Curierul AdventistOrgan al Cultului Creştin Adventist de Ziua a Şaptea

din Republica Socialistă România

I S T O R I C U L

Comunităţii A. Z, Ş. din Gom. Izvoarele Sucevei

Coperta noastră înfăţişează actu­alul locaş de închinare al Comuni­tăţii Adventiste de Ziua a Şaptea din comuna Izvoarele Sucevei, jud. Suceava.

Aşezată pe înălţim ile munţilor din nordul îndepărtat al Bucovinei şi înconjurată de văi în care se prăvălesc sau şerpuiesc repezi şu­voaie de ape, acest locaş, parcă rătăcit în verdeaţa bogată a dea­lurilor, pare ca fiind o adevărată „cetate pe un munte, care nu poate să rămînă a scu n să ... şi lu­minează tuturor". Matei 5, 14.

înfiinţată in 1930, Comunitatea a avut în prima parte a existenţei sale o istorie zbuciumată din cauza Unturilor aspre ale trecutului. A doua parte a istoriei sale este însă luminoasă şi plăcută. Credincioşii ei risipiţi printre m inunatele dealuri bucovinene nu vor uita niciodată frumoasele clipe ale începuturilor şi nici adevăratele sărbători şi os­peţe spirituale ale acestei .„Came­re de Sus“ din m unţii Bucovinei.

Zilele măreţelor îm pliniri ale iu ­biţilor noştri fraţi şi surori din co­munitatea Izvoarele Sucevei, vor rămîne neşterse pentru totdeauna în inim ile fam iliei advente şi se vor materializa necontenit în m ul­ţumiri şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu, de Biserică şi de Auto­rităţile în drept, care au contribuit cu înţelegerea, ajutorul şi sprijinul lor la edificarea acestui frumos locaş de închinare al Bisericii Ad­ventiste de Ziua a Şaptea.

Anul LIX ianuarie — februarie

1981

Hayitia preşedintelui

Stăm iarăşi în faţa unui nou an. Noi ori­zonturi, noi speranţe, noi responsabilităţi şi de ce nu, noi bucurii şi împliniri de legitime as­piraţii sfinte.

Anul care a trecut aşa de repede, a fost un an plin de evenimente majore, care au marcat atît împliniri istorice din viaţa Bisericii noas­tre, cît şi evidenţierea cu pregnanţă a largei înţelegeri de care ne bucurăm în patria noastră.

Pentru realităţile vieţii noastre religioase, aducem slava cuvenită numelui Celui Atotpu­ternic, pentru că „mare este bunătatea Lui fa ­ţă de noi şi credincioşia Lui ţine in veci“. Ps. 117,2.

Pentru adierea plăcută şi reconfortantă a libertăţilor de care ne bucurăm pe meridianele ţării noastre, aducem recunoştinţa noastră ce­lor ce stau la cîrma împlinirilor noastre naţio­nale, asigurîndu-i de ataşamentul şi dăruirea noastră totală pentru înfăptuirea a tot ceea ce este bun şi spre binele şi fericirea tuturor.

Ne stau înainte clipele unui nou an, pe ca­re îl privim cu optimism şi încredere. Consi- dtrăm ocaziile ce ni le va prilejui tot atîtea binecuvîntari ce se cer materializate în toate compartimentele vieţii noastre.

Stimaţi fraţi, stimate surori şi stimaţi fraţi conlucrători. De fiecare dată cînd am stat în faţa liniei de demarcaţie dintre vechi şi nou, ne-am înfiorat la gîndul neprevăzutului şi ne­am plecat în umilinţă înaintea cerului, luindu- ne hotărîri mari, pe care însă... nu totdeauna le-am onorat. Nu este sosit cumva ceasul ca să no împlinim „juruinţele făcute Celui Prea Înalt ?-. Ps. 50,14.

In acest moment de cumpănă, gîndul ni se duce la marele bărbat al lui Dumnezeu, Iosua. După încheierea lucrării lui Moise, Domnul Dumnezeu îl chemă să continue lucrarea mare­lui titan. în faţa perspectivei ce i se înfăţişa, Issua se adresă întregului popor, spunînd :

„Sfînţiţi-vă, căci mîine Domnul va face lu ­cruri minunate în mijlocul vostru“. Iosua 3,5.

Iosua era pe deplin conştient de faptul că lucrarea la care era chemat nu se putea face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Domnului (Zaharia 4,6). De aceea, el arătă ca­lea pe care trebuia s-o urmeze întreaga suflare. Era calea unei sincere şi deschise apropieri dc Dumnezeu, calea sfinţirii zilnice. Calea regle­mentării tuturor problemelor spirituale cu Dumnezeu, condiţie a înfăptuirii — de către Dumnezeu — a unor lucrări mari şi minunate.

După secole de experienţe, trebuie să ad­mitem că nu există nici astăzi o altă cale pen­tru copiii şi slujitorii lui Dumnezeu, decît ca­lea sf in ţir ii; calea identificării noastre depline cu Domnul şi Mîntuitorul nostru Isus Hristos. Singura cale ce răspunde idealurilor şi dezide­ratelor noastre spirituale.

Puritatea credinţei ce ne identifică cu ce­rul nu constă în nici una din formele prin care se manifestă — adesea — viaţa noastră reli­gioasă. Credinţa mântuitoare ne duce la înţe­legerea şi realizarea cerinţci divine pe care apostolul Pavel o enunţă a s t fe l : „Să ne cură­ţim de orice întinăciune". 2 Cor. 7,1.

Cît de dureros este pentru Mintuitorul ca­racterul nostru rău, neadevărul, ingîmfarea li- rxi. Cu toate acestea, Ei ne invită ia E i : „Veniţi ia Mine... toţi“. Matei 1,28. Sintem invitaţi a aduce la El toate slăbiciunile noastre. Căci noi nu vom fi pregătiţi pentru părtaşia cu t i , decît numai atunci cînd vom ii curăţiţi prin puterea Lui (H.L.L./478—479).

Sînt mulţi aceia care consideră că ei au de dus lumii o solie. O teorie pură şi frumoasă. Dar să nu uităm că „ultima solie a harului «e trebuie să fie vestită lumii, este prezentarea, revelarea caracterului Său, CARE ESTE IUBI­RE4* (C.O.L./415— 416). De aceea consider şi în­drăznesc a afirma că, prin excelenţă, lucrarea noastră este demonstrarea vieţii noastre de co­muniune cu Domnul Hristos. Aceasta pentru că nu oricine zice : ,.Doamne, Doamne va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Ta­tălui Meu care este în ceruri“. Matei 7,21.

Deschiderea inimii spre libertatea de a îm ­plini voinţa lui Dumnezeu, aceasta vrea să spu­nă Domnul Hristos atunci cînd spune : „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele14. Ioan 14,15. Dragostea, este deci ceva mai mult decît nu­mai nişte simţăminte bune de inimă. Ea este activă, transformînd viaţa şi aducînd pe om în armonie cu Dumnezeu. Iubirea lui Dumnezeu în viaţa noastră schimbă păcatul în sfinţire, neascultarea în supunere şi ascultare deplină de glasul cerului, iar ura... în iubire. Cel care a cunoscut astfel, pe Hristos trebuie să ajungă la integritatea morală a vieţii sale, la o viaţă de neprihănire după modelul vieţii Mîntuito- rului nostru, care ne-a spus : „Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu“. Ioan 13,15.

Iată deschideri ce ne invită a păşi cu încre­dere pe drumul împlinirii lor în noul an în care am intrat.

Paralel cu urmărirea idealului de sfinţire, sîntem chemaţi a ne face toată datoria faţă de obligaţiile zilnice ce ne revin, care — şi ele — sînt o parte o umblării noastre înaintea lui Dumnezeu. Conştiinciozitatea, hărnicia şi per­severenţa noastră să transforme energia muncii noastre în valori materiale, pentru ca să pu- ţem avea ca binecuvîntarc cotidiană „pîinea noastră cea de toate zilele".

„Dacă ştiţi aceste lucruri", spunea Domnul şi Mîntuitorul nostru, atunci „ferice de voi da­că le faceţi44. Ioan 13,17.

D. Popa

Dinîndemnulcugetului

Sfintele Scripturi ne învaţă în m od clar faptu l că în tim p ce ne închinăm Viului Dum nezeu şi avem în sufletele noastre dorinţa m în- tuirii slujind cu credincioşie Celui ce ne-a răscumpărat prin sîngele Său, sîntem In acelaşi timp o mică parte din marea fam ilie a societă­ţii, cetăţeni loiali ai patriei noas­tre, Republica Socialistă România.

In această calitate sîntem datori a promova spiritul desăvirşirii des­toiniciei noastre în toate ramurile vieţu sociale.

Trebuie să recunoaştem şi să subliniem aici justeţea constatării că nu poate fi c ineva un bun cre­dincios, moştenitor a l îm părăţiei veşn ice a lui Dumnezeu, atîta timp cît e l este certat cu norm ele de convieţuire socială şi nu respectă dintr-un cuget bun, legile societăţii în cadrul căreia îşi trăieşte viaţa cotidiană.

în ceea ce priveşte comporta­m entul nostru — al oam enilor credinţei — cum ne place a ne nu-

Cuprinsul— Istoricul Comunităţii

Izvoarele Sucevei . . c. I

— Pagina preşedintelui c. II

— Din îndem nul cugetului 1

— Desăvirşirea :Este oare posibilă ? (III) 3

— R e a l i z ă r i ........................... 5

— Sfinţirea Sabatului . . 6

— Un adevăr totdeauna pre­zent .................................8

— Epistola către Evrei . . 10

— In v a ţă -n e . . . să ne ru­găm ...................................... 14

— Izvoarele de inspiraţie ale pastorului . . . . 17

— Sfîrşit de cale . . . 19

Din viaţa bisericii . c. III

„Toată S crip tu ra este insu fla tă de D u m n e z e u şi de folos ca să înveţe , să m u s tre , să îndrep te , să dea în ţe lepc iu ne în neprihănire , p e n tru ca o m u l lu i D u m n eze u să f ie desăvîrş it şi cu to tu l destoinic p e n tru orice lucrare b u n ă “.

2 T im . 2, 16—17.

mi. avem un m inunat îndemn scripturistic, acela al sfîntului apostol P avel în 1 Tim. 2,1—3 :

„Vă îndem n dar, înainte de toate să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oa­menii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sint înălţaţi în dregăto­

rii ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi l in iştită cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, M întuitorul nostru.“

A face rugăciuni pentru toţi oa­menii, pentru cei ce sînt înălţaţi în dregătorii, înseam nă m ult mai mult decît nişte cuvinte formale în cereri sau mulţumiri înseamnă o armonioasă înrolare împreună cu tcţi oamenii de oine în marea ope­ră de înălţare şi prosperitate social- economică din patria noastră.

Legea fundam entală a ţării noastre, Constituţia, stabileşte în acest sens drepturile şi îndatoririle lundam entale ale cetăţenilor atit în cadrul societăţii c ît şi în relaţia ra cu statul. Ea conţine garanţiile de ordin economic şi juridic al vieţii, existenţei, libertăţii şi dez­voltării — sub toate aspectele — a omului şi personalităţii sale.

Drepturile şi libertăţile funda­m entale sint acele posibilităţi ale cetăţeanului de a exercita anumite acţiuni care sînt esenţiale pentru asigurarea existenţei şi dezvoltării sale 111 societate. Aceste drepturi şi libertăţi fundam entale s i n t : drep­tul ia muncă, dreptul la odihnă, dreptul la asigurări sociale, dreptul la învăţătură, dreptul la proprieta­te personală, libertatea de conşti­inţă, libertatea religioasă etc- Cu privire la aceste drepturi art. 17 din Constituţie sună astfel :

„Cetăţenii Republicii Socialiste România, fără deosebire de naţiona­litate, rasă, sex sau religie, sînt egali In drepturi în toate domeniile vieţii economice, politice, juridice, sociale şi culturale. Statul garan­tează egalitatea în drepturi a ce­tăţenilor. Nici o îngrădire a aces tor drepturi şi nici o deosebire în exercitarea lor pe tem eiul naţiona­lităţii, rasei, sexului sau religiei, nu sînt îngăduite. Orice m anifesta­re avînd ca scop stabilirea unor asemenea îngrădiri, propaganda na- ţionalist-şovină, aţîţarea urei de rasă sau naţionale sînt pedepsite prin lege.“

îndatoririle fundam entale sînt acele obligaţii care revin tuturor

cetăţenilor. Ele sînt : îndatorirea de a respccta Constituţia şi legile, în ­datorirea de a apăra patria, înda­torirea de a contribui cu cuvîntul şi exem plu l la îndeplinirea tuturor obligaţiilor cetăţeneşti.

Sîntem profund recunoscători bunului Dum nezeu şi mulţumitori conducerii ţării noastre pentru li­bertăţile largi care ni s-au acordat, şi care şi-au pus pecetea lor pe realităţile vieţii spirituale în gene­ral şi pe viaţa religioasă în spe­cial. Expresia concretă a libertăţii de conştiinţă, libertatea religioasă este o realitate şi un drept cons­finţit tuturor cetăţenilor de către statul nostru prin Constituţia ţării în articolul 30 : „Libertatea conşti­inţei este garantată tuturor cetăţe­nilor Republicii Socialiste Româ­nia. Oricine este liber să împărtă­şească sau nu o credinţă religioasă. Libertatea exercitării cultului reli­gios este garantată. Cultele reli­gioase se organizează şi funcţio­nează liber. M odul de organizare şi funcţionare al cultelor religioase este reglementat prin lege. Şcoala este despărţită de biserică. Nici o confesiune, congregaţie sau com uni­tate religioasă nu poate deschide sau întreţine alte instituţii de învă- ţăm înt decît şcoli speciale pentru pregătirea personalului de cult“.

Cadrul juridic în care cultele din ţara noastră îşi organizează şi desfăşoară activitatea lor este s ta ­bilit prin „Legea pentru regimul general al Cultelor" nr. 177/1948. Prin Legislaţia şi măsurile luate, statul nostru asigură şi garantează dreptul fiecărui cetăţean de a crede, de a aparţine unei confe­siuni religioase şi deci de a împăr­tăşi sau nu o credinţă religioasă. Fiecare cetăţean este liber să crea­dă sau să nu creadă după cum îi dictează conştiinţa şi nu poate fi constrîns să aparţină unui cult oa­recare sau să mărturisească altceva decît ceea ce crede. Această largă libertate şi reglementare profund umanistă, care pune în evidenţă şi apără cel mai valoros capital al naţiunii noastre, omul, trebuie , să ne inspire la o adîncă conştiincio­zitate în toate dom eniile vieţii noastre spirituale. Să fim recunos­cători, şi în acelaşi timp să res­pectăm prevederile legii care înlă­tură ura confesională prin acte care stînjenesc liberul exerciţiu al unui cuit religios recunoscut, prin art. 318 din Codul Penal de unde ci­tăm : „împiedicarea sau tulburarea libertăţii de exercitare a vreunui cult religios, care- este organizat şi

Ianuarie-Februarie 1981 1

funcţionează potrivit legii se pedep­seşte cu închisoare de la o lună la şase luni sau cu amendă. Cu ace­eaşi pedeapsă se sancţionează fap ­ta de a obliga o persoană prin constrîngere să participe la servi­ciile religioase ale vreunui cult sau să îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult“. A cest principiu se reflectă şi în Legea slobozeniiei (a libertăţii) pro­clam ată de Sfînta Scriptură, unde c i t i m : „Fraţilor voi aţi fost che­m aţi ia slobozenie. Numai, nu fa ­ceţi din i-iobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea păm întească, ci sluj iţi-vă unii altora în dragoste. Căci toată Legea se cuprinde în- tr-o singură poruncă : ’să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine în ­suţi". Gal. 5,13—15.

In libera lor manifestare, prin practicile şi ritualurile lor cultele nu trebuie să cpntravină Constitu­ţiei şi securităţii statului, ordinei publice sau bunelor moravuri. Nu trebuie ca prin propovăduirile lor, să denigreze, să jignească sau să subestim eze credinţa altora. De a lt ­fe l în acest dom eniu avem şi în ­demnul .?i avertizarea Cuvîntului care spune : „Nu v ă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor ' Cine vor­beşte de rău pe un frate, sau 11 judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea". In acest spirit trebuie să ne desfăşu­răm viaţa noastră spirituală şi obş­tească.

In spiritul celor arătate mai sus, în ţara noastră există o armo­nioasă şi fructuoasă colaborare între organele publice, stat ş i biserică. Această colaborare asigură posibi­litatea desfăşurării v ieţii noastre religioase în conformitate cu măr­turisirea de credinţă şi Statutul de organizare şi funcţionare al Cultu­lui.

Prin Legea 63/1974 se pune un accent hotărît asupra apărării pa ­trim oniului cultural-naţional, iar prin Decretul 472/1971 se constituie fondul arhivistic naţional pentru păstrarea şi valorificarea docum en­te lor de valoare istorică, culturală sau spirituală. Este b ine să în ţe le ­gem clar că relaţia dintre stat şi biserică nu presupune şi nu în ­seam nă am estecul statului în viaţa şi practica cultelor religioase. Acest raport asigură înlăturarea oricărei discriminări între cultele religioase din ţară. Aducem vii mulţumiri lui Dum nezeu pentru că s întem popor al viitorului luminos, popor al profeţiilor sfinte, dar în acelaşi tim p ne declarăm cu toată convingerea noastră oam eni ai pre­zentului, deoarece considerăm v a ­labilă întrebarea tulburătoare aapostolului P e t r u : ......ce fe l deoam eni ar trebui să fiţi v o i prin- tr-o purtare sfîntă şi evlavioasă ?“ 2 Petru 3,11. Această întrebare pe lîngă viaţa noastră spirituală, reli­gioasă vizează şi purtarea noastră zilnică.

U n alt dom eniu al activităţii noastre este isprăvnicia în visteria sfîntă din casa Domnului. Aposto­

lu l Petru ne îndeam nă : „Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dum nezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a prim it11. 1 Petru 4,10. Iar Iosua îndem na pe poporul a l e s : „Acum tem eţi-vă de Dom nul şi slujiţi-I cu scum pătate şi credin- cioşie". S întem îndem naţi şi noi ca în arm onie cu sfaturile prim ite în Cuvîntui lui Dum nezeu să luăm am inte la acele norme legale ce re­g lem entează activitatea şi disciplina financiară în Cult. Ream intim pre­vederile Circularei 321/1973 a Co­m itetului U niunii precum şi preve­derile D ecretului 209/1976 privind administrarea corectă a fondurilor. M ijloacele m ateriale sînt o binecu- vîntare pentru Biserică. Ele sînt şi mijlocul de încercare a credin- cioşiei noastre.

Colectarea zecimilor şi a daru­rilor se face în continuare num ai în Locaşul de c u l t : la Şcoala de Sabat, darurile Şcolii de Sabat, iar la serviciul div in de dimineaţă, zecimile şi cele la lte daruri.

In activitatea noastră dorim să vă atragem atenţia asupra unui alt aspect social ş i anume „lucrarea de binefacere", greşit înţeleasă şi practicată în un ele cazuri. Este adevărat că M întuitorul ne spune : „Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi". Mat. 26,11. Dar tot Cuvîntui Sfînt ne arată unele m otive care duc pe unii oam eni la sără­cie : „Cine lucrează cu o m înă le ­neşă sărăceşte". Prov. 10,4 p. p. sau „cine iubeşte petrecerile va duce l ip s ă ...“. Prov. 21,17 p.p. Să f im deci cu luare aminte şi să ana­lizăm bine faptele noastre de b ine­facere ca nu cum va să încălcăm atît prevederile scripturistice cît şi norm ele legale în acest domeniu.

Dorim aici să v ă m ai ream intim obligaţia fiecăruia de a apăra onoarea şi bunul num e al ţării noastre. In sprijinul acestei atitu­dini ne v ine în ajutor Legea nr. 23/1971 privind apărarea secretului de stat. A ceastă lege pe lîngă fap­tul că reglem entează păstrarea se ­cretului de serviciu, a datelor ce nu sînt date publicităţii m ai regle ­m entează şi condiţiile de fotogra­fiere, film are . şi executare a unor lucrări de artă plastică în anum ite legiun i ale ţării. Tot acestui scop slujeşte şi H.C.M. 19/1972. în sp ir i­tu l prevederilor acestor norme sîn ­tem îndem naţi să apărăm num ele cel bun al ţării noastre şi să v e ­ghem ca să nu fie scoase din ţară unele bunuri de valoare naţională şi culturală. Este bine să ne rea ­m intim de obligaţia noastră cetăţe­nească prin care în afară de ru­dele de gradul întîi să îndrumăm orice oaspete străin în locurile de cazare stabilite prin lege.

Să luăm deci am inte la cuvin ­te le proorocului Ieremia : „Urmă­riţi binele c e tă ţ i i ... şi rugaţi-vă Dom nului pentru ea, pentru că fericirea voastră atîrnă de ferici­rea ei“. Ier. 29,7.

PastorTimiş Alexandru

Preşedin tele C onferin ţe i Clu}

£ onlinuăm în numărul de faţă publicarea părţii a treia a

acestui studiu, partea a doua fiind publicată în Nr. 3—4 (martie-aprilie)1980.

Experim entînd puterea sa lva­toare a Dom nului Hristos, neprihă- nirea noastră, noi ne dăm seama de neputinţa noastră de a rezolva lucrurile, de nevoia de a ne da sea ­ma de slăbiciunea noastră, încre- dinţîndu-ne astfel pe deplin şi de- pinzînd în totul de puterea haru- lui răscumpărător. în lucrurile lui Dumnezeu trebuie să se dea pe f i - ţă perseverenţă ca şi în legăturile noastre cu Dumnezeu prin rugăciu­ne şi studierea Cuvîntului lui D um ­nezeu. Noi ne concentrăm nădej­dea şi credincioşia noastră în Hris-

| tos, coste aceasta oricît ar costa şi în ciuda slăbiciunii ce există. Prin această atitudine, cum şi prin dez­voltarea creştină, se m anifestă m a­turitatea v ieţii de credinţă-

Noi construim mereu casa noas­tră spirituală pe Hristos, Piatra cea Vie. Consacrăm lui Dumnezeu poziţia noastră, oricare ar fi ea, cum şi practicile noastre, eare nu sînt în armonie cu Cuvîntui lui Dumnezeu. Mîntuirea prin har, niciodată nu îndreaptă atenţia noas­tră înapoi spre realizările noastre, spre neprihărirea noastră spre pre­tenţiile noastre de o perfecţiune m e ­reu .crescîndă. Noi privim mereu la Isus, Creatorul şi Desăvîrşitorul cre­dinţei noastre.

„Cu cît ne apropiem m ai mult de Isus, cu atît vom recunoaşte mai m ult păcătoşenia noastră ; căci şi vederea noastră se face mai cla­ră, şi cusururile noastre se văd m ai mari, comparate cu desăvîrşirea lui Hristos. Aceasta este dovada că a- măgirile lui Satana şi-au pierdut puterea asupra noastră şi că nute- rea dătătoare de viaţă a Duhului Sfînt a început să lucreze în noi...

„Cu cît ne vom crede şi ne vom aprecia mai puţin, cu atît vom crede mai m ult în Mîntuitorul nostru si vom preţui curăţia si bunătatea Sa. Cu cît sim ţul nevoii noastre ne în ­deam nă mai m ult spre Domnul şi spre Cuvîntui Său, cu atît vom do- bîndi idei mai înalte despre carac­terul Său, şi ne vom forma m ai m ult după chipul Său.“ (C.C.H. 63- 64).

Intr-un anum it sens, creşterea, desăvîrşirea creştină este un lucru curios, straniu Cînd venim de pri­ma dată la Hristos, experim entînd iertarea şi regenerarea Lui, nu vom simţi deloc „nici o condamnare", „nici o osîndă". In im ile noastre au fost curătîte şi strălucim de o v ia ­ţă nouă. H ainele noastre se înfăţi­şează totdeauna albe, pentru că am fost îmbrăcaţi în hainele îndreptă­ţirii lui Hristos. Dar cu trecerea timpului, noi sîntem îngrijoraţi de faptul că n-am făcut tot ceea ce trebuie să facem . N-am fost ceea ce am fi dorit să fim. Avem conştienţa

im perfecţiunii noastre, m ult mai viu,

muu Curierul Adventist

= DES ĂV î R 51R E Am ai puternic decît pînă acum. Cu scurgerea anilor noi am ajuns tot m ai nem ulţum iţi de noi înşine. In acelaşi tim p însă, starea aceasta Poate să se datoreze înţelegerii pă ­cătoşeniei noastre, a simţămîntului grozăviei păcatului şi a ceea ce în- însem nează im perfecţiunea. Poate că nu sîntem acum mai puţin curaţi decît am fost înainte, dar Duhul Sfînt ne-a deschis ochii, a sensib ili­zat înţelegerea şi sim ţăm intele noas­tre. Greşeli ce altă dată erau ascun­se, neluate în seamă, sînt acum des­coperite. Păcate ascunse, acoperite, sau desconsiderate ca atare, sînt a- cum privite şi considerate după m e­rit. Viziunea noastră morală şi sp i­rituală este m ai clară şi ne descoperă imperfecţiunile. Urechea sensib ili­zată acum, aude şi pricepe disensi­unile lăuntrice. Cercetarea de sine făcută în toată curăţia inimii, scoa­te la iveală ceea ce în trecut nu era observat. Conştienta păcatului creş­te în noi nu pentru că răul, păcatul a crescut, s-a dezvoltat în viaţa noastră, ci pentru că iubirea de că­tre noi a neprihănirii a devenit m ult mai intensă. Slăbiciunea m o­rală şi diformităţile spirituale nu ne vor frărpînta şi chinui m ai niult decît atunci rînd ne-am apropiat mai mult de Hristos- Nu creştinul cel mai imperfect, cel m ai puţin sp i­ritual este acela care este cel mai m ult conştient de imperfecţiunea sa, ci creştinul care zilnic devine tot mai mult asem enea lui Hristos.

