Curierul AdventistOrgan al Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea

din România

ANUL LX V III MARTIE 1991

R u g î n d u - n euni ip e n t r ua l ţ i i !

P. Copiz

Fra te le P ie t ro Copiz, rom ân de o r ig ine ca re a fos t m u l t t im p p ro feso r la A n d r e w s U n iv e rs i ty , s lu jbaş pr inc ip a l la D iv iz iu n e a Eu ro -A f r ic a , a s u fe r i t o operaţ ie foa r te del icată.

Du p ă această exper ienţă, d in s u l a sc r is r i n d u r i i e .ie m a i sus şi care c redem că vo r f i de un rea l a ju to r '<p:r i t u a l pen tru noi toţi.

A demenea soare lu i care se ridică din ce a ţ a c a ­re acoperă marea , îmi rec ap ă t încet con- SUeiUa după o opera ţ ie care a neces i ta t cî tev 1

ore. Lum ina este s labă . S ta u în t ins pe un pat sofisticat de spital . N e n u m ă r a t e tubur i de diferit-' d imensiuni sînt a t a ş a t e corpului meu. Nu depar te

de mine a u d suspinele unui vecin sufer ind, n e ­cunoscut , ca re este su pus aceluiaş i t r a t a m e n t in­tensiv, ca şi mine. C u r g e r e a t impului este m a r ­cată de r i tmul neînceta t al ap a r a te lo r . \ u mă pot mişca. Nu pot citi. D a r pot gîndi .

P r im a reacţ ie este să m u l ţu m e s c Domnului

că sînt încă în viaţă. Apoi capă t convi ng er ea ca nu sînt s ingur . N e n u m ă r a t e rude, prieteni ţi membri ai bisericii se r o a g ă pen t ru mine. Ca lu ­miniţe in noapte, rugăc iun i le lor luminează î n ­tunericul — întuner icul ca re îmi poate a p ă s a s u ­fletul, şi inima mi-e încălz ită . î n c ă o dată , pu te rea divină a rugăciuni i este la lucru. Simt spr i jinul care ne uneş te ca membr i ai aceluiaş i t rup — unul cu al tul şi cu Hris tos .

Ace as tă exper ienţă nu este excepţ ională , în t r -o an um it ă perioadă de timp, mi lioane de r u ­găciuni a j u n g la urechile Tată lu i nos t ru c e ­resc. Unele sînt pent ru lucrur i ma ter ia le . Altei ' au de a face cu lucrur i le sp ir i tuale şi cu p r o ­vocăr ile şi crizele c ă r o ra le facem faţă fiecare. Dar cele mai eficiente rugăciuni sint cele înă l ţ a te pent ru alţii, rugăciuni în ca re n e identif icăm cu al te fiinţe omeneşt i .

Cine c îş t igă?t . Cel care mijloceşte. Prin aceas tă fo rmă de

rug ăc iune , p ă t r u n d e m prin zidur i le de in di fe re n ­ţă, u i t ăm de noi, s c ăp ă m de tendinţa n a t u r a l ă că t r e eg ocent r i sm şi aducem la îndepl in ire unul dint re cele mai cu ra te idealur i ale c r e ş t i n i s m u ­lui: a face ceva pen t ru alţii, după voia lui D u m ­nezeu. Devenim conştienţi de in te rd ep ende nţa credincioşilor. Ajungem să în ţ e legem că nu t r e ­buie să t r ă im ca insule îm prăş t ia te , silite să facă fa ţă furtuni i în t r -o izolare d ispe ra tă . P u te m r e ­zista îm p re u n ă şi pu tem birui îm p re u n ă — ca o echipă.

C a mi jlocitori ne dăm s e am a cît de mul t d o ­reşte o inimă c u r a t ă să se apropie de t ronul h a ­rului. De aceea, ne c u r ă ţ i m ca să î n d e p ă r t ă m t o a ­te piedicile posibile care s ta u în ca lea ascul tăr i i rugăciunii .

Creş tinii sinceri uneor i îşi pun în t r e b a r ea d a ­că pot face ceva pent ru alţii; ei înc lină să se î n ­doiască de ef icienţa lor. Nu es te cazul să ne î n ­doim, căci ru găc iu nea es te unul d in t re cele mai s imple şi mai nobile d int re dar u r i le d u h o v n i ­ceşti pe ca re le putem oferi. D a r ea cere timp, şi aici linii d in t re noi, ca re uneor i nu se mai simt a t î t de utili ca înainte, pot avea o l u c ra re im por t an tă de făcut. Un prieten d r a g mi-a r e l a t a t o declara ţ ie inspi ra t ă a mamei lui: « U n a d in t re păr ţi le cele mai p lăcute ale vîrste i îna in ta te şi ale pensionăr i i este că am mai mu l t t imp de r u ­găciune». Rugăci unea pune o pecete de v a l o a r e a s up ra folosirii t impului . î n special , ea însoţeş te v ia ţa de r e t r ag e re , cu b inecuvîntăr i n e a ş t e p t a ­te.

S în tem în cur a ja ţ i «să ne r u g ă m neînceta t»— 1 Tes. 5,17. Fiul omuki i a pe t recut ad esea ore în şir în ru găc iu ne tainică, d înd exemplu pent ru toţi ca re vor că lca pe urmele Lui.

O a l tă b inefacere a aceluia ca re mi j loceş te pen t ru a l tu l es te bucur ia de nedescris , î n c u r a j a ­r ea ca re vine d int r -o r u g ă c iu n e as cu l t a tă . R a r am văz u t a t î t de mul ţi ochi umezi, at ît de m ul t e s t r înge r i ca lde de m înă şi nu m-am s imţit a t î t de pr ofund mişcat, ca a tunci cînd m-am în to rs in co m uni ta tea mea pen tru pr ima oa ră , după c o n ­valescenţă. Expresii le de r ec unoşt in ţ ă p l i n e d e bu cur ie e r a u repe ta te chiar şi pes te luni de zile, c înd oameni i vedeau în mine do v ad a vie a a s ­cultăr ii rugăciuni lor .

Desigur că rugăc iun i le nu s în t to t d e a u n a a s ­cul tate, aş a cum am dori noi, ca oameni . To ­tuşi, haru l cel plăcut al lui Dum ne zeu ne permite să vedem ur m ăr i l e intervenţiei Sale.

în d e m n u r i că t r e neegoism, o inimă c u r a tă , o viaţă în arm on ie cu voia lui Dumnezeu, p a r t i c ip a ­re la so l idar i ta te creş t ină , î n v ă ţ a r e a lecţiilor de s t ă ru in ţă , o mai s t r î n să com uni un e cu Mîntui to- rul, bucu r ia r ăs puns ul ui divin — aces tea nu s în t recompense n e în sem n a te pen t ru acela ca re îşi îna l ţă rugăc iun i le pen t ru alţii, îna in tea t ronului de har .

