CURSUL 3

VITAMINELE LIPOSOLUBILE

VITAMINA A

Vitamina A este prima vitamină liposolubilă cunoscută. În organismul uman coexistă trei

forme diferite de vitamină A: retinal, retinol şi acid retinoic. Alimentele de origine animală sunt o sursă de vitamină A sub formă de esteri-retinil, care sunt uşor hidrolizaţi în retinol la nivel intestinal. Alimentele de origine vegetală asigură carotenoizi, din care unii sunt provitamine A. Cel mai important este β-carotenul, ce poate fi descompus în retinol la nivelul intestinului şi al ficatului. Absorbţia β-carotenului şi transformarea în retinol sunt mai puţin eficiente decât cea a vitaminei A ca atare.

Oxidarea retinolului în retinal este reversibilă, dar retinalul odată oxidat în acid retinoic nu mai poate reveni la forma iniţială. Această reversibilitate este semnificativă, deoarece fiecare formă a vitaminei A are un rol bine definit.

Vitamina A este fixată de o proteină care o transportă de la nivelul depozitelor din ficat în torentul circulator. Celulele care folosesc vitamina A conţin receptori proteici speciali. Fiecare formă a vitaminei A are receptori proteici proprii în interiorul celulei.

Absorbţia

Retinolul trece bariera digestivă sub formă de alcool liber, printr-un sistem de transport activ, absorbindu-se aproape în totalitate. Lecitina şi vitamina E favorizează absorbţia. În celulele mucoasei intestinale, vitamina este esterificată cu acizi graşi (de obicei palmitic) şi astfel, încorporată în chilomicroni, care trec în limfă. Absorbţia carotenilor este redusă şi inegală, fiind scindaţi în celulele mucoasei intestinale şi într-o proporţie redusă în ficat. Aproximativ 90% din rezervele de vitamină A ale organismului se găsesc ăn ficat (sub formă esterificată) Rolul vitaminei A în organism

Rolurile majore se referă la : a) activarea vederii; b) stimularea diferenţierii celulare şi ca urmare a păstrării integrităţii ţesuturilor epiteliale c) susţinerea sistemul imun; d) protejarea creşterii şi a remodelării osoase. Fiecare formă a vitaminei A îndeplineşte funcţii specifice. Retinolul favorizează

reproducerea celulară şi este forma principală de transport şi depozitare a vitaminei. Retinalul este activ în funcţionarea analizatorului vizual şi este intermediar în conversia retinolului în acid retinoic. Acidul retinoic acţionează ca un hormon, reglează diferenţierea celulară, creşterea şi dezvoltarea embrionară.

Rolul vitaminei A în funcţionarea analizatorului vizual Vitamina A deţine două roluri importante la nivelul ochiului şi anume : menţine transparenţa

perfectă a corneei şi participă la transportul energiei luminoase sub forma de impulsuri nervoase la retină.

Când lumina atinge ochiul, trece prin cornee şi ajunge la nivelul celulelor retiniene. Moleculele de pigment din interiorul celulelor retiniene absorb lumina. Fiecare moleculă de pigment conţine o parte proteică (opsina) şi o moleculă de retinal. Când energia luminoasă pătrunde în ochi retinalul din moleculele de pigment absoarbe fotonul şi răspunde prin schimbarea formei (trece din faza cis în faza trans) şi a culorii în sensul decolorării. În această formă, retinalul nu mai este legat de opsină, care suferă modificări şi ca urmare se perturbă membrana celulară, generând un impuls electric transmis la terminaţia nervoasă şi mai departe în creier.

Astfel, după terminarea mesajului, cea mai mare parte din retinal revine la forma iniţială şi se uneşte cu opsina pentru a regenera rodopsina (ciclul Wald). O parte din retinal poate fi oxidată în acid retinoic, care nu are rol în vedere.

Pentru percepţia diverselor culori pe care le conţine lumina, ochiul foloseşte celulele cu conuri, în număr de aproximativ 6-7 milioane. În timpul nopţii, lumina care intră în ochi are o intensitate slabă, fiind percepută de celulele cu bastonaşe, care sunt în număr de 100 milioane. Astfel, o persoană distinge doar prezenţa luminii nu şi culoarea ei.