Sinceri fiind, o mare parte din a- nalizele lăuntrice pe care le facem asupra caracterului nostru, sînt su­perficiale şi cu totul convenţionale. N e felicităm reciproc «entru cele ce... am reuşit să realizăm, pînă în mom entul în care sîntem puşi la probă, în cuptorul încercărilor ,de către Dumnezeu. O punere la încer­care mai severă a temperamentului nostru, a curajului nostru şi a răb­dării noastre, va da pe faţă cît de departe sîntem noi de ideal, cu toa­te că ne gîndim mereu cît de mult am realizat noi- Totuşi această nouă expunere a încrederii noastre în noi înşine, cum şi nervtin ta noastră de a face faţă ispitirii şi încercărilor devin mijloace pentru corectarea scăderilor noastre. Noi constatăm că se înregistrează creşteri chiar şi în stare de crescîndă conştienţă a păcătoşeniei noastre. Zi dună zi, noi ne desnărţim de unele concepţii cu privire la o moralitate m ai leje ­ră, pe măsură ce aiungem să în ţe ­legem mai bine şi m ai profund ne- prihănirea cea veşnică. Cu un sens acut al limitării şi scăderilor noas­tre, trecînd prin ispite puternice, noi învăţăm să creştem în în ţe lep ­ciune, în um ilinţă şi în asemănarea noastră cu Domnul Hristos. La în ­ceput, noi eram siguri de noi. Creş­tini fiind... păzim poruncile, aşa

e s t e ea

o a r e

p o s i b i l ă ?

(IM)cum le înţelegem . Venind mai a- proape de Dom nul Hristos, ne dăm m ai bine seam a de m otivele ascun­se, lăuntrice, de intenţiile egocen- tris’te care au marcat atît de m ult viaţa noastră religioasă. Şi totuşi, înaintea lui Dum nezeu noi am cres­cut de Ia adînea cercetare de sine, la noi şi profunde cercetări de sine, de la tărie, la tărie ; am putea spu­ne că am parcurs o zi de mers care ne-a apropiat m ai m ult de... CASĂ. Ar trebui ca nem ulţum irea noastră, faţă de stareţ morală şi spirituală. în orice moţnent al căii spre îm părăţia lui Dumnezeu, să fie rezultatul unor aspiraţii puternice şi al unor dorinţe spirituale mai

mari. Aceasta este poziţia biblică cu privire la creşterea creştină, p î­nă la revenirea Domnului.

„Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asem enea cu moar­tea L u i ; ca să ajung cu orice preţ, dacă voi putea, la învierea din morţi. Nu că am şi cîştigat premiul, sau că am ajuns d e să v îr ş it ; dar alerg înainte, căutînd să-l apuc, în- trucît şi eu am fost apucat de Hris­tos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru : uitînd ce este în urma mea, şi aruneîndu-m ă spre ce este în ­ainte, alerg spre ţintă, pentru pre­miul chemării cereşti a lui Dum ne­zeu, în Hristos Isus“. Filipeni 3, 10— II.

MINTUIT PRIN HAR

„Harul m eu îţi este de ajuns ; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvîrşită- Deci mă voi lă ­uda m ult m ai bucuros cu slăbiciu­nile mele, pentru ca puterea lui Hristos să răm înă în mine. De ace­ea simt plăcere în slăbiciuni. în de­făimări, în nevoi, în prigoniri ,în strîmtorări, pentru Hristos ; căci cînd sînt slab, atunci sînt tare.“ 2 Cor. 12,9—10.

Harul este favoarea veşnică şi li ­beră a lui Dumnezeu, manifestată faţă de cei slabi, de cei vinovaţi şi nevrednici. Harul este cu totul dife ­rit de orice pretenţie a valorii om e­neşti şi a perfecţiunii în afara pă­catului. Harul este prezent acolo unde există păcătoşenie omenească. El abundă, se revarsă peste slăbi­ciunea omenească. Păcătoşii sînt singurele persoane cu care harul are de-a face. Noi trăim în fiecare clipă prin har şi sîntem mîntuiţi prin harul inepuizabil al lui Dum ­nezeu

Noi trebuie să trăim numai prin Hristos, în timp ce recunoaştem actuala noastră stare păcătoasă Mîntuirea prin har înseninează a te scutura de nebunia implantării eu- lui nostru în centrul preocupării noastre, îm preună cu credinţa că noi trebuie să ajungem la desăvîr- şirea v ieţii lipsite de păcat, pentru a ne asigura mîntuirea.

M întuirea prin har nu este un tratament pentru vindecarea tutu­ror suferinţelor. Lucrarea harului nu este ceva magic care să trans­forme slăbiciunea şi nevrednicia noastră în putere şi eficienţă per­sonală, mai înainte de venirea Dom ­nului Hristos. Mîntuirea n n n har ne somează să ne mărturisim sta­rea noastră păcătoasă şi să conlu­crăm la schimbarea ei, pînă la v e ­nirea Domnului Hristos, cînd 11 vom vedea faţă către faţă Cp»a ce este o certitudine în mîntuirea prin. har, nu este faptul că viaţa noastră va fi transformată în mod magic într-o viaţă linsită de păcat. Ceea ce aduce mîntuirea prin har, este faptul că biruinţa este desăvîr­şită în slăbiciunea noastră.

„Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-1 atrage Tatăl". Ionn 6,44. Acest text ne învaţă faptul că păcă­tosul este mîntuit numai prin har, dar nu este nimic în acest text ca­re să scuze cumva păcatul. Cu toate acestea, datorită faptului că sîntem neputincioşi, din cauza pă­catului, noi trebuie să trăim totdea­una prin harul lui Dumnezeu.

Un singur lucru este cîar, şi anu­me : dacă harul mîntuitor si trans­

Ianuarie-Februarie 1981 3

formator al lui Dum nezeu ar fi re­tras la un m om ent dat, atunci ne-ani afunda în adincim ile păca­tului şi am pieri pentru totdeauna.

„Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea m are cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă îm preună cu Hristos (prin har sînteţi mîntuiţi). El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şe- dem îm preună în locurile cereşti, în Hristos Isus, ca să arate în v ea ­curile viitoare nem ărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui fa ­ţă de noi în Hristos Isus. Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi ; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi sîntem lucrarea mîinilor Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dum nezeu mai dina­inte, ca să um blăm în ele“. Efes. 2, 4—10.

Cît de absurd este de a presupu­ne că pentru a fi mîntuiţi prin har şi pentru a recunoaşte păcătoşenia inim ii om eneşti, însem nează a încuraja păcatul în viaţă. Cei care sînt cei m ai sensibili faţă de natu­ra păcatului dinăuntrul lor, sînt aceia care caută în mod continuu eliberarea de puterea lui, prin de­pendenţa lor de Hristos. Există o continuă neîncredere în noi înşine şi o dependenţă m ereu crescîndă de puterea lui Dumnezeu.

N ici un păcat nu trebuie să aibă puterea şi stăpînirea asupra noas­tră. Păcatul nu trebuie să fie în nici un fe l stăpînul nostru ; căci Hristos este Dom nul şi Stăpînul nostru. Creştinul cu o „inimă desă­vîrşită" trăieşte într-o stare de har, pînă la venirea Domnului. „Să ne uităm ţintă la căpetenia şi desă- vîrşirea credinţei noastre ,adică la Isus“. Evr. 12,2. Niciodată nu tre ­buie să ne îndoim de iertarea şi iubirea mîntuitoare a lui Dum ne­zeu. Cu toată inim a şi fiinţa noas­tră, noi trebuie să ne predăm zil­nic viaţa noastră Lui.Toată desă- vîrşirea unei v ieţi lipsite de păcat se află în Persoana lui Hristos. Noi sîntem desăvîrşiţi în măsura în care noi trăim în El şi nicidecum în noi înşine.

IUBIREA — CALEA M INUNATA

Suma totală a unei vieţi desăvîr- şite este aceasta : „Să iubeşti pe Domnul, Dum nezeul tău, cu toată inim a ta, cu tot sufletul tău, şi cu toată puterea ta. Aceasta este cea dintîi şi cea m ai mare poruncă. Iar a doua, asem enea ei, este : ’Să iu ­beşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Mat. 22, 37—39.

„Aţi auzit că s-a zis : ’Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău’. Dar eu vă spun : Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecu- vîntaţi pe cei ce vă blastămă, fa ­ceţi bine celor ce vă urăsc, şi ruga- ţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi

vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tată­lui vostru care este în c e r u r i; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploa­ie peste cei drepţi şi peste cei n e ­drepţi. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată m ai aştep ­taţi ? Nu fac aşa şi vam eşii ? Şi dacă îm brăţişaţi cu dragoste nu ­mai pe fraţii voştri, ce lucru neo­bişnuit faceţi ? Oare păgînii nu fac la fel ? Voi f iţi dar desăvîrşiţi, du­pă cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvîrşit “ Mat. 5, 43—48.

Porunca de a fi desăvîrşiţi, cu­prinsă în aceste texte, se concen­trează în capacitatea noastră de a iubi aşa cum iubeşte Dumnezeu. Pentru a fi în stare a iubi pe Dum nezeu cu toată inima noastră şi pe aproapele nostru ca pe noi înşine, noi trebuie să fim părtaşi ai iubirii desăvîrşite a lui Hristos. Penti'u a m anifesta această iubire, însem nează a ne împărtăşi de viaţă şi calitatea iubirii lui Dumnfezeu. Noi care avem o astfel de iubire, sîntem într-o completă arm onie şi unitate cu Hristos.

„Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată eşti în Mine, şi Eu în

Tine ; ca şi e i să fie una in noi, pentru ca lum ea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să f ie una, cum şi noi sîntem una, Eu în ei, şi Tu în Mine; pentru ca ei să fie în chip desăvîrşit una, ca să cunoască lum ea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.-. Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a c u n o scu t; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Eu le-am făcut cu­noscut N um ele Tău, şi li-L voi mai face cunoscut pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.“ Ioan 17, 21—26.

Creştinul care are această iubire a lui Hristos în el şi o dă pe faţă, o manifestă, are o dragoste de-

săvîrşită. Cel care trăieşte neprihă- nirea lui Hristos, are în viaţa sa o neprihănire desăvîrşită- Credin­ciosul în a cărui yiaţă se văd roa­dele Duhului Sfînt, are roadele de­săvîrşite ale Duhului Sfînt şi este un părtaş al acestor roade. Credin­ciosul care are credinţa lui Isus, este un părtaş al credinţei desă­vîrşite. Aceste calităţi poate că nu sînt pe deplin experim entate şi în ­ţelese, poate că ele nu se realizează la scara adevăratelor şi deplinelor lor posibilităţi, dar iubirea pe ca­re o avem , este o iubire desăvîrşită, în virtutea prezenţei lăuntrice a lui Hristos.

Noi sîntem pe deplin devotaţi a- cestui ideal, cu o consacrare fără rezervă faţă de Domnul Hristos. A- ceasta este ţinta pe care s-o urm ă­rim în toată viaţa noastră.

„Sfinţirea însem nează iubire de­săvîrşită, ascultare desăvîrşită, o desăvîrşită conformare faţă de v o ­inţa lui Dum nezeu " (A.A./565).

„Aceia care iubesc pe Dumnezeu, au sigiliul lui Dumnezeu pe frun­ţile lor.“ (S.D. 51).

Problem a nu este dacă noi sîntem capabili să m anifestăm o iubire tot aşa de perfectă şi tot aşa de abso­lută ca şi Dumnezeu, ci dacă noi m anifestăm acum aceeaşi iubire în virtutea prezenţei lăuntrice a lui Hristos în noi- Dacă faptul acesta este o realitate, atunci noi sîntem părtaşi la această desăvîrşire.

Există o înrudire a iubirii între noi şi Domnul Hristos, ce este mai presus şi dincolo de neliniştea slăbi­ciunii şi nevredniciei noastre. Noi sîntem siguri de iubirea veşnică a lui Dumnezeu. Ştim că Duhul Sfînt va continua să lucreze, să aducă la îndeplinire ceea ce Dum nezeu a pus înlăuntrul nostru. Noi sîntem siguri de eficienţa iubirii ce ne-a fost dată- Iubirea cea veşnică a lui Dum ­nezeu pentru noi, grija şi atenţia cea veşnică a îngerilor faţă de noi, lucrarea pe care Hristos o face în ceruri în favoarea noastră, toate acestea ne unesc cu Dum nezeul cel Viu. In m ijlocul tuturor ispitelor şi a încercărilor, a slăbiciunii firii, noi ştim şi experim entăm în viaţa noastră grija şi purtarea de grijă a braţului Dumnezeului cel Veşnic. Nim ic nu trebuie să fie între noi şi Hristos.

Desăvîrşirea sau perfecţiunea fa ­ce referire la plinătatea lui Hristos şi iubirea Sa în noi. A interpreta perfecţiunea în termenii v ieţii tră­ite în afara păcatului, aceasta în ­semnează tendinţa spre conforma­rea faţă de norme, reguli, porunci Atunci, religia tinde să fie plină de nelin işte şi un sim ţăm înt de v ino­văţie la fiecare călcare a acestor reguli.Acest lucru poate duce cu uşurinţă la m anifestarea unei atitu­dini de neplăcere, dezaprobare, de respingere a acelora care se deose­besc de noi şi care nu fac exact aşa cum gîndim noi că ar trebui să facă. Există atunci o mai mare pre­ocupare pentru ceea ce ar trebui

4Curierul Adventist

sau n-ar trebui să facă, şi nu pen­tru ceea ce ei sînt în realitate ca per­soane şi copii ai lui Dumnezeu. In acest caz nu există preocuparea de a fi adevăraţi creştini.

Dar iubirea, prin Duhul Sfînt, cere ca noi să f im oam eni adevă­raţi, iubitori şi nu „perfecţi". Noi nu um blăm după perfecţiune, ci după plinătatea Dom nului Hristos- Iubind pe Hristos cu toată inima noastră şi cu tot cugetul nostru, aceasta nu se referă num ai la realizări m orale sau religioase izolate. Hristos în inim ă însem nează că noi sîntem preocupaţi cu EI. Pe El î l mărturi­sim noi şi nu pe noi şi realizările noastre, nici chiar religioase. Iubi­rea lui Hristos nu-şi concentrează reflectorul asupra noastră. Iubirea nu face din noi piese de muzeu, care să atragă atenţia. Atunci, nu vom încerca să ne conformăm viaţa vreunui precept al Legii- Noi am devenit una cu Hristos în viaţă şi în scopuri. Atunci noi glorificăm pe Dom nul Hristos şi nu pe noi în­şine.

, Moldaprint"

L a G ru p u l şco lar „E lectrocon- ta c t“ d in B o toşan i s-a rea liza t, p e n ­t ru p r im a d a tă în ţa ră . o m aş in ă d e cop ia t a c te d in fam il ia X eros, d e n u m ită , ,M o ld ap rin t“ .

C oncep ţia acestu i a p a r a t a p a r ţ i ­n e u n o r c h im iş ti şi fizic ieni de la In s t i tu tu l de ch im ie m acrom oleeu- la ră „ P e tru P o n i“ d in Iaşi, condus de re n u m itu l acad . C r is ta fo r Si- m ionescu şi re a l iz a re a lu i la B oto ­şan i re p re z in tă u n succes r e m a rc a ­b il p e l in ia în a in tă r i i în v ă ţăm în tu - iu i cu p ro d u c ţia . „ M o ld ap r in tu l“ rea lizează cop ieri pe orice t ip de h îr tie , n u n u m a i p e h îr t ie specia lă , e lim in în d im p o r tu l u n o r a s tfe l de m aşin i.

Aparate pentru studierea apei

L a in s t i tu tu l de ce rce tă r i p ro ­duse a u x il ia re o rgan ice d in M ediaş s -a o rg an iza t u n c o m p a r t im e n t p e n tru e la b o ra re a tehno log iilo r de e p u ra re a a p e lo r u za te a le r îu r i lo r ţă r i i . I n t r e a p a ra te le rea l iz a te aici, p r in au to u o ta re , se n u m ă ră u n u l p e n tru m ă s u ra re a tu rb id i tă ţ i i în a ­in te şi d u p ă t ra ta re , a ltu l p e n tru d e te rm in a re a feno lilo r , u n oxi-geno- m etru , u n u l p e n tru ca ra c te r iz a re a n ă m o lu lu i a c t iv a t etc.

Schimbarea automată a uleiului

A te lie ru l m ecan ic a l î n t r e p r in ­d e r ii PE C O d in T im işo a ra a rea li- ?a t u n ap ara t, a u to m a t p e n tru scfurn 'barea u le iu lu i la to a te t ip u ­r i le de au toveh icu le . A p re c ia t p e n ­t r u e fic ien ţa lui econom ică, s-a ho- t ă r î t in tro d u c e rea lu i în fab rica ţie . P r im e le 50 b u c ă ţi se a f iă în lucru .

Credinţa că în cele din urmă noi am ajuns la desăvîrşire în toate cerinţele lui Dum nezeu, astfel îneît să ne socotim de acum superiori, primii între oam enii religioşi, nu constituie un răspuns la căutările noastre. N iciodată nu spunem îndea­juns faptul că num ai Hristos este singura şi îndestulătoarea perfecţi­une şi neprihănire a omului. Pro­b lem a de bază este puterea mîntui- toare a Dom nului Hristos şi nepri- hănirea Lui, ş i nu lipsa păcatului din viaţa credinciosului. V iaţa noas­tră este ascunsă cu Hristos, în Dumnezeu. Lucrul esenţial este um ­blarea cu Dum nezeu, în dragoste.

Progresul real în legătură cu per­fecţiunea creştină este înaintare în înţelegerea şi experim entarea trăirii cu Hristos în Dumnezeu. Un stan­dard moral perfect, dar izolat, aşe­zat înaintea noastră, este limitat în puterea lui. Dar o persoană ase ­m enea lui Hristos, este inepuizabilă, cu o nelim itată părtăşie. Noi nu putem aşeza pe Hristos într-un cod dogmatic. Isus realizează şi indivi--

Produs care facilitează coagularea sanguină

Un co lec tiv de sp ec ia liş ti d in c a d r u l . C e n tru lu i de hem ato log ie d in B ucureş ti a d e f in i t iv a t u n p ro ­dus care fa c i l i te az ă c o ag u la rea s a n ­g u in ă l a hem ofilic ii de t ip A : b o l­n a v i c a re p re z in tă s in d ro a m e hem o- rag ice cu lo ca liză ri d iferite , în p r in c ip a l la n iv e lu l a r ticu la ţ ii lo r . N o u l p ro d u s d e n u m it „C rioconcen- 1 rat de g lo b u lin ă an tih em o filic ă " p e rm ite , pe l în g ă s is ta rea h e m o ra ­giilor, şi v in d e c a re a lo r p e cale ch iru rg ica lă , ceea ce n u e r a posib il p in ă acum .

Năm ol terapeutic la Covasna

A fost d e p is ta t şi a n a l iza t u n v a loros z ăcăm în t de n ă m o l în zona G h e ln iţa - Im e n i-O jd u la , ju d e ţu l Co­v asna , a ju n g în d u -se la concluz ia că acest n ăm o l a re c a l i tă ţ i te ra p eu tice deoseb ite în t r a t a r e a b o lilo r r e u ­m atism ale .

M edicament pentru hipertensiune

U n n 6 u m ed ic am e n t p e n tru h i ­p e r te n s iu n e a in t r a t în fa b r ic a ţ ie la T îrg u M ureş. D en u m it „H ipo- r ib “ , nou l p ro d u s este p re z e n ta t su b fo rm ă de co m p rim ate . E l s -a doved it la fe l de e fic ien t ca m ed i­c am en te le u t il iz a te p în ă a cu m în h ip e r te n s iu n ea a r te r ia lă , a v în d şi u n e le a v a n ta je ■: se rea lizează . d in m a te r ie p r im ă au to h to n ă , ad m in is ­t r a r e a lu i n u in cu m b ă efec te . se ­c u ndare , d im p o tr iv ă , c o n tr ib u ie la scăd erea co leste ro lu lu i.

Redacţia(Din presa zilei)

ţlualizează secretul creştinismului, reînnoind m ereu m intea ş i viaţa noastră, trezind în noi, zi de zi, noi puteri, şi dînd la iveală noi e- nergii spirituale.

Solia Dom nului Isus nu se ocupă cu problema obţinerii perfecţiunii, ci cu îm plinirea iubirii Sale în noi.El începe în inim ile şi m intea noas­tră procesul care dă v ieţii abun­denţă- Caracterul Său descoperă nevoile noastre după iubirea răs­cumpărătoare a lui Dumnezeu. Domnul Isus face cunoscut realită ­ţ ile divine, pentru că în El este p li­nătatea lui Dumnezeu. El ne arată ce putem fi, dacă am ajunge ca El să trăiască în noi. „Privind la Isus“, acest fapt ajunge să devină străduinţa iubirii spre realizarea u- nui „om perfect", către măsura p li ­nătăţii lui Hristos. Progresul spiri­tual dă mărturie despre prezenţa Lui în inim ile noastre- Idealul nu este definit printr-o ascultare de o lege. Idealul în Hristos este prea mare ca să fie priceput şi înţeles dintr-o dată. Noi putem îngădui nu ­mai Domnului Hristos să ne iubeas­că în mod desăvîrşit. Trăind în şi cu El şi Hristos trăind în noi, a- tunci nădejdea noastră lucrează mereu spre atingerea idealului creş­tin. Isus aduce cu El nădejde în inim ile noastre, determ inîndu-ne să ajungem de la ceea ce sîntem, la ceea ce în ultim ă instanţă — vom f i : prin har, noi sîntem mîntuiţi.

Părtăşia noastră cu idealul ce ne este pus înainte, nu se realizează prin presiunea preceptelor sau a te ­oriei, ci prin atingerea şi puterea unei Persoane. Iubirea lui Hristos trezeşte în inim ile noastre acea iu ­bire, care ne face să împărtăşim ide ­alul Său, scopurile Sale şi lucrarea Sa de salvare a celor pierduţi în păcat. Iubind pe Hristos, ne facem părtaşi de triumful, de biruinţa Sa.

Este făgăduinţa, angajam entul di­vin acela al transformării, al restau­rării — în final — a acelei v ieţi de- săvîrşite, pentru care El ne-a creat. Făgăduinţa aceasta, de a deveni ase ­m enea Lui, persistă încă în inim ile noastre, ne inspiră acţiunile vieţii şi ne reînviorează spiritul. In slăb i­ciunea noastră sîntem aliaţi cu pu­terea Sa. Chiar dacă vedem „ca în- tr-o oglindă, în chip întunecos" (1 Cor. 13, 12), noi avem totuşi o cu ­noaştere clară a desăvîrşirii Lui. A spera şi a um bla după supremaţia Domnului Hristos în viaţa noastră, şi după asemănarea cu El, constituie un exerciţiu spiritual m inunat şi cel m ai inspirat pe care-1 cunoaş­tem. A ceasta este şi devine o certi­tudine nu în şi prin noi, ci prin Evanghelia iubirii mîntuitoare, care a ajuns să constituie principiul călă­uzitor al inim ii şi v ieţii noastre.

„Iubirea faţă de Dumnezeu, trebu­ie să fie un principiu viu, care să stea la baza oricărei acţiuni, orică­rui cuvînt şi oricărui gînd... Atunci, va fi tot aşa de natural pentru noi

r e a l i z ă r i ❖ r e a l i z ă r i r e a l i z ă r i ❖ r e a l i z ă r i ♦ r e a l i z ă r i

Ianuarie-Februarie 1081 5

de a căuta curăţia şi sfinţirea, ferin- du-ne de spiritul şi exem plul lumii, şi a căuta binele tuturor celor din jurul nostru, aşa după cum îngerii din ceruri aduc la îndeplinire lucra­rea iubirii ce le-a fost încredinţată." (R.H./13 oct. 1888).

Una din prim ejdiile vieţii de creş­tin, este aceea de a-ţi avea privirea şi preocuparea num ai la tine, fără a umbla cu Dumnezeu. Perfecţioniştii religioşi, prea adesea duc o viaţă ca­re se aseam ănă cu o marfă. în ase ­m enea cazuri, este foarte uşor ca ci­neva să se sacrifice pe altarul extre ­m ism ului sau fanatism ului religios, decît să iubească pe Dumnezeu şi Pe cei ce sînt greu de iubit, antipatici. A vem nevoie să facem faţă, în mod categoric şi deschis, prim ejdiei de a face din — perfecţiune sau desăvîr- şire — un proces spiritual al cărui centru să fim noi, ceva care să fie re­alizat prin eforturi grele costisitoare şi printr-o concentrare rigidă. Prin această metodă, poate că vom atrage atenţia şi admiraţia celor din jur, pentru eforturile noastre. Dar unde este iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de oam eni ? Iubirea faţă de Dum nezeu şi faţă de oam eni nu atrage atenţia asupra noastră. A te ocupa totdeauna cu greşelile unuia sau altuia, calculîndu-le, analizîn- du-le şi judecîndu-le, nu ne va aju ­ta niciodată. Să trecem dincolo de noi înşine, de egocentrismul nos­tru. Num ai privind la Hristos, noi sîntem „schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului". 2 Cor. 3, 18.

Conformarea faţă de o normă per­fectă nu satisface inim a lui D um ne­zeu, şi nici chiar a noastră. Ca pă ­rinţi, aceasta este adevărat şi cu co­piii noştri ; noi aşteptăm de la ei ceva mai m ult decît num ai să se conformeze regulilor stabilite în că­min. Noi aşteptăm supunere, iubire şi devoţiune din partea fiilor şi f i ­icelor noastre. N im ic altceva nu ne va mulţumi. Acelaşi lucru îl aşteap­tă Dum nezeu de la copiii Săi.

„Adevărata sfinţire, uneşte pe cre­dincioşi cu Hristos, şi unii cu alţii, într-o legătură de gingaşă simpatie. Această legătură face să pătrundă continuu în inimă curenţii bogaţi ai iubirii creştine, care la rîndu-i se re­varsă în torente de iubire pentru a l­ţii. Calităţile care sînt esenţiale ca să le avem cu toţii, sînt acelea care marchează plinătatea desăvîrşită a caracterului Dom nului Hristos, şi anum e — iubirea Sa, răbdarea şi altruismul Său, bunătatea Sa... Creş­tinii iubesc pe cei din jurul lor, pen ­tru că sînt suflete preţioase pentru care a murit Hristos. Nu poate e x is ­ta creştin sau creştinism fără iubire. Aşa ceva nu există, pentru că „Dum­nezeu este iubire". (S.D./102).