2 .Cel pentru care mijloceşte. Cei bolnavi se bucură de flori şi de i lus t ra te ; s înt învioraţ i de gene ro zi ta te a acelora care, cu spirit prac t ic şi cons ac ra re , oferă h r a n ă ca ldă pen t ru bolnavi şi părinţi . D a r nimic a l tceva nu poate lua locul r u ­găciunii .

Cî nd s t a re a să nă tă ţ i i mele a a ju n s să fie c u ­noscută , rugăc iun i le c ă ld u r o a s e în ă l ţ a te pen t ru mine au s t r ă b ă t u t cont inente le în l u n g şi în lat, din A u s t r a l i a şi p înă în Ameri ca şi din Eu ro pa p înă în Africa. C a advent iş t i , s în tem o familie at ît de ră sp în d i tă , to t d e a u n a în mi şcare , îneît l u ­crul aces ta nu ne su rp r inde . î n m a jo r i t a te a c a ­zur ilor, însă , rugăc iun i le s înt rostite probabi l n u ­mai pent ru cei de aproape. D i s ta n ţa nu contează; b inefaceri le nu depind de kilometrii ca re d e s p a r t pe cei implicaţi .

în t impul unei crize, adesea se dă pe faţă pent ru pr ima oa ră , a d e v ă r a t a per so na l i ta te a unor membri , ai bisericii. F a ţ a d a impusă de c o n ­venţiile sociale se es to m peaz ă şi par te a neegit i stă a f ra ţi lor şi suror i lor n oas t r e s t r ă b a t e prin ea. Nimic nu poate contr ibui mai mul t la o mai bună c unoa ş te re a ca rac te ru lu i a l to ra , decît c r i ­zele su p o r ta t e îm p re u n ă în spiritul rugăciuni i .

M -am simţit copleşi t de me sa j e le pe ca re le-am primit , uneori de la oameni pe care nu i-am cu no scu t n ic iodată. Atît de mul ţi m-au a s i ­g u r a t de rugăc iun i le lor. T o td e auna es te o bi- ne c uv în ta re a tunci c înd ne r u g ă m unul pen t ru al tul , dar b ine cu v în t ar ea este îndoi tă , a tunci cind benef iciarul ştie desp re ru g ăc iu n ea noas t ră .

La r îndu l meu am fost conşt ient că t rebuie să fiu vrednic pent ru at ît de mu l t e rugăciuni . Am simţit înd emn ul să -mi cu ră ţe sc inima ca să nu devin o p ia t ră de poticnire în ca le a r ăs p u n su lu i divin. în plus, rugăc iun i le înă l ţ a te pent ru mine mi-au sens ib il iza t conş t ienţa pent ru alţii în nevoie şi m-am r u g a t pen t ru ei. Rugăciuni le neegoiste provoacă o reacţie în lanţ.

O al tă b inefacere pen t ru cel care este obiectul mijlocirii es te mai subt i lă. î n clipa c înd m - a m simţit cel mai inutil şi în totul dependent , mi-am dat s e am a în d a t ă că D um nez eu m-a folosit p en t ru un scop nebănui t . Su fer in ţ a me a a r ep r e z e n ta t pent ru alţii ocazia de ru găc iu ne , nevoia de a se cură ţ ii îna in te de a mijloci şi posibi l i ta tea de a s tărui . Am pu tut privi astfe l su fer in ţ a mea înt r -o lumină cu totul n o u ă şi m-am s imţit î n ­c u r a j a t de ceea ce am descoperi t .

Şi mai s înt mul te al te b inefaceri : n e n u m ă r a t e legătur i noi reînnoite de pr ietenie, pace cu D u m ­nezeu, cu oameni i şi cu mine însumi; cred inţă

(continuare in cop. a I I I u )

f — —------------------------------------ — — -

CURIERUL ADVENTISTNr. 3 / 1 9 9 1

Revista CURIERUL ADVENTIST

este organul oficial

al Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea

din România

APARE LUNAR

Redactor:Dumitru Popa

Tehnoredac to r: Octavian Coconcea

C o m ite tu l de redac ţie D. Popa, O. Coconcea, N. Dumitrescu, L. Forray

•

CUPRINS:• R ug îndu -ne unii

p en t ru a lţ i i . .• C u v î n t u l p r e -

şe d in te lu i . . 1• Pagini de istorie

adven tă . . . 3

« A s i n u l de aur 4• D o a m n e , î t '

mulţumesc p en t ruA D R A . . . . 4

• C u v în t de laudăşi m u lţum ire 6

• B ucur ie şi recu-noşt in ţă . . ■ 8

• T im pu l — numaim ăr im e fizică? . . . 9

• V a l d e n z i i d ealtă dată . . 10

• A d una rea G enera lăElect ivă a Con fe -r in ţe i Braşov 11

A M esa j f inal . 12

0 In m em or iam 15

* în va le a u m bre lo r

mort» • ■ • • cop. 111

• A r g u m e n t u l su-prem . . . . cop. IV

•Editura

CURIERUL ADVENTIST Redacţia şi Administraţia Bucureşti, Str. Plantelor

nr. 12 Telefon: 20.42.07

•T I P A R U L «I. P. A R T A G R A F I C Ă »

C -da 5916 nr. 3 1991V ______ ______________ J

C u v în tu l p re ş e d in te lu i

Iubiţi fraţi, surori şi prieteni

Sîn tem cup r inş i cu to ţ i i în marea şi u rgen ta lucrare de p re d ica re a E vanghe l ie i în ţara noastră ! G în d u l mă

duce peste t im p , în urmă, c.înd ven ise v re ­mea să se îm p linească o p ro fe ţ ie cu p o ­p o ru l lui Dum nezeu. După m ulţ i şi lung i ani de ro b ie în Babilon, s-a făcu t s tr igarea ca cei v iza ţ i de această p ro fe ţ ie să se în ­toarcă la Ierusalim. A c o lo îi aştepta o lu ­crare de p ro p o r ţ i i uriaşe: re z id ire a Ierusa­l im ulu i şi res ta to rn ic irea unui în t re g p o p o r în ţara lui. Aceasta cerea sacrif ic ii, le p ă d a ­re de sine, curaj şi, mai ales, o v iz iu n e pe măsura t im p u lu i şi a aş tep tă r i lo r d in partea C eru lu i .

D um nezeu luase măsuri pen tru ca să fa­că p o s ib i lă îm p l in i re a p ro fe ţ ie i . C ir , t r i ­misul şi s lu j i to ru l lui D um nezeu, fusese chemat la îm pără ţ ia m edo-pe rsană . El avea să fie unealta lui D um nezeu pen tru acel t im p . Decre tu l lui, p r im u l d in seria ce lo r t re i care aveau să c o n t r ib u ie la res­ta to rn ic irea iu d e i lo r la Ierusalim , a fost dat. P rooroc i i şi fruntaşii iu d e i lo r au în­ţeles chemarea t im pu lu i . Daniel, Ezra, Zo- ro bab e l, Neem ia şi a lţ i i au p o rn i t cu e n ­tuziasm şi cu c re d in ţă la rea l iza rea v isu lu i lor.