Activitatea vizuală necesită un consum scăzut şi constant de retinal, ceea ce implica refacerea acestuia din depozitele organismului.

Rolul vitaminei A în diferenţierea celulară În ciuda rolului important în procesul vederii, doar 1/1000 din cantitatea totală de vitamină

A se află în retină. Mult mai multă vitamină A se găseşte în celulele corpului, unde aceasta participă la diferenţierea celulară. Toate suprafeţele corpului (din exterior şi interior) sunt acoperite de ţesut epitelial. La exterior ţesutul epitelial intră în structura pielii, iar în interior în structura membranelor mucoase.

Rolul vitaminei A în imunitate Prezenţa vitaminei A în ţesuturile epiteliale, contribuie la prevenirea invaziei

microorganismelor la acest nivel, deci asigură combaterea procesului infecţios. În plus, se pare că vitamina A joacă un rol important în imunitatea generală.

Rolul vitaminei A în procesul de creştere Diminuarea creşterii este comună copiilor cu deficienţă de vitamină A. Adaosul de vitamină

A la raţia acestor copii, duce la sporirea greutăţii şi a taliei. Rolul vitaminei Aîn creşterea şi remodelarea osoasă Vitamina A influenţează activitatea osteoblastelor şi a osteoclastelor şi deci creşterea şi

remodelarea osoasă. Ea intervine în activarea echipamentelor enzimatice ale acestor celule. Alte roluri ale vitaminei A Rolul vitaminei A în troficitatea epiteliului genital la femei este esenţial. De aceea, vitamina

A deţine un rol important în funcţiile de reproducere. Funcţionarea sistemului nervos şi ca urmare răspunsul la stres, depinde şi de aportul de

vitamină A. Vitamina A este importantă şi în hematopoeză, în formarea smalţului dentar, în buna

funcţionare a tiroidei şi a altor organe. Beta-carotenul se transformă în organism în vitamină A, parţial rămâne ca atare şi

acţionează ca antioxidant. Legat de acest efect, beta-carotenul are şi un rol anticancerigen, în special pentru anumite localizări (piele, vezică urinară, plămâni, laringe). De asemenea, deţine un rol în prevenirea bolilor cronice degenerative.

Hipovitaminoza şi hipervitaminoza A

Hipovitaminoza A nu apare decât când depozitele de vitamine sunt golite, ceea ce necesită

unul până la doi ani. Prin administrarea în exces de vitamină A, se poate ajunge la situaţia opusă de hipervitaminoza A. Deficienţa de vitamină A este una din problemele majore de nutriţie în lume, deoarece constituie cauza principală de cecitate.

Simptomele acestor două situaţii sunt prezentate în tabelul urmator

Hipovitaminoza şi hipervitaminoza A

Numele bolii cauzată de deficienţă Numele bolii cauzată de toxicitate Hipovitaminoza A Hipervitaminoza A Simptomele deficienţei Simptomele toxicităţii Oase/dinţi

Încetarea creşterii osului, articulaţii dureroase, tulburări în formarea smalţului dentar, fisuri în dinţi, tendinţă la carii, atrofia celulelor care formează dentina

Creşterea activităţii osteoclastelor care cauzează decalcifiere, fragilitate, oprirea creşterii, îngroşarea oaselor lungi, creşterea presiunii în interiorul craniului, tablou clinic similar celui din tumorile cerebrale

Sânge Anemie adesea mascată prin deshidratare Pierderea hemoglobinei şi a potasiului de către hematii,

timpul de coagulare scăzut, sângerare. Ochi

Orbire nocturnă, schimbări în ţesutul epitelial (hipercheratinizare), uscare (xerosis), pete gri triunghiulare pe ochi (petele Bitot), uscare ireversibilă (keratomalacie) şi degenerare corneană (orbire)

Piele Înfundarea foliculilor piloşi cu cheratină, care formează placi albe (hiperkeratoză)

Uscăciune, prurit, cruste, erupţii, buze crăpate şi sângerânde, sângerare nazală, căderea părului, unghii fragile.