„O „inimă perfectă" iubeşte pe Dum nezeu cu toată capacitatea ei, cu tot ceea ce este. Iubirea este răspun­sul nostru nealterat, total faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. A noastră trebuie să fie „credinţa ca­re lucrează prin dragoste". Gala-

teni 5, 6. O inim ă imperfectă este o inim ă împărţită, împărţită în iu ­birea ei şi a credincioşiei ei.

Despre Enoh se spune că a „um ­blat cu Dum nezeu ; apoi nu s-a m ai văzut, pentru că l-a luat D um ­nezeu". Geneza 5, 24. Enoh a fost desăvîrşit în relaţiile lui cu D um ­nezeu. Dum nezeu l-a luat la cer, fără ca acesta să vadă moartea, pentru că el era potrivit pentru compania fi inţelor desăvîrşite. Nu ni se spune nim ic despre el în le ­gătură cu trăirea unei v ieţi lipsi­tă de păcat. El a um blat cu D um ­nezeu în iubire. Aceasta este per­fecţiunea biblică. Consacrat cu to­tul lui Dumnezeu, adevăratul creş­tin este absorbit în Hristos şi nu obsedat de persoana sa, de eul său şi de eforturile lui de a ajunge să realizeze o stare de nepăcătuire.

Este im posibil a reflecta chipul Dom nului Hristos, dacă această iu-

£ ucrarea de s f in ţire este lu ­crarea u n e i v ie ţ i întregi. Ea cu ­pr inde toate do m en iile v ie ţ ii cre­dinciosului. T o t ce este în legătură cu D u m n ezeu şi cu s lu jirea Sa, poartă a m p ren ta s f in ţen ie i şi a de- săvirşirii.

V erb u l a s f in ţ i în sem n ea ză a pu n e ceva deoparte p en tru u n scop sfîn t, f ie că este vorba de u n om, de o in s titu ţie , o zi, u n locaş, sau altceva.

Sabatu l, sărbătoarea săp tăm îna- lă biblică, poartă această pecete pusă de În su ş i În tem eie to ru l ei divin . Unii se în treabă t o tu ş i : dacă D u m n ezeu a s f in ţ i t Sabatu l, p en tru ce m a i este nevo ie a tunc i să-l s f in ţ im şi noi ? Ce m a i p u te m adă ­uga no i la ceea ce a fă cu t D u m ­nezeu ?

A d evă ra ta s f in ţire a Saba tu lu i în sem n ea ză să ţ in e m seam a de des­t ina ţia pe care D u m n ezeu a da t-o acestei zile şi să îm p l in im , scopul p en tru care a fo s t r îndu it, să-i dăm deci aceeaşi destina ţie pe care t-a prescris-o Creatorul. „Mai m u l tă sf in ţen ie este legată de S a ba t decît dau pe fa ţă m u l ţ i d in cei ce sp u n că ţ in S a b a t u l (6 T/351).

Ia tă în cele ce u rm ea ză o serie de m o t ive p e n tru care S a b a tu l tre ­buie s f in ţi t d e către păzitorii l u i :

1. P en tru că este s ingura z i bi- necu v în ta tă de D um nezeu , ca z i de

bire care este de natură divină, nu se află înlăuntrul nostru. Nim eni nu va păşi pragul cetăţii lui D um ­nezeu. care nu reflectă acest atri­bui." (S. D./148).

„A venit şi o văduvă săracă şi a aruncat doi bănuţi, care fac un gologan. Atunci Isus a chem at pe ucenicii Săi, şi le-a zis : ’Adevărat vă spun ca această văduvă săracă a dat m ai m ult decît toţi, cei care au aruncat în visterie ; căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei a aruncat tot ce avea. tot ce-i mai rămăsese să trăiască." Marcu 12, 42—44.

Nu ţinînd seam a de regulile per­fecţiunii lipsite de păcat, a lăudat Domnul Hristos pe această văduvă. Ci ea a dat tot ceea ce avea, din- tr-o inim ă desăvîrşită. Nici D um ­nezeu nu poate cere m ai m ult decît atît. Cînd ea a dat cu toată inima tot ceea ce avea, ea a săvîrşit o

odihnă, iar E l n u Şi-a re tras b ine- cu vin tarea de la această zi. (Geneza 2, 3 ; 1 Cron. 17, 27 u.p.).

..Mari b in ecu v în tă r i se cuprind in păzirea Sabatu lu i, iar D u m n e ­zeu doreşte ca ţinerea lui să f ie o z i de bucurie. Ducă dorim să a v em parte de bm ecu v în ta rea lui D u m n e ­zeu trebu ie să p ă z im S a b a tu l cu m ai m u l tă corec titud ine“. (1 T/201).

2. S a b a tu l este s ingura zi s f in ţ i ­tă de D u m n ezeu (Gen. 2, 3).

3. S a b a tu l este singura z i p o ru n ­cită spre a f i s f in ţi tă şi de om.

(E xod 20,8 ; 34,21 ; Isa. ’ 56,1— 8 ; Ier. 17,21— 27; Ezech. 20,18— 20).

4. S a b a tu l este z iua de odihnă înch ina tă D o m n u lu i D u m n ezeu . (Exod 20,10).

C u v în tu l ebraic ; ’Lo Ieh o va h ’ în sem n ea ză l i t e r a l : „ziua a şaptea este u n repaus în onoarea Celui Veşnic , a D o m n u lu i D u m n ezeu lu i tă u “.

C redincioşii păzitori ai S a b a tu ­lui, trebu ie să dea la o parte ocu ­paţiile lor f ireş ti în t im p u l orelor s fin te . T reb u ie ca to ţi să se adune laolaltă spre a onora pe D u m n ezeu , p rin tr-o serv ire de bunăvoie în z iua Sa cea sfin tă .

5. S a b a tu l este u n se m n com e ­m o ra tiv veşn ic al c re a ţ iu n i i ; (Exod 31,17) este u n se m n al s f in ţ i r i i ; (E xod 31,13; Ezech. 20,12) şi u n se m n al adevăraţilor credincioşi ai

I I

SFINŢIREASABATULUI

Curierul Adventist

lucrare perfectă. Punctul, proble­m a esenţială este atitudinea. Cre­dinciosul nu poate aduce lui Dum ­nezeu o natură scăpată com pleta­m ente de păcat, dar el poate aduce lui Hristos iubirea şi consacrarea, cum şi neprihănirea Lui care nicio­dată nu poate fi satisfăcută cu mai puţin. Dacă noi, ca nişte creş­tini, aducem lui Dum nezeu astfel de inimi, ca răspuns la iubiră Sa, atunci Dumnezeu acceptă şi con­sideră la justa valoare ceea ce-i aducem, cum şi dorinţele noastre, ca şi cînd ar fi realizate aşa cum le-am dorit, şi la venirea Sa, El le va împlini, le va transforma în realităţi. De fapt, noi nu sîntem fără păcat, ci credincioşi adevăru­lui care lucrează prin dragoste du ­pă cea mai bună capacitate a noas­tră. Noi sîntem una cu Dumnezeu.

Perfecţiunea biblică însem nează că noi dorim, avem nevoie de Hris­

tos, că noi iubim pe Hristos, că ne bucurăm, ne sim ţim bine cu Hris­tos. Aceasta însem nează a umbla cu Hristos. aşa cum a umblat Enoli, astfel încit să nu fim niciodată singuri în viaţa noastră. Acesta este faptul suprem, lucrul crucial al v ieţii noastre. Cînd Duhul Sfînt inundă viaţa noastră cu iubirea lui Dumnezeu, astfel încît să avem o comuniune zilnică cu Hristos, si cînd constatăm în viaţa noastră că va fi un lucru imposibil să ne le ­pădăm de El, să-L tăgăduim, aşa încît viaţa noastră să se reverse în iubire şi com pasiune pentru tot ce-i pierdut, atunci — în adevăr — nu m ai este n im ic altceva de făcut. Dum nezeu nu mai cere nim ic a lt­ceva. Acestea sînt prem isele şi re­alizarea a ceea ce num im noi desă- vîrşire, perfecţiune.

D. P O P A

D om nulu i. (Ezech. 20,20 ; Isa. 66,22 — 23).

Saba tu l este se m n u l credincio- şiei om u lu i fa ţă de D um nezeu . P o ­runca a -patra este un ica d in tre cele zece porunci, care con ţine n u ­m e le şi t i t lu l Leg iu itoru lu i. Este s ingura care arată p r in a cui a u ­torita te este da tă Legea. P rin u r ­m are ea con ţine sigiliul lu i D u m ­n ezeu , cu care a fo s t pece tlu ită Legea Sa, ca dovadă despre v e ra ­c ita tea şi pu terea ei obligatorie p e n tru toţi oam enii.

S abatu l, ca se m n al s f in ţir ii este deci dovada exterioară a u n e i sp e ­ciale şi deoseb ite lucrări in terioare a hcruMii d iv in in credincios. D o ­vada sau s e m n u l in terior al acestei tra n sfo rm ă ri a haru lu i d iv in , este fe lu l cu m s f in ţ im Sabatul. P u terea care a creat cerurile şi p ă m în tu l este aceeaşi pu tere care creează in im i noi du p ă ch ipu l lui D u m n e ­zeu.

S a b a tu l este şi u n s e m n al as­cultării. „Cei cure ţ in d in toată in im a porunca a patra vor ţine în treaga Lege, f ^ n t r u că ei vo r f i s f in ţi f i p r in a s c u l t a r e (1 T/191). S e m a i poate sp u n e că S a b a tu l este se m n u l în tr e i te i pu ter i a lui Hris­tos, D o m n u l S a b a tu lu i, ş i a n u m e :

a) al p u te r ii creatoare.

b) al p u ter ii Sale m în tu itoare .

c) al p u ter ii sfin ţitoare.

„Pentru to ţi aceia care prim esc S a b a tu l ca u n s e m n al pu ter ii m in - tu itoare şi s f in ţi toare a lui Hristos, el va f i o desfă tare. V ă z în d pe Hristos. în Sabat, ei se desfa tă în El.“ (H .L.L./242).

Ţ inerea cu s f in ţen ie a S a b a tu ­lui este se m n u l că noi s în te m p o ­poru l Său. D u m n ezeu ne cheam ă să r id icăm s t in d a rd u l S a b a tu lu i cît m ai sus, deoarece el v a f i pu n c tu l cen tra l de d iscu ţie la care lum ea

„ întreagă va lua parte.

6. Isus S-a od ih n it în Sabat (Luca 4.16 ; lo a n 15,10).

Şi El S-a n u m i t Dom n al Sa b a ­tu lu i chiar du p ă învierea şi în ă l ­ţarea Sa la cer. (M atei 24,20 ; 5.18).

7. A posto lii şi u rm aşii lui Isus au ţ in u t Sabatu l. (Fapte 13,14 ; 42,44 ; 16,13; 17,2— 3 ; 18.4). L-au reco m a n d a t în scrierile lor. Evr. 4,9 trd. N iţu le scu spune : „Deci ră- m în e încă repaus de S îm b ă ta p e n ­tru poporul lu i D u m n ezeu 11. A u p ro fe tiza t despre proc lam area Sa ­ba tu lu i în lu m ea întreagă ca se m n a! u n u i D u m n ezeu Creator al c e ru ­lui şi p ă m în tu lu i în con trast cu sem n u l fiarei. (Apoc. 14.6—12).

Din ne feric ire această s f în tă zi a lui D u m n ezeu este nesocotită de cătrc m u l ţ i , iar d in tre cei ce o r e ­cunosc ca f i in d necesară, n u pu ţin i s în t aceia care n u ţ in decît o î n ­chinare a Saba tu lu i. Ei pro fanează z iua D o m n u lu i prin lipsa une i se ­rioase pregătir i trupeşti şi su f le ­

teşti în vederea Sabatu lu i, prin vorbe şi g lu m e n ep o tr iv i te în ziua D o m n u lu i şi p r in cugete n e s f in ţ i te chiar şi în casa de închinare , prin îm b ră că m in tea şi pur tarea lor f i ­rească, p rin tr-o s lu jire îm p ă r ţi tă sau lenev ie sp iritua lă şi p r in lipsa bucuriei dep line în v ia ţa lor de credinţă.

„M u lt m a i m u l tă s f in ţen ie este legată de S a ba t decît d au pe fa ţă m u lt . d in cei ce sp u n că ţ in S a b a ­tul D om nul a fo s t foarte m u l t d e ­zonorat de către cei ce n-au ţinut. Sabatu l, n ic i du p ă litera , nici d u p ă sp ir i tu l poruncii. E n evo ie deo re fo rm ă în ţ inerea S a b a tu lu i“ (1.T.194).

„Noi n u j jr im im n ici a sula parte d in b inecuv în tările pe care ar trebu i să le p r im im la serviciile noastre de cult. Cu a sem enea sp e ­ran ţă ca aceea pe care o a v e m noi, p e n tru ce oare in im ile noastre n u ard de iub ire , p e n tru că D u m n ezeu şi îngerii Săi s în t de fa ţă p e n tru a conlucra cu oricare în ch ină tor a de ­vă ra t ...

„ D um nezeu vrea să b in ecu v in te - ze pe to ţi cei ce se pregătesc a s t ­fe l p e n tru serv ic iu l S ă u “. (1 Tj'204).

Z iu a D o m n u lu i trebu ie să f ie o şcoală a respec tu lu i, a ordinii, a credincioşiei, a stăp în ir ii de sine, a prosperită ţii spirituale. O z i de dulce od ihnă şi de s f în tă . adorare, reculegere, de coborîre în n o t în ş i ­ne. Ferice de o m u l care ştie să se coboare în lin iştea su f le tu lu i său şi să lase g în d u l să zboare dincolo de cele înconjurătoare , să se ju d ece sănătos pe s ine în legătură cu s ta ­rea su fle tu lu i său. A tu n c i v a s im ţi că v ir tu ţ i le s f in te în cep să cloco­tească în p iep tu l său p e n tru că el com unică cu D um nezeu . Cîtă pro ­fu n d ă consacrare, cite sacrificii de sine n u au fo s t d e term in a te , cîte hotărîri s f in te n u au fo s t luate, m onologuri n e ex p r im a te în cuvin te , din so lem ne le ore ale z ilelor de S a b a t ! Ce gîndwri înalte , ce des­coperiri m ă re ţe au fost inspirate în z iua Sa s f în tă !

Z iua de od ihnă nu constă n u m a i în a participa la serv ic iu l d iv in , sau. a s tud ia C u v în tu l în cercul fam ilie i, ci şi a con tem p la na tura creată de D u m n ezeu spre a cînta laude C rea toru lu i şi a ne exterioriza astfe l bucuria noastră su fle tească în ziua cea s f în tă a D om nulu i.

Sabatul, această adevăra tă „perlă a zile lor sp ă tă m în i i“, reuneşte în - tr-o a tm osferă s f in tă şi de adorare, de fra tern ita te şi egalitate creşti­nească pe to ţi cei credincioşi.

A ceastă z i de s f in tă bucurie este nu n u m a i u n factor de u n ita te şi egalitate în fa m ilie şi în Biserică, dar şi u n dig p ro v iden ţia l îm p o ­tr iva degenerării m ora le , fiz ice şi spirituale. Ea este u n adevăra t colţ de paradis pe acest p ă m în t , o pre- gustare a păcii şi fer ic ir ii veşn ice d in îm pără ţia slavei cereşti.

p as torCoconcea OctavianS ecre tar de R edac ţie

Ianuarie-Februarie 1981 | 7

Q t n a d t a ă f c

t & t d t a i L t i a

f t / w z c f d

I ru p u l n o s tru este T em p lu l Du- ^ hQlui S f în t (1 Cor. 6.19). E l

n e -a fost în c re d in ţa t p e n tru ca p r in e l să p re a m ă r im pe C re a to ru l n o stru . M a re a c o n tro ­v e rsă în t r e b in e şi r ă u n u s-a în ch e ia t în că pe p ă m în t

iar- in im a om u lu i e s te c îm p u l de lup tă . S în tem ch em a ţi să s tă m de p a r te a D om nulu i, de aceea c ît t ră im , şi cu m tră im , fac p a r te d in e le m e n ­tele care in te re se az ă a t î t pe om cît şi pe D um nezeu . A ş a d a r o m ul n u po a te d isp u n e de în su ş ir i le sa le d u ­p ă b u n u l său p lac şi n ici n u -ş i po a te p e rm ite d e te r io ra re a p a r ţ ia lă sa u to ta lă a să n ă tă ţ i i sa le f ă r ă să dea soco tea lă p e n tru aceas ta în a ­in te a lu i D um nezeu . (1 Cor. 3, 16. 17.).

„Sănătatea11, ziee serva Domnului, „este o comoară. Ea este cel m ai preţios din bunurile vrem elnice. A- verea, învăţătura, onorurile costă prea mult cînd sînt dobîndite cu pierderea sănătăţii şi a puterii. Nici una din ele nu poate face fericit pe omul lipsit de sănătate. Este un pă ­cat teribil de a abuza de sănătatea Pe care ne-a dat-o Dumnezeu** (D.H./19). îngrijirea sănătăţii, m enţi­nerea puterilor fizice, păstrarea şi prelungirea v ieţii ' trebuie să fie preocuparea noastră permanentă.

Legile sănătăţii sînt legile lui Dum nezeu şi de cunoaşterea şi res­

pectarea lor depinde creşterea, dez­voltarea şi m enţinerea îndelungată a vieţii.

P r in n a ş te re v e n im în lu m e cu u n c ap ita l de v i ta l i ta te şi s ă n ă ta te ce d ife ră de la in d iv id la ind iv id , în fu n c ţie de ceea ce a u a v u t şi a u fost gienitorii (părin ţii) . P r in r e s ­p e c ta re a leg ilo r ce g u v e rn ea ză via­ţa, noi p u te m să -l m en lin em , să-l îm b u n ă tă ţ im , sa u d im p o triv ă , p rin neascu lta re , 11 p u tem consum a, d e te ­r io ra sau d is truge, a d o p tîn d p rac tic i c a re sa tis fac poftele , d a r ru in ea ză c o rp u l si su fle tu l.

Stilul de viaţă, obiceiurile şi pof­tele se sădesc în suflet şi se înm ul­ţesc odată cu dezvoltarea noastră. Ele depind în cea mai mare m ăsu­ră de mediul în care trăim, de edu­

Problem a unei vieţuiri sănătoa­se vizează tocmai renunţarea la

aceste pofte şi obiceiuri dăunătoare şi schimbarea lor cu altele aducă­toare de sănătate fizică, morală şi spirituală. Acolo unde asem enea obiceiuri dăunătoare sănătăţii nu există, nu este nevoie de reformă. Dar acolo unde exi-sră şi este n e ­voie de reformă, ne putem aştepta la aceleaşi greutăţi şi dificultăţi despre care s-a vorbit mai sus cu

caţia, vîrsta, starea de sănătate, to ­leranţă individuală şi formează, în cele din urmă, comportamentul şi personalitatea noastră. Ele vor de ­termina m odul nostru de a gîndi şi a acţiona. Cu cît se înrădăci­nează m ai de timpuriu, cu cît sînt practicate mai m ult şi cu cît înain­

tăm în vîrstă, pe măsură ce funcţiile psihice şi raţiunea incep să scadă, ele devin m ai stabile şi schimbarea lor se face cu eforturi mai mari. î n u n e le cazuri, e le p u n a t î ta stă - pînirfe a su p ra n o a s t ră în c ît se a ju n ­ge la d e p en d e n ţă , ia r re n u n ţa re a de ­v in e deseo ri im posib ilă . A cest m o d de co m p o rta re , sub to a te aspectele , aşa cu m îl m oşten im , n e sch im b a t p r in C u v în tu l E vanghelie i, B ib lia îl n u m eş te „ fire p ăm în tea scă" , „ fap ­te le cărnii**, „om n e ren ăscu t" , etc. D espre f i re a p ăm în tea scă , aşa cum o m oşten im , D um nezeu cere să o răs tig n im . „De aceea, o m o rîţi m ă ­d u la re le v o a s tre c a re s în t pe p ă ­m în t : d e s f r în a re a , n ecu ră ţia . p a ­tim a , p o fta r e a şi lăcom ia care este o în ch in a re la idoli** (Coloseni 3,5). A posto lu l P e t r u n e sp u n e că ea duete u n răzb o i c o n tra f ir i i celei noi (1 P e t ru 2, 5) ; i a r aposto lu l P a - vel în R o m an i 8. 7 a d au g ă : . .F iind ­că u m b la re a d u p ă lu c ru r i le f i r i i p ă - m în te ş ti este v ră jm ă ş ie îm p o tr iv a lu i D um nezeu , căci «a n u se su p u ­ne Legii lu i D u m n ezeu şi n ici nu poa te să se su p u n ă“ . în ţe leg e m deci că n im en i n u tre b u ie să su b e s t i ­m eze p u te re a în ro b ito a re a p o fte ­lo r noastre , i a r p e n tru a ob ţin e b i ­ru in ţa îm p o tr iv a lo r este nevoie de m u ltă ru g ă c iu n e şi p u le -e de la D um nezeu . „Voi n u m ai s în te ţ i p ă - m în te ş t i ci duhovn iceşti , d acă D u ­h u l lu i D u m n ezeu locu ieşte în a d e ­v ă r în voi. D acă n -a re c ineva D u ­h u l iu i H ris to s n u este a l L u i“ (Rom. 8, 9). A m v ăzu t deseori oam en i c a re a p ă ră p rin c ip i i n e ­sănă toase , deşi sine co n ştien ţi că lu ­c ru r ile n u s ta u în to cm ai cum s u s ­ţin ei, n u m a i de t 'a m a ca nu cu m ­v a să li se c ea ră şi lo r să r e n u n ţe la ceea ce iubesc aşa de m ult . O astfe l de a leg e re ne aduce m a r i p re ju d ic ii p e n tru că ne deza rm ează de la în cep u t, ad ică ne sem n ăm d in tru în ce p u t c ap itu la rea în m ed ti*=• ju s t if ic a t D u ra m re u n -a spus că este uşor, în să ne -a spus să în d ră z ­nim . Io a n 16. 33.

„ D u m n e ze u l păcii să vă s f in ­ţească, El în su şi p e d e p l in ; şi d u h u l vo s tr u , s u fle tu l v o s tr u şi tru p u l v o s tr u să f ie pă z ite în tregi fără pr ihană la ven irea D o m n u lu i n o s tru Isu s H ristos".

1 Tes. .5.23.

privire la firea pămîntească. Poate că tocm ai de aceea m anifestă unii atît de puţin in te re s faţă de această problemă a obiceiurilor v ieţii pen ­tru a nu-i zdruncina din m odul lor obişnuit de viaţă subieetiv-bine-

făcătoare. Lupta contra extrem elor nu trebuie în nici un caz să ne ducă la ignorarea problem ei unei vieţuiri sănătoase. Ea este o solie a noastră. L u p ta c o n tra celor c a re in. m o d f ra u d u lo s a u fă c u t d in r e ­fo rm a s a n i ta r ă o a rm ă îm p o tr iv a Bisericii, n u tre b u ie d u să f e n n d u -n e de acest ad ev ă r , ci d im p o tr iv ă , p re - z en tîn d p r in c ip i ile ei în a d e v ă ra ta lor lu m in ă . D im in u în d im p o r ta n ţa âcestu i ad ev ă r , facem u n d e se rv ic iu , b iseric ii şi u n se rv ic iu v ră jm a ş i lo r ei, în t im p ce e lu c id area , e x p lica rea şi ju s t if ic a re a p r in dovezi a u te n ­tice a m a r i lo r b in ec u v în tă r i o b ţi ­n u te p e a ceas tă cale v a a v e a ca efect a n ih i la re a o r ică ru i a ta c e x ­trem ist. S e rv a D o m nulu i a v e r t i ­zează : „A ceia care p re t in d a c rede în re fo rm a sa n i ta ră şi to tu ş i lu ­crează c o n tra r iu p r in c ip i i lo r ei în v ia ţa lo r de to a te zilele s tr ică p ro ­p r iu l lo r su f le t şi lasă im p re s i i r e ­le a su p ra m in ţi i celor c red incioş i şi a celo r ce n u c red “ (D.H./33). „L u m in a d a tă de D u m n ezeu cu p r i ­vire la re fo rm a sa n ita ră , n u po a te fi t r a ta tă cu u şu r in ţă , f ă r ă ca cei carq a r face aceas ta să-şi a tr a g ă m u lt r ă u şi n im en i n u se po a te a ş tep ta să a ib ă succes în lu c ra re a lu i D um nezeu , a t î ta t im p c ît — p r in c u v în t sa u p r in fa p tă — lu ­c rează c o n tra lu m in ii d a tă de Dumnezeu**. (D.H./35).

P rin c ip i i le re fo rm e i sa n i ta re n u s în t noi. în c ă în a in te de căd e rea om u lu i în păca t, D u m n ezeu a a les p e n tru om h ra n a eea m a i p o tr iv i tă , p e n tru ca, îm p re u n ă cu f ru c te le po ­m u lu i vieţii, să-i m e n ţ in ă v igoarea desăv îrş ită . M unca, o d ih n a S a b a tu ­lui, ore le p e tre cu te î r to v ă ră ş ia în ­gerilor, în t î ln i re a cu Domnul. în r ă ­coarea d im ine ţii , c rea u a m b ia n ţa a d ev ă ra te i fe r ic ir i în a scu lta re de

8Curierul Adventist

D um nezeu . C ineva sc ria : „Ca m i j ­loace p e n tru a p ă s t r a in im a om ulu i c ap a b ilă să pom peze în con tinuu , fă r ă r iscu l a cc id en te lo r co ronariene , p e n tru a as ig u ra o m in te c la ră şi lucidă , p e n tru a g a ra n ta o b u n ă d i ­gestie şi a-i fe r i de u lcere, p e n tru

a dezvo lta d isc e rn ă m în tu l sp ir i tu a l şi o v o in ţă p u te rn ic ă ; e fic ien tă , D um nezeu a d a t p r im ilo r n o ştr i p ă ­r in ţ i n iş te re m e d ij specifice. M ai în tî i de to a te E l a d a t lu i A d am o d ie tă b in e e ch ilib ra tă , p e n tru a a s ig u ra entergia t ru p u lu i să u de o s t a tu r ă im p re s io n a n tă şi m in ţi i s a ­le iscusite . D ie ta aceea, e ra o d ie ­tă p e r fec tă — d ie ta cea m ai b u n ă p e n tru om. D u m n ezeu n u a fost o- b l ig a t să a s ig u re în lo cu ito r i sau să im provizeze" . (Ce c red A.Z.S F i.HP.)

