LUXAŢIILE SCAPULOHUMERALE RECENTE

Anatomie

- articulaţie sinovială

- mare disproporţie între suprafeţele articulare,

capul humeral şi glena scapulei

- musculatura are rol de stabilizator dinamic

- elementele capsuloligamentare sunt stabilizatori

pasivi

- mobilitate foarte mare, stabilitate redusă

Etiopatogenie

- mai frecvente la tineri

- prevalenţa mai mare la bărbaţi

- mecanism de producere prin cădere pe mână cu

braţul în abducţie forţată şi retropulsie

- contractură musculară pentru luxaţiile

posterioare

Anatomie patologică

- leziunile capsuloligamentare

- capsula anterioară ruptă sau dezinserată de pe

bureletul glenoidian

- uneori şi leziuni osoase

o fractura marii tuberozităţi

o fractura micii tuberozităţi

o fracturi ale glenei

Clasificare

- 4 forme clinice: anterioare, posterioare,

inferioare şi superioare

- luxaţiile anterioare (sau anterointerne)

o cele mai frecvente (90% din cazuistică)

o mecanism indirect de retropulsie, abducţie

şi rotaţie externă

o capul humeral produce o breşă în capsula

antero-internă

o 4 varietăţi: extracoracoidiană , luxaţia

subcoracoidiană, intracoracoidiană şi

subclaviculară

- luxaţiile posterioare: subacromiale şi

subspinoase

- luxaţiile inferioare “luxaţii erecta”

- luxaţiile superioare

Simptomatologie

- durere vie

- impotenţa funcţională

- în luxaţia anterioară

o poziţia “umilă” Desault

o braţul în abducţie de 30-400

o rezistenţă elastică (semnul Berger)

o aspectul de “epolet”

o o depresiune la nivelul braţului “semnul

loviturii de topor”

o absenţa capului humeral din articulaţie,

poate fi palpat subcoracoidian

o şanţul deltopectoral şters

- în luxaţia posterioară

o abducţie uşoară şi rotaţie internă

o capul humeral palpat posterior

- în luxaţia inferioară

o abducţie maximă “în catarg”

o capul humeral palpat în axilă

Explorare imagistică

- incidenţa AP

o luxaţia anterioară uşor de recunoscut

o în luxaţia posterioară doar o suprapunere

crescută gleno-humerală

- incidenţa axilară pentru luxaţiile

posterioare suspectate

Diagnostic pozitiv şi diferenţial

- diagnostic pozitiv eminamente clinic dar

confirmat radiologic

- diagnosticul diferenţial: contuziile şi entorsele,

fracturile, luxaţia acromioclaviculară, subluxaţia

umărului prin paralizia muşchiului deltoid

Evoluţie, prognostic, complicaţii

- evoluţie bună cu prognostic favorabil în cazul

luxaţiilor recente corect tratate

- complicaţii imediate: ireductibilitatea, fracturile

asociate, leziunile musculotendinoase (ruptura

coafei rotatorilor), complicaţii vasculare,

complicaţiile nervoase (nervului axilar, radial,

plexul brahial)