Sistemul digestiv Diaree Greaţă, vărsături, dureri abdominale, diaree, pierdere în

greutate. Sistemul muscular/nervos

Creierul şi măduva spinării cresc prea repede faţă de craniu şi coloana vertebrală

Inapetenţă, iritabilitate, oboseală, insomnie, nelinişte, cefalee, vedere în ceaţă, greaţă, vărsături, astenie musculară, interferenţă cu tiroxina

Sistemul imun Supresia reacţiilor imune, infecţii frecvente respiratorii, digestive, ale vezicii biliare, vaginale şi renale

Suprastimularea reacţiilor imune

Altele Litiază renală Amenoree, icter, hepato şi splenomegalie, acumulare masivă

de grăsime şi vitamină A în ficat.

Necesităţile de vitamina A

Cantitatea de vitamină A necesară pentru o persoană depinde şi de greutatea acesteia.

Orice aport în exces de vitamină A este depozitat în ficat, unde rămâne disponibil pentru celulele organismului.

Necesităţile de vitamină A sunt apreciate astfel: ! 4000 U.I. pentru femeia adultă; ! 5000 U.I. pentru femeia care alăptează (după unii autori 6000-8000); ! 1000-2500 U.I. pentru copii şi adolescenţi.

1 U.I. de vitamină A corespunde la 0,3 µg de retinol sau

0,6 µg de beta-caroten.

Sursele alimentare

Cele mai bogate surse de vitamină A sunt alimentele de origine animală: ficatul, untura de peşte, laptele şi produsele de lapte gras, untul şi ouăle. Plantele conţin provitamina A, carotenoizii ce sunt pigmenţi roşii, galbeni ai plantelor. Puţini carotenoizi au activitate vitaminică A, cel mai important este beta-carotenul. Carotenii se întâlnesc în special în următoarele alimente de origine vegetală: morcov, frunze verzi (spanac, urzici, salată verde, mărar, pătrunjel), ardei gras, gogoşari, tomate, sfeclă roşie, caise, piersici, căpşuni, pepene galben, banane. Vitaminele A sunt rezistente la temperaturi crescute, se inactivează în prezenţa oxigenului şi a altor substanţe oxidante. Vitamina E o protejează de oxidare

VITAMINA D

În acest grup intră câteva substanţe cu stuctură sterolică, care au un efect de prevenire şi combatere a rahitismului şi osteomalaciei. Pentru nutriţia umană sunt importante vitaminele D2 şi D3.

Vitamina D poate fi sintetizată la nivelul pielii pornind de la 7-dehidrocolesterol, care sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete se transformă în colecalciferol sau vitamină D3. Când cantitatea de vitamină D3 endogenă este insuficientă se recurge la aportul exogen, vitamina D3 fiind prezentă în alimentele de origine animală.

Organismul foloseşte şi vitamina D2 sau ergocalciferol prezent în alimentele vegetale. Absorbţia Se realizează în jejun, în prezenţa bilei . Vitamina D absorbită va fi stocată în ficat, unde suferă o primă transformare, la nivelul microzomilor hepatici în derivaţi hidroxilaţi (25 - hidroxi-colecalciferol), formă care este transportată de o globulină specială. Pentru a fi total activă, se produce o a doua hidroxilare la nivel renal, rezultând 1,25 - dihidroxi-colecalciferol. Rolul în nutriţie şi efectele carenţei Vitamina D funcţionează ca hormon şi împreună cu hormonul paratiroidian şi calcitonina contribuie la reglarea metabolismului calciului şi a fosforului.

• Promovează absorbţia calciului în intestinul subţire superior, prin inducerea sintezei unei proteine specifice, care leagă calciul în celulele epiteliale.

• Facilitează absorbţia fosforului prin stimularea mecanismului de transport al fosfaţilor în celulele epiteliale.