După căderea omului în păcat, re ­gim ul de viaţă a fost m odificat în funcţie de ceea ce putea oferi un păniînt intrat sub blestemul păca­tului.

Noe a p r im i t lu m in ă în aceas tă p r iv in ţă . M oise a p r im i t şi e l in s ­t ru c ţ iu n i şi a scris în c a r tea sa cu ­v in te le p r im ite de sus. D an ie l şi cei t r e i t in e r i ş i-au în su ş i t p r in c ip i ­ile t ră i r i i sănă toase , u rm a te de m a r i b in ec u v în tă r i . P ă r in ţ i i lu i Sam son , ca şi a i lu i Ioan B o teză toru l, a u fost in s t ru i ţ i în m od a m ă n u n ţ i t a su p ra reg im u lu i ce a v e a u să - l u rm eze. I l ie şi Io an B o teză to ru l, ca m a r i re fo rm a to r i sp ir i tu a l i , a u fost e x e m ­p le ş i în cele a le t r ă i r i i sănă toase . N u se p o a te concepe o re fo rm ă sp i­r i tu a lă lă s în d la vo ia în tîm p lă r i i s ta r e a fizică a oam enilo r.

D om nul H ristos fă ce a d in C u v în - tu l lu i D um nezeu h ra n a Sa cea de to a te zilele. „M în carea M ea e s te să fac vo ia C elu i ce M -a tr im is , şi să îm p lin esc lu c ra re a L u i“. Io an 4. 34.

Şi B iserica N o u lu i T es ta m en t a p r im it in s t ru c ţ iu n i în aceas tă p r iv in ­ţă . A posto lu l P a v e l sp u n e : „Deci, fie că m în ca ţi , f ie că beţi, f ie că fa ce ţi a ltceva , să face ţi te tu l p e n ­t r u slava lu i D u m n ezeu 1'. 1 Cor. 10, SI.

Biseric ii R ăm ăş iţe i i -au fost r e a ­m in t i te şi d ezv o lta te ace leaşi p r in ­cip ii a le v ie ţu ir i i sănă toase . „Po ­t r iv i t cu co n d iţi ile sec. a l X lX -le a , D u m n ezeu a t r im is in s t ru c ţ iu n i c la ­re p e n tru în g r i j i re a T em p lu lu i Său. A ceste p r in c ip i i a u fost o fe r ite B i­seric ii Sale p r in so lu l S ău a les ca o a m p lif ica re a in s t ru c ţ iu n ilo r d a te lu i A d a m în g ră d in a P a ra d isu lu i" . Idem .

D acă re fo rm a s a n i ta r ă a fost n e ­cesa ră în secolele t rec u te ea este cu a t î t m ai n e ce sa ră astăzi, deo a ­rece u l tim e le decen ii a u sch im b a t a t î t de p ro fu n d fa ţa lum ii, n e lă - s în d u -i răg az să ev alueze în m od ju s t consecinţele"" aces to r sch im bări.

Scopul d e c la ra t a l v ie ţu ir i i s ă n ă ­toase, a şa cu m îl găsim în sc r ie r ile n o a s t re / a r p u te a fi re z u m a t a s tfe l

1. Să as ig u re "copiilor lu i D u m n e ­zeu o sănătate;, depfină .

D u p ă cu m s -a su b l in ia t la în ce ­pu t, să n ă ta te a este aceea c a re dă a d e v ă ra ta v a lo a re t u tu r o r lu c ru r i ­lor, ea f i in d cel m ai m a re d a r p r i ­m it ele la D um nezeu . P ă s t r a re a ei este o condiţie n u n u m a i p e n tr u bi- n e cu v în tă r i le v rem e ln ice , ci şi p e n ­t r u cele veşn ice . î n le g ă tu ră cu aceas ta c itin i : „ Ţ in ta Iu i D um nezeu

a fo s t ca B ise rica R ăm ăşiţe i să fie o b ise rică fo rm a tă d in o am en i să ­nătoşi. S ă n ă ta te a a fo st to td e a u n a e se n ţia lă p e n tru p ro sp e r i ta te a sp i ­r i tu a lă a p o p o ru lu i Său. I n a t re ia ep is to lă a sa, Io a n in tro d u c e m esa ­j u l său f in a l c u aceste c u v in te : „ P re a iub itu le,, doresc ca to a te lu ­c ru r ile să - ţi m e a rg ă b in e şi s ă n ă ta ­tea ta să sp o rea scă to t a şa cu m sp o reş te su f le tu l tău*'. (3 Io a n 2). In sp ira ţ ia d iv in ă sp u n e de a sem e ­ne a : „F ă ră să n ă ta te , n im e n i n u a r p u te a să în ţe lea g ă a t î t de d ep lin sa u să-şi în d ep lin ea sc ă a t î t de de- săv îrş i t d a to r i i le d e ' sine, f a ţă de cei d in j u r u l să u şi f a ţă de C r e a ­to ru l său . De aceea s ă n ă ta te a tre bu ie p ăz i tă cu to t a t î ta c red incioş ie ca şi caracteru l" ./(E d ./19o).

D upă m ai bine de 100 de ani, de c în d lu m in a re fo rm e i sanitare a fost d a tă b ise ric ii Sale, p r iv in d la e- fee te le p e te rm e n lung a le ace s te ia p r in t r e cred incioşi, se p o a te p re ­ciza : „Solia A dventiştilor de Ziua a Şaptea de vieţuire sănătoasă nu

este o prescripţie sterilă, arbitrară impusă bisericii de către o condu­cere severă acum ua secol. Mai degrabă solia noastră sanitară este întem eiată pe principii de nutriţie în armonie cu ultim ele descoperiri ştiinţifice în dom eniul dieteticii. Principiile de dietă, expuse cu de ­cenii în urmă sub călăuzirea reve ­laţiei divine, sînt confirmate in zi­lele noastre prin descoperirile ştiin ­ţifice. Respectarea acestor principii va face în stare pe poporul !ui Dum nezeu să-şi păstreze corpurile mai sănătoase, m inţile m ai agere. Ei vor fi mai bine pregătiţi să g lo ­rifice pe Dum nezeu în vieţuirea lor zilnică. Adoptarea şi împărtăşirea

acestor principii nu num ai că vor clădi o biserică m ai sănătoasă, ci de asemenea, vor ajuta la făurirea unei societăţi trmi fericite şi mai sănătoase în care să trăim şi să vestim solia noastră". (Idem).

„D um nezeu n u cere cop iilo r Săi să p rac tice le p ă d a re a de s in e p în ă la v ă tă m a re a p u te r i lo r fizice. El le cere să a scu lte de legile n a tu ra le , sp re a p ă s t ra s ă n ă ta te a fizică. C a ­lea n a tu r i i este calea a r ă ta tă de D um nezeu şi ea este d es tu l de l a r ­

gă p e n tru f iec a re c reş tin . D u m ­nezeu, cu m în a da rn ică , n e -a d a t bogate şi v a r ia te b u n ă tă ţ i , d in c a re să n e în t r e ţ in e m si de c a re să ne b u c u ră m ; d a r E l n e d ă şi reg u li

p e n tru re s tr în g e rea şi s tă p în ire a a p e ­titu lu i, to cm ai ca să n e b u c u ră m de u n a p e t i t n a tu ra l i s ă n e p ă s tră m să n ă ta te a şi~ să '-ne p re lu n g im v ia ţa . El n e sp u n e : F e r iţi-v ă , re s tr în g e ţi, lim ita ţi , s tă p în i ţ i a p e t i tu l n e n a tu ra l . ’ D acă noi n e fo rm ă m u n aptetit p e rv e rs şi s tr ica t, , a tu n c i că lcăm legile f i in ţe i n o a s tre şi n e în că rcă m de ră sp u n d e re a de a fi a b u z a t de c o rp u l n o s tru şi de a f i a d u s asu - p ră -n e , b oa la". (D.H./6Î).

în ţe leg e m de a ic i că n u este v o r ­b a de o re fo rm ă cu o rice p re ţ , ci d e o re fo rm ă ra ţio n a lă , săn ă to asă , c are constă în alegerea, şi găsirea c o n ştien tă a ce lo r m a i b u n e p rac tic i c a re să co n tr ib u ie la p re lu n g ire a v ie ţ i i şi să p rom oveze o să n ă ta te c ît m a i p e rfec tă . ,

„Lucrarea reformei sanitare este mijlocul prin care Dumnezeu uşu­rează suferinţele omenirii noastre şi prin care îş i curăţă Biserica... Lucrarea aceasta poartă pecetea cerului şi va deschide uşa pentru ca adevărul cel veşnic să poată in ­tra înăuntru ...Solia ce mi-a fost dat să o vestesc este : ţineţi la lu ­m ină lucrarea reformei sanitare. Arătaţi cît mai clar valoarea ei,'in­cit să se simtă pretutindeni nevoia după ea. Roada adevăratei religii este abţinerea de la orice băutură şi inîncare dăunătoare. A cela care este convertit din toată inima se va lăsa de orice obicei şi de orice poftă dăunătoare.

Printr-o echilibrată abstinenţă el va birui dorinţa după îm plin irea unor pofte nimicitoare de sănătate... Toţi cei care propovăduiesc solia înge ­rului al treilea, să fie credicioşi faţă de stindardul lor.“ (D.H /400— 401).

„ T a tă l n o s tru cel ceresc n e -a t r i ­m is lu m in a re fo rm e i sa n i ta re sp re a ne păzi de re le le care p ro v in d in sa t is face rea u n u i a p e t i t deg rad a t, p e n tru ca ace ia c a re iubesc c u ră ­ţ ia şi s f in ţe n ia să ştie cu m să se

fo losească cu d isc e rn ă m în t de b u ­n u r i le p e care E l le d ă ru ie ş te şi p e n tr u ca ei să p rac t ice c u m p ă ta ­re a în v ia ţa lo r z iln ică şi să p o a tă fi s f in ţ i ţ i p r in a d ev ă r" . (S.S.C./121).

Restabilirea chipului lui D um ne­zeu în om. Id e a lu l p e rfec ţiu n ii . „D um nezeu d o re ş te ca n o i să a - ju n g em id ea lu l p e rfec ţiu n ii d ev en it posib il p e n tru noi p r in D om nul H ristos. E l c ere de la no i să a le ­gem cele d rep te , să in t r ă m în le ­g ă tu ră cu p u te r i le ce re ş t i ş; să a - d o p tăm p rin c ip i ile şi cu v in te le de v ia ţă , c a re v o r re face în no i c h ip u l lu i D um nezeu . D o m n u l n e -a d e sc o ­p e r i t p r in c ip i i le v ie ţi i în C u v în tu l S ău scris şi în m a re a c a r te a n a ­tu r i i c rea te de El. N oi to ţ i s în tem d a to r i să lu ă m c u n o ş tin ţă de a ce s ­te p r in c ip i i ş i — în d e p lin ă s u p u ­n e re fa ţă de e le — să co n lu c răm cu Dumnezieu la re s ta b i l ire a să n ă tă ţ i i

(cont in u a re în pag . 20-a)

\

lanuarie-Februarie 1981 9

epistola

t t e lu ăm în n u m ă ru l de fa ţă in - ** • ' ve s tig a ţii le Episto le i c ă tre E- vrei, co n tin u în d a p re ze n ta noi d a te p e n tru în ţe leg e rea m ai b ine a c a ­p ito lu lu i 9, în a r tico lu l de fa ţă o- cu p în d u -n e de „Z iua de Ispăşire" .

S tro p irea z iln ică a s înge lu i a su ­p ra sa n c tu a ru lu i fă cea n e ce sa ră c c u ră ţ i re period ică. L u cru l acesta era v a la b il în t r -u n sens fizic, de care în să n u ne vo m ocupa acum . Noi s în tem , în co n te x tu l s tu d iu lu i n o s ­tru , p re o cu p a ţi şi in te re sa ţi în s tro ­p ire a s înge lu i ca u n ac t sim bolic , p r in c a re se fă ce a t r a n s fe ra re a p ă ­c a tu lu i a su p ra san c tu a ru lu i. N e-am p re o cu p a t d e ja de acest lu c ru şi a cu m n e v o m ocupa, în consecin ţă, de c u ră ţ i re a an u a lă , lu c ra re ce face în m od deo seb it ob iec tu l cap ito lu lu i al şasesp rezecelea d in c a r tea Levi- tieulu i.

în v e rse tu l tre izec i şi tre i , s în tem in fo rm a ţi de fa p tu l că isp ăş irea t r e ­b u ia fă cu tă p e n tru „Locul p rea Sfînt... p e n tru co r tu l în tî ln i r i i şi p e n tru a l t a r şi să fa că isp ăş ire p e n ­t ru p reo ţi şi p e n tru to t p o p o ru l a- d u n ă rii ."

F a p tu l acesta îm p a r te isp ă ş irea în d o u ă p ă r ţ i : isp ă ş irea p e n tru sa n c ­tu a r , ad ică p e n tru cele s f in te d in sanc tua r, şi isp ăş irea p e n tru p e r ­soane, ad ică p e n tru p reo ţi şi popor. Scopul isp ăş ir ii p e n tru p o p o r e ra a- cela ca ei să fie „ cu ră ţi ţ i de toate p ăca te le v o a s tre în a in tea D o m n u ­lu i" (vers. 30). C ît p e n tru san c tu ar.

se d ec la ră că : „ A s tfe l să fa că is­p ă ş ire p e n tr u sf în tu l locaş, p e n tru n ecu ră ţi i le cop iilo r lu i Is rae l, şi p e n tru to a te că lcările de lege, p r in care a u p ă c ă tu i t ei. Să fa că la Iei p e n tru co r tu l în tî ln ir i i , c are esţe cu ei în m ij lo cu l n e c u ră ţi i lo r lo r“ (vers. 16). C u p r iv ire la a l t a r se sp u n e : „Să s tro p ească pe a l ta r cu deg etu l lu i d e şa p te ori d in sînge, şi a s tfe l să - l cu re ţe şi să -l s f in ­ţească de n e cu ră ţi i le cop iilo r lu i Is ­ra e l" (vers. 19).

în t r e b a r e a ce se im p u n e e s te în ­d re p tă ţ i tă şi a n u m e : „De ce a îo s t o a re n e ce sa ră c u ră ţ i re a p o p o ru ­lu i ? N u-ş i a d u se se ră ei o a re s a c r i ­f iciile lor, d in t im p în tim p, de -a lu n g u l în tre g u lu i an , m ăr tu r is in d u -ş i păca te le şi o b ţ in în d i e r ta re a ? De ce e ra oa re nevo ie să fie ie r ta ţ i de două ori ? D e ce e ra nevoie de 'ad u ce ­rea a m in te a p ă c a te lo r ’ ce t reb u ia 'în n o ită d in a n în a n ’ ? N -a r fi t r e ­b u i t oa re ca cei ce le ad u ce au să fie c u ră ţ i ţ i o d a t ă , şi deci n -a r m ai f i t r e b u i t să m ai a ib ă cunoş­t in ţă de p ă c a t ? " Evr. 10, 3.2. A- ceste în t r e b ă r i t re b u ie să p r im e a s ­că ră sp u n su r i le ce se im pun .

Poate că nu este de prisos să am intim că m întuirea este totdea­una condiţionată de pocăinţă şi per­severenţă. Dum nezeu iartă, dar ier­tarea acordată nu este necondiţio ­nată şi independentă de viitorul curs al v ieţii păcătosului. Să re ţ i ­

n e m cu m su b lin iază acest lucru p ro fe tu l E zechie l :

; ,însă clacă cel n e p r ih ă n i t se a b a ­te de la n e p r ih ă n i re a lu i şi săv îr- şeş te ne leg iu irea , dacă se ia du p ă to a te u r îc iu n ile celui ră u , s -a r p u ­te a să t ră ia sc ă e l oare ? N u, ci to a tă n e p r ih ă n ire a lu i v a fi u i ta tă , p e n tru Că s-a d a t la ne leg iu ire şi p ă c a t ; de a ceea v a m u r i în ele". (Ezech. 18, 24)

V erse tu l ace s ta d e c la ră categoric că a tu n c i c în d u n om se a b a te de la n e p r ih ă n ire , to a te fa p te le sa le b u ­ne , to a tă n e p r ih ă n ire a lui, v o r fi u ita te . C o n tra r iu este de a sem en ea v a lab il. D acă c ineva a fo s t ră u , a f ă p tu i t ne leg iu irea , d a r se în to a rce de la ca lea lu i cea rea , „ toa te f ă r ă ­deleg ile pe care le -a fă c u t i se v o r u i ta ! El v a tră i , d in p r ic in a n e p r i ­h ă n ir i i în c a re a t r ă i t " (vers. 22).

Dum nezeu păstrează un raport conştiincios cu privire la fiecare om. Ori de cîte ori se înalţă înaintea lui Dum nezeu o rugăciune dintr-o inim ă sinceră, Dumnezeu... iartă. Dar uneori oam enii îşi schimbă ati­tudinea. Ei îşi repudiază propria lor pocăinţă. Prin viaţa lor, ei dem ons­trează faptul că pocăinţa lor nu este permanentă. Şi în acest fel, Dumnezeu, în loc de a ierta în mod absolut şi definitiv, însem nea­ză „iertat" în dreptul num elui oa ­m enilor şi apoi... se aşteaptă cu ştergerea definitivă a păcatelor pî- nă cînd aceştia îşi iau suficient timp să gîndească profund la această problemă. Dacă la sfîrşitul vieţii lor, ei au încă aceeaşi poziţie m o­rală şi spirituală, Dum nezeu îi con­sideră credincioşi, iar în ziua jude­căţii, raportul lor din cărţile din ceruri este în cele din urmă cla ­rificat.

T o t a şa a u s ta t lu c ru r i le şi cu I s ra e lu l d in vech im e. C înd Z iua de Isp ăş ire îşi d e s fă şu ra cerem on ia lu l, f iecare păcă tos avea şa n sa să de ­m o n streze că el e ra în că ace laşi p ă ­c ă to s , .c u aceeaşi m e n ta l i ta te şi ca ­re a v ea nevo ie de ie r ta re . D acă aşa s tă te a u lu cru r ile , p ă ca tu l e ra şters şi e l e ra în m od d e să v îrş it curăţit.

Zi de zi, în to t cu rsu l a n u lu i , cei păcă toşi v e n ea u la tem p lu şi p r im e a u ie r ta re . î n Z iua de Ispăşire , aceste p ă ca te e rau a d u se ia ră ş i în a ­in tea lu i D um nezeu , sau , aşa cum sp u n e a p o sto lu l P a v e l în E p is to la că tre E v re i : „ad u cerea a m in te a p ă ca te lo r" (Evr. 10,3). I n z iua ace ­

ea, f ie c a re a d e v ă ra t is rae lit îşi r e în - no ia c o n sa cra rea sa fa ţă de D u m n e ­zeu, reco n f irm în d p o că in ţa sa. Ca rezu lta t , e l n u e ra n u m a i ie r ta t , ci şi c u ră ţ i t . „Căci în z iu a aceas ta se

11 o l -Curierul Adventist

către evreiv a face isp ă ş irea p e n tru voi, ca să v ă c u ră ţ i ţ i ; v e ţi fi c u ră ţ i ţ i de to a ­t e p ăca te le v o a s tre în a in tea D om ­nu lu i." Lev. 16. 30.

T reb u ie că e ra u p l in i de b u cu rie în in im ile lor, a tu n c i c înd Is ra e l se în to rc e a acasa în se a ra Z ilei de Is păşire , „ cu ră ţi ţ i de toa te păca te le lo r“ . M in u n a tă a s ig u ra re ! Aceeaşi fă g ăd u in ţă este d a tă şi în Noul T es ta m en t : „D acă ne m ăr tu r is im păca te le . E l e ste c red incios şi d rep t, ca să n e ie r te p ă ca te le şi să ne cu- ră ţe a sc ă de orice n e leg iu ire" 1 Io an 1,9. N u n u m a i ierta t... ci şi cu ră ţ i t . C u ră ţ i t de o rice neleg iu ire , de to a te păca te le .

In Z iua Ispăşir i i, m a re le p reo t oficia m a i în tî i ad u ce rea je r t fe i zil­n ice de. d im in ea ţă , c are e ra ad u să şi în z iua aceea la fe l ca în o ricare a l tă zi. N u m e ri 29,11. D u p ă ce se a d u cea a ceas tă je r tfă , în cep eau j e r t ­fe le deoseb ite p e n tru Z iua Ispăşirii. R a p o r tu l p e c a re îl a v em în c a r tea L ev it icu lu i (cap. 16) n e d ă u r m ă ­to a re le in fo rm a ţii :

M are le p re o t t re b u ia m ai în tî i să facă o b a ie de c u ră ţ i re şi să se îm ­b ra c e cu v e şm in te le albe, v e şm in te s fin te . In to t cu rsu l a n u lu i e l p u r ­tase v e şm in te le sa le specia le de m a ­re p reo t, f ru m o a sa ro b ă şi e fodu l cu p ie tre le p re ţio a se şi p iep ta ru l, î n aceas tă zi, to tuş i, m a i în a in te de a in t r a în Locul p re a Sfîn t, e l îşi d e zb ră ca .aceste v e şm in te şi se îm ­b ră ca cu h a in e le a lbe de preot. Lev. 16, 4 ; Ex. 28. 39—40 ; 39, 28.

L a în ce p u tu l s lu jb e i sale, m a re le p re o t p r im e a d in p a r te a a d u n ă r i i doi ţap i şi u n be rb ece c a re îm p re ­u n ă cu je r t f a p e n tr u p ro p r ia sa is­păşire, u n v iţe l, e r a u aduşi în a in tea D om nulu i. E l ad u cea je r t f ă v iţe lu l, c a re e ra o je r t f ă a d u să p e n tru n e ­voia lu i de cu ră ţ ire , şi u n p reo t lu a o p a r te d in sînge în t r -u n vas, m işcîndu-1 în tr -u n a ca n u cum va să se coaguleze, în to t t im p u l cît m are le p re o t a d u cea la în d ep lin ire a lte în d a to r i r i a le se rv ic iu lu i din Z iu a Ispăşirii.

D upă ce v i ţe lu l e r a je r tf i t , m a re le p reo t lu a c ă rb u n i de pe a l ta ru l a r ­

d e r ilo r de to t şi îi p u n e a în tr -o că ­d e ln iţă . De asem enea , lu a în a m b e ­le sa le m îin i tăm îie şi d u c în d tă- m îia şi c ă rb u n ii a p r in ş i el in t r a în co rtu l în tî ln iri i , şi anum e, în S fîn ta S fin te lo r. Aici, p u n e a „ tăm îia pe foc în a in tea D o m n u lu i p e n tru ca n o ru l d e fu m de tăm îie să acopere c a ­p a cu l isp ăş ir ii de pe ch ivo tu l m ă r ­tu r ie i , şi a s tfe l n u va m u ri" . Lev. 16,13.

lanuarie-Februarie 1981

T erm in în d a ce as tă p a r te a se rv i ­c iu lu i c e rem o n ia l d in Z iua de I s p ă ­şire, el ieşea a fa ră şi p r im e a din p a r te a p re o tu lu i sînge le v iţe lu lu i,"pe care îl d u cea în Locul p r e a Sfînt. Aici, el s tro p e a sîngele cu degetu l sp re c a p a cu l ispăşirii , sp re r ă s ă r i t : „Să s tro p ească d in sînge de şap te ori cu d eg e tu l lu i în a in tea cap acu ­lui ispăşirii" . Lev. 16,14. P r in acest act, e l fă cea „ ispăş ire p e n tru el şi p e n tru casa lu i" (vers. 6).

M ai în a in te ca v i ţe lu l să fie j e r t ­fit, o a l tă cerem o n ie av ea loc. Se a ru n ca u so rţi i p e n tru cei doi ţapi, u n so r ţ p e n tr u D om nul şi a lt sorţ p e n tru A zazel (vers. 8). Ţ ap u l a su ­p ra c ă ru ia a c ăz u t so r ţu l să fie p e n ­t r u D o m n u l av ea să fie a d u s ca je r t fă de isp ăş ire (vers. 9). C e lă la lt ţa p a v ea să fie adus v iu în a in tea D om nulu i „ca să s lu jea scă p e n tru face rea ispăşirii , şi să i se dea d r u ­m u l în p u st ie p e n tru A zazel" (vers. 1 0 ).

D upă ce m are le p re o t ieşea din Locul p rea S fîn t. u n d e înd ep lin ise r i tu a lu l s tro p ir ii sînge lu i v iţe lu lu i a d u s ca je r t fă , el a d u cea ţa p u l p e n ­t ru D om nul ca je r t fă de ispăşire. Apoi el in t r a ia ră ş i în L ocul p rea S fîn t şi s tro p e a d in sînge le ţapu lu i, a şa cu m s tro p ise şi cu sînge le v i ­ţe lu lu i, a su p ra c ap acu lu i isp ăş ir ii şi în a in tea c ap acu lu i isp ăş ir ii (vers. 15). A ceasta făcea ispăş ire p e n tru L ocul p re a Sfîn t, „ p en tru n e cu ră ţii le cop iilo r lu i Israel, şi p e n tru to a te că lcările de lege, p r in c a re au p ă ­că tu i t" (vers. 16). A po i e l făcea acelaşi lu c ru p e n tru c o r tu l în tî ln iri i , ad ică p e n tru S fîn ta . F ăc în d ispăşire p e n tru s a n c tu a r , el ieşea a fa ră la a l ta ru l care e s te în a in tea D om nu ­lui, fă c în d isp ă ş irea p e n tru el, pu- n în d pe co arn e le a lta ru lu i sînge a tî t

d in sînge le v iţe lu lu i, c ît şi d in ace ­la a l ţap u lu i . E l „să s tro p ească pe a l t a r cu d eg e tu l lu i de şa p te ori... şi a s tfe l să - l cu re ţe şi să -l s f in ţea s ­că de n e cu ră ţi i le cop iilo r lu i I s r a ­e l '1 (vers. 19).