«M în a cea bună a lui Dum nezeu» i-a că lăuz it pe calea de în toa rce re , i-a fe r i t de vră jmaşi, le-a dat izb în dă . A junş i la capătul că lă to r ie i , au făcut eva lua rea si­tua ţie i, au în tocm it p lanu r i şi s-au apucat de lucru.

Pro iec tu l era măreţ, p ro o ro c i i dădeau as igurăr i şi încura jare. Totul pă re a că se desfăşoară conform p la nu lu i . Numai că Sa­tana avea şi el p lan u l lu i: zădărn ic irea , p r in am en in ţă r i , co m p lo tu r i , şantaje şi d e s ­curajare.

Neem ia, care conducea lucră r i le de res­taurare, era ţ in ta p r in c ip a lă a u n e l t i r i lo r şi a a tacuri lor. A t i tu d in e a lui este foarte b ine caracter izată p r in răspunsul da t p r o ­voca to r i lo r : «Am o mare lucrare de făcu t şi nu p o t să mă co b o r , c î t t im p l-aş lăsa ca să v in la vo i, lucrul ar înceta» (Neem ia 6 ,3 ).

Curierul Adventist • M artie 1991 1

Ataşam entu l lui faţă de p lanu l şi c h e ­marea lui D um nezeu răm îne un e xe m p lu p en tru toa te t im p u r i le . El a rămas la pos tu l d a to r ie i lui, la « lucrarea cea mare» pe care o avea de făcu t şi pen tru care fusese che ­mat. Cu s iguran ţă că e rau m ulte alte lucrăr i u rgen te care băteau la poa rta p ro g ra m u lu i lui, dar el şi-a o rd o n a t p r io r i tă ţ i le , iar p r i ­ma d in t re e le era «o lucrare mare», re- z id irea te m p lu lu i , cen tru l naţional de în ­chinare.

«C obo r î re a» , părăs irea ar fi însem nat p ie rd e re , iar t im p u l presa, căci E vanghe lia t re b u ia p red ica tă p o p o a re lo r d in jur. O lume p ă g în ă aştepta o veste b ună , o rază de speranţă în în tu n e r ic u l sup e rs t i ţ i i lo r şi în ch ină r i i ido la tre . Nu era t im p de p ie rd u t . «Lucrarea cea mare» aştepta să fie adusă la în d e p l in i re în mare grabă.

Ca fi i ai îm p ă ră ţ ie i şi ca m em br i ai b i ­seric ii lui D um nezeu de astăzi, t ră im z i le de îm p l in i re «pe d e p l in şi re p e d e pe pă- m înt» a p ro fe ţ i i lo r v iz în d t im p u l sfîrş itu- lui.

N enum ăra te p rec iză r i făcu te de oam enii lui D um nezeu, «mînaţi de Duhul Sfînt», arată fără greş că «sfîrşitul tu tu ro r lu c ru r i ­lo r este ap roape» . In adevăr, D um nezeu nu face n im ic fără să d e s c o p e re ta ina Sa s lu j i to r i lo r Săi». El a însărc inat Biserica Sa ca, îna in te de reve n irea F iu lu i Său pe nor i i ce ru lu i, «o mare lucrare» de avert izare să f ie făcută în lumea în treagă , «la o r ice se­m in ţ ie , neam, l imbă şi p o p o r» .

Această lucrare este atît de mare, înc î t to ţ i cei care au cunoscut «bucur ia şi m în - g î ie rea pe care o dau S cr ip tu r i le» sînt so­maţi să p a r t ic ip e la ea. Insp ira ţ ia d iv in ă ne spune că «Biserica este unealta aleasă de Dum nezeu p en tru m în tu ire a o am en i lo r . Ea a fost o rgan iza tă p e n tru s lu j ire , şi în ­sărcinarea ei este de a duce lumii Evan­ghe lia» . «F iecăruia» i s-a h o tă r î t o lucrare şi n im en i nu poa te fi în lo c u i to ru l altuia». « M e m b r i ai B iseric i i , faceţi ca lu ­mina să strălucească. G lasu l vos tru să f ie

auzit. G lasul vostru, in f luen ţa voastră, t im ­pul vostru — toate d a ru r i le acestea sînt de la D um nezeu şi t re b u ie fo lo s i te în cîş- t iga rea de suflete p en tru Hristos». «F ie ­care creştin t re b u ie să f ie un m isionar... el este e x e cu to ru l tes tam entu lu i lui Isus». «Poporu l lui D um nezeu a fost t o t ­deauna un p o p o r m is ionar activ. El nu t re ­bu ia să aştepte ca semenii să v ină la el, ci el avea să m eargă la oam eni cu solia sa».

«E xper ien ţa lui N eem ia este repeta tă în istoria p o p o ru lu i lui D um nezeu de as­tăzi... Cei care ocupă p o z i ţ i i de in f luen ţă şi răspu nde re în Biserică ar t re b u i să fie cei d in t î i în lucrarea lui Dum nezeu.. . Z e lu l lo r va pune la lucru p e foa r te m ulţ i . C în d lumina va străluci, o m ie d e to r ţe se vo r ap r in d e de la flacăra cea mică. In Biserica de astăzi este n e v o ie de bă rba ţ i ca N e ­emia...»

Noi avem o mare lucrare de făcut, care cere to t t im p u l , toată pu te rea , to t ze lu l, toată v iz iu n e a noastră, o lucrare ce d e ­păşeşte cu m u lt p o s ib i l i tă ţ i le şi p u te r i le noastre. Dum nezeu ne cere să o înche iem «nu p r in pu te re , n ic i p r in tă r ie , ci p r in Duhul Său», «pe d e p l in şi repede» . A ne c obo r î , a face a ltceva, a ne lăsa atraşi de alte in terese, am b iţ i i , p lanu r i ego is te , în ­seamnă să părăsim locul da to r ie i noa ­stre. Şi Satana d e p u n e toate e fo r tu r i le pen tru ca oam en ii să f ie înşelaţi, amă­g iţ i , fe rm ecaţi şi ocupaţ i astfel ca t im p u l de har să treacă, iar lucra rea să rămînă nefăcută.

Care este v iz iu n e a ta cu p r iv i re la lu ­crare? Este ea p en tru t ine «mare»? Simţi o pova ră şi o răspundere pe rsona lă pen tru p ro g re su l ei?

Spune şi tu îm p reun ă cu Neem ia: «Am o mare lucrare de făcu t şi nu p o t să mă cobor» .. . D um nezeu să te a jute pe t ine şi să mă ajute pe m ine la aceasta.