• Acţionează asupra osului, pentru a mobiliza calciul în circulaţie (se cere şi prezenţa hormonului paratiroidian).

• Eliberează fosforul din compuşii organici (fenomen ce depinde de fosfataza alcalină, care la rândul său este reglată de vitamina D).

• Contribuie la formarea complexului calciu-fosfor, precursor mineral al osului, intevine în depozitarea fosfatului de calciu în ţesutul osos şi în eliminarea renală a calciului şi fosforului.

Carenţa de vitamină D duce la absorbţia defectuoasă a calciului şi a fosforului în intestin, şi deci la lipsă de calcifiere a oaselor şi dinţilor. Apar o serie de semne clinice ca: întârzieri în dezvoltare, hipotonie musculară, transpiraţii, tendinţă la convulsii în stări febrile. La copi apare rahitismul, iar la adult osteomalacia ( denumită şi rahitismul adultului). Vitamina D este cea mai toxică dintre toate vitaminele. Simptomele de intoxicaţie includ: diaree, cefalee, greaţă. Dacă supradozarea persistă se produce depunerea de calciu în ţesuturile moi (inimă şi alte organe vitale). Dacă depunerea de calciu se realizează la nivelul aortei consecinţa poate fi fatală. Raţia - activitatea vitaminei se exprimă în unităţi internaţionale (U.I.): 1 U.I. = 0,025 µg de vitamină D cristalizată.

• Nevoile pentru adulţi în climatul nostru sunt de 100 U.I./zi. Se estimează că adultul care îşi desfăşoară o parte din activitate în aer liber, nu are nevoie de aport suplimentar de vitamină

• Pentru sugari şi copii mici se recomandă un aport de securitate de 400 U.I./zi, în caz de alimentaţie artificială şi expunere limitată la soare necesarul creşte la 800 U.I./zi.

• La copii peste 7 ani şi la adolescenţi sunt suficiente 100 - 200 U.I./zi. • In perioada de sarcină ( mai ales în primele luni) femeia trebuie să primească

600 U.I./zi, iar în timpul alăptării câte 600 - 800 U.I./zi. Sursele alimentare

• Cele mai importante surse de vitamină D sunt: uleiul de peşte, untul, smântâna, gălbenuşul de ou, ficatul şi brânzeturile grase.

• Precursorii vitaminei D ( ergosterolii) se găsesc în uleiurile vegetale, putând fi activaţi prin iradiere cu ultraviolete.

• Laptele nu este o sursă bună de vitamină deoarece conţine grăsimi în cantităţi relativ mici, dar este un vehicul ideal pentru fortificare, deoarece conţine în paralel şi calciul.

VITAMINELE E sau TOCOFEROLII Vitamina este absorbita în proporţie de 50 - 70%, este transportata prin caile limfatice si răspândită in toate ţesuturile. Stocarea se face la nivelul ţesutului muscular, adipos, testicule, uter, hipofiza, suprarenale, pancreas, splina, ficat. Rolul in organism si efectele carentei • fiind solubila in grăsime vitamina este prezenta in toate membranele celulare si participa

la prevenirea oxidării destructive neenzimatice a acizilor graşi polinesaturaţi de către oxigenul molecular; exercita un efect antioxidant important in plămâni unde celulele sunt supuse la concentraţii ridicate de oxigen; protejează membranele globulelor roşii de acţiunea oxigenului pe care il transporta; exercita acelaşi rol asupra globulelor albe sanguine; protejează de distrugere prin oxidare unele substanţe liposolubile ca vitamina A;

• experimental s-a constata rolul acestei vitamine in menţinerea integrităţii aparatului genital; in carente se produc modificări degenerative ale celulelor Sertoli din tubii seminiferi, apare reducerea numărului si a motilitatii spermatozoizilor, ajungându-se la sterilitate; la sexul feminin embrionul moare fiind resorbit sau avortat;

• vitamina asigura troficitatea sistemului muscular si a altor ţesuturi si organe; • participa la unele procese de sinteza cum ar fi cea a acizilor nucleici si la eritropoieza; • ar avea un rol esenţial in prevenirea îmbolnăvirii celulelor, a aterosclerozei si in protecţia

hepatica; • argumentele teoretice susţin rolul anticanceros al vitaminei. Necesar de vitamina - depinde de aportul de acizi graşi polinesaturaţi:

• aport scăzut 5 - 10 mg; • aport crescut 20 - 30 mg; • copii 5 - 10 mg.