A s tfe l „c înd v a isp ră v i de făcu t isp ă ş irea p e n tr u sf în tu l locaş, p e n ­t r u co r tu l în t î ln i r i i şi p e n tru a l ta r să a d u că ţa p u l cel v iu şi să m ă r ­tu r isea scă peste e l to a te fă răd e leg ile cop iilo r lu i I s ra e l şi to a te că lcările lo r de lege cu care au p ă c ă tu i t ei ; să le p u n ă p e cap u l ţap u lu i, apoi să-l izgonească în pustie , p r in tr -u n om care v a a v ea în să rc in a re a aceas ­ta. Ţ ap u l ace la v a duce a su p ra lui to a te fă răd e leg ile lor în t r -u n pă- m în t p u s t i i t ; în p u s t ie să-i dea d ru m u l" . Lev. 16, 20—22.

F iin d în d ep l in ită şi aceas tă p a r ­te a se rv ic iu lu i d in Z iua de I sp ă ­şire, A a ro n îş i sco tea de pe e l v e ş ­m in te le de in, se îm b ă ia şi îşi îm ­b ră c a h a in e le o b işn u ite de m are p re o t (vers. 23—24). A poi e l ieşea de la c o r tu l în tî ln ir i i şi ad u cea o je r tfă , „ a rd e rea lu i de to t" , p e n tru el ş i p e n tru p o por (vers. 24). G ră ­s im ea acestei je r t fe t re b u ia să fie a rsă pe a lta r . O m ul care d u cea ţa p u l p e n tru A zaze l în p u stie t reb u ia să-şi spe le h a in e le şi să -şi scalde t ru p u l în apă, m a i în a in te de a in ­t r a ia ră ş i în tab ă ră . O m u l c a re sco ­tea a fa ră d in t a b ă r ă v i ţe lu l ispăşito r şi ţa p u l ispăşito r , a l c ă ro r sînge era adus în sa n c tu a r şi a le că ro r t ru p u r i t re b u ia a rse a fa ră d in ta b ă ră , t r e ­b u ia de a sem en ea ,.să -şi spe le h a i ­ne le şi să-şi sca lde t r u p u l în apă. şi n u m a i d u p ă aceea să. in tre iarăşi în t a b ă ră " (vers. 26—28). J e r t f a spe ­cia lă m en ţ io n a tă în N u m eri 29.7—11, c o n stîn d d in tr -u n v iţe l, u n b e r ­bec şi şap te m ie i de u n a n fă ră cusur, ce e ra u aduşi ca a rd ere , de tot, „şi u n ţa p ca je r t f ă .ie ispăş ire : a fa ră de je r t fa d e ispăşire" , e ra u ad u se m a i în a in te de a d u ce ­rea ob işnu ite i je r t fe de seară . Cu p r iv ire la lu c ra re a fă cu tă în acea zi, r a p o r tu l S f in te lo r S c r ip tu r i ne spune : „Căci în z iua aceas ta se v a face ispăşire p e n tru voi, ca să vă c u ră ţ i ţ i ; v e ţi fi c u ră ţ i ţ i de toate p ăca te le v o a s tre în a in tea D om nulu i" (Lev. 16,30). In v e rse tu l 33 a v em un

re zu m a t a l lu c ră r i lo r d in z iua de Isp ăş ire : ,,Să facă ispăşire p e n tru L ocul p re a Sfîn t, să fa că ispăşire p e n tru co r tu l în t î ln i r i i şi p e n tru a l ­ta r , şi să fa că isp ăş ire p e n tru p r e ­oţi şi p e n tru to t p o p o ru l a d u n a t11.

Este de datoria noastră a întreba cum se făcea ispăşirea şi cum răs­pundea sim bolism ul acesta reali­tăţii. Cum putea fi sanctuarul cu­răţit cu sînge, avînd in vedere că tot prin sînge el era m înjit ? Oare sîngele ce încă se mai aducea, nu mînjea el m ai mult, nu împovăra m ai m ult decît să cureţe ?

Să lu ăm a m in te la d e c la ra ţ ia pe care o găsim în N um ei’i 35,33 : „Să n u p în g ă r i ţ i ţ a r a u n d e v e ţi îi, căci sîngele celu i n e v in o v a t p îngă- re ş te ţa ra , şi isp ăş irea sînge lu i v ă r ­sa i în ţ a r ă n u ' se v a p u te a face. de ­c ît p r in sînge le celu i ce-1 v a v ă r s a “ .

A cest te x t c u p r in d e u n p rin c ip iu care, p r in analog ie, este ap licab il c u ră ţ i r i i s a n c tu a ru lu i. „Sîngele... p în g ăre ş te ţ a r a “ . A cest lu c ru este c la r. „ Isp ăş irea s înge lu i v ă rs a t în ţ a r ă n u se v a p u tea face decît p r in s îngele celui ce-1 v a v ă r sa “. în c o n fo rm ita te cu acest p r inc ip iu , s în ­gele p în g ă re ş te ş i .. to t sînge le cu- ră ţeş te . A ceasta este s i tu a ţ ia cu san c tu a ru l .

T reb u ie să a v em to td e a u n a în m in te a n o a s t ră fa p tu l că n ici u n t ip n u este rep lica ex ac tă a ceea ce v re a e l să în fă ţişeze . L u cra rea re a lă de isp ăş ire d in ceru ri cu p rin d e aşa de m u lţ i facto ri, in c it n u este posib il să av em o ac ţ iu n e p a ra le lă e x ac tă aici| pe p ă m în t . D om nul H ris ­tos a t ră i t , a m u r i t şi a învia t. C um se v a p u tea o a re găsi u n tip , ceva c a re să ilu s treze e x ac t acest lu c ru ? U n m ie l p o a te re p re z e n ta pe Dom -

2

n u l H ris to s şi s ă fie a d u s je r tfă , a şa cum a fost E l adus. D a r cum p o a te f i în fă ţ i ş a tă în v ie re a ? P o a te fi fo losit u n a l t a n im a l v iu , d a r t ip u l n u e s te iden tic , n u este p e r ­fect.

M are le p re o t rep rezen ta , e ra u n t ip a l D o m n u lu i H ristos. D a r D om ­n u l H ris to s e ra f ă ră păca t, ia r m a ­re le p re o t n u e r a f ă r ă păca t. Orice je r t f ă pe c a re m a re le p re o t o a d u ­cea, o a d u cea p e n tru p ro p ri ile sale păca te , de aceea n u p u te a fi u n tip real. P e n t ru aceste m o tiv e e ra u nece­s a re m ai m u lte cerem onii, r i tu a lu r i , sp re a i lu s tra în m od com ple t lu ­c ra re a D o m n u lu i H ris to s ; şi to tuş i e le n -a u p u tu t i lu s tra în m o d desă- v î r ş i t scopu l p e n t r u care a u fost in s titu ite . P re o tu l re p re z e n ta n u m a i a n u m ite asp ec te a le lu c ră r i i D o m n u ­lu i H ristos. T o t la fe l se p re z e n ta u lu c ru r i le şi cu m a re le p reo t, cu p e r ­deaua , m asa p u n e r i i în a in te , tăm îia , m ie lu l, ţap u l, je r t f a de m în c a re şi

m u lte a lte lu c ru r i ş i se rv ic ii d in s a n c tu a r şi d in serv ic ii le d in el. Locul S f în t şi ce l P re a S f în t îş i a- v eau şi e le im p o r ta n ţa lor. cu m de f a p t îşi a v ea şi cu rtea , a lta ru l, ca­p acu l ispăşirii, etc. A p ro a p e to a te av eau sim b o lis tica lo r b in e d e f in i ­tă , în cep în d de la v e şm in te le p re ­o tu lu i şi p în ă la cenuşa fo losită sp re a fi s t ro p i tă peste ceea ce e ra n ecu ra t. Şi to tuş i, to a te aces tea p u ­se la u n loc n u au co n s t i tu i t un t ip perfec t, şi m u l te d in tre e le n -au fă c u t decît să re f le c te în m o d ne- d e săv îrş it orig ina lu l-

A m a r ă ta t m a i în a in te că A aron n u n u m a i că re p re z e n ta p o poru l, ci în m od p ra c t ic se id en tif ica cu el. C eea ce fă cea el... a u fă cu t ei. Ceea ce a u fă c u t ei... a fă c u t şi el. Să su b lin iem încă o d a tă acesţ lucru .

M are le p re o t „sim boliza în treg p o ­poru l. T o ţi iu d e ii e r a u co n sid era ţi ca

fi in d re p re z e n ta ţ i în p e rso a n a lui. In el, „ to t ceea ce a p a r ţ in e a p re o ­ţiei se în t î ln e a şi con stitu ia apo ­geul. C înd e l p ăcă tu ia , p ă c ă tu ia şi poporul.

A d a m a fost re p re z e n ta n tu l o m u ­lui. P r in el, „ p ăc a tu l a i n t r a t în lu m e “. „ P r in n e a sc u l ta re a sa. m u lţ i au a ju n s p ăcă toş i. Şi de asem enea , p r in v ina, p r in p ă ca tu l u n u i s in g u r om, m o a r te a a lu a t în s tă p în ire to ţi oam enii, şi p r in g re şea la u n u i s in ­g u r om, cei m u lţ i a u fost loviţi de m oarte " . R om . 5 ,12 .19 .17 .15

Domnul a fost de asem enea repre­zentantul omului. El a fost al doilea om şi ultim ul Adam. „Omul dinţii este din pămînt, p ă m în te sc ; omul al doilea este din cer“. 1. Cor. J5.

47. Acest al doilea om, „Domnul cerului", a refăcut tot ceea ce pri­m ul om stricase prin păcatul său. Prin neascultarea primului om, „cei m ulţi au fost făcuţi pă­cătoşi, tot aşa, prin ascultarea" celui de al doilea om, „mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi". Romani 5,19. Prin păcatul prim ului om, „a venit osînda, care a lovit pe toţi oamenii", prin neprihănirea celui de al doilea om, „a venit pentru toţi oam enii o hotărîre de neprihănire care dă

viaţă" (vers. 18). Tot astfel, „după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos". 1 Cor. 15,22.

M are le p re o t e ra u n t ip a l D om ­n u lu i H ris to s şi u n re p re z e n ta n t a l n a ţiu n ii . Ca re p re z e n ta n t a l n a ţ iu ­n ii el se id en tif ica cu p ăca te le ior, şi e ra deci v re d n ic de m o arte . Ca tip în să a l D o m n u lu i H ris to s, el e ra m ij lo c i to ru l şi m în tu i to ru l lo r. Ş i în t r -u n caz şi în a ltu l, e l t r a ta cu D u m n ezeu în fa v o a re a poporu lu i.

In acest sens e l era... p o poru l. D a ­că D u m n ezeu î l re sp ingea , în el. D u m n ezeu re sp in g ea p o poru l. P e n ­t r u acest m o tiv p o p o ru l e ra fo a r te in te re sa t să a u d ă c lopoţe ii de la ve şm în t în Z iua Isp ăş ir i i . C înd, în cele d in u rm ă isp ăş irea e ra a d u să la în d ep lin ire şi îm p ă c a re a rea l iza tă , su n e tu l c lopo ţe ilo r de la v e şm în tu l m are lu i p re o t e ra se m n u l că D u m ­

n ezeu a acc ep ta t lu c ra re a făcu tă . P ă ş in d a fa ră , în t im p ce su n e tu l c lopoţe ilo r se au zea to t m a i c la r de că tre to ţi, b u c u r ia şi m u lţu m ire a lo r cu lm in au . D u m n ezeu îi p r im ise în că o d a tă în p e rso a n a m are lu i p reo t.

Cînd m arele preot intra în Sfînta Sfintelor în Ziua de Ispăşire, el in ­tra acolo ca reprezentant al popo­rului. In e l şi prin el, Israel apă­rea înaintea Domnului, pentru a da socoteală de păcatele săvîrşite în cursul anului. Raportul acestor pă­cate apărea — în simbol — în s în ­gele de la altarul arderilor de tot şi, din Locul Sfînt. Odată cu Ziua Ispăşirii, sosea şi ziua judecăţii, cînd toate păcatele trebuiau să v i ­nă, să f ie aduse înaintea lui D um ­nezeu. Marele preot apărea în pre­zenţa lui Dumnezeu, deşi norul de tăm îie îl ascundea şi-l acoperea. Pentru prima dată în acel an, pă­catul era adus înaintea lui D um ne­zeu în Locul prea Sfînt. Marele preot stropea sîngele v iţelului „pe partea dinainte a capacului ispăşi­rii spre ră să r it ; să stropească din sînge de şapte ori cu degetul lui în a ­intea capacului ispăşirii". Lev. 1G, 14. 11. El era curat. Indiferent de păcatul cu care se identificase, in ­diferent de păcatele pentru care era răspunzător, în simbol, toate acestea erau transferate asupra sanctuarului. Şi el se curăţea, dar nu şi sanctuarul. El se împovăra cu păcatele ce erau transferate a-

supra sa, împreună cu vinovăţia lor.D iscu tînd d esp re je r tfe le p e n tru

păca t, a m su b lin ia t a tu n c i s im bo lu l aşezării m îin ii p e cap u l v ictim ei, p r in care e ra t r a n s fe ra t p ăca tu l, de ‘ la fă p tu i to r la v ic tim ă . î n f ieca re caz, v ic t im a m u re a a v în d a su p ra cap u lu i e i v in o v ă ţia păcă tosu lu i, ea p lă t in d cu v ia ţa p ă ca tu l sau p ă ca ­te le acestu ia . î n fe lu l acesta, D om ­n u l H ris to s a lu a t p ăca te le n oastre a su p ra Sa şi a fost fă c u t păca t. F ă - c îndu-S e păca t, E l t re b u ia să m o a ­r ă p e n tru că p la ta p ă ca tu lu i este m oartea .

Totuşi, D om nul H ristos n -a m u ­r i t n u m a i p e n tru păca t, ci şi ptentru păcătoşi. C în d E l a m u r i t p e n tru p ăca t, a m u r i t p e n tru fa p tu l că S -a

Curierul Adventist

id en tif ica t cu noi şi a lu a t p ăca te le n o a s tre a su p ra Sa, E l a m u r i t p e n ­t r u păca t, p e n tru că p ăca te le n o as ­tre a u fost puse a su p ra L u i şi, în consecin ţă, E l t r e b u ia să su fe re p e ­d eap sa p e n tru ele. M u rin d în acest fe l p e n tru păcă toşi, a sa tis făcu t ce­r in ţe le L eg ii lu i D um nezeu .

Domnul Hristos n-a murit numai ca un Înlocuitor, în locul păcătosu­lui, ci ca Unul ce nu avea păcat. Luînd păcatele noastre asupra Lui — El trebuia să moară ; Legea cerea acest lucru. Dar El personal nu avea păcat. Domnul Hristos nu păcătuise vreodată. El era fără p ă c a t ; şi cu toate acestea El a murit. Şi moartea Celui N ev i­novat este o parte bine definită din planul lui Dum nezeu pentru m în- tuirea noastră. Moartea Sa ca păcă­tos a satisfăcut cerinţele Legii că l­cate. Moartea Sa ca Cel fără vina păcatului aduce răscumpărarea, e li ­berează pe păcătos de plata păca­tului, de moartea cea veşnică.

D u p ă ce m are le p re o t a d u cea v i ­ţe lu l ca je r t f ă şi s tro p e a sînge le său a su p ra c ap acu lu i isp ăş ir ii şi în a in ­te a c ap acu lu i ispăşirii, e l t r e b u ia să „ jungh ie ţa p u l a d u s ca je r t f ă de ispăşire p e n tru popor, şi să -i ducă sînge le d incolo de p e rd e a u a d in lă ­u n tru . C u sînge le acesta să facă în to cm ai cu m a fă c u t cu sîngele v iţe lu lu i, să s tro p ească cu el sp re c a p a cu l isp ăş ir ii şi în a in tea c ap a ­cu lu i ispăşirii. A s tfe l să fa că is­p ă ş i re a p e n tru sf-întul locaş, p e n tru n ecu ră ţi i le cop iilo r lu i Is rae l şi p e n ­t r u to a te că lcăr ile de lege, p r in c a ­re au p ă c ă tu i t ei. Să facă la fel

p e n tr u c o r tu l în tî ln iri i , c are este cu ei în m ij lo cu l n e c u ră ti i lo r lo r“. Lev. 16, 15—16.

Deşi am su b l in ia t m a i în a in te , este b ine să r e a m in tim şi a ic i f a p - ' tu l că s înge le v iţe lu lu i şi ace la al ţap u lu i re a l iza u d o u ă lu c ru r i d ife ­rite . P r im u l (a l v iţe lu lu i) făcea is ­p ăşire p e n t r u A a ro n şi casa lui. A l doilea, fă cea ispăşire p e n tru p o por şi p e n tr u s a n c tu a r (vers. 11, 15—16). N u se sp u n e n im ic despre s îngele v iţe lu lu i, cum că el a r fi fă cu t ispăş ire sau a r fi s lu j i t la cu ­r ă ţ i re a san c tu a ru lu i, d a r acest lu ­c ru este a r ă t a t în m od categoric ca f iind să v îrş i t de că tre sînge le ţ a p u ­lu i (v. 15. 16.). A ceasta p e n tru u r ­m ă to a re le m o tiv e :

In to a te cazu rile , în care se f ă ­cea ispăşire p e n tr u o p e rso an ă , cuo sin g u ră excep ţie , isp ăş irea se în - fă p tu ia cu a ju to ru l s înge lu i şi in ­d ica t ra n s fe ra re a p ăca te lo r a su p ra

san c tu a ru lu i. P ă c ă to su l t r a n s fe ra p ă ­cate le sa le a su p ra v ictim ei, c a re e ra sacrif ica tă , ia r d in sînge le ei se lu a şi se s t ro p e a a l ta ru l a rd e r i i de tot, sau L ocul S f în t d in san c tu a r . Sîngele — d a to r i tă fa p tu lu i că păcă tosu l îşi m ăr tu r is ise v in a pe cap u l v ic tim e i — p u te a f i n u m it sînge în c ă rc a t de p ăca te , care, în sim bol, n e c u ră ţe a locu l ce e ra s tro p it, cu el. I n ace s t fel, sa n c tu a ­r u l a ju n g ea n e cu ra t.

Cînd marele preot în Ziua Ispă­şirii venea afară după ce stropea din sîngele viţelului, era curat ; indiferent de păcatele pe care le purtase şi pentru care fuse ­se răspunzător. Acestea fuse­

seră mărturisite şi transferate asupra sanctuarului. Cînd ieşea din Sfînta Sfin ­telor, sau Locul prea Sfînt. el era curăţit, liber, sfînt, un sim ­bol al Domnului Hristos, Cel fără pă­cat. El îşi mărturi­sise păcatele şi pri­m ise iertare şi nu m ai avea ce să măr­turisească. Ţapul ce căzuse ' la sorţ pen ­tru Domnul şi al că­rui sînge urma să-l stropească, simboliza, de asemenea, pe Cel fără păcat. în toate jertfele aduse în tim pul anului, era înfăţişată moartea Domnului Hristos ca purtător de păcate, în ţapul din Ziua de Ispăşire, El era pre­figurat ca fiind Cel ales de Dumnezeu, fără păcat şi deci nem înjit de el.

S ă re am in tim acest lu c ru : în ţa p u l adus ca je r t fă în Z iua de Ispăşire , noi av em o r e fe r ire sim bolică la m o arte a D om nulu i H ristos, la je r t f i re a

Celui „sfînt, nev inova t, f ă r ă pa tă , d e sp ă r ţi t de păcă toşi şi în ă l ţa t m ai p re su s de c e ru r i11. Evr.7, 26. S îngele acestu i ţa p av ea m e ­n ire a — sim b o lică — de a c u ră ţ i de păca t. E l fă cea posib ilă c u ră ţ i re a san c tu a ru lu i. S e rv ic iu l d in S a n c tu a ­ru l p ăm în tesc e ra u n sim bol a l lu ­c ră r i i ce se făcea în sa n c tu a ru l de sus, u n d e se p ă s trea ză un r a p o r t f idel a l p ă ca te lo r com ise şi m ă r tu ­r isite . C înd v e n ea Z iua Ispăşirii, se p re su p u n e a că to t I s ra e lu l av ea p ă ­

cate le m ă r tu r is i te , ev id en ţa lorvfiind rea l iza tă p r in sînge le ce e ra adus şi s tro p it a su p ra san c tu a ru lu i. P e n ­t ru ca lu c ra re a să fie com ple tă , e ra n ecesa r ca acest r a p o r t a l p ă c a te ­lor cu c a re sa n c tu a ru l se încă rcase în to t cu rsu l a n u lu i să fie şters, lu a t de d e asu p ra sfîn tu lu i locaş, ia r sa n c tu a ru l să f ie c u ră ţ i t de sînge le

în că rca t de p ă ca te le m ă r tu r is i r i lo r , aduse şi t r a n s fe ra te a su p ra lui. M ai în a in te ca a ceas tă c u ră ţ i re deoseb ită să a ib ă loc, m are le p re o t i n t r a în S f în ta S f in te lo r cu sînge le v i ţe lu lu i şT făcea isp ăş ire p e n tru e l şi p e n tru casa sa. A d u c în d la în d ep lin ire a- cest lucru , se în cep ea lu c ra re a de c u ră ţ i re a san c tu a ru lu i. S f în ta S fin ­te lo r e ra c u ră ţ i tă cu sîngiele ţap u lu i şi apo i S fîn ta . In acest fel, r a p o r ­tu l p ă ca te lo r ce e rau zi de zi t r a n s ­fe ra te a su p ra s a n c tu a ru lu i e ra şters, se făcea cu ră ţ irea . A poi e ra c u ră ţ i t în ace laşi fe l şi a lta ru l. ,.Să s t ro ­pească pe a l t a r cu d eg etu l lui de

şap te ori d in sînge, şi a s tfe l să - l cu ­re ţe şi să -l sf in ţea scă de n e cu ră ţi i le -

copiilor lu i Is rae l" . Lev. 16,19.

în acest fel, el isprăvea „de făcut ispăşirea pentru sfîntul locaş, pen ­tru cortul întîlnirii şi pentru altar“

(vers. 20). După ce ceremoniile Zi­lei de Ispăşire erau aduse la înde­plinire, totul era curat, lotul era în armonie, totul era ispăşit, cură­ţit de păcat.

Exeget

13lanuarie-Februarie 1981

i sus a fbst n u n u m a i In v ă ţă - to ru l v e n it de sus, ci şi

S u p re m u l R ugă to r. D u p ă ce au a sc u lta t cu a te n ţ ie u n a d in r u ­g ăc iun ile Sale s tă ru ito a re , u n u l d in ucen ic ii Săi, în n u m ele în treg ii g rupe , I -a zis : „Doam ne, în v a ţă - n e să ne rugăm ". L u ca 11, 1.

Ce a n u m e a in sp ira t aceas tă ce­r e re ? F ă ră îndo ia lă , ucen ic ii a u ­z iseră pe Isus ru g în d u -S e de m u lte ori. D a r c înd L -a u auz it cu ocazia aceas ta , s -au convins că : „Nicio­d a tă n -a v o rb i t v re u n om ca O m ul a ce s ta 11, şi că la El, ru g ăc iu n ea îşi g ăseşte e x p r im a re a ei desăv îrş ită . Ei ş t iau c ă ' ex is tă o leg ă tu ră b ine

s ta b il i tă în tre v ia ţa Lui de ru g ă ­c iune, şi c a ra c te ru l S ău f ă ră egal, p u te re a sa c a re făcea m i ­n u n i şi p red ic ile Sale care c ap ti ­v a u sufletele.

în t r -u n u l d in psa lm ii profetic i d e sp re M esia, D av id sp u n e : „Eu a le rg la ru găc iune" . Ps. 109. 4. A ceastă p ro fe ţie a fost în d ep lin ită în m od d esăv îrş it în v ia ta D o m n u ­lu i Isus. E l ş tia că în ca lita tea Sa d e F iu a l om ului, e ra ^ în Sine fă ră a ju to r , şi că f ă ră a s is ten ţa d iv ină . El, n u p u tea să fa că nim ic. C înd a lu a t locul om ului, a lu a t a su p ra L ui şi s lăb ic iu n ile acestu ia, av înd n evoie de a ju to a re care s în t la în - d em în a o r ică ru i om. D acă b ă tă l ia n o a s tră cu p ă ca tu l a r fi m a i grea ca a Lui, a tu n c i El nu a r m a i fi în s ta re să n e a ju te . C înd Isus a lu a t firea, n o as tră , El Şi-a a su m a t şi r iscu l de a căd ea sub ispită . P r in fa p tu l că E l S -a fă c u t p ă r ta ş de f irea n o a s tră om enească, noi n u avem n im ic de p u r ta t . ue care E l să nu-1 f i p u r ta t . A ltfel, n u a r f i fo st n ecesa r p e n tru Isus să Se roage, şi nici n u a r f i p u tu t să fie ex em p lu l n o s tru în to a te lucru rile .

D espre v ia ţa de ru g ăc iu n e a lui Isus, Jo h n R. Mott, sc ria : „D acă dealul' d in spa te le N a z are tu lu i a r p u tea să-şi d ezv ă lu ie secre tu l, dacă iacu l G alile ii a r p u tea să sp u n ă la ce a fost m ar to r , d acă locu rile p u stii d in ju ru l Ie ru sa l im u lu i a r p u tea să-şi red ea povestea , dacă m u n te le M ăslin ilo r a r p u tea să v o r ­bească şi să ne sp u n ă ce a a v u t îoc acolo, ele a r p u te a spune , m ai b ine şi m a i m u l t d ec ît oric ine a l t ­c ineva, d e sp re v ia ţa de ru g ăc iu n e a M în tu ito ru lu i. E le n e -a r descoperi in te n s i ta te a ei, l ip sa de egoism a ei, s tă ru in ţa , te a m a ev lav ioasă -a ei, c are lc făcea să fie irez is tib ile !“ C ine a r p u tea să în v e ţe pe oam eni m ai b ine, şi cu m să se roage, şi

p e n tru ce să se roage, decît Isus. M are le R u g ă to r ?

