Modelul lui Henriksson and Merton (1984)

“timing ability”

(articol de studiat)

Abilitatea de manager

• Testarea abilităţii de selecţie “selection ability”

- alegerea acelor acţiuni care aduc

profit peste profitul pieţei

• Testarea abilităţii de programare operativă “timing ability”– Să cumperi atunci când acţiunile sunt subevaluate– Să vinzi atunci când acţiunile sunt supraevaluate

Modelul Jensen’s Alpha (1968)

- pentru testarea abilităţii de selecţie a acţiunilor care aduc profit peste profitul pieţei

Rpt – Rft = J + *(Rmt – Rft) + upt

• Testarea semnificaţiei j.

Abilităţi manageriale

• separarea “timing and the selection ability” pentru managerul unui fond, considerând 2 modele importante:– Treynor şi Mazuy (1966) – Henriksson and Merton (1984).

Modelul lui Henriksson and Merton (1984)

Rpt – Rft = T + u*Xut + d*Xdt + upt

unde

Xut = max [0, Rmt – Rft];

Xdt = min [0, Rmt – Rft];

upt = termenul de eroare, random

(Rpt – Rft) este profitul în exces al fondului p peste rata fără risc, f

(Rmt – Rft) este profitul în exces al portofoliului de piaţă, m, peste rata

fără risc, f

Principalul avantaj al utilizării acestui model este că se separă

clar cele două tipuri de abilităţi.

HENRIKSSON AND MERTON REGRESSION

Interpretarea coeficienţilor modelului Henriksson and Merton

• Abilitatea de selecţie - intercept J, u reprezintă “timing ability” pentru “up-market”,

d reprezintă “timing ability” pentru scăderi “down-market”.

• Pentru a avea “selection ability”, J ar trebui să fie statistic

semnificativ diferit de zero şi mai mare decât zero.

• Pentru “timing ability” u pentru “up-market” şi d pentru “down-

market” ar trebui să fie semnificativ diferiţi unul de altul (H0: u = d)

• Pentru o bună apreciere a abilităţii de programare: u > d.

• Fondul îşi măreşte avantajul în “up-market” prin creşterea riscului

său sistematic şi îşi reduce efectele negative în “down-market” prin

reducerea riscului său sistematic.

Wald test• a determina dacă u şi d sunt statistic diferiţi

unul de celălalt

H0: u - d = 0

Distribuţia Hi pătrat

Distribuţia normală

WALD TEST

Concluzii

• Abilitatea performanţei globale a managerului, estimată prin J modelul lui Jensen (1968) este pozitivă. Totuşi acest coeficient este statistic nesemnificativ, ceea ce înseamnă că fondul nu excelează performanţa pieţei, în sens statistic.

• Separarea abilităţii de programare şi a celei de selecţie prin folosirea modelului Henriksson şi Merton (1984), arată că u > d, managerul are “market timing ability”.

Totusi coeficienţii beta nu sunt semnificativ diferiţi între ei.Managerul este un sărman “market-timer”. Evaluarea abilităţii sale de selecţie prin J a regresiei, este negativă şi nesemnificativ diferit de 0, aratând că managerul nu are nici abilitate de selecţie.