Surse alimentare - uleiurile vegetale, in special cele din germene de grâu, legumele cu frunze verzi (salata verde), laptele, untul, ouăle, ficatul si cerealele. VITAMINELE K Este vorba de compuşi ai naftochinonei cu acţiune antihemoragica. Vitamina K 1 este sintetizata de frunzele plantelor, vitamina K 2 este produsa de bacterii , in special de cele de putrefacţie si se sintetizează si in colon, iar vitamina K 3 s-a obţinut in laborator prin sinteza. Rol in nutrţie se efectele carentei

• catalizează sinteza in ficat a patru factori ai coagulării " protrombina (II) " proconvertina(VII) " factorul Christmas(IX) " factorul Stuart(X)

• intervine in carboxilarea acidului glutamic din catena γ-carboxiglutamidului ce asigura legarea calciului si a fosfolipidelor necesare formarii trombinei;

• acţionează împreuna cu vitamina D pentru reglarea nivelului calciului sanguin ce joaca un rol important in coagularea sângelui;

• intervine in procesele de oxido-reducere tisulara si in fosforilarea oxidativa. Vitamina se obţine si din sursa nealimentara reprezentata de sinteza intestinala sub acţiunea bacteriilor de putrefacţie ( E.coli, Proteus vulgaris, Streptococcus faecalis). Nou-nascutii al căror tract intestinal nu este populat cu bacterii prezintă deficiente vitaminice ca si persoanele care au luat antibiotice. Deficienta primara apare la copii fiind foarte rara la adulţi. Deficienta secundara apare in anumite situaţii :

• in defecte de absorbţie a grăsimilor; • in obstrucţia biliara; • malabsorbţia face ca grăsimile sa nu fie absorbite; • administrarea de antibiotice care reduc flora colonului; • in bolile severe hepatice când sinteza protrombinei scade; • in administrarea antagoniştilor vitaminei.

Raţia- 2 mg/zi. Surse alimentare-

• legumele verzi (salata, spanac, urzici, mărar, ceapa); • varza, conopida, tomatele; • ficatul, carnea, gălbenuşul de ou.

VITAMINELE HIDROSOLUBILE

VITAMINELE B acţionează ca o parte a coenzimelor (molecule mici ce se combina cu o proteina inactiva devenind o enzima activa) sau stimulează activitatea celulara . VITAMINA B1 sau tiamina (vitamina antipolinevritica sau aneurina) Rolul in nutriţie si efectele carente

• sub forma de tiamin-pirofosfat intervine in metabolismul intermediar al glucidelor

• reprezentand cofactorul enzimelor (decarboxilaza) ce produc decarboxilarea acidului piruvic trecandu-l in acetil-coenzima A si CO2 sau aldehida acetica si CO2;

• intervine in decarboxilarea oxidativa a acidului α- cetoglutaric produs intermediar din

• ciclul Krebs si-l transforma in acid succinic; • intervine in decarboxilarea 2- oxiglutaratului, in ciclul acidului citric si a

cetoacizilor; • vitamina este esenţială pentru transmiterea influxului nervos mai ales la nivelul • sistemului nervos periferic.

In insuficienta de vitamina se acumulează acidul lactic si piruvic ceea ce determina tulburarea metabolismului glucidic si apariţia stării de acidoza ce sunt resimţite mai ales la nivelul sistemului nervos ce foloseşte glucoza ca unica sursa de energie. Insuficienţa apare in condiţii de:

• consum crescut de zahar si produse zaharoase, de produse cerealiere realizate din faina alba, conserve sterilizate si băuturi alcoolice distilate;

• omul îşi asigura necesarul de vitamina prin sinteza de către flora microbiana a colonului, existând specii producătoare de tiamina si altele consumatoare;

• scoicile si unele specii de peste conţin o enzima denumita tiaminaza ce inactivează vitamina prin ruperea legăturilor ce exista intre nucleul pirimidinic si cel tiazolic; tratamentele termice inactivează enzima ce are deci putina importanta pentru om.

