extern la mandibulăÎntâi se acoperă cu ceară roşie spre lingual şi se dă forma uşor curbată.

Realizarea versantelor

cuspidiene externe

Conul cuspidian lingual

la mandibulă

Versanţii interni ai cuspizilor linguali la mandibulăSe modelează versanţii interni ai cuspizilor linguali dinte cu dinte. Întrucât pe fiecare versant intern trebuie să existe un contact punctiform cu cuspizii de sprijin antagonişti, fiecare element trebuie modelat şi verificat în ocluzie înainte de trecerea la următorul.Versanţii interni ai cuspizilor linguali ai molarilor converg împreună cu cei ai cuspizilor vestibulari spre centrul feţei ocluzale. Atenţie la ambele stopuri pe versanţii interni modelaţi.

Pantele cuspidiene ale cuspizilor linguali mandibulariForma coroanelor în zona linguală se desăvârşeşte cu pantele cuspidiene modelate în ceară verde.Trebuie să rămână un spaţiu precis între cele linguale şi cele vestibulare pentru a putea în final modela crestele marginale meziale şi distale

Fata ocluzalamandibulara. Spaţiul liber pentru crestele marginale

Crestele marginale meziale şi distale la mandibulăSe modelează cu ceară albastră ca la maxilar. Fiecare pas al modelării se verifică în ocluzie, întrucât pe aproape toate crestele marginale există stopuri ocluzale.

Construcţia crestelor marginale la premolarii inferiori

Construcţia crestelor marginale la molarii inferiori

Controlul finalEste foarte greu ca toate stopurile pe toate feţele ocluzale maxilare şi mandibulare să fie egale ca intensitate pe toate elementele antagoniste modelate sferic.Totuşi, trebuie cel puţin ca feţele ocluzale modelate foarte bine, când sunt pudrate, să arate toate stopurile. Principiul acestei ocluzii este tripodul (la nivelul cuspidului de sprijin în fosa centrică) are stabilitate absolută, asta însemnând că toate forţele masticatorii sunt dirijate axial pe dintele solicitat. De aceea trebuie ca începătorii ca şi experimentaţii să atingă în toate cazurile acest deziderat.

Puncte de ocluzie la controlul ocluziei la mandibulă

Puncte de ocluzie la controlul IM la maxilar