Dorinţa de rugăciune.Cei c a re a u e x ce la t în v reo d i­

re c ţ ie a o cupaţie i lor, au in sp i­r a t to td e a u n a p e ce ila lţi să cau te să găsească sec re tu l succesulu i lor. U n sm d e n t s ilitor, trezeş te în noi d o r in ţa de a cu n o aş te cu m să în ­v ă ţă m : u n m a e s tru a l m uzicii, ne face să d o rim a cu n o aş te a r ta m uzicii, şi u n p ic to r cfelebru ne u m p le de a m b iţ ia de a cunoaşte cum să m în u im cu în d em în a re p e n ­sula. U cenicii lu i Isus a u recu ­noscu t fa p tu l că E l în tre c ea pe toţi, ceilalţi în v ă ţă to r i , ş i ei e ra u

convinşi că aceas ta se d a to ra v ieţii L u i de ru g ăc iu n e . De aceea I-au ce ru t să-i în v e ţe şi pe ei cum să se roage. A d a m C lark sp u n e că aceas tă ce re re „D oam ne, în v a ţă - n e să n e ru g ăm ", este o ru g ăc iu n e n ecesa ră p e n tr u rugăciune..." Sco­p u l ru g ăc iu n ii este să u n ească pe om cu D u m n ezeu .Dacă ea n u r e u ­şeşte să facă aceas tă un ire , şi-a g reşit m en irea .

De aceea o v ia ţă de ru g ă c iu n e n u poa te fi t r a n s fe ra tă a su p ra a l ­tu i om. Isus a fă cu t s in g u ru l lu ­c ru care e ra cu p u t in ţă : a d a t ucen ic ilo r Săi fo rm a u n u i m odel de ru g ăc iu n e . Ei t re b u ia să înveţe d in ex p e r ien ţă , ex ac t d u n ă cum u n s tu d e n t în v a ţă p r in s tud iere , m u zi­c ian u l p r in e x s r s a re ia r p ic to ru l p r in p ic tu ră . N u ex is tă o a l tă cale.

P e n tru a fi u n în v ă ţă to r desă- v îrs it a l rugăc iun ii, s în t necesa re d o u ă lu c ru r i : în t î i o c u n o aş te re a ca ra c te ru lu i şi a scopurilo r lui D um nezeu, şi a l doilea : o .cunoaş­te re a co n d iţi ilo r şi a nevo ilo r o- m ulu i. N u m a i D om nul H ristos po ­seda aceas tă c u n o aş te re în m o d de­săv îrş it, şi n u m a i E l p u tea să în ­v e ţe pe o am en i cum să se a p ro ­pie de T a tă l p r in rugăciune. El e ra b in ecu n o scu t a t î t cu D um nezeu, cît şi cu om ul. C a D um nezeu-O m , Isus ştia care c e re r i s în t p r im ite de D um nezeu . Noi, c are a m m o şten it o fire păcă toasă , „nu ş tim cum t r e ­b u ie să n e ru găm ", şi de aceea a r t reb u i să n e b u c u răm p e n tru fa p ­tu l că av em u n în v ă ţă to r D u m n e ­zeiesc în E m anue l, M are le M ijlo ­c ito r în tre D u m n ezeu şi om.

Ca ră sp u n s la cere rea ucenicilor, Isus le-a d a t ru g ă c iu n ea m odel, cunoscu tă , în g en era l ca R u g ă ­c iunea D om nească . E a ne este re ­d a tă în fo rm a ei cea m ai com ple tă , în E v an g h e lia d u p ă M atei 6, 9-10. Isus a făcu t o in tro d u ce re la acea ­s tă ru g ăc iu n e , cu d e c la ra ţ ia : „ Ia tă

d a r cum tre b u ie să v ă ruga ţi" . „ Ia tă dar" , se re fe ră la ceea ce spusese m ai în a in te cu p r iv ire la rugăc iune . E a ne a r a t ă că ru g ă ­c iunea m odel, sau ru g ăc iu n ea e x em ­p lu , e ra în c o n tra s t cu r e p e tă r i le zad arn ice a le păg în ilo r, şi cu r u ­găciun ile lu n g i şi ipocrite a le f a r i ­seilor. Isus n u a p o ru n c it u r m a ­şilo r Săi să re p e te c u v în t cu cu- v în t, ci m a i c u r în d „cum tre b u ie să v ă ruga ţi" . A ceasta n e a ra tă cu c la r i ta te c ă E l a in te n ţ io n a t să ne-o d ea n u m a i ca u n m odel, u n exem plu , ca să n e că lăuzească în ce re r ile n o a s tre c ă tre D um nezeu , şi n u ca o fo rm ă ste reo tipă , rig idă , o re p e ta re l ip s ită de sens şi o în ­ş iru ire de cu v in te şi de fraze . Ea avea de scop să n e fe rea sc ă ch ia r de p r im e jd ia de care n e -a a v e r t i ­z a t Isus, de a ro s ti r e p e tă r i z a d a r ­nice ,care s tr ică scopul u n e i ad e ­v ă ra te rugăc iun i. F o rm e de ru g ă ­c iun i e rau o b işn u ite la iudei, p e n ­t r u că f iec a re ra b in m a re co m pu ­n e a u n a p e n tru ucen ic ii săi. C ere ­re a : „Doam ne, în v a ţă -n e să ne rugăm , cum a în v ă ţa t şi Io an pe ucen ic ii săi", n e a ra tă că şi Ioan B o teză to ru l d ăd u se u rm a ş ilo r săi o fo rm ă de rugăc iune , care, pare-se , că p e n tru u n scop b un , n u ne -a fost p ă s tra tă .

Rugăciunea desăvîrşită .

R u g ăciu n ea m odel a D om nulu i H ris tos con ţine şap te ce re r i d is­tincte- Şi a şa d u p ă cu m ştim , şap te este n u m ă ru l b ib lic ce sim bolizează p l in ă ta te şi desăv îrş ire . E a este o ru g ăc iu n e desăv îrş ită , p e n tru că ce­re r ile ei c u p rin d ' to a te nevo i­le om enirii, d in orice secol şi d in orice loc. N im ic e sen ţia l n u este omis. d u p ă cum am p u te a sp u n e că n u con ţine n ici o re p e ta re , sau a r av ea ceva de prisos. U n sc r iito r a spus că est- „se p o tr iv e ş te seco­lu lu i a l douăzecilea, to t aşa de b ine cum s-a p o tr iv i t şi p rim u lu i sec^l. N u ex is tă n ici u n c u v în t în ea care să n u se p o triv ească pe riiru orice ţa ră , sau p e n tru orice v rem e. E a este p re ţu i tă d e o p o tr iv ă de că tre c reştin ii, c are se deosebesc în m u lte p r iv in ţe . E a p a r e că este to t a t î t de b in ev e n ita m cea m ai în d e p ă r ta tă a şeza re d in lum e, ca şi în celeb re le c a te d ra le a le lum ii, cum a r fi B iserica S fîn - tu l P a v e l d in L o n d ra , sau S f în tu l P e t ru d in R om a. E a p o a t î fi s i la ­b is ită de u n copilaş, d a r u i ­m eş te şi pe cel m ai sa v a n t om, cu p ro fu n z im ea ei. Ce a m p u tea să do rim a cere, ce l ip su r i a r p u tea ex is ta în v ia ţa n o a s tră om enească, pe care ea să n u le p o a tă e x p r im a ? In a d e v ă r cu c ît cu g etăm m ai m u lt a su p ra ei şi-i fo losim cuvintele,, cu a t î t ne c reş te în c re d e re a în A cela cai^e le-a rostit" . (A .C. D eane — „ T a tă l N o s tru “/157).

D espre R ugăciunea D om nească, u n a l t sc r i i to r sp u n e p e d re p t c u ­v în t : „Ea este f ru m o asă şi s im e ­tr ică , în to cm ai ca cea m ai re u ş i tă lu c ra re de a r tă . C u v in te le s în t s im p le şi n e îm p o d o b ite si to ­tuşi m aies to ase ; şi s în t a t î t d e c la re şi po triv ite , îneît, oda tă f ix a te în m em orie , n ici o a ltă

Invaţă-ne ■ .

să ne rugăm !,,D oam ne în v a ţă -n e să ne ru g ă m !“

Luca 11, 1

14Curierul Adventist

expres ie , v reo d a tă , n u poa te să le ia locul... R u g ăciu n ea este sc u r tă , a şa că p o a te fi rep ed e în ­v ă ţa tă , u şo r a m in t i tă şi adesea fo ­losită ; d a r ea con ţine toa te e lem en ­te le ce a p a r ţ in v ie ţii şi ev laviei. (A. S a p h ir — „R ugăc iunea D om enască că“/38—39).

O a p rec ie re deoseb ită i-a fost a d u ­să şi de că tre H e n ry W. B e a c h e r : „N u ştiu ce să a d m iră m m ai în tîi

în ea — în ă l ţ im e a ei sp ir i tu a lă , c u p r in d e rea ei largă , scu r t im ea ei, s im p li ta te a ei, sau u n i re a e lem en te ­lo r ei d iv in e de om enesc şi d u m ­nezeiesc ! Se po a te sp u n e că to a te ru g ăc iu n ile au fost c ris ta liza te în aceas tă ru g ăc iu n e . B iserica a p u r ta t-o t im p de su te de an i pe p iep tu l ei, ca cel m ai s tră lu c i to r ju v a e r a l devoţiunii" .

U n că lă to r în o r ien t îşi aşezase t a b ă r a în ap ro p ie rea u n u i sa t de a rab i. F o a rte c u r în d el a fo st în ­c o n ju ra t de o m u lţ im e fa n a tică şi fu rioasă , c are îl b les tem a că este necredincios. A d re s în d u -se co n d u ­c ă to ru lu i lor, c ă lă to ru l îi zise : „C um p u te ţ i sp u n e că eu n u cred în D u m n ezeu ! A scu lta ţ i v ă rog, r u ­g ăciunea m ea zilnică, şi d u p ă aceea s ă ju d eca ţi" . Şi el a ro s t i t în f a ţa lor ru g ă c iu n ea dom nească. A rab ii au a sc u lta t cu u im ire . In sfîrşit, c o n d u că to ru l lo r a e x c la ­m a t :,,N iciodată n u voi m a i vo rb i îm p o tr iv a u rm aş ilo r u n e i a sem en ea c red in ţe . R u g ăc iu n ea ta v a fi şi a m ea p în ă ce v a sosi ceasu l p le ­cării m ele. R epet-o , te rog, o, N a- zaren e , ca să o p u tem învăţa , şi să o scriem cu l ite re de a u r “.

Rezumatul speranţelor omului.R u g ăciu n ea D om nească este n o u ă

n u m a i ca fo rm ă, p e n tru că în ea se găseşte m a te r ia lu l con d en sa t al tu tu r o r ru g ă c iu n ilo r de m ai în a ­in te . Isus a fost p re ze n t în S c r ip ­tu r i le V echiu lu i T es tam en t. T oate în v ă ţă tu r i le C u v în tu lu i v iu e rau în te m e ia te pe C u v în tu l scris. In aceas tă ru g ă c iu n e Isus n u a fă cu t a ltceva , d ec ît a re z u m a t ce re rile p a tr ia rh ilo r , p ro fe ţi lo r şi a le s f in ­ţ i lo r d in to a te veacu rile trecu te , ce se în t in d e a u p în ă la po rţile P a r a ­d isu lu i. El a a les cele m ai s t ră lu ­c ito a re g iu v ae ru r i d in toate cere ­r i le t rec u tu lu i şi le-a a şeza t în ru g ăc iu n ea c a re a c u lm in a t şi a în ­coronat to a te rugăciun ile . A ceastă ru g ăc iu n e con ţine în esenţă , to t ceea ce in t r ă de f a p t în ru g ăc iu ­n i le noastre . E a v a co n tin u a să fie sum aru l, sau re zu m a tu l sp e ran ţe lo r şi d o r in ţe lo r om ului, p în ă ce P a r a ­d isu l v a fi r e s ta u ra t , şi o m ul v a p u te a să se în ch in e d in nou C re a ­to ru lu i Său fa ţă că tre fa ţă .

D upă cu m D ecalogul este su ­m aru l tu tu ro r leg ilo r şi P re d ica de pe M u n te este to a tă E v an g h e lia în m in ia tu ră , to t a ş a , şi R ugăciunea D om nească este su m a şi desăv îrş i- r e a tu tu ro r rugăc iun ilo r . T o t ceea ce e ra n ecesa r p e n tru o om enire în s tră in a tă , este inclus în aceas tă ru g ăc iu n e scurtă.

A d e v ă ra ta ru g ăc iu n e n u d ep inde de lungim e, ca şi cum a r fi m ă su ­r a tă d in cuvinte , sau e locven ţa ei a r fi m ă su ra tă d in l im b a ju l ei. D u m n ezeu n u a re nevoie să fie

in fo rm at, ca ş i cum El n u a r şti ; sau ca să fie convins, ca şi cum El a r fi g reu de îndup leca t. D ar El do reşte să ştie că noi ne dăm seam a de ceea ce v re m să cerem . L a El a re v a lo a re a rd o a re a şi s in ­cerita tea . A n e ruga, în se am n ă a ven i la D u m n ezeu ca la u n p r ie ­ten , ca să-I cerem ceea ce avem cu a d e v ă ra t nevoie, b in eş ti in d că n u le p u te m a v ea f ă ră a ju to ru l S ău d iv in . Noi v om fi a s ­cu lta ţi nu p e n tru m u lta n o a s tră v o rb ărie , şi n ic i p e n tru în m u lţ ire a expres iilo r , ci d in cauza s in cerită ţi i scopulu i p e n tru c a re n e ru g ăm . P r in fa p tu l că aceas tă ru g ăc iu n e este scu rtă , co m p le tă şi sim plă , ea este u n m odel. E a e ra o c o n d am ­n a re a sp ră p e n tru in can ta ţ i i le zgo­m otoase şi c iu d a te a le păg în ilo r, şi p e n tru ru g ă c iu n ile lung i şi fo r ­m ale a le fă ţa rn ic i lo r , a l c ă ro r scop în ru g ă c iu n e e ra ca să fie v ăzu ţi şi auziţi f de oam eni. în ea, Isus a ra tă nevoile om ulu i care v o r fi îm p lin ite în a rm o n ie cu vo ia lui D um nezeu p e n tru to ţi aceia, care, în c red in ţă , le cer de la El.

R ugăciunea dorrinească este îm ­p ă r ţ i tă în do u ă p ă r ţi . Ca şi D eca­

logul cu cele două tab le ale lui. d e fin in d d a to r i i le o m u lu i f a ţă de D um nezeu , şi f a ţă de sem en ii săi. R u g ăc iu n ea m odel, în p r im a p a r te a ei cu p rin z în d t r e i cereri, e în leg ă ­tu r ă cu D u m n ezeu şi cu lu c ru r i le dum neze ieşti i a r în a doua pa r te , fo rm a tă d in p a t r u cereri, e în leg ă ­tu ră cu f i in ţe le om eneşti şi cu n e ­voile lor. A ceste cere ri s în t în tr -o o rd ine n a tu ra lă , p e n tru că slava lui D um nezeu a r t reb u i să fie a şe ­z a tă to td e a u n a d e asu p ra nevo i­lo r oam enilo r. In tr -ad e v ă r , n u m a i pe aceas tă b a ză n i s-a d a t fă g ă ­d u in ţa că, nevo ile n o a s tre v re m e l­n ice vo r fi sa tis făcu te . Isus a zis : „C ău ta ţi m a i în tî i îm p ă ră ţ ia lu i D um nezeu şi n e p r ih ă n ire a Lui, şi to a te ce le la l te lu c ru r i v i se v o r da pe d e a su p ra 11. M at. 6, 33.

Părţile rugăciunii.In p r im a p a r te a R u g ăciu n ii

Dom neşti, g în d u l ne este co n cen tra t a su p ra o b iec tu lu i în ch in ării . Cele tre i cere ri d a u g las d o r in ţe lo r care îm plinesc scopul veşn ic a l lui D um nezeu p e n tru copiii Săi. E le au d e -a face cu N um ele lu i D um nezeu, îm p ă ră ţ ia lui D um nezeu şi voia lui

D um nezeu . Ele s în t o d escoperire a lu i D um nezeu în P e rso a n a Sa, în îm p ă ră ţ ia Sa şi în su p u n e re a ce tă ­ţen i lo r ei f a ţă de v o ia Sa su ­ve ran ă . In aceste ce re r i este ac ­c e n tu a t cu v în tu l ,,T a tă“, şi p ro n u ­m ele „L u i“. E le s în t : N u m ele Tău, îm p ă ră ţ ia Ta, şi voia Ta. A ceste cere ri s în t in separab ile , p e n tru că N um ele lui D um nezeu treb u ie să fie recu n o scu t şi sfin ţit , în a in te de a p u tea ven i îm p ă ră ţ ia Sa ; şi îm p ă ră ţ ia Sa treb u ie să f ie în te ­m eia tă , în a in te ca vo ia Sa să p o a tă să se facă „pe p ăm în t, aşa cu m este şi în c e ru r i“ .

A doua p a r te c u p rin d e p a tr u ce ­re r i c a re se re fe ră la noi în şine şi la nevo ile n o a s tre tem p o ­r a re şi sp ir i tu a le . In aceste cere ri s în t folosite p ro n u m ele „noastre" şi „ n o ştr i“. Noi avem nevoie de p îin e p e n tru co rp u rile n o a s tre ; avem nevoie de ie r ta re p e n ­t ru p ăca te le n o a s tre ; av em n e ­voie d e că lăuz ire d iv in ă p e n ­t ru v ie ţi le n o a s tre ; şi av em n e ­voie de izb ăv ire de toa te relele. Noi av em nevoie de p îine zilnică, de ie r ta re zilnică, de conducere zil­n ică şi de izbăv ire zilnică. P îinea , ie r ta rea , c ă lău z irea şi izb ăv irea s în t su m a ru l tu tu ro r nevoilo r noastre . Şase d in cele şap te cere ri d in R u ­găc iunea D om nească, s în t p e n tru b in ec u v în tă r i sp ir itua le . N um ai u na este în le g ă tu ră cu nevoile no astre tem p o ra re . A ceasta ne a ra tă r a ­p o r tu l de în se m n ă ta te în tre nevoile n o astre sp ir i tu a le şi fizice. Aici nu po a te e x is ta nici u n fe l de îndo ia lă , d in cauza fă g ăd u in ţe i pe care o avem , că a tu n c i c înd nevoile n o astre sp ir i tu a le s în t îm p lin i te pe deplin , b in ec u v în tă r i le v ie ţii rie v o r fi adă-

, ugate.P r im a p a r te a acestei ru g ă ­

ciuni este o in tro d u c e re la a doua. Cele două sîn t inseparab ile , p e n tru că p ro p r ia n o a s tră condiţie sp ir i ­tu a lă este în tr -o d ep lin ă le ­g ă tu ră cu a ti tu d in e a n o a s tră f a ţă de N u m ele lu i D u m n e ­zeu. îm p ă r ă ţ i a lu i D um nezeu şi v o in ţa Lui. De aceea ră sp u n su l la cea de a doua g ru p ă de cereri d ep in d e de ră sp u n su l la p r im a grupă . Noi n u av em d re p tu l să ne a d resăm lu i D um nezeu ca T a tă şi să cerem ca N um ele L ui să fie sfin ţit , îm p ă ră ţ ia L ui să v ină , şi voia L ui să f ie îm p lin i tă în noi, p în ă n u s în tem dispuşi să -I în g ă ­du im L ui să-Şi îm p lin ească voia în to a te p ro b lem e le v ieţii. Ce pază s ig u ră îm p o tr iv a egoism ului este aceas tă ru g ă c iu n e ! Ea în a l ţă pe D um nezeu în sfera ca i» I se cuv ine şi a şează pe om în locul care îi a p a r ţ in e , şi anum e, ca u n ru g ă to r um il. P e n t ru ace ia care sîn t p ă tru n ş i de o d o r in ţă p ro fu n d ă de a slăvi pe D um nezeu , aceas tă ru g ă ­ciune e x p r im ă n ăzu in ţe le in im ii şi ră sp u n d e nevoilo r sufle tu lu i.

O rugăciune publicăA ceasta este m ai în tî i o ru g ă ­

c iune publică , d u p ă cu m ni se a ra tă p r in deasa fo losire a p r e n u ­m elo r „n o stru şi noastre". In ru g ă ­c iunea M în tu ito ru lu i nostru , r a p o r ­ta tă în Ioan 17, Isus a fo losit p ro ­

15!Ianuarie-Februarie 1981

n u m ele p e rso n a le :„Eu“, „M ă“, ,,M ine“, c a re in d ică o ru g ăc iu n e personală . In ru g ă c iu n ea publică , p e rso a n a vo rb eşte p e n tru în tre a g a a d u n a re . E l e s te p u r tă to ru l de cu- v in t a l tu tu ro r . D a r do rin ţe le şi nevoile p e rso n a le t reb u ie să fie a m in t ite în c ă m ă ru ţa a scunsă , c înd su fle tu l este s in g u r ou D um nezeu. F ă r ă în d o ia lă că R u g ăciu n ea D om ­n ească con ţine to t ce ^este e sen ţia l p e n tr u nevoile n o a s tre ind iv idua le , căci în defin itiv , m u lţ im ea cî“e d in - cioşilor este com pusă d in pe rsoane şi nevoile t u tu r o r s în t nevoile f ie ­căru ia . A ceastă ru g ăc iu n e cu p rin d e nevoile g en era le a le o m en riii şi de aceea, a r t reb u i să f ie u n m odel al tu tu ro r ru g ă c iu n ilo r noastre , a tî t p e rso n a le cît şi publice.

R u g ăciu n ea p u b lic ă t reb u ie să tra te ze nevoile g en era le a le a d u ­nării , f ă ră a con ţine u n cuv în t, sau o f ra z ă în le g ă tu ră c u p ro b lem ele personale , sau p a r ticu la re , a fa ră de cazul că n i s-a ce ru t să ne rugăm , în m o d spec ia l p e n tru c ineva. In public) n u m ai acele lu c ru r i t reb u ie să fie ce ru te care s în t do rite de to ţi şi de c a re a u nevoie cei care le aud . E ste a les n u m a i u n u l ca p u r tă to r de cu v în t a l ce lo r m ulţi, în scopul de a ev ita confuzia. D um nezeu este u n D u m n ezeu al or- dinei. în ă l ţ a r e a în pu b lic în ace­laşi tim p, a m a i m u lto r rugăc iun i, treb u ie să fie fo a r te n ep lăcu tă l u i D um nezeu . O biceiu l acesta n u -ş i găseşte a p ro b a re a în ru g ă ­c iunea m o d el d a tă de H ristos. F ă ră îndo ia lă , că este p o tr iv i t ca o a d u ­n a re să rep e te R u g ăciu n ea Dom -

rDin n ia laIn ziua de 20 ianuarie 1981, au

a v u t loc la Bucureş ti, la sed iu l U n i­u n ii de C on fer in ţe A .Z .S., lucrările . C om ite tu lu i p l in al Uniunii. La lu ­crări au lua t parte

D. Popa, preşed in te le U n iu n i i;N . Popescu, s e c r e ta r ; N. D um itres- cu, con tab il şe f dl U n iun ii • I. M oldovan , A . ' C onstantinescu , M. Chiţu , St. R a d u şi C. Tom a, consi­lieri ; 1. Ciucă, A . T im iş , C. Chio- rescu şi CI. Deac, preşed in ţi ai C onfer in ţe lor Bucureş ti, C luj, B a ­cău şi S ib iu cu sed iu l la T im işoara ; Gh. S tr îm b u , A . Delea, I. B id iuc şi A . M oldovan , secretari ai C o n fer in ­ţe lor ; D. Stoica, Gh. Resteşan, I. M irea şi B. Păcurarii, consilieri a d ­m in is tra t iv i ai C o n fe r in ţe lo r ; V. Roşea şi G. V oinea, m e m b r i ai Co­m ite tu lu i Uniunii.

A g en d a de lucru a cuprins :— A probarea bugetelor U niunii,

C onfer in ţe lor şi Casei de Pensii pe a n u l 1981 ;

— D econtu l ac tiv ită ţii f inanciare a Uniunii, C on fer in ţe lor şi Casei de P ensii pe anu l 1980 ;

— Tem atica şi re feren ţi i C o n fer in ­ţe lor de O rien tare p en tru anu l 1981 ;

— P rob lem e de personal.

f 6 !

n ească în u n ison , p e n tru că în ca ­zul acesta ,ea este o s ig u ră ru g ă ­c iune ro s t i tă Se c ă tre „vocea m u l ­ţi n i i ' \ Totuşi, ex is tă p r im e jd ia p e rm a n en tă , ca o a sem en ea re p e t i ­ţie să d ev in ă o s im p lă fo rm ă, şi d tc i , nefo los itoare .