N elu Dum itrescu

— «Epistola către Romani este cea mai profundă lucrare existentă». — Coleridge —

— Luther remarca faptul că ea este «partea principală a Noului Testament şi Evanghelia desăvîrşită».

— «Dacă un om o înţelege, el are în faţa sa un drum sigur de pricepere a întregii Scripturi»

— Calvin —

Curierul Adventist • M artie 1991

PAGINI INEDITE DE ISTORIE ADVENTA — PAGINI INEDITE DE

C a t î nă r , am cons ider a t în ­to td e a u n a un privilegiu şi o b ineeuvînt are să pot s t a de v o r ­

bă, să pot a s cu l t a pe încercaţi i noştr i pas tor i — pionieri a că ro r viaţă au cheltui t-o pe n t ru s la va lui D um nez eu şi edi f icarea a c e s ­tei biserici. Aceste puţine ocazii pe care le-am avut , mi-au oferit însă lecţia de neu i ta t a credincio- şiei, a spiritului de sacrificiu, dar şi a intervenţiei lui D um nez eu c a ­re ne -a a s ig u ra t : «Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi pă ră s i» (Evr. 13,5).

E ra în t ro zi de vară , cu mul ţi ani în u rmă. La înt î ln i rea săp- tă m în a l ă a pas tor i lor d in t r -un or aş de provincie se discuta des ­pre rea l i t a t ea as igurăr i i divine din Evr. 13,5. E ra prezent un grup de pas tor i ca re îşi în cep us e ­ră ac tiv i ta tea imediat du p ă pr i ­mul război mondia l . A scu l ta m cucer it o lecţie prac t ică de istorie adven tă . Aud parcă şi acum g l a ­sul blînd, ca ld , din care se d e ­ga j a conv inger ea şi înc rede rea bă t r în ulu i pas to r . Nu absolvise cu rsur i le vr eunui se m in a r şi nici nu avea un doctora t , dar nu mă mai s ă t u r a m ascul t îndu-1:

«Am r ă s p u n s chemări i de a in­t r a în l uc ra re a de ev a n g h e l iz a r e pe n t ru ' c ă am în ţeles că D u m n e ­zeu m-a c he m a t şi că ac e a s t a este l u c ra re a pe ca re t rebu ie s-o fac p e n t ru Dumnez eu , r ă s ­punsul meu la iubirea divină. P en t r u că... a t î t de mul t m-a iubit Dumnez eu că a da t pe Fiul Său, pe s i n g u r u l Său Fiu pent ru mine, ca să nu pier, ci să am via ţa veşnică.. . Şi ochii lui e r a u un iz­vor de lacrimi , lacrimi de re c u ­noş tinţă, lacr imi de m u l ţ u m i ­re...»

« E ra la începutul lucrări i m e ­le» a con t in ua t să poves tească băt r înu l pas tor . « în t r - u n sat din B ă r ă g a n , ce făcea pa r te din d i ­str ictul meu, lu c ra m cu un gr up de pe r so ane in t ere sa te de ad e v ă r şi c a r e se p r e g ă t e a de botez. E ra un interes genera l . De aceea m ă duceam mai des în sa tu l acela. Desigur că l uc ra re a începută şi interesul trezit în suf le te sincere a s t î rn i t opozi ţia unor « p e r s o n a ­lităţi» să teşt i .

Şeful de post din sa tu l respec ­

tiv m-a ave r t iz a t despre hotărî - rea «notabi l i tă ţ i lor» sa tu lu i de a face totul ca luc rarea începu tă să se curme.

Spre bu c u r ia şi spr i jinul meu, acest şef de post e r a un c a ­m a ra d şi amic al meu. Mai în a in ­te de p r im u l război* mo nd ia l (1910— 1914) am act iva t cî ţiva ani în ja n d a r m e r i e . Aces t amic mi-a fost de m a r e a j u to r în s i ­tua ţ ia cr ea t ă prin împotr iv i rea unui g r u p de pe r so ane «cu vază» din s a tu l respectiv.

î n c a d r u l p r o g ra m u lu i meu, am sosit în aces t sa t într-o vineri după am iază . Am vizitat pe pr ie­tenii de a d e v ă r şi am t r ecut şi pe la pr ietenul meu. î n g r i j o ra t , aces ta m-a ave r t iz a t că t rebuie să fiu foarte a ten t că cei care-mi er au v r ă jm a ş i au pus la cale li­chidarea mea. M-a a s i g u r a t că va face tot ceea ce va putea pen ­t ru z ă d ă r n ic i r ea aces tu i plan, dar să iau m ă s u r i l e ce se impun spre a nu c ă dea p r a d ă urii lor. L -am linişti t spun îndu - i că eu s lu jesc unui D um nez eu Atot ­puternic şi El nu va în gă du i să fiu î n l ă tu r a t acum, c înd am de făcut o l u c ra re pen t ru El, aici în acest sa t . I ar dacă lucra re mea s-a încheiat şi Dumn ezeu crede că t rebu ie să -m i te rm in luc rarea şi v ia ţa în ac es t fel, eu sînt g a t a şi pen t ru j u g şi p en t ru jert fă .

Vineri se ar a , s îm b ă tă toa tă zi ­ua, am avut a d u n ă r i f rumoase . Mul tă lume a fost b u c u r o a s ă să ascul te C uv în tu l Scr iptur ii . S î m ­bătă s e a r a şi duminică am făcut vizite şi am s t a t de vo rbă cu f o a r ­te mul te p e r soa ne interesa te, fă- c îndu-mi în aces t fel, s imţ ită p re ­zenţa în tot sa tu l . Duminică s e a ­ra, t î rz iu, m i-am revăzut pr ie t e ­nul, care e r a la fel de î n g r i j o ra t de s o a r t a mea. La p lecare din c a ­sa lui, a m în ă l ţ a t o ru gă c iune im- p lor îndu-L pe D um ne zeu să-l bi- necuvînteze . E r a un suflet ales

A doua zi, luni, am plecat în mod in t en ţ ion at ceva mai t îrziu spre sa tu l vecin. î n t r e cele două sa te era un izlaz înt ins. Am ple ­cat cu pas m ă s u r a t şi cu r u g ă c i u ­nea în inimă, t r ec înd prin m i j ­locul sa tu lu i . E r a vară! Am mers fără să g r ă b e s c pasul , pes te iz ­

laz. C înd e r a m cam pe la m i j ­locul iz lazului , ceva m-a î n d e m ­nat să m ă opresc şi să mă uit înapoi, spre sa tu l de unde ple ­casem. S p re s u r p r i n d e r e a mea am văzu t venind în fugă spre m i ­ne, doi oam eni av înd cîte un furcoi în m înă . E ra u depa r te . Am înţeles acum î n g r i j o r a r e a pr ie te ­nului meu. M-am în to rs şi rugîn- du-mă, am mers mai depar te. Mi-am în c re d in ţa t v ia ţa Celui ce m-a che mat la m în tu i r e şi s lu j i r e şi pl in de încredere am mer.s înainte, cu mersul meu obiş ­nuit. S im ţe am în sp a te l e meu o luptă. La un mo m en t dat m -am uitat din nou în u rmă. Acum a m văzu t clar . Doi oameni cu u ra î n ­t ipăr i tă pe feţele lor veneau în fugă, cu g îndu r i uc igaşe , agi t înd furcile în mîini.