Semnele carentei sunt reprezentate de:

• depresie nervoasa, oboseala, iritabilitate, instabilitate emoţională; • pierderea apetitului, constipaţia atona; • crampele musculare, nevralgiile, cefalea, insomnia, nevrita cu parestezii, pareze si

paralizii, atrofii ale maselor musculare; • tahicardia la efort moderat, aritmia, scăderea TA.

In prezent forma clasica de boala a devenit o raritate, frecvent întâlnindu-se o forma de boala de tip "occidental" datorita consumului crescut de produse rafinate. Copii mici sunt sensibili la deficienta vitaminică, manifestările de carenta apărând in situaţia in care sunt alăptaţi de mame ce au un regim sărac in vitamina. Raţia-

• depinde de raportul tiamina/energie si se exprima la 1000 kcal totale sau la 1000 kcal nelipidice.

• adult 0,4 mg/1000 kcal totale sau 0,6 mg/1000 kcal nelipidice; • copii si femei in perioada de maternitate 0,6 mg/1000 kcal totale.

Surse alimentare-

• carne, • lapte, • oua; • cereale, • drojdie de bere, • legume.

VITAMINA B2 sau riboflavina Poarta numele de riboflavina datorita asemănaţii structurale a unei parţi componente cu riboza. Vitamina este absorbita in partea superioara a intestinului subţire. Rolul in nutriţie si efectele carentei

• cea mai mare parte a vitaminei din organism se găseşte esterificta cu acid fosforic ca flavinmononucleotid(FMN) si flavinadenindinucleotid(FAD) si intra in structura enzimelor implicate in reacţiile de oxido-reducere; flavo-

proteinele preiau ionii de hidrogen de la enzimele niacinice (NAD,NADP) si ii transfera citocromilor;

• vitamina este o componenta a aminoacidoxidazelor ce oxidează aminoacizii si a xantinoxidazei ce catalizează oxidarea purinelor;

• intra in compoziţia multor enzime fiind implicata in metabolismul glucidelor, lipidelor si proteinelor.

Carenta de vitamina apare in condiţiile unei denutriţii proteice, fiind asociata cu avitaminozele B1, B12, PP. Clinic apare fisurarea comisurilor labiale, aspectul depapilat al limbii, coloraţia roşie- purpurie a acesteia, dermatita seboreica a pielii fetei, leziuni ale corneei, anaclorhidria, diareea, dermatoza scrotală sau vulvară, vindecarea dificila a rănilor. Raţia-

• aportul recomandat este de 0,6 mg/ 1000 kcal; • in sarcina si alăptare ajunge la 2,5 - 3 mg/zi; • se recomanda creşterea aportului in hipertiroidii, febra, stres, tratament

medicamentos (sulfamide, antibiotice). Sursele alimentare-

• ficat, rinichi de vita, peste; • lapte si brânzeturi; • oua; • drojdia de bere; • unele legume(soia, mazăre, varza).

Vitamina este larg răspândită in alimente, fiind sintetizata si de către microorganismele tubului digestiv. VITAMINA B6 sau piridoxina Vitamina se prezintă sub trei forme active reprezentate de piridoxal, piridoxol si piridoxamina. Rolul in nutriţie şi efectul carentei

• vitamina asigura coenzime pentru 60 de reacţii de decarboxilare, dezaminare, • transaminare si transsulfurare a aminoacizilor; • enzimele piridoxinice formeaza acidul δ-aminolevulinic, convertesc triptofanul

in niacina, acidul linoleic in acid arahidonic, desfac glicogenul in glucoza-1-fosfat, determina biosinteza unor hormoni hipofizari si gonadali;

• in prezenta vitaminei glucidele sunt asimilate rapid si este accelerata metabolizarea glicogenului hepatic;

• joaca un rol important in metabolismul lipidic favorizând acţiunea acizilor graşi polinesaturaţi de prevenire a aterosclerozei.