„Noî“ şi „ n o as tre 11 a ra tă , de a se ­m enea , că ru g ă c iu n ea p u b lică t re ­b u ie să fie în ă l ţ a tă n u m a i în fo lo ­sul celor ce s în t - p rezen ţi . Un sc riito r zice : „Noi n u a r t reb u i să v en im la casa lu i D um nezeu ca să n e ru g ă m p e n tru fa m ilii le n o a s ­tre..., L ocu l p o tr iv i t p e n tru a n e ru g a în fa v o a re a fam ilii lo r no astre este a l ta ru l fam ilia l . C înd su ­f le te le c a re s în t ţ in ta ru g ă c iu n ilo r n o as tre se a f lă în d e p ă r tă r i , c ăm ă ­ru ţa e ste locul p o tr iv i t de a m ij ­loci la D u m n ezeu p e n tru ei. C înd ne găsim în casa lu i D um nezeu, t reb u ie să n e ru g ă m p e n tru o b ine- cu v în ta re p rezen tă " . M ulţi c are se ro ag ă în p u b lic au obiceiu l de a cu tre ie ra cu ce re r ile lor, lu m ea în ­tre a g ă în lu n g şi în la t şi u i tă ap ro ap e cu to tu l c h ia r pe cei care l-au a les pe e l ca rep rezen ta t! , a l lor. î n t im p ce n i se dă în d em n u l de a n e ru g a u n u l p e n tru a ltu l, a m in t ire a g re u tă ţ i lo r şi p ro b lem e lo r a lto ra a r t re b u i să fie p ă s t r a tă p e n tru c ă m ă ru ţă sau p e n tru a d u ­n ă r i convocate în acest scop.

„D ă-ne n o u ă a s tăz i11 m ărg in eş te cere rile n o a s t re pub lice la nevoile n o as tre p rezen te . în ru g ăc iu n e p u ­b lică, n u este t im p u l de a m erg e înapo i în t r e c u t sau de a m erge în a in te în v iito r . C o m u n ita tea s-a a d u n a t p e n tru o b in e c u v în ta re p re -

O i i m i e i i

Fiind p r im a în tî ln ire a C om i­te tu lu i p l in al U niun ii d in nou l an,1981, cei p re zen ţi au m u l ţu m i t lui D u m n ezeu p e n tru ocrotirea şi b ine ­cuvântările Sale, im p lo r în d sp r ij in u l şi călăuzirea S a p en tru t im p u l şi lucrările la care au fost chem aţi.

C o m ite tu l p l in al U n iun ii a su b li ­n ia t fa p tu l că Biserica A .Z .S . d in R epub lica Socialistă R om ânia îşi desfăşoară v ia ţa şi ac tiv ita tea ei în dep lină liberta te şi în co n form ita te cu rînduieli le doctrinare şi organi­za torice ale B isericii noastre.

A n a liz în d ac tiv ita tea bisericii pe a n u l 1980, C onducerea C u ltu lu i a d u ­ce m u l ţu m ir i lu i D u m n ezeu şi f r ă ţ i ­etăţii a d ven te p en tru crediucioşia ei, p e n tru m o d u l în care în treaga bi­serică, m e m b r i şi pastori , au în ţe ­les să slu jească lui D u m n ezeu , B i ­sericii şi aproapelui, ros tind îm ­preună cu p s a lm i s tu l :„Lăudaţi pe D om nul, toate n e a m u ­

rile,lăuda ţi-L toa te popoarele !Căci m a re este bunăta tea L u i fa ţă

de noi,şi credincioşia L u i ţine în veci. L ă uda ţi pe D o m n u l .“

Ps. 117

zen lă ca să facă fa ţă nev o ilo r p re ­zente. E x is tă o m u lţ im e de lu c ru r i a t î t a le t re c u tu lu i cît şi a le v i i to ­ru lu i, c a re constitu ie sub iecte p o ­t r iv i te p e n tru ru g ăc iu n e , d a r n u în public . E x is tă t im p d es tu l p en ­t ru a sem en ea cereri, cu ocazia devo- ţ iu n ilo r p a r ticu la re , u n d e D um nezeu este s in g u ru l c a re ne aude. P e E l n u -L obosesc n ic io d a tă ru g ă c iu n ile lungi, p a r tic u la re . cu cond iţia ca ele să izvo rască d in tr -o in im ă sinceră . în su ş i Isus a p e tre c u t n o p ţi în treg i în ru g ăc iu n i tain ice .

Deoarece p e rso a n a c a re în a l ţă r u ­g ăc iu n ea p u b lic ă re p re z in tă pe cei p rezen ţi , e s te n e ce sa r ca to ţi aceş tia să p o a tă auzi ce se spune. S c r ip tu ra fo loseşte adesea ex p re s ia : „El şi-a r id i ­c a t g lasu l" . A ceasta în se a m n ă că to n u l vocii a fost. r id ic a t d es tu l de sus ca să f ie a u z it c la r şi în ţe les de c ă tre toţi. E ste fo a r te p o tr iv i t ca în ru g ăc iu n e p a r t ic u la ră să că ­dem cu fe ţe le ' n o as tre la p ă m în t , sau să le aco p erim cu m îin ile n o a s t r e ; d a r poz iţiile aces tea nu s în t p o tr iv i te n ic io d a tă în ru g ă ­c iunea publică . D um nezeu po a te auzi şi cea m ai s lab ă şo a p tă şi poa te citi ch ia r şi in te n ţii le n e ro s ­t i te a le in im ii, care e ste p rea p l in ă ca să m ai po a tă v o rb i ; d a r în ru g ă c iu n ea publică , a d u n a re a t reb u ie să a u d ă cum au d e D u m ­nezeu.

R u g ăciu n ea pu b lică d a tă ca m o ­del este şi fo a r te scu rtă . D acă o ros tim încet, cere m ai p u ţ in de u n m in u t. Cele m a i m u lte ru g ăc iu n i pub lice s în t cu to tu l p re a lungi. In genera l, p e rso an a c a re se roagă m a i p u ţ in în m od p a r tic u la r , în a l ţă în pu b lic cele m ai lung i şi m ai obositoare rugăciun i. C o n tra r iu l este, de asem enea , fo a r te a d ev ă ­ra t. T o ate ru g ăc iu n ile p u b lice a r t re b u i să f ie sc u r te şi la subiect. N u este t im p u l de a ţ in e o p red ică nici lu i D um nezeu şi n ici oam en i- !o", sa u a c u p r in d e u n în tre g ş i r de sub iecte care n u sîn t în leg ă tu ră cu nevoile ocaziei sau cu d o rin ţe le ad u n ării . Cei care îşi e x p r im ă r u ­găciun ile p u b lice d u p ă ex em p lu l d um nezeiesc v o r a m in ti to a te n e ­voile celor p rezen ţi d o a r in t r - u n m in u t sau do u ă şi nil v o r obosi n ici f i in ţe le cereşti şi n ici pe cele om eneşti.

E ste u n lu c ru văd it, ch ia r şi p e n ­t r u cel m ai ocazional o b se rv a to r că. discipolii m o d ern i a i lu i Isus, s în t to t a şa de greoi în a în v ă ţa , cum e ra u şi cei doisprezece. Şi noi avem nevoie să re p e tăm : „D oam ­ne, în v a ţă -n e să n e ru g ăm " şi d u p ă aceea să u rm ă m în v ă ţă tu r i le d a te de M aestru l În v ă ţă to r , ca să în v ă ţă m sec re tu l ru g ăc iu n ii d u p ă m o ae lu l celei m a i dep line şi m ai d esăv îrş ite ce re r i în ă l ţa tă v re o d a tă P ă r in te lu i de sus.

II. Artenian

Curierul Adventist

'paq.ina. p la fa ru lu i.

Izvoare lede

inspiraţieale

pastoruluia sfîrşitul prezentării unei so-

' iii puternice, un pastor a fost în tr eb a t: „Cit timp aţi folosit în pregătirea predicii de azi d im inea­ţă ?“ Răspunsul a fost scurt : „Pa­truzeci de a n i :!“ Cîteodată predica întruchipează însăşi viaţa, din ca /e a şi fost inspirată. Unii pastori îşi pregătesc predicile ; alţii se pregă­tesc pe ei înşişi. Pregătirea inte ­lectuală, fizică şi spirituală pentru predicare necesită viaţa unui om şi pregătirea „omului însuşi". Stu ­diul şi meditaţia, cu rugăciune se ­rioasă, iată partea cea importantă a aceluia care se p reg ă teş te pentru predicare.

Nim eni nu se poate încum eta să Predice dacă nu are ceva important

de spus. El trebuie să aibă o solie, şi această solie, să v ină de ia D um ­nezeu. Inspiraţia de la Dum nezeu nu vine num ai pe calea directănlin cer, în inim a slujitorului Sau, ci şi pe calea unei solii scrise. Mărturia scrisă este întotdeauna m ai sigură decît cea orală căci Dum nezeu Şi-a descoperit adevărul şi voinţa Sa şi în formă scrisă, în Sfintele Scrip­turi sau Biblie. De aceea, ca să cunoaştem voia lui Dumnezeu faţă de lum ea întreagă şi să f im în sta­re să proclamăm voinţa Sa oam e­nilor, este necesar să cunoaştem în profunzime voia Sa exprim ată în Biblie. De aceea primul nostru iz ­vor de inspiraţie trebuie să fie B i­blia. Citirea ei, ca obişnuinţă spe­cială, de la începutul şi pînă la sfîrşitul ei, mereu şi mereu, tre­buie să f ie o parte importantă în pregătirea noastră teologică, pentru că ne păstrează proaspăt în m inte planul general al adevărului des­coperit. Cum ar putea înţelege c i­neva vestea cea bună a Noului T es­tament dacă nu clădeşte pe tem elia pusă în cărţile lui Moise şi ale Profeţilor şi în serviciul templului Vechiului Testam ent ? Cred că pas­torul trebuie să aibă Biblia totdeau­na cu el ca să fie în stare „să c i­tească din ea în toate zilele vieţii sale“. Citirea ei de la primul ca ­pitol al Genezei şi pînă la ultimul capitol al Apocalipsei, îl va ajuta să aibă o vedere generală asupra Bibliei, asemănătoare privelişte! că­

pătată asupra teritoriului ţării, vă zut din avion. George Miiler — m a­rele filantrop englez, o citea de pa­tru ori pe an şi aceasta în lot timpul celor patruzeci de ani ai vieţii sale de activitate.

A m citit experienţa unui pastor care începînd cu prima n a lunii ianuarie, a fiecărui an, lăsa la o parte orice fe l de lectură şi citea B ib l ia ; şi nu o părăsea pînă cînd nu o citea de la începutul şi pînă la sfîrşitul ei. Şi astfel, cîte o oră şi jum ătate în fiecare zi, o termina pînă la sfîrşitul lunii. El spunea că această metodă îi mărea extra ­ordinar capacitatea spiritului său şi-i aducea o m are binecuvîntare în lucrarea sa de predicare. Se simţea aşa de plin de conţinutul B ibliei în ­cît putea parcurge anul întreg cu puterea acestei inspiraţii. Desigur, şi după 31 Ianuarie citea cîte o parte din Biblie în fiecare zi, dar citirea m asivă de la început constituia ba­za lecturii sale.

Să citim Biblia cum n-am mai citit-o pînă acum şi vom descoperi no i căi prin care Dum nezeu ne vor­beşte prin Cuvîntul Său, căi care ne vor surprinde. Se află în ea pagini m inunate care aşteaptă să fie explorate. Biblia rămîne p en ­tru pastori cea m ai bună dintre toate cărţile, pentru că este Cartea care vine de la Dumnezeu. Este cea m ai bună din cauza Aceluia pe care ea ni-L descoperă, pe Isus Hristos, începutul şi sfîrşitul, Alfa şi Omega, rezumatul şi esenţa Sfintelor Scrip­turi. Biblia este Cartea cea mai bună pentru ceea ce face ea pentru noi. Ea schimbă viaţa, aduce salvarea noastră, ne oferă m întuirea prin Domnul Isus Hristos şi calea spre Dumnezeu. Ne oferă iertare pentru trecut, putere pentru prezent şi slava Cerului pentru viitor.

în lectura ei, un pastor neo- Protestant s-a oprit asupra unor lucruri pe care nu le-a înţeles şi în mintea lui s-a dezlănţuit o aşa bătălie de idei contradictorii care l-au făcut să piardă nota autori­tară în predicarea sa şi care cons­tituie caracteristica de seamă a pastorului. In luptă cu îndoielile, şi-a întrerupt activitatea, s-a re­tras într-un loc singuratic, şi iată

cum declară el însuşi sfîrşitul a- cestei disperate lupte intelectuale :

„Disperat, în final, m i-am pre­dat voinţa viu lu i Dum nezeu desco-

„Să scrie pentru el, într-o carte, o copie a acestei l e g i . . . S-o aibă cu el şi s-o citească în toate zilele veţli l u i . .

D e u t . 17, 1 8 - 2 0

perit în Sfintele Scripturi. A m in- genunchiat înaintea Bibliei deschise şi am spus : 'Doamne, unele din cu­vintele acestei cărţi nu le înţeleg. Dar Tu ai spus : 'Dreptul va trăi prin credinţă’. Tot ce am primit de la Tine am obţinut prin credin­ţă. Aici şi acum, accept Biblia prin credinţă ca fiind Cuvîntul Tău. 11 primesc în întregime, fără rezerve. Acolo unde mă voi întîln i cu lu ­cruri pe care nu le înţeleg, îm i voi stăpîni judecata pînă voi primi de la Tine m ai m ultă lumină. Dacă lucrul acesta este în planul Tău dă-mi autoritatea de a proclama Cuvîntul Tău şi prin această au­toritate convinge-m ă de păcat şi ajută-mă să readuc pe păcătoşi la Mîntuitorul.“

Domnul Isus Hristos a predicat Sfintele Scripturi. El a întîm pinat toate problem ele cele mari care tu l­

bură mintea omenească cu „Stă scris“ şi „Cum citeşti în ea ?“. „Cu f ie ­care ocazie cînd interesul era trezit la un prieten sau străin, El ie pre­zenta Cuvîntul. Cu putere şi clari­tate, El proclama solia Evangheliei. Cuvintele Sale răspîndeau un potcp de lum ină asupra învăţăturilor P a ­triarhilor şi Profeţilor şi Scripturi­le apăreau înaintea oam enilor cao nouă descoperire. Niciodată m ai înainte ascultătorii Săi n-au pătruns în adîncim ea înţelesului t uvîntului

lanuarie-Februarie 1981

lui Dumnezeu ca cel primit clin gu­ra Sa“. (S.E./44).

Dacă pentru Prinţul Vieţii, Sfin ­tele Scripturi constituiau, studiul Său de căpetenie, de inspiraţie şi propovăduire, şi dacă Sabat după Sabat, cind intra în Sinagogă, Se scula să citească din cărţile proo­rocilor; şi dacă sfatul Său către noi e s t e : „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele măr­turisesc despre Mine“ (Ioan 5, 39) ; de ce n-ar deveni atunci şi pen­tru noi pastorii, Biblia de o su ­premă importanţă ? Tot harul, toata binecuvîntările vor fi revărsate prin mijlocirea acestui canal divin.

Este de recomandat în special pastorilor m ai tineri nu num ai ca Biblia să le fie lectura de predi­lecţie ci să şi memoreze, nu numai texte mai importante dar chiar pcr- ţiuni mari din Cartea cea sfîntă. Poruncile, Fericiriie, Psalm ii 8, 19, 23, 37, 91, 103 ; Isaia 53, Ioan cap.1 şi 14 ; 1 Cor. cap. 13 ; şi Apoca- lipsa cap. 21 şi 22 sînt pasaje m i­nunate pentru memorizat.

Mulţi dintre pastorii vremurilor trecute, unii dintre primii părinţi ai bisericii cunoşteau Scripturile pe de rost. Despre primii pastori puri­tani !şi unii pastori din Mişcarea Adventă, se spune că erau mari memoratori ai Sfintelor Scripturi, în epitaful unuia dintre ei, Dr. John Catton, se s p u n e : „A fost o Biblie vie, pe care o respira ; o piatră pe care erau săpate ambele Legăminte. Evanghelia şi Legea îşi aveau coloanele lor în inima sa. Capul său era un index al volu ­m ului sfînt ; num ele său un titlu de pagină şi viaţa lui un com en­tariu la text. Dar ce monum ent de slavă va deveni cînd, într-o nouă ediţie, va f i chemat la viaţă. Fără erată şi prezent în veşniciile ne- sfîrşite“.

Nu este un epitaf care inspiră şi care ne provoacă la noi dim en­siuni ? Viaţa unui pastor un co­mentariu viu al . Sfintelor Scrip­turi ! Un pastor care nu trebuie să fie altceva decît o Biblie v i e !

Sfintele Scripturi oferă patru num e acelora care contribuie la m întuirea altora ; „sfinţi“, pentru cucernicia lor ; „credincioşi", pen ­tru credinţa lor : „discipoli", pen­tru cunoştinţele lor şi „fraţi", pen ­tru iubirea lor.

Spiritul Profetic adaugă : „Pas­torii ar trebui să dedice tim p pen­tru lectură, pentru studiu, m edita­ţie şi rugăciune. Ei ar trebui să-şi um ple mintea cu cunoştinţe folo­sitoare, îneredinţm d memoriei pa­saje din Sfintele Scripturi, urm ă­rind împlinirea profeţiilor şi învă- ţînd lecţiile pe care Domnul Hristos le-a dat ucenicilor Săi. Luaţi totdeauna o carte cu voi din care să citiţi în timpul călătoriei în maşină sau în timpul staţionă­rilor. Folosiţi fiecare clipă pentru a face ceva potrivit. în felu l acesta o uşă va fi închisă împotriva m ul­tor ispite". (4 M/412).

Cînd este timpul cel mai potrivit studiului şi cît timp să folosim

zilnic pentru pregătirea noastră ? Orele de dim ineaţă sînt pentru stu­diu. Trebuie să folosim timp sufi­cient pentru studiu, pentru lectură, tim p pentru mem orarea textelor şi părţilor importante ale Bibliei şi timp pentru lectura altor cărţi, m e ­morarea unor poezii ,etc .Aşa cum ne facem timp pentru m icul dejun, masa de prînz şi cea de seară ; aşa cum ne rezervăm timp pentru toate lucrările noastre, şi apoi pentru odihna som nului, tot aşa trebuie să rezervăm timp suficient şi pentru studiu. în una din scrierile care se ocupă cu „secretul puterii am vo­nului", găsim următorul sfat :

„Pentru un pastor, ca să lucreze şapte zile pe săptămînă, presupune un păcat- Nici un pastor nu poate rezista prea m ult unui asemenea regim de lucru. Şi cloşca cu pui se întoarce acasă seara pentru odihnă. Pastorul are nevoie să se odihnească, dar insist asupra stu­diului rezervîndu-i-se tim pul de di­mineaţă. Nici un pastor nu se poate califica pe sine cu m ai pu­ţin de patru ore de studiu pe zi. Acela care studiază, în medie, patru ore pe zi poate fi socotit un om în plină dezvoltare. Efectele vor fi cumulative... Foloseşte cele patru ore preţioase ale fiecărei dimineţi în studiul Bibliei ,al comentariilor şi al dicţionarelor biblice. Lu­crează în aceste patru ore la predi­cile pe care le ai în prezentare. Cum trebuie să lucrezi în acest timp ? Aşa cum lucrează agricul­torul pe ogor, muncitorul în fa ­brică şi vînzătorul în magazin. Priveşte-i cu atenţie pe cei care lucrează cu plan si sîrg si fă si tu la fel".

Să foloseşti chiar aşa m ult timp pentru studiu, în fiecare zi, în f ie ­care dim ineaţă pentru pregătirea ta în „suprema lucrare de pastora- ţie", cînd atîtea alte lucrări te aşteaptă în cursul unei zile ? Dar fam ilia şi problem ele ei, copiii care năvălesc cu gălăgia şi bucu­ria lor în camera ta de studiu ? Dar telefonul, musafirii, chemările neprevăzute ? Aici soţia cea bună a pastorului va interveni ; şi cine poate fi un pastor bun fără o soţie excelentă ? în tim oul studiului său îl va ajuta să nu fie, pe cît posibil, deranjat iar copiii să înţeleagă im ­portanţa „orelor sfinte pe care tata le petrecs singur în convorbire cu Dumnezeu". Un pastor trebuie să se roage şi să studieze în cercul fam iliei sale, cu copiii săi, cu so ­ţia sa, dim ineaţa şi seara şi pro­babil şi în alte ocazii ; dar el tre­buie să fie lăsat să studieze, să mediteze şi să se roage singur.

Pastorul, ca slujitor al Evanghe­liei, care are ţinta să ajungă la „starea de om mare" nu trebuie să fie găsit niciodată fără o carte cu sine. Se poate citi foarte mult şi cu rezultate, în m om ente potri­vite ; în m ultele pauze ale zilei, aşteptind un tramvai, un autobuz, întîrzierea unui credincios la întîl- nirea dată, aşteptarea trenului în gară, etc. Toate aceste ocazii vor aduce un cîştig corespunzător. Vom

fi plăcut surprinşi de cît vom rea­liza, lună după lună, prin folosirea timpilor morţi ai fiecărei zile. Un pastor, simţind nevoia de a desă- vîrşi cunoştinţele sale de l im ba franceză, dar lipsindu-i tim pul ne ­cesar studiului, şi-a făcut urm ă­torul program ; în drumul său de la serviciu acasă, în fiecare zi, m emoriza în tramvai douăzeci şi cinci de cuvinte şi cîteva reguli de gramatică. După spusele sale, după un an de zile putea să ţină lec ­turi biblice uşoare în lim ba fran­ceză. Un profesor sfătuia pe stu­denţii săi să conspecteze patru vo ­lume pe săptămînă concomitent cu îndeplinirea obligaţiilor de învăţă- mînt zilnic. Un cititor greoi poate deveni un cititor iute Prin multă lectură şi învăţarea unor reguli sim ple de asimilare a celor citite. Se poate spune că num ai printr-o lectură bună se dezvoltă arta de a citi bine .frumos, corect dar şi repede.

Pastorul va fi selectiv în lectura sa. în primul rînd, aşa cum s-a subliniat mai sus, lectura de căpe­tenie a pastorului va fi Biblia, in- cluzînd cunoaşterea tuturor tradu­cerilor în limba maternă şi pentru compararea unor texte m ai dificile să aibă la dispoziţie şi cîteva ver ­siuni în lim bile învăţate în Sem i­nar.

Urmează în ordinea normală scri­erile Spiritului Profetic, în tradu­cere sau original. Unui pastor i se cere să recitească periodic scrierile inspirate ale Spiritului Profetic. Pe măsură ce unele dintre cărţi sînt recitite şi subliniate, devin fa ­miliare şi recititul lor nu m ai con­stituie o problemă, putîndu-se face repede şi să se reţină cu uşurinţă sfaturile şi sclipirile de în ţe lep ­ciune cerească. Unui din pastorii noştri m i-a afirmat că în unul din concediile sale a conspectat şapte din volum ele Spiritului Profetic, într-un alt concediu a citit seria celor cinci volum e de la Patriarhi şi Profeţi la Tragedia Veacurilor.

Dar la lectura şi studiul Bibliei şi al Spiritului Profetic, un număr de cărţi ar trebui să fie incluse în programul de lectură anual al pas­torului. Ele îi vor păstra mintea trează şi cercetătoare ; îi vor aduce sugestii şi idei noi pentru o mai eficientă activitate pastorală. Ne re­ferim la cărţile de istorie laică şi bisericească, biografii, arheologie b i­blică, etc.

Pentru relaxarea sa şi pentru a fi la curent cu even im entele f ie ­cărei zile pastorul va citi ziarul, o revistă săptămînală sau lunară, dar lucrul acesta să se facă se lectiv şi eficient. în programul său zilnic, atît de încărcat, nu trebuie să se rezum e doar la lectură, chiar dată aceasta este de bună calitate. Tre­buie să aleagă pe cele foarte bune din cele bune. Timpul trebuie să fie privit ca foarte preţios. El nu trebuie să fie consumat cu lucruri de m ică importanţă atîta vrem e cît lucru ri de mare valoare şi urgente cer atenţia şi participarea sa. Mo­m entele de obicei risipite de unii

Curierul Adventist

Sfîrşit de ca le

şi judicios folosite de alţii fac d i­ferenţa între un pastor şi altul, între succesele unuia şi lipsurile ee- luilat.

Să citim toate cărţile ? Cineva a intrat într-o biliotecă naţională şi a întrebat pe bibliotecar : „în cît timp aş putea citi toate căr­ţile bibliotecii ?“ Bibliotecarul se uită lung la persoana interesată şi arătîndu-i un pavilion care pornea din rotonda principală a bibliotecii îi spuse : „Numai citirea cărţilor din secţia aceasta vă cere optzeci de ani de lectură, în fiecare zi".

Dacă nu putem citi „toate căr­ţile", sfatul este să dispunem noi înşine de o bibliotecă corespunză­toare nevoilor noastre. Sfatul este : „Organizează-ţi biblioteca în jurul Bibliei, adică toate versiunile posi­bile ale Bibliei, un bun com enta­riu, un dicţionar biblic, un atlas biblic, o concordanţă, cărţile edi­tate de cult, colecţiile revistelor editate de cult, cărţi valoroase edi­tate de alte culte din ţara noastră, cărţi din literatura ţării şi din l ite ­ratura universală".

Pastorul trebuie „să caute"... în Cartea Dom nului şi să citească (Isaia 34, 16). El trebuie să fie în stare să citească şi să interpreteze (Dan. 5, 7) ; trebuie „să citească în Scripturi" aşa cum a vorbit Isus în ele (Matei 21, 42) ; trebuie să fie în stare să citească Scripturile cu competenţă în faţa Comunităţii şi asem enea Dom nului să se ridice şi să citească (Luca 4, 16) ; trebuie să fie „atent la citire" (1 Tim. 4, 15).

Şi astfel, în calitatea noastră de pastori, izvoarele noastre de ins­piraţie sînt ; să studiem pe oa­meni, cărţile, natura cu minunatele ei tablouri nemuritoare şi pro­priile noastre inim i ; dar mai im ­portant decît toate cele enumerate este Cartea cărţilor, Biblia, Cartea lui Dumnezeu. Dar dacă n-o stu­diem cu rugăciune nu vom căpăta viziunea de care avem nevoie şi pe care vrea să ne-o aducă Duhul Sfînt. De aceea fiecare dintre noi să se retragă în cămăruţa sa si acolo să prindă, cu m îna credin­ţei. m îna puterii Celui Atotputer­nic. Rugăciunea, studiul, contactul nersonal cu oamenii, marele ta ­blou al creaţi'unii, toate sînt rechi­zitele predicii. Isus cunoştea Cu- vîntul lui Dumnezeu. El însuşi era Cuvîntul. El folosea multe ore, ch:ar nopţi întregi în rugăciune si comuniune cu Tatăl Său Ceresc. Se „amesteca" cu ponorul, merirea „împreună cu poporul", înainte spre cruce şi sore slava care trebuia să urmeze. Ca slujitori ai lui Isus să facem ce a făcut El, să urmăm exact drumul parcurs de El, să ne inspirăm din viaţa şi preocupările Sale. să facem lucrarea pe care a făcut-o El şi vom avea parte şi de răsplătirea promisă de El celor credincioşi ; „veţi şedea cu Mine pe scaunul Meu de domnie". Aceasta va face El pentru conlucrătorii Săi. Eşti şi tu unul dintre aceştia ?