M -am în to rs şi m i-am văz u t de d ru m. A ştept am fie lovi tura de m oa r t e , fie izbăvirea prin in­te rvenţ ie divină. M e rg e a m şi mă rugam . La un mom ent dat a m început să cînt. Nu şt iu cît am mers fără să mă mai uit înapoi, dar la un m om en t dat am văzu t că mă apropii de sa tu l că t r e ca re m e rg e am . M -am oprit şi m - a m uitat înapoi. Spre s u r p r i n d e r e a şi l iniştea mea, a m văz u t pe cei ce u rm au a fi ucigaşii mei, fugind cît put eau de tare înapoi spre sat. E ra u dep a r te acum. Am în- ge nu nchia t acolo şi m -am r u g a t lui Dumnez eu , m ul ţum indu -I pent ru in te rv en ţ i a Sa.

D u p ă două să p tă m în i a m r e ­venit la, g rupa de prieteni p e n t ru examina re , în vederea botezu­lui. Vizi t înd pe prietenul meu, aces ta mi-a spus :

«Să ştii că toţi cei ca re voiau să te om o a re sînt foar te speriaţ i . Ei au p lă t i t doi oameni răi s ă te om oare pe izlaz. Luni, c înd ai plecat, ai v ă z u t cr ed doi oameni ce a l e r g a u spre tine să te om oare cu furcile. După un timp însă s-au în tors şi în spă im în ta ţ i au poves ti t că n- au pu tu t a-şi î n d e ­plini p lanul , p e n t ru că p red ic a ­torul e r a es co r ta t de doi ostaşi că lări şi în a rm a ţ i . Un os t a ş în d rea p ta şi a l tu l în s t î nga . Aşa că au fugit speriaţi . De unde ai

(continuare In pag. 6)

Curierul Adventist • M artie 1991 3

ASINUL DE AUR

A u z in d re la ta rea b ib l ic ă d esp re in tra rea D om nu lu i Hristos în Ie rusa lim că lare pe un

asin, pe care î l luase în s lu jba sa, un d e s to in ic şi c red inc ios m un ­c ito r d in H anovra şi-a zis, im p re s i­onat f i in d d e acest rap o r t b i ­

b l ic : «— Şi eu vo i da M în tu i to ru - lui meu, dacă El mai are încă ne ­vo ie , asinul meu, dacă b in e în ţe le s vo i avea unu l.»

Nu m u lt d u p ă aceea, î i căzu în mînă o m o n e d ă de aramă de B R U N S W IC K . Cum se ştie, stema acestui ţ in u t es te un cal a le rg în d . O m ul nostru în s im p lita tea şi sin­cerita tea lu i, c o n s id e r în d e f ig ia ce re p reze n ta un cal a le rg în d , ca f i ­ind asin, şi-a zis: «— A m fă g ă d u it să dau M în tu i to ru lu i meu p r im u l asin pe care -l vo i avea. l- l dau pe acesta!»

Şi s-a dus de a pus banu l său de aramă în t r -o c u t ie de daruri pen tru m is iun i.

După cîtva t im p , acest b ă rb a t a in tra t în poses ia une i p iese de a rg in t cu aceeaşi e f ig ie — şi fără să e z i te a pus piesa de a rg in t în slu jba D o m nu lu i. O r i de cîte ori, p r in t re b a n i i sa lar iu lu i său se aflau asfel de m on ed e , e le erau de pu se în s lu jba lui Dum nezeu, fără să c o n s id e re aceasta un sa­cr if ic iu prea mare.

Dar în t r -o zi îl aştepta o în c e r ­care grea. Patronu l său, p lă t in - du - i salariu l pe o lună, i-a dat şi o p iesă de aur. Ce c re d e ţ i că a văzu t e l pe această m onedă de aur? Tot un asin!

«Şi pe acesta m i-L cere? Tre­bu ie oa re să-l dau şi p e acesta Dom nulu i? C re d că El nu m i-l p r e ­

t in d e ! Poate că-i sînt de ajuns asi­nii de aramă şi a rg in t. Pe acesta aş d o r i să-l opresc p e n tru m i­ne, căci îm i este a t î t de nece­sar! Eu sînt un om sărac, pe c înd El este b o ga t. A l Lui este to t aurul şi a rg in tu l în t re g u lu i păm în t.»

Dar aceste a rg um e n te nu au avut da ru l să-l lin iştească. Precu- p e ţ ind u -se cu con ş t i in ţa sa, el a în tors p iesa de aur p e -o pa rte şi pe alta, d e s c o p e r in d astfel aceas­tă in sc r ip ţ ie pe ceala ltă pa r te a m o n e d e i: « N U N Q U A M RETROR- D U M !» .

«— C e -o fi în sem n înd aceasta? Poate că este ceva care mă poa te scăpa d in încu rcă tu ră .»

Şi astfel s-a dus im ed ia t cu p ie ­sa la pas to ru l său p e n tru a-i d e s ­luşi inscrip ţ ia .

" — P rie tenu l meu, îi zise acesta, in sc r ip ţ ia este în l im ba la tină şi înseamnă: «N ic io d a tă să nu dai î n a p o i» ” .

«— A... este adevărat?» spuse c ins titu l şi c red inc iosu l m u n c i­tor. «M -am lă m ur it acum! A s in u l de aur aparţ ine lui Dum nezeu».

Şi cu paşi g ră b iţ i , cu faţa lu ­m inată de o lăun tr ică b u c u r ie s-a dus să pu nă p iesa de aur în cutia d a ru r i lo r p e n tru m is iune.

C u r ie ru l M is io n a r 1 /1928

DOAMNE ÎŢ I MULŢUMESC PENTRU ADRA

Z i lele t r e c u t e A D R A ţ i - a f ă c u t din n o u

s i m ţ i t ă p r e z e n ţ a în d i s t r i c ­tul S l o b o z i a . D u m n e z e u r ă s p u n d e r u g ă c i u n i l o r r o s ­t i te s a u n e r o s t i t e a l e ze ci lor de fami l i i n e c ă j i t e din a ş e ­z ă r i l e i â l o m i ţ e n e . El v ă z u s e l u p t a lor c r î n c e n ă cu m i z e ­ria, b ă t r î n e ţ e a şi b o a l a , au- zişe p l î n s u l c o p i i l o r d e z b r ă ­caţ i şi f l ă m î n z i . A c u m , p r in A DR A , D u m n e z e u p u n e a la d i s p oz i ţ i a biser ici i m i j l o a c e m a t e r i a l e p e n t r u a-i a j u ­ta. La î n d e m n u l S ă u , s u t e de k i l o g r a m e de a l i m e n t e din locur i î n d e p ă r t a t e au lua t d r u m u l s a t e l o r n o a s t r e ca s ă a j u n g ă pe m e s e l e c e ­lor s ă r a c i .

