Curs Curs 66

OOrganizarganizarearea SSistemului istemului NNaţional de aţional de AAsistenţă sistenţă SSocialăocială

- mişcaremişcareaa de reformă socială din Europa anilor ’70-80 de reformă socială din Europa anilor ’70-80

- descentralizarea serviciilor sociale- descentralizarea serviciilor sociale

- modalităţi diferite de organizare a SAS modalităţi diferite de organizare a SAS lla nivel europeana nivel european

- - Legea nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socialăLegea nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială

• universalitatea

• respectarea demnităţii umane

• solidaritatea socială

• parteneriatul

• subsidiaritatea

• participarea beneficiarilor

• transparenţa

• nondiscriminare

Organizare la nivel central şi judeţean/local

Nivelul central • funcţii de coordonare, de elaborare a cadrului legislativ, a politicilor şi standardelor în domeniul asistenţei sociale, de monitorizare şi inspecţie socială, de finanţare prin PIN-uri.

Nivelul judeţean/local • responsabilitatea creării şi susţinerii concrete a SAS (reţeaua

instituţională, servicii, prestaţii, angajarea specialiştilor, etc)

Factori decizionali la nivel central (Administraţia Publică Centrală)

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale (MMFPS)

• politica de asistenţă socială, planul naţional de asistenţă socială (direcţii de acţiune), strategia naţională de dezvoltare a asistenţei sociale

• promovează drepturilor persoanelor aflate în nevoie

• elaborează cadrul legislativ, normele metodologice și standardele de calitate

• inspectează instituţiile de asistenţă socială, publice sau private

• cooperează cu organisme internaţionale de specialitate

• finanţează programele naţionale de asistenţă socială

• colaborează cu principalii reprezentanţi ai societăţii civile

MMFPS - instituţii/agenţii/autorităţi:

– Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, – Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, – Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale,

– Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei,

– Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse,

– Inspecţia Socială.

Punctual şi alte structuri de la nivelul administraţiei publice centrale susţin sistemul de asistenţă socială: • Ministerul Sănătăţii Publice

• Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării

• Ministerul Administratiei si Internelor

• Ministerul Justiţiei

Factori decizionali la nivel județean/local(Administraţia Publică Locală)

– Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC/SPAS) aflate în subordinea Consiliilor judeţene,

– SPAS-urile din subordinea Consiliilor locale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor.

– alte Servicii publice descentralizate ce au direcţii reprezentative la nivel judeţean (ex. Direcţia Muncii, Inspectoralele Şcolare, Inspectoratele de Poliţie, etc) şi local

Direcţiile de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului

• implementează la nivel judeţean strategiile şi planurile de asistenţă socială,

• asigură mijloacele umane, materiale şi financiare necesare soluţionării urgenţelor sociale la nivel judeţean şi local prin crearea şi susţinerea serviciilor de asistenţă socială distribuite în mod echitabil la nivel de judeţ

• monitorizează ong-urile ce beneficiază de subvenţii de la bugetul consiliului judeţean,

• înfiinţează, finanţează/cofinanţeaza instituţii şi servicii specializate de asistenţă socială,

• colaborează cu primăriile în vederea dezvoltării serviciilor de asistenţă socială de la nivelul oraşelor şi comunelor,

• stabileşte parteneriate cu instituţii private în derularea programelor de asistenţă socială,

• acordă asistenţă tehnică pentru crearea şi formarea consiliilor comunitare consultative,

• realizează o diagnoză continuă a stării sociale a judeţului.

Obs.

Consiliile locale - organizează SPAS-uri la nivel de serviciu

iar comunele care nu dispun de capacitatea şi resursele

necesare înfiinţării unui SPAS, angajează personal cu competenţe

în domeniul asistenţei sociale, cu contract individual de muncă.

Atribuţii în domeniul asistenţei sociale

• identifică şi soluţionează problemelor sociale,

• administrează fondurile alocate pentru asistenţa socială,

• organizează şi susţin financiar instituţiile şi serviciile publice primare şi specializate de asistenţă socială,

• colaborează cu partenerii sociali publici sau privaţi (ex. cu DGASPC, ong-uri, agenţi economici privaţi),

• acordă spaţii, mijloace financiare şi logistice pentru susţinerea activităţilor de asistenţă socială de la nivel local,

• asigură în funcţie de fondul locativ deţinut, locuinţe sociale.

Finanţarea SAS

• se realizează de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.

• autorităţile administraţiei publice centrale sau locale pot contracta servicii sociale.

• de la bugetul de stat se asigură finanţarea: prestaţiilor sociale, PIN-urilor, instituţiilor publice cu atribuţii în domeniul asistenţei sociale aflate în subordinea MMFPS, subvenţiile acordate în vederea dezvoltării serviciilor sociale.

• de la bugetele judeţene se alocă fonduri pentru: instituţiile şi serviciile sociale organizate la nivel judeţean sau local, prestaţiile sociale stabilite prin hotărâri ale consiliilor judeţene.

• de la bugetele locale se asigură finanţarea: instituţiilor şi serviciilor sociale realizate de consiliile locale, ajutoarelor sociale şi facilităţilor acordate pe plan local.

• consiliile locale au obligaţia să prevadă în bugetele proprii fondurile necesare pentru serviciile şi prestaţiile sociale stabilite prin legi speciale şi hotărâri ale consiliilor locale.

• pot fi utilizate şi sume provenite din fonduri extrabugetare (donaţii, sponsorizări, contribuţii din partea unor persoane fizice sau juridice din ţară sau străinătate, din contribuţia plătită de către persoanele beneficiare de servicii sociale, etc).

Limite ale sistemului actual de asistenţă socială

• insuficienta dezvoltare a serviciilor de asistenţă socială,

• centrarea mai degrabă pe intervenţie în situaţii de dificultate şi mai puţin pe prevenţie,

• dominat de prestaţii şi drepturi sociale situate ca valoare financiară la nivel redus,

• fragmentarea instituţională a sistemului la nivel central (existenţa unui număr mare de agenţii şi autorităţi guvernamentale cu atribuţii în asistenţa socială) - diluarea răspunderii şi implicit lipsa de articulare,

• nu se încurajează reţeaua rurală de asistenţă socială întrucât SPAS-urile sunt dezvoltate doar la nivel judeţean ca DGASPC-uri şi nu la nivel local (oraşe, comune) deşi principiul descentralizării este menţionat de legislaţia de specialitate,

• număr insuficient de specialişti cu pregătire universitară,

• fonduri insuficiente la nivel local.