C. A lexe

„Căci Eu sînt Domnul, Dum ne­zeul tău care te iau de mîna dreaptă, şi-ţi zic : „Nu te tem e de nimic, Eu îţi vin în a ju to r !“ Is. 41,13

Chiar dacă funia de argint a vieţii omeneşti se rupe, dacă vasul de aur al sufletului se sfarmă şi dacă se sparge găleata care a în ­destulat fiinţa cu binecuvîntare de la nesecatul izvor ceresc, pen­tru ca ţărîna să se întoarcă în pă- mînt cum a fost la început, îm po­triva legilor naturii şi a certitudi­nii v ieţii noastre pasagere, copiii lui Dum nezeu au neclintit ochii p i­roniţi spre răsplătire şi spre asigu­rarea divină : „Nu te teme de ni­mic !“

încă o funie de argint care se rupe şi un vas de aur sfărîmat, acela al pastorului—pensionar Popa Gheorghe din Sibiu, care în vîrstă de 74 ani, la 9 decem brie 1980 a încetat să mai existe. Născut în Ploieşti la 22 m ai 1906 a fost încă de tînăr atras de nădejdea întreitei solii îngereşti, pentru ca apoi toate căutările sale să-l ducă la pregăti­rea pe care a făcut-o în Seminarul Cultului din Diciosînmartin şi Braşov.

Cu îm plin irile calificării sale pentru a servi cauza Evangheliei, este angajat în anul 1933, activînd apoi în diferite funcţii şi localităţi : Bucureşti, Caracal, Tg. Jiu şi Tîr- năveni. Desi imDerfect, vasul f i in ­ţei sale handicapat de unele scă­deri, a biruit în final iubind pe Dumnezeu si B iserica Sa.

în speranţa revederii a fost depus în patul său de pulbere, nînă cînd trîmbiţa Celui ce vine îl va trezi pentru răsplătirea ce ­rească. Ferice va fi atunci, de morţii care astăzi mor în Dom ­nul !

Comitetul Uniunii

* **

R u b r ica tr is te ţe i d a r şi a spe ­ra n ţe i n o a s tre m en ţio n ează şi de d a ta a ceas ta c îtev a n u m e p re ţio a se obşte i B iseric ii adven te , deşi m u l ­te a lte le n u -vor fi n ic io d a tă a m in ­tite . N ă d e jd e a n o a s tră ră m în e „ ta re şi n ec lin ti tă" , în ce p r iv eş te cei m o rţi în H ristos.

Marinescu Floarea, so ţia p a s to ­ru lu i—p en s io n a r M arin escu Nicolae, a înch is ochii în z iua de 13 m ai

1986, în Cem. Oituz, jud . Bacău- Ca soţie de p a s to r a s ta t a lă tu r i de so­ţu l ei a ju tîndu-1 în to td e a u n a în v ia ţa şi lu c ra re a sa. Fe rice de m orţii c are m o r în D om nul căc i fa p te le lo r îi u rm ea ză !

Sbera Gavril, d in co m u n ita tea R ădău ţi , în v îr s tă de 87 ani, a a d o rm it în D om nul la 15 iun ie 1980. O m valoros, a d e v ă ra t s t î lp al Bisericii, martorul şi p u te re a în ce ­putului soliei advente în ace le lo ­curi, a purtat pînă la ad înc i b ă tr î- n e ţi ră sp u n d e re a de p re z b i te r al co m u n ită ţi i d in c a re făcea parte . El a fo st în so ţito ru l p a s to ru lu i Oresciuc Gh. c în d cu p a tru zec i şi ceva de an i în u rm ă, f r . O resciuc a fost ucis de oam en i ră i. S p erăm să-i rev ed em pe N oul P ă m în t con­fo rm fă g ă d u in ţe i E vanghelie i.

Bratu Dumitru, u n u l d in cei bă -tr în i, om a l în ce p u tu r ilo r soliei în co m u n ita tea P e re tu , jud . T eleor­m a n şi p re z b i te r cu b in ecu v în ta re , n ă scu t în a n u l 1892 ,a ad o rm it în D om nul cu ace iaşi sp e ra n ţă ad- ven tă . S e r io z ita tea lu i în v ia ţa de c red in ţă , iu b ire a fa ţă de oam eni, l-a \ fă c u t p re ţio s în ochii tu tu ro r d in ju r . E x em p lu l credincioşie i sa le este v a lo ros p e n tru to ţi cei ce l-au cunoscut. F ie ca în v ie rea d re p ţi lo r să-i ad u că şi lu i o r ă s ­p lă t ire v eşn ică a lă tu r i de to ţi cei m în tu iţi .

Vasile V. Ghena d in co m u n ita ­tea B u jo ru ju d . T e leo rm an , a fost t im p de 25 an i s lu jb aş şi p rezb ite r în co m u n ita tea d in c a re făcea pa r te . S -a d is tin s p r in b l în d e ţea sa, p r in sp ir i tu l co labo ­ră r i i şi a l păcii, c are l-au carac ­terizat. R e g re ta t m u lt de toţi, a fost şi el a şeza t în p a tu l său de p u lb e re în sp e ra n ţa revederii , la v î rs tă de 77 ani.

Lederhilger Andrei, m em b ru al C o m u n ită ţi i S ib iu în v î r s tă de 85 an i, a fo st condus la locul od ih n ei sa le tem p o ra re , la 24 sept. 1980. B ă rb a t cred incios şi de v a lo a re a fo st p re zb ite r in Com- S ib iu t im p de 40 an i şi m em ­b ru In C o m ite tu l C onferin ţe i. S-a re m a rc a t p r in tr -o f rum oasă , d em n ă şi serioasă c o m p o r ta re şi a p u r ta t cu voioşie ră sp u n d e ri le în c re d in ţa te lu i de Biserică.

Redacţia

lanuarie-Februarie 1981

(Kn a d e v ă r

to td ea u n a prezent

(u rm a re d in pag. 9-a)

c o rp u lu i şi a su f le tu lu i n o s t ru “ D. H./16). . .P lanu l lu i D um nezeu fa ţâ d e copiii L u i este ca ei să c rească p în ă la p l in ă ta te a s ta tu r i i d e b ă r ­b a ţi si fem ei în D om nul H ris tos" ,;Idem/33).

„D in tre to ţi oam en ii d in lum e, r e ­fo rm a to r i i t re b u ie să fie cei m a i neegoişti, cei m a i am abili, cei m a i c u r ten ito r i . I n v ia ţa lo r t re b u ie să v a d ă to ţi icoana b u n ă tă ţ i i fa p te lo r de iu b ire - fa ţă de ap roape le ." (D.H. 403).

„Singura bază pentru adevărata unire este Dom nul Hristos, Viţa cea adevărată. In poporul lui Dum ne­zeu, care voieşte să facă voia Lui, solia vieţuirii sănătoase aduce tot­deauna unire, iar nu dezbinare. Aceia care s-au tem ut să vestească această solie sînt adesea sinceri. Lor le lipseşte însă cunoştinţă, dar în adevărata cunoştinţă temerea oarbă dispare “

D u m n ezeu în cea rcă să co n d u că pe pop o ru l S ău în ap o i la p la n u l S ău o r ig in a l p as cu pas, ca p re g ă tire p e n tru p re sch im b are . A cesta este m o tiv u l p e n tru care B ise rica este ch em a tă să -şi cerceteze v ia ţa . „Spre a f i p re g ă ti ţ i p e n tru p re sch im b are , copiii lu i D um nezeu tre b u ie să se cunoască p e ei înşişi. Ei t re b u ie să f ie p r ice p u ţi în ceea ce p r iv eş te a l ­că tu irea o rg an ism u lu i lo r fizic, p e n ­tru ca să fie în s ta re să dec la re Îm ­p re u n ă cu p sa lm is tu l : ’Te lau d D oam ne că s în t o f ă p tu ră a şa de m in u n a tă !’ (Ps. 139.14). Ei t reb u ie să-şi ţ in ă m e re u • ap e ti tu l în su p u ­n e re fa ţă de fo ru l m o ra l şi in te ­lec tual. T ru p u l t re b u ie să f ie supus m in ţi i şi n u m in te a tru p u lu i" (1. T /486—7).

„R efo rm a s a n i ta r ă este u n a d in r a m u r i le m a r i i lu c ră r i c are t reb u ie să p reg ă tea scă u n p o p o r p e n tru v e n ire a D om nulu i. E a este to t at.it de s tr în s leg a tă de solia în geru lu i a l t re i lea ca şi m în a de corp ." (S.S.C./20—21).

„Solia în g e ru lu i a l t r e i lea este so lia de re fo rm ă sp ir i tu a lă , în care re fo rm a s a n i ta r ă e s te o p a r te in te ­g ran tă . D in cauza acestei u n ir i in ­separab ile , s în tem d a to r i a cla o a-

ten ţ ie m a i m a re in s tru c ţ iu n ilo r cu p r iv ire la săn ă ta te , p e n tru că sîn t în le g ă tu ră v i ta lă cu v ia ţa n o a s tră veşnică . Lumin,a d a tă n o u ă de D u m n ezeu d esp re re fo rm a sa n ita ră e ste d a tă p e n tru m în tu ire a no astră , şi p e n tru m în tu ire a lu m ii“. (S.S.C. 146).

Î20l - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

„Cu m u lţ i a n i în u rm ă , D u m n e ­zeu a a tr a s a te n ţ ia p o p o ru lu i Său la re fo rm a s a n i ta ră . A ceasta este u n a d in m a r i le ra m u r i a le lu c ră r i i de p re g ă tire p e n tr u v e n ire a F iu lu i om ulu i" . (3T./61).

„Nouă nu ne este cu pulinţă să Preamărim pe Dumnezeu, dacă tră­im călcînd legile vieţii. Inima nu se poate păstra în sfinţenie faţă de Dumnezeu, dacă sînt tolerate în ea poftele firii. Un corp bolnav şi o minte dezordonată din cauza conti­nuei dedări la practici vătăm ătoa­re fac im posibilă sfinţirea corpului şl a sufletului." (D.H./40).

Deci, ca o solie p e n tru no i v in e în d e m n u l : „R efo rm e m ai m a r i a r tr e b u i să se v a d ă în tre ace ia care zic că a ş te a p tă a p ro p ia ta re v en ire a D om nulu i H ristos." (D.H./336).

„Moise. la v re m e a lui, a v o rb it m u lt de sp re acest subiect, i a r m o ­tiv u l p e n tru care p o p o ru l n -a in ­t r a t în Ţ a ra F ă g ă d u ită a fo st că s-a lă s a t să f ie s tă p în i t în re p e ­ta te r în d u r i d e apetit. O m a re p a r ­te d in fa p te le re le a le cop iilo r d in v re m e a n o a s tră , s în t cauza te de ne- c u m p ă ta re în m în c a re şi b ă u tu ră . A daih şi E v a au p ie rd u t E d en u l ce- d înd po fte i (apetitu lu i) ia r noi îl vom p u tea rec îş tig a n u m ai p r in r e ­n u n ţa re la c e r in ţe le poftei." (l.T / 150)1

„M ulte d in p re ju d e că ţile care îm ­p ied ică a d e v ă ru l soliei în g e ru lu i al tre i lea să a ju n g ă la in im ile oa ­m en ilo r p o t fi în d e p ă r ta te d în d m ai m u ltă a te n ţ ie re fo rm e i san itare ... D acă B ise rica n o a s tră a r dovedi m ai m u lt in te res p e n tru o v ie ţu i re s ă n ă ­toasă p r in c a re B u n u l D um nezeu cau tă că o p re g ă tea sc ă p e n tru v e ­n irea Sa, a tu n c i in f lu e n ta ei a r fi m ai m a re decît e s te astăzi." (D.H./ 67). N e p ă sa re a şi l ip sa de in te res cu c a re au fost socotite de m u lţ i cărţi le şi sc rie rile p r iv ito a re la o v ie ţu ire săn ă to asă , constitu ie o o- fen să p e n tru B u n u l D um nezeu... Dacă este b in e în ţe lea să şi b in e fo ­losită . lu c ra re a s a n i ta r ă e ste ca o p an ă . care desp ică şi d esch ide c a ­lea ca a lte a d e v ă ru r i să a ju n g ă la in im a om ulu i." (Idem /64).

M otive pentru o vieţuire sănătoasă

Din cele p re ze n ta te p în ă aici. co n s ta tăm că p r in re fo rm a sa n i ta ră D um nezeu do re ş te b inele , fe ric irea şi d e să v îrş ire a n o a s t ră fizică şi sp i ­r i tu a lă . E a fa ce p a r te d in m ari le t ra n s fo rm ă r i şi re fo rm e pe care t im p u r i le n o a s tre n i le im pun .

U ltim ele d o u ă secole, a u ad u s în lu m e sc h im b ă r i f ă r ă p reced en t. D a ­că în u rm ă cu m ilen ii, c ăm ila cu cei 13 km /h , re p re z e n ta m ijlo cu l de t ra n s p o r t ce l m a i rap id , a cu m c ir ­ca 1 500 de ani, aceas tă v iteză a c rescu t la 32 de k m /h p r in desco­

p e r ire a şi utilizai-ea c a ru lu i cu ro ţi. In a n u l 1880, locom otiva cu a b u r i a tin g ea 160 k m /h p e n tr u ca d u p ă o su tă de an i să se d ep ăşească f a n ­ta s tica v i teză d e 29.000 k m /h . Dacă p r in c ip iile m ecan ic ii u n iv e rsa le a le lui N ew to n a u p u tu t su p ra v ie ţu i oirca d o u ă secole, de la în ce p u tu l secolulu i n o stru , d u p ă d esco p erirea legii r e la t iv i tă ţ i i de c ă tre E inste in ,

fizica se a f lă în tr -o p e rm a n e n tă lu p tă p e n tru găs irea de so lu ţii şi ex p licaţii. I n g e n e ra ţia n o as tră , în ­t r -o s in g u ră genera ţie , s-a. n ă sc u t a- p ro a p e to t ceea ce c iv iliza ţia ne o fe ră cu a t î ta îm be lşugare , de la m ase le p las tice , la p lăc e re a c ă lă to r i i ­lo r sa u c u n o aş te rea e v en im en te lo r m o n d ia le pe calea u n d e lo r ra d io sau t.v. M ijloacele seco lu lu i n o s t ru re p re z in tă u n a l t re p e r de r e fe r in ţă p e n tru re a l i tă ţ i le p rezen te şi v ii ­toare .

M edicina, b en efic ia ra d irec tă a a- ces to r m a r i descoperiri, şi-a a d u s a p o r tu l p r in re zo lv a re a m u lto r p ro b lem e de să n ă ta te p u b lică şi pe rso n a lă , f iz ică şi m in ta lă . Ţ a ra n o astră , c are In u l tim e le t r e i decen ii şi ju m ă ta te , ca u r in a re a t ra n s fo r ­m ări lo r social-econom ice c a re a u im ­p u s u n în a l t r i tm de c reş te re a b u ­n ă s tă r i i şi civ ilizaţie i, p o tr iv i t p r in ­c ip iu lu i soc ia lis t de r id ic a re la r a n ­gu l de po lit ică de s ta t a ocro tir i i sănă tă ţii* a o b ţin u t o c reş te re a d u ra te i m ed ii de v ia ţă d u p ă cu m u rm ea ză : în 1932 ex is ta o m ed ie de v ia ţă de 42,01 an i ; In 1961, o d u ­r a tă d e 65,96 an i: ; In 1963 — 68.29 an i, ia r în 1972 de 68,58 an i (c ita t de Apercefc în V ia ţa M ed i­cală n r . 4/1977). M are le n o s tru sa ­v a n t N icolae Iorga, su b lin ia că : „o c u ltu ră şi o c iv ilizaţie să n ă to asă îşi t r a g seva şi d ă in u irea , d in tr -o b iologie to t a t î t de săn ă to asă ."

D a r d inco lo de aceste succese m erito r ii , d inco lo de e fec tu l to n i ­f ian t şi b in e fă că to r a l c iv iliza ţie i, e s te to t a t î t de a d e v ă ra t că c iv ili ­za ţia a a d u s cu s in e şi m u ta ţ i i n u n u m a i în ce p r iv eş te să n ă ta tea , ci şi m o d u l de a g înd i şi ac ţiona, o s c h im b a re a g u stu rilo r , p re fe r in ţe ­lo r şi d o r in ţe lo r şi d in neferic ire , aceas ta n u în to td e au n a în sensu l cel b u n şi sănă tos . D acă s-a r e u ­şit s tă p în ire a c u succes a u n o r boli, l ic h id a re a a l to ra sa u e la b o ra re a m e ­todolog ie i de lu p tă c o n tra u n o ra , dacă a rse n a lu l te ra p eu tic de c a re d isp u n em astăz i în lu p ta c o n tra ce ­lo r m a i m u lte boli este in f in i t su ­p e r io r a n ilo r d in a in tea rev o lu ţie i şt i in ţif ice şi; teh n ic ii m o d ern e , d a ­că a s is tăm la in te rv e n ţi i u im ito r de în d ră z n e ţe cum a r fi t r a n s p la n tu l de o rgane, etc., e s te to t a t î t de ad e ­v ă r a t că c iv iliza ţia a a d u s în p r im p la n a l te p ro b lem e g reu de rezo lv a t cum a r fi o b ezita tea , bolile c a rd io ­v ascu la re , bolile a lerg ice , a n u m ite fo rm e d e c a n c îr . a te rosc leroza, etc., a d e v ă ra te „boli a le c iv iliza ţie i" , r e ­z u lta te d in .abuzul, n e în ţe leg e rea sa u n e re sp ec ta re a leg ilo r biologice, sa u p u r şi s im p lu d in u z u ra p ro ­g res iv ă a organ ism ulu i.

Curierul Adventist

fc

N u de m u lt , a m p r im ii d .n par­tea fra te lu i L eo n F isher o scrisoare, ce ne aducea ştiri re feritoare la grupa credincioşilor a d ven tiş t i de origine ro m â n ă d in A ustralia .

In r indurile sale, fr . L. F isher a transm is B isericii d in pa trie u n sa­lu t cald şi p l in de nostalgie al ce ­lor ce locuiesc departe de locurile natale. Se face, de asem enea apel la fră ţie ta tea rom ână ca să-i a ju te cu m ateria le şi cărţi în l im ba ro­

m ână. R e fe r i to r la aceasta fr. L. Fisher spune în scrisoarea sa : „So­l ic ităm aceasta p e n tru că a v em co­pii şi v re m să le p ă stră m l im ba ro ­m ânească şi să n u u i te că s în t români."

Din ştirile transm ise în ţe leg em că în Austra lia , grupe de credincioşi adven tiş t i de origine rom ână se gă­sesc la S id n ey , M elbourne şi Bris- bane.

N e bucură fa p tu l că deşi se gă­sesc departe, aceşti f ra ţ i şi surori au to tuş i in im a şi g îndu l lor aici u n d e s-au născu t şi au tră it pă ­rin ţii şi s trăbun ii lor, cău tind la Biserica m a m ă sp r ijin u l şi căldura de care au to tuş i nevoie.

î n fo tografie , g rupu l de c red in ­cioşi a d ven tiş t i de origine rom ână d in S idney , Australia .

D. PO PA

M ai m u lt ch ia r im p ac tu l tehn ic ii cu m ed iu l a m b ia n t, m a i a les d u p ă cel de a l doilea răzb o i m ondia l, c înd s-a p ro d u s re v o lu ţia teh n ico -ş tiin ţi- f ică m o dernă , a dus la o a d e v ă ra tă d e te r io ra re a a ces tu ia d in u rm ă. E- fecte le pe term en, lu n g a le aceste i d e te r io ră r i , f ă r ă lu a re a de m ăsu r i d in t im p de con tro l şi rem ed iere , po t p u n e sub se m n u l în tre b ă r i i însăşi e x is te n ţa om ulu i în m ed iu l să u n a ­tu r a l de v ia ţă . Desigur, n u av em sp a ţiu l n ecesa r p e n tru a lu a în d is­cu ţie şi a lte e fec te to t a t î t de d is­t ru g ă to a re g e n e ra te de teh n ica în ­a rm ă r i lo r cu su b s ta n ţe rad ioactive , etc.

în c a r tea sa „C ercul care se în ­c h id e ', B a rry C om m oner, u n sa v a n t

am erican , la pag. 125 (ed. Po lit ică 1980), scrie : „M a jo ri ta tea p ro b le ­m elo r lega te de p o lu a re a u a p ă ru t sau au d ev en it fo a r te g rav e în an ii de d u p ă cel de a l doilea războ i m ond ia l. U n ex em p lu carac te r is tic a l acestei te n d in ţe ni-1 d au fosfaţii, c a re constitu ie u n p o lu an t a l a p e ­lo r de su p ra fa ţă . î n cele t re i d e ­cenii d in tre a n ii 1910 şi 1940 c a n ­t i ta te a a n u a lă de fosfa ţi d in de jec ­ţiile can a le lo r o ră şen eşti s-a m ă r i t de peste d o u ă ori, de la a p ro x im a ­t iv 17 m ilio an e de l iv re (can tita te de fosfor) la a p ro x im a tiv 40 m il i ­

oanei de livre. U lterio r , r i tm u l de c reş te re s-a a ce le ra t ra p id , astfe l că în u rm ă to a re le tre i decenii, 1940 —1970, el a c rescu t de peste şap te ori, a ju n g în d la c irca 300 m ilio an e da l iv re p e a n “. î n co n tin u a re a u ­to ru l a r a tă că f a ţă de a n u l 1946, g ra d u l de p o lu a re a c rescu t p în ă în 1970, p e n tru oxizi de azo t (de la au tom obile ) cu 650% ; te tra e t i l- p lu m b , p ro v e n it d in b en z in ă — 415% ; m e rc u r de la uz ine le c loro- sodice — 2100% ; pestic ide s in te ­t ice (p en tru p e r io a d a 1950—1967) — 270% ; în g ră şăm in te an o rg an ice cu azot (din c a re u n e le a ju n g în apele de su p ra fa ţă , de u n d e a ju n g în r e ­ţe a u a p u b lică sub fo rm ă de n i tra ţ i , pericu loşi m a i a les p e n tru copii) — 789%, etc. A ceste d a te a u fost ci­ta te d in S ta te le U nite , ţ a r ă p u te r ­n ic in d u s tr ia l iz a tă u n d e e lem en tu l p r io r i ta r e ste p ro fitu l , d a r ch ia r şi în a lte ţă r i ex is tă semnte de p o lu are în g rijo ră to a re . A u to ru l a tr ib u ie a- ceastă s i tu a ţ ie m ai m u lto r fac to r i p r in tre care c reş te rea p ro d u c tiv ită ţii , c reş te rea r a p id ă a o raşe lo r ( inciden ­ţa can ceru lu i p u lm o n a r în oraşe le cu peste 1 m ilio n de locuitori, este cu 37% m ai m a re decît în o raşe le de la 250.000 p în ă la 1 m ilion), scă ­d erii c a l i tă ţ i lo r n u tr i t iv e a le p ro d u ­se lo r a l im e n ta re p r in r a f in a re a in ­d u s tr ia lă (scăderea co n ţin u tu lu i v i-

tam in ic , a l fib re lo r, etc.). P o lu a rea m ed iu lu i a m b ia n t d epăşeş te cu m u lt r i tm u l c reş te r ii p o p u la ţie i deoarece în t im p ce în p e r io ad a 1946—1968 p o p u la ţ ia a c rescu t cu 40—50%, p o ­lu a re a a a tin s c reş te ri în tre 200 şi 2 000%. N u p u te m in tra în a m ă n u n ­te şi n ici n u p u te m d iscu ta re m e ­diile propune, c are ve r if ică de fa p t a u te n tic i ta tea şi v a lo a rea s fa tu r ilo r p r im ite p r in in sp ira ţ ia d iv in ă pe calea re fo rm e i san ita re .

D acă la cele de m ai sus m a i a d ă ­u găm p o lu a re a m o ra lă e x is te n tă în u-’e le locuri, ten d in ţe le f i re ş ti de d ep ăş ire a o r ică ro r în g răd ir i , ne d ăm seam a că ră sp u n su l la în t r e ­b ă r ile „ce m încăm . ce bem , cu ce şi cum ne îm b răcăm , etc.“ cap ă tă d in ce în ce m ai m u ltă im p o r ta n ţă , î n ziltele n o a s tre av em m o tiv e să ne b u c u ră m că asem enea p ro b lem e sîn t d ezb ă tu te to t m a i m u lt, ca o m ă r tu r ie a fa p tu lu i că ele re p re ­z in tă o p ro b lem ă a z ile lor noastre . R e fo rm a s a n i ta ră a re d re p t obiec ­tiv, tocm ai p ro m o v are a u n e i s ă n ă ­tă ţ i fizice şi m o ra le de care om e­n irea a re astăz i to t m a i m u ltă n e ­voie. D ar a su p ra acestor p ro b lem e vom m ai reven i.

Dr. Kne Paulini

£ditlLtCL @.L L U t U i i c A d o in tu t

R evis ta Curierul A d v e n t i s t es te organul oficial al Cultu lu i C reştin A d v e n t i s t de Ziua a Şap tea

din R epublica Socialistă Rom ânia A pare la două luni, su b conducerea unui C om ite t

Redacţia şi A d m in is tra ţia :Bucureşti, str. Labirin t nr. 116 — Sector 3, Tel. 20.76.65

Redactor :Dumitru Popa

—

t. P. „ B u le tin u l Oficial" H — o. 5517/1981