î n t r - u n t i m p f o a r t e s c u r t , b i s e r i c a a a l c ă t u i t o

l i s tă e x a c t ă a m e m b r i l o r c a r e u r m a u s ă fie a j u t a ţ i , s e r v ic iu l d iac on ie i d o v e d i n - du-ş i î n c ă o d a t ă e f ic ienţa . P r i n el , b i s e r i c a a v e a de m u l t t i m p î n s ă în a t e n ţ i a ei d i fer i te p e r s o a n e pe c a r e le s u s ţ i n e a p e r io d i c d in p u n c t de v e d e r e m a t e r i a l . D a r A D R A ne c e r e a a c u m s ă l ă r g i m m u l t mai m u l t p e r ­s p e c t i v e l e n o a s t r e . D u m n e ­zeu a v e a în a f a r a biser ici i zeci de p e r s o a n e c ă r o r a d o ­rea s ă ie r ă s p u n d ă . S o s i s e m o m e n t u l d e s f ă ş u r ă r i i u n o r noi p l a n u r i . E v i d e n ţ e ­le d i ac on ie i t r e b u i a u s ă se e x t i n d ă a c u m de la s ă r a c i i din b i s e r i c ă la s ă r a c i i din î n t r e g t e r i t o r i u l în c a r e b i ­s e r ica e r a a ş e z a t ă . U n d r u m n o u se d e s c h i d e a

4 Curierul Adventist • M artie 1991

înaintea r iuaai ia.A n g a j a ţ i în a c e a s t ă l u ­

c r a r e de c ă u t a r e a m a r g i - n a l i z a ţ i l o r vieţi i , a m d e s c o ­per i t c u r î n d şi a l t e p e r s o a ­ne s a u o r g a n i s m e s o c i a l e w l oca le a v î n d a c e l e a ş i p r e o ­c u p ă r i . D r a g o s t e a p e n t r u o a m e n i şi d o r i n ţ a d e a-i a j u t a s - a u d o v e d i t a fi un p u t e r n i c l i an t . D o m n u l Ta- che N i co l a e , z i a r i s t la c o ­t i d i a n u l loca l « I a l o m i ţ a l i ­b e r ă » , d o a m n a R a d u D o i n a şi d o a t n n a V l ă d u l e s c u S t e ­l u ţ a , i n s p e c t o a r e cu p r o b l e ­m el e h a n d i c a p a ţ i l o r şi d o m n u l C h i v ă r a n G h e o r - ghe, v i c e p r e ş e d i n t e l e A s o ­ciaţiei H a n d i c a p a ţ i l o r Neu- r o m o t o r i , a u d e v e n i t în s c u r t t i m p c o l a b o r a t o r i pre- ţ ioşi . Ast fe l A d r a , p r e s a şi a s oc ia ţ i i l e u m a n i t a r e ş i - au d a t m î n a î n t r - u n e f or t c o ­m u n de a s t ă v i l i p r o l i f e r a ­rea s ă r ă c i e i pe t e r i to r i u l j u ­d eţ u l u i I a l o m i ţ a .

D o u ă zi le de d e p l a s a r e pe t e r e n n u a u f os t dec î t un î n c e p u t al m a r i i l u c r ă r i c a ­re ne a ş t e p t a . î n ce le ş a p t e s a t e p a r c u r s e a m g ă s i t p e s ­te c incizeci de c a z u r i ce n e ­c e s i t a u a j u t o r u r g e n t şi s u b s t a n ţ i a l . î n M a r s i l i e n i , n e - a m c o n f r u n t a t cu s i t u a ­ţia a n u m e r o a s e famil i i c a r e a v e a u copii m u l ţ i şi p o s i b i ­li tăţ i m a t e r i a l e r e d u s e . î n ­t re a c e s t e a , c a z u l M a t a c h e V i ş a n a fos t c op l e ş i t o r . N e - a m o p r i t în d r e p t u l u n u i bo rde i din p ă m î n t , d ă r î m a t - pe j u m ă t a t e , f ă r ă g a r d , cu un g e a m mic ci t d o u ă p a l ­me şi o i n t r a r e de un m e t r u şi j u m ă t a t e î n ă l ţ i m e . A m p ăş i t c u s u f l e t u l s t r î n s , în- t r e b î n d u - n e c i ne a r fi p u t u t locui a c o l o şi a m g ă s i t în s i n g u r a c a m e r ă l ocuibi lă , de p a t r u m e t r i p ă t r a ţ i , cinci copii de la t rei la p a i s p r e z e ­ce ani , g h e m u i ţ i î n t r - u n p a t

î n g u s t . O s o b ă s t r i c a t ă , h r ă n i t ă d o a r cu coceni şi cî- t ev a v r e a s c u r i a b i a r e u ş e a să o f e r e p u ţ i n ă c ă l d u r ă . De un an î n t r e g copii i nu mai a v e a u m a m ă . . . şi n i m en i nu m ai p u t e a să le-o a d u c ă înapoi . M i z e r i a , f r ig u l şi f o a m e a a u r ă m a s o as p e ţ i i p e r m a n e n ţ i ai c as e i . T a ­tă l , un b ă r b a t la v r e o p a ­t ru ze c i de ani , mic de s t a ­t u r ă şi n e î n g r i j i t , nu p ă r e a că-ş i f a c e p r e a m u l t e gri j i , d a r nici b ă u t u r a n u se p u t e a s p u n e că-i d i s p l ă ­cea. « S ă n u c u m v a s ă le vinzi , că . . .» îi s t r i g ă m î n i o s s e c r e t a r u l c o m u n e i , pe c î n d ne d e p ă r t a m î n t r i s t a ţ i . C o ­piii, cu b r a ţ e l e pl ine, a u in ­t r a t î n a p o i în c ă s u ţ ă , în t i mp ce m a ş i n a se î n d r e p t a s p r e a l t e fami l i i n e v o i a ş e .

«Şi tot în M a r s i l i e n i » , r e ­m a r c a , de a s e m e n i , d o m n u l T ac h e , î n z i a r u l l oca l , « R a ­da B î n c ă ş i -a a d u n a t cei ş a p t e copi i în s ă l i ţ a de p ă ­m î n t r i d i c a t ă l î n g ă c a s ă . N u - ş i p e r m i t e a foc în a l t ă c a m e r ă . S i n g u r , b ă r b a t u l ei c î ş t i g ă a t î t de p u ţ i n încî t d o a r îşi m a i a m ă g e s c s p e ­r a n ţ a că m î i n e v a fi mai b i ­ne».

