MODELUL ALEGERII OPTIME DE CONSUM

2

ANALIZA PREFERINŢELOR IN CONSUM

• RELAŢIILE DE PREFERINŢĂ

• CURBELE DE INDIFERENŢĂ

• RATA MARGINALĂ DE SUBSTITUIRE A BUNURILOR ÎN CONSUM

• FUNCŢIA DE UTILITATE

• UTILITATEA MARGINALĂ A UNUI BUN

• ALEGEREA OPTIMĂ DE CONSUM

3

ANALIZA PREFERINŢELOR DE CONSUM

2121

2121

x,xy,ysi

y,yx,xdacaatunci (x1,x2)(y1, y2)

Relaţiile dintre două seturi pot fi simbolizate astfel:> - relaţie de strică (puternică) preferinţă;~ - relaţie de indiferenţă;≥ - relaţie de slabă preferinţă (atunci când un set e preferat

sau indiferent în raport cu altul)

4

Curbele de indiferenţă

• Reprezintă descrierea grafică a preferinţelor consumatorului

• Se construiesc prin unirea tuturor punctelor ce corespund seturilor de consum care conferă consumatorului acelaşi grad de satisfacţie

• Aria haşurată din figură acoperă totalitatea seturilor de consum ce sunt cel puţin la fel de bune ca şi cele ce determină respectiva curbă de indiferenţă

5

Curbele de indiferenţă – teoria colinelor de utilitate

• originea axelor (0) marchează punctul în care utilitatea totală este minimă;

• vârful colinei (punctul de saturaţie S) marchează nivelul maxim al utilităţii generate de consumul bunului 1 şi 2.

U(x20

)

x2

x20

x10

U(x10

)x1

U

0

Fig. 1.7.

6

Curbele de indiferenţă – teoria colinelor de utilitate

Secţionând cu planuri orizontale colina utilităţii prezentată anterior se obţine o hartă a curbelor de indiferenţă de tipul celei prezentate în figura alăturată

7

Tipuri specifice de CI

CI pentru bunuri substituibile CI pentru bunuri complementare

8

RATA MARGINALĂ DE SUBSTITUŢIE (RMS)

• reprezintă cantitatea dintr-un bun economic la care consumatorul este dispus să renunţe în schimbul procurării unei cantităţi suplimentare dintr-un alt bun, astfel încât să fie posibilă menţinerea aceluiaşi nivel de satisfacţie

• măsoară panta CI

9

CONCEPTUL DE UTILITATE A UNUI BUN

• Utilitatea este modalitatea de a descrie preferinţele consumatorului.

• Utilitatea cardinală este utilitatea ce se pretează la o măsurare directă, privind un anumit număr de unităţi de utilitate pentru consumul unui bun sau serviciu.

• Utilitatea ordinală este tipul de utilitate care permite o anumită ierarhizare a preferinţelor de consum la nivelul unui consumator.

FUNCTIA DE UTILITATE

• mod de alocare a unui număr fiecărui set de consum astfel încât seturilor mai preferate în consum li se alocă numere mai mari decât celor mai puţin preferate

Fiind date două seturi de consum, atunci, prin definiţie, funcţia de utilitate u asociază valori astfel:

dacă (x1,x2) > (y1,y2) u(x1,x2) > u(y1,y2) 10

FUNCTIA DE UTILITATE

Utilitatea totală - satisfacţia totală resimţită de consumator în urma consumării întregii cantităţi dintr-un bun/serviciu

Utilitatea marginală (UM) - sporul total de utilitate generat de modificarea cantitativă a consumului unui bun, în condiţiile în care consumul celuilalt bun rămâne constant

11

UTILITATEA TOTALĂ ŞI MARGINALĂ

12

Formula de calcul a utilităţii marginale (UM)

în condiţiile în care se modifică consumul bunului al 2-lea iar consumul primului bun rămâne constant:

corespunzător modificării consumului din primul bun (consumul bunului 2 rămâne constant):

13

Formula de calcul a ratei marginale de substituţie (RMS)

14

ALEGEREA OPTIMĂ DE CONSUM

• mişcarea de-a lungul dreptei bugetului, de la dreapta spre stânga, ne duce spre CI din ce în ce mai depărtate faţă de origine, oprindu-ne în punctul de tangenţă dintre dreapta bugetului şi CI

• setul optim al consumatorului: cea mai bună structură a consumului pe care acesta şi-o poate realiza în condiţiile de venit şi preţuri date.

15

ALEGEREA OPTIMĂ DE CONSUM

• condiţia de tangenţă dintre linia bugetului şi curba de indiferenţă presupune ca rata marginală de substituţie dintre bunurile consumate să fie egală cu rata de schimb a bunurilor pe piaţă, adică:

• dacă punctul în care rata schimbului la care consumatorul poate

înlocui un bun cu altul, în condiţiile unei curbe de indiferenţă ce-i reprezintă preferinţele, corespunde ratei la care piaţa (prin condiţiile de preţ) permite efectuarea acestui schimb, atunci putem afirma că punctul respectiv (setul de consum) reprezintă alegerea optimă a consumatorului

• Setul , la nivelul preţurilor p1 şi p2 şi al venitului m, alegerea optimă a consumatorului, mai poate fi numit şi setul cerut de consum din bunurile 1 şi 2.

16