Deficienta determina apariţia următoarelor fenomene clinice:

• astenie, cefalee, nervozitate, insomnie, stări depresive, nevrite periferice cu parestezii;

• anemie rezistenta la tratamentul cu fier, hipoproteinemie.

Carenta apare frecvent in cursul tratamentelor cu anticoncepţionale sau cu hidrazida acidului izonicotinic(HIN). Raţia- depinde de cantitatea de proteine si acizi graşi polinesaturati prezenta in alimentaţie:- nevoi zilnice de 2 mg la adult; - in timpul sarcinii cresc la 2,5 mg/zi; - la copii variază intre 0,2-0,4 mg la copilul mic si 1,5-2 mg la adolescenţi. Surse alimentare-

• ficat, • carne, • cereale, • fructe, • legume.

VITAMINA B12 sau cobalamina Vitamina se găsesc in organism sub mai multe forme reprezentate de deoxi-adenosilcobalamina, metilcobalamina si hidroxicobalamina. Absorbtia vitaminei (factor extrinsec) necesita prezenta factorului intrinsec Castle, o glicoproteina secretata de glandele din regiunea cardiei si a infundibulului gastric. Vitamina se combina cu acest factor fiind transportata in anumite zone din ileon unde este absorbita. Rolul in nutriţie si efectele carentei

• participa la metabolismul proteinelor, glucidelor, lipidelor si acizior nucleici; direct sau prin intermediul acidului folic participa la formarea si transferul radicalilor metil, formil si la folosirea lor in sinteza bazelor purinice şi pirimidinice;

• participa la transferul radicalului metil in sinteza colinei, serinei si metioninei; • in măduva oaselor joaca un rol esenţial in sinteza AND-ului; • separat joaca un rol biochimic esenţial in menţinerea mielinei la nivelul sistemului • nervos; • hidroxicobalamina are afinitate pentru cianura, ceea ce reprezintă un mecanism de • detoxifiere a persoanelor expuse la cantităţile de cianura prezente in fumul de ţigară;

Carenta de vitamina apare, in special, datorita defectelor de absorbţie decât lipsei acesteia din alimentaţie. Deficienta este frecvent secundara absentei factorului intrinsec. Clinic apare anemie macrocitară, leucopenie, trombocitopenie, tulburări digestive si neurologice. La nivelul măduvei osoase apar megaloblastele ce transporta o concentratie normala de hemoglobina. Aceste celule apar datorita formarii limitate a ADN-ului, in timp ce sinteza ARN-ului este normala. Raţia - necesarul zilnic al adultului este de 2 - 3 µg; el ajunge la 5 - 6 µg la femeia gravida si in perioada de alăptare; la copii necesarul este de 1 - 2 µg pe zi.

Sursele alimentare - sunt reprezentate de produsele de origine animala din care se particularizează ficatul. Alimentele de origine vegetala sunt lipsite de vitamina sau o au in cantităţi extrem de mici. VITAMINA C sau acidul ascorbic Structural este vorba de un acid monobazic ce conţine patru grupări hidroxil din care doua sunt unite prin legături duble. Acidul ascorbic poate ceda doi atomi de hidrogen trecând in acid dehidroascorbic cu activitate vitaminică. Plantele si multe specii de animale o sintetizează pornind de la glucoza si alte zaharuri simple. Omul, maimuţa si cobaiul nu o pot sintetiza de aceea trebuie sa o primească din alimente. Rolul in organism si efectele carentei

• posibilitatea trecerii reversibile din acid ascorbic in acid dehidroascorbic explica participarea vitaminei la reacţiile de oxidoreducere tisulara deci la procesele eliberatoare de energie;