D o u a zi le de d e p l a s ă r i pe t e r en n u a u fost dec î t î n ­c e p u t u l p r o g r a m u l u i de r e ­c u p e r a r e s p i r i t u a l ă şi m a ­t e r i a l ă a l c ă t u i t în c o m u n . Toţi a m f os t de a c o r d c ă ie­ş i rea din p r ă p a s t i a mizer ie i în c a r e z ă c e a u n e n u m ă r a t e famil i i , c e r e a m u l t m a i m u l t d ec î t un a j u t o r m a t e ­r ial p e r i o d i c . A c e a s t a p r e s u ­p un e o r e f a c e r e s p i r i t u a l ă a i ndiviz i lor , l u c r a r e în c a ­re se a ş t e a p t ă f o a r t e m u l t de la b i s e r i c a . As t f e l , o r e ­v i s t ă c r e ş t i n a a d ă u g a t ă a j u t o a r e l o r a l i m e n t a r e , d e ­v e n e a un s i m b o l a l b ă t ă l i e i p e n t r u î n n o b i l a r e s u f l e ­

t e a s c ă şi i n s t a u r a r e a p r o s ­per i t ă ţ i i s p i r i t u a l e şi m a t e ­r iale. « N u ui ta ţ i r e v i s t a » , ni se ş o p t e a , « re v i s t a » . . .

P e M a t a c h e V i ş a n , f raţ i i l - au v i z i t a t din n ou p e s t e cî- t eva zile. A c u m nu a u m a i a d u s a j u t o a r e şi nici r e v i s ­te. A u ven i t s ă ia, p e n t r u c î t e v a zile, copiii a c e i a n e ­căj i ţ i în c a s e l e lor, sa c u ­n o a s c ă şi ei b u c u r i a un u i c ă m i n c a l d şi a unei m e s e b o g a t e , s e r v i t ă cu d r a g . Au veni t să- i ia cu ei la b i s e r i ­că, c a acol o, în m i j l o c u l c e ­l or l a l ţ i copii , în j u r u l lădi - ţei de n i s i p s a u în b r a ţ e l e i n s t r u c t o a r e l o r Şcol i i de S a b a t , s ă se s ă d e a s c ă şi în inimi le lor d o r i n ţ a d u p ă o v i a ţ ă d e m n ă aici şi v eş n ic cu M î n t u i t o r u l .

D o a m n e , cîţi copii ne a ş ­t ea p tă . . . î t i m u l ţ u m i m p e n ­t ru A D R A .

A D R A — R O M Â N I A

«Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuti»

Curierul Adventist • M artie 1991 5

CUVÎNT DE LAUDĂ

ŞI MULŢUMIRE

ADRESAT

DE PARTICIPANŢII

LA SESIUNEA

CONFERINŢEI

GENERALE

DIN IU L IE 1990

LUI DUMNEZEU

LA ÎNCHEIEREA

LUCRĂRILOR

Preşedintele Conferinţeir r

Generale«A D u m n ezeu lu i nostru

să f ie lauda, slava, î n ţe le p ­c iunea, m u l ţum i r i l e , c instea, pu te rea şi tăr ia în veci i v e ­c i lo r ! Am in».TOŢI cei prezenţi

«Tată al or ică ru i b ine şi al o r ică ru i d a r desăv î rş i t — îţi aducem m u l ţum i r i le noa­stre şi in im i le noastre. Te lă ­udăm, D oam ne;Delegaţii la Sesiune

<(Pentru scumpul Tău Fiu, Isus Hristos, M în tu i t o ru l şi D om nu l nostru, în care avem ier tarea păca te lo r , p a ­cea cu Tine şi com un iunea uni i cu a l ţ i i»Vizitatorii şi Oaspeţii

«Pentru Duhu l Tău cel Sfînt, care v ine asupra noa­stră ca roua cerulu i , aduc înd re îm prospă ta re şi r e î n n o i ­re, t rans fo rm îndu -ne d u p ă ch ipu l Tău şi îm pu te rn ic in - du-se pe n t ru s lu j i re;» Preşedintele Conferinţei

r r

Generale:

((Pentru Cuv în tu l lui D um ­nezeu şi Evanghe l ia Sa cea veşnică, încă p l ină de p u ­tere pe n t ru t ransformarea v ie ţ i l o r noastre, ea care este hrana şi bău tu ra noastră sp i ­r i tuală, m în g î ie re a noastră în necazur i şi că lăuză în v ie ­ţu i rea nostră z i ln ică»Toţi participanţii:

((Pentru b iser ica Ta, pe care Tu a-i s tabi l i t -o în p la ­nul Tău veşn ic şi p e care a-i scos-o şi a- i s tr îns-o la­o lal tă d in f iecare naţ iune , l imbă şi p o p o r şi pe care a-i înm u l ţ i t -o în u l t im i i c inc i ani ca n ic ioda tă p înă acum;»Delegaţii:

Pentru Spir i tu l Profet ic mani festat în lucra rea şi scr ieri le El len -e i G. W h i te , un da r d e o s e b i t p e n t ru b i ­serica rămăş i ţe i şi care îm­prăş t ie lum ină p e d rum u l nostru şi ne înd reap tă spre Isus Hr istos şi spre Sf intele Scr ip tu r i :Vizitatorii şi oaspeţii

Pentru uşi le ocaz i i lo r pe

care Tu le-ai deschis în faţa p o p o r u lu i Tău în mu l te ţăr i şi co n t in e n te , a d u c în d o mai mare l i be r tate pen t ru în c h i ­nare şi pe n t ru a Te măr tur is i pe Tine;Toţi participanţii:

Pentru n ă d e jd e a g lo r ioa -

Pagini inedite de istorie adventă

( urmare din pag. 3)

luat ostaşi i? Cine erau , căci n - a m văzut în raz a comunii nici un o s ­taş că lare?»

I-am sp us că, des igur , D u m ­nezeu a r ă s p u n s rugăc iuni lo r . El a t r imis îngeri i Săi, dup ă cuvîn-

. tul f ăgă duin ţe i Sale:« în g e r u l D om nu lu i t ă b ă r ă ş t e

în j u r u l ce lor ce se tem de El, şi-i s cap ă din primejdie» (Ps. 34,7).

Liniş tea s-a a ş t e r n u t pes te noi toţi.

P lecaţ i în r u g ă sm er i tă , cei prezenţ i am m u l ţu m i t lui D u m ­nezeu pent ru că El ne ascul tă prin minuni. Cî t de mic m -am simţit atunci , în Comparaţ ie cu aceşti uriaş i ai credinţei .