- complicaţii tardive: periartrita, artroza

posttraumatică, luxaţia recidivantă

Tratament

- reducere cât mai precoce posibil

- fără anestezie la pacienţi cooperanţi care îşi

relaxează musculatura

- de preferat în anestezie regională sau generală

- dacă reducerea nu reuşeşte se va practica

reducerea sângerândă

- procedeul Hipocrate

o pacientul în decubit

dorsal

o medicul introduce

călcâiul în axila

pacientului

o tracţiune în ax cu uşoară

adducţie şi mişcări

repetate de rotaţie

internă şi externă

o poate produce leziuni vasculo-nervoase sau

fracturi

- procedeul Von Artl

o pacientul aşezat lateral pe un scaun cu

spătar

o antebraţul flectat la 900

o apăsare în ax cu adducţie şi rotaţie externă

- procedeul Kocher

o periculos la bătrâni sau în mâini neavizate

o decubit dorsal

o tracţiune în ax braţul cu cotul flectat la 900

o rotaţie externă lentă a braţului până ce

antebraţul ajunge în poziţie orizontală

o adducţia braţului

o rotaţie internă relativ rapidă, mâna de pe

partea lezată ajungând pe umărul

contralateral

- procedeul Mothes Milch

o puţin traumatizant, indicat în special dacă

există şi fracturi asociate

o decubit dorsal în luxaţiile anterioare,

ventral în cele posterioare

o chingă prin axilă pacientului, tracţionată de

un ajutor oblic la 450 contralateral şi în sus

o tracţiune în ax de către un al doilea ajutor,

cu mici rotaţii interne şi externe

o apăsare pe capului humeral, împingându-l

cu policele spre axilă

- în luxaţiile inferioare

o tracţiune în axul membrului în poziţia de

abducţie maximă în care se găseşte

o apoi o adducţie progresivă

- după reducere se va verifica stabilitatea

umărului şi se va efectua un control radiologic

- dacă reducerea este bună şi stabilă imobilizare

în bandaj Desault pentru 2-3 săptămâni

- dacă reducerea nu reuşeşte se va practica

reducerea sângerândă

- dacă reducerea este instabilă se va

practica o artrosinteză temporară

cu broşe percutane transacromiale

- după suprimarea imobilizării un

program de recuperare a mobilităţii

- în primele 6 săptămâni pacientul va evita efortul

fizic şi mişcările forţate de abducţie, retropulsie

şi rotaţie externă după luxaţii anterioare

respectiv abducţie, antepulsie şi rotaţie internă

după luxaţii posterioare

LUXAŢIILE SCAPULOHUMERALE VECHI

Definiţie: mai vechi de 4 săptămâni

Etiopatogenie

- bătrâni, alcoolici, politraumatizaţi

- uneori prin lipsa de diagnosticare a unei luxaţii

mai ales posterioare

Anatomie patologică

- proces cicatriceal ce produce retractarea

capsulei articulare fibrozate

- există adesea leziuni asociate ale glenei,

tuberozităţilor, coafei rotatorilor, deficit

neurologic

Simptomatologie

- durerea relativ redusă

- poziţia vicioasă tipică

- impotenţă funcţională relativă

- reducerea adducţiei şi rotaţiei interne în cea

anterioară

- reducerea abducţiei şi rotaţiei externe în cea

posterioară

Tratament

Tratament funcţional la vârstnici cu impotenţă

funcţională moderată

Reducerea ortopedică până la o lună de la

traumatism

- nu în luxaţii vechi veritabile

- obligatoriu în anestezie generală

- simplă tracţiune fără mişcări de rotaţie sau

pârghii

Tratamentul chirurgical

- reducere sângerândă ca indicaţie de elecţie

- hemiartroplastie cu endoproteză Neer dacă

epifiza proximală este degadată

LUXAŢIILE SCAPULOHUMERALE RECIDIVANTE

Etiopatogenie

- la bărbaţi adesea după imobilizări

postreducţionale prea scurte sau după

tratamente brutale de recuperare

- la femei adesea pe fondul unei laxităţi

congenitale preexistente

Anatomie patologică

- posibilă laxitate congenitală preexistentă şi/sau

modificări anatomo-patologice câştigate

- dezinserţiile capsulei, bureletului periglenoidian

şi periostului (leziunea Bankart)

- glena de formă anormală prin aplazie

congenitală sau fracturi marginale

- dezechilibrul neuromuscular

Simptomatologie

- tablou clinic similar celor recente dar durerea

mult diminuată

- recidive frecvente

Explorare imagistică

- radiografii din incidenţele AP, axilară în rotaţie

internă şi externă

- CT, RMN

Tratament

Tratament funcţional la vârstnici

Tratament chirurgical la tineri

- precedat de o perioadă de recuperare musculară

- recidive frecvente, mai ales la pacienţii cu

predispoziţie congenitală

- tehnica Bankart: reinserţia deschisă sau

artroscopică a capsulei şi limbusului dezinserat

la glena scapulei

- tehnica Putti Platt: sutura “în pulpană” a

tendonului subscapular produce o întărire a

capsulei anterioare

- tehnica Bristow: obstacol mixt osos şi fibros în

calea capului humeral