• este un agent puternic reducător ce menţine in stare redusa glutationul, protejează de oxidare vitaminele A si E, trece fierul trivalent in fier bivalent, protejează vitaminele din grupul B;

• catalizează hidroxilarea prolinei in hidroxiprolină, a lizinei in hidroxilizină, a triptofanului in serotonina, a colesterolului in acizi biliari;

• intervine in producerea şi menţinerea colagenului, o substanţă proteica ce formează baza pentru toate ţesuturile conjunctive din organism; in deficienta de vitamina fibroblastul sintetizeaza mai puţin colagen;

• multe substanţe din alimente sunt protejate in schimbul oxidarii vitamiei; • este importanta pentru producerea tiroxinei; • participa la sinteza hormonilor steroidici corticosuprarenalieni; • in stress scade datorita implicarii in eliberarea hormonilor stress-ului de catre

glanda suprarenala; • inhiba cresterea tumorilor maligne.

Avitaminoza apare la sugarul care nu este alimentat la san si nu primeste vitamina: hemoragii gingivale, subcutanate, subperiostale, echimoze, epistaxis. La adulti avitaminoza se manifesta prin astenie, dureri musculare, hemoragii gingivale si perifoliculare, scaderea rezistentei la infectii si la poluantii chimici din mediu. Ratia - 20 mg/zi la copii si adolescenti; 30 mg/zi la adulti. Sursele de vitamina - sunt reprezentate de fructele si legumele proaspete. Dintre fructe se particularizeaza coacazele negre, citricele, capsunile, ananasul si bananele. Dintre legume varza, conopida, spanacul, salata, ridichiile reprezinta o sursa importanta de vitamina. Laptele, carnea, ouale sunt sarace ca si painea sau cerealele. Unele legume si fructe (castraveti, dovlecei, mere) prezinta o enzima denumita ascorbicoxidaza ce are capacitatea de a inactiva vitamina. Acidul ascorbic este usor de distrus.

VITAMINA PP sau nicotinamida Vitamina se gaseste sub forma de acid nicotinic si nicotinamida. Forma activa este nicotinamida ce provine din convertirea acidului nicotinic. Rolul in nutritie si efectele carentei

• sub forma de nicotinamida intra in structura enzimelor niacinice: nicotinamid-adenindinucleotid (NAD) si nicotinamid-adenin-dinucleotid-fosfat (NADP); prin unire cu apofermenti proteici coenzimele niacinice formeaza enzime ce participa la multiple reactii de oxido-reducere prin transfer de hidrogen de pe un substrat pe altul;

• in lantul respirator preiau ionii de hidrogen din ciclul Krebs si îi trec enzimelor flavinice care vor fi oxidate de citocromi si citocromoxidaza; in acest proces se elibereaza energie si se formeaza molecule de ATP;

• joaca un rol esential in metabolismul glucidelor, proteinelor, lipidelor si a alcoolului etilic prin intermediul enzimelor in structura carora intra.

Organismul uman poate sintetiza vitamina pornind de la triptofan in prezenta vitaminelor B2 si B6. Carenta de vitamina determina aparitia pelagrei boala caracterizata prin dermatoza suprafetelor expuse la soare, diaree cronica cu deshidratare, tulburari psihice (insomnie, depresie, obseala, cefalee, tulburari de comportament). Ratia - se exprima in echivalent niacinic sau in miligrame; un echivalent niacinc este egal cu 1 mg de vitamina sau cu 60 mg triptofan; necesarul zilnic este de 6,6 echivalenti niacinici pentru 1000kcal sau 16 - 20 mg pentru adulti si de 23 mg pentru femeia gravida. Surse alimentare �

• ficatul, carnea, pestele, preparatele din carne contin vitamina si triptofan; • laptele, branzeturile si ouale au cantitati mici de vitamina dar sunt bogate in

triptofan; • leguminoasele uscate, legumele, fructele si cerealele (cu exceptia porumbului.

Sursele de vitamina sunt alimentare si endogene. Porumbul este pelagrogen deoarece o parte din vitamina este legata sub forma de niactin, iar zeina este saraca in triptofan.