D. P opa

6 Curierul Adventist • M artie 1991

sei r even i r i a b in e c u v în ta tu - lu i Isus Hr istos, care v-a avea loc în cu r înd pe no r i i ceru lu i î n to rc îndu-se pe acest păm în t pe care El l-a răscumpărat cu s înge le Său;Preşedintele Conferinţei

r •

Generale:Pentru ziua Sabatului , cea

mai bună si deoseb i tă d int

cele şapte z i le ale săp tămî- nii , m o n u m e n t al c rea f iun i i Tale şi semn al e te rne i noa ­stre o d ih n e în Tine;

*

Vizitatorii şi oaspeţii:Pentru bucu r ia pe care o

împărtăş im cu f raţ i i şi su ro r i ­le noastre d in m u lte ţăr i (cul tur i ) , mu l te rase, mul te cu lor i , m u l te l im b i , da r una în Hr istos, una în d ra g o s ­te, una în respect rec ip roc , una în c red in ţă , una în nă­d e jd e , una în ac t iv i ta te , în misiunea ce o avem; Delegaţii:

Pentru co n d u c ă to r i i d in com un ită ţ i le locale, pen t ru con d u c ă to r i i con fe r in ţe lo r şi a f iecărei ramure a luc ră ­ri i , care Te iubesc şi iubesc biser ica Ta şi care fac o lu ­crare neobos i tă şi p l ină de cred inc ioş ie p e n t ru a duce p r e tu t in d e n i vestea cea b u ­nă;Vizitatorii şi Delegaţii:

Pentru c o n d u c ă to r i i ţ ă r i ­lor d in lumea înt reagă care slujesc p o p o r u l u i lo r în m od c red inc ios şi care caută în m od gene ra l , să p r o m o v e z e cauza cea bună a o m e n i ­r i i ;Preşedintele Conferinţei Generale:

Pentru cei ce co m p u n p o ­po ru l Tău răsp înd i t p re tu ­t i n d e n i în lume, care se dau pe e i şi m i j loace le lor de b u ­năvo ie , pe n t ru z id i rea şi m enţ ine rea b ise r ic i i p r in viaţă şi cuv în t , d î n d astfel mărtu r ie desp re harul Tău.

A d u c în d p e Hristos în viaţa cea d e toate z i le le, în p u ­bl ic , ceea ce const i tu ie p u ­terea na ţ iuni i lo r şi o mireas­mă de v iaţă spre v iaţă p e n ­tru toţ i aceia cu care se în- t î lnesc.Toţi cei prezenţi

Astfe l , scumpu l nostru Păr inte,

Ne consacră m pe noi înş ine Ţie, în t r -un

le g ă m în t de supune re şi ascultare —

ca să Te căutăm maimul t ,

să Te iub im cuadevărat ,

să Te re f lec tăm în viaţa noastră mai

des ăv îrş i t ,să-ţ i s lu j im cu mai mul tă

cred in c io ş ie ,să dăm mai cu înd răznea lă măr tu r ie

de s p reTine.V o m înăl ţa — in im i le ce sînt îm povă ra te ,m î in i le ce sînt obos ite , p ic io a re le ce s-au rătăci t.Ne dăm pe noi înş ine Ţie

şi acestei mişcăr i a în t re i te i so l i i

în ge re şti, născută în sacri f iciu, menţ inu tă p r in d ragos te , şi care se va îm p l in i , se

va consuma —în cu r înd în slavă.

«Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui»

PS. 136,1

Curierul Adventist • M artie 1991 7

Bucurieş i

recunoştinţă

im b ă tă 6 octombrie a avut loc in a u g u ra ­rea Casei de Rugăciune a Com unită ţi i

Adventiste din Feteşti, judeţu l Ia lom iţa , Confe­r in ţa Bucureşti.

Com unita tea Feteşti, una din puţinele comuni­tăţi în fi in ţa te şi o rgan izate oficial pe t impul sis­temului to ta l ita r , îşi are istoricul ei destul de si­nuos.

Prin 1950, o grupă de surori şi fra ţi se stabilesc în acest oraş. D u m itra Popa, Niculescu Niculina, D rag ne a Tudora, Hobaru Ştefan, Cr in tea Nichita, Tudor N u ţă şi G rigore lonei. M a i t îrz iu se mai adaugă familii le: N. Bîrsan, F. Bîrsan, G. Bîrsan, I. Neacşu, N. Jarnea şi C r in tea loniţă.

Aproape douăzeci de ani s-au dus tra ta t ive cu autorităţi le locale şi cele ale fostului D e p a r ta ­ment al Cu lte lor pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a Comunităţii Feteşti.

Sabatu l din 19 noiembrie 1969 a fost prim ul Sabat în care comunitatea s-a în t î ln i t «o f i ­cial», pastor fiind fr. Baciu Gheorghe. D a r sub diferite pretexte au tor iza ţ ia este rid icată şi au tre ­buit să mai treacă încă cinci ani p ină cînd a fost restituită.

Astfel că Sabatul din 9 m art ie 1974 a avut un caracter deosebit — şi anume în f i in ţa rea şi o rgan izarea Comunităţii Feteşti.

D a r mai aveau să aibă loc multe lupte pentru construirea Casei de Rugăciune. S-a cu m p ăra t casa fra te lu i C r in tea loniţă şi s-a început am e­na jarea Casei de Rugăciune. în ianuarie 1982, serviciile divine au început să fie ţinute aici, în noua Casă de Rugăciune. în 1984 s-a considerat necesar să se facă unele modificări la Casa de rugăciune pentru a corespunde nevoilor unei Co ­munităţi în creştere. A l tă serie de necazuri. Deşi prin strădaniile fra te lui pastor Tom a Cornel se obţine au tor izaţ ia necesară, vră jm aş i i bisericii nu s-au liniştit p înă cînd nu s-a anu la t autorizaţia şi actul de proprietate.

în această situaţie continuă lupta şi rezisten­ţa. Această stare de lucruri, cu tensiunile, cu ne­siguranţa şi ancorarea speranţei num ai în m ila lui Dumnezeu a d ura t p înă în decembrie 1989. Dumnezeu a răspuns rugăciunilor copiilor Săi.

La 6 octombrie 1990, în prezenţa fratelui N. Dumitrescu, preşedintele Un iun ii şi a fratelui T. Niculescu, preşedintele Conferinţei Bucureş­ti, are loc inaugurarea Casei de Rugăciune a C o ­munităţii Feteşti, în tr -un cadru sărbătoresc.

«Şi Domnul a zis: î ţ i ascult rugăciunea şi ce­rerea... sfinţesc casa aceasta pe care ai zidit-o ca să pui în ea pentru to tdeauna Numele Meu şi in ima M ea vor fi acolo pe vecie» ( ! Imp. 9,3 ).

«Rîvnap e n tru casa ta mă m ănîncă p e m ine !»

loan 2, 17

Curierul Adventist • M artie 1991

Pen tru noi oa m en i i t im pu l ce ni se pa re un lucru b a ­nal, este rezu l ta tu l exp e r ie n ţe i noastre de viaţă. Ştim că o zi şi

o noap te înseamnă 24 de ore, că o oră are 60 m inute, iar m inutu l 60 secunde. M a i şt im că în med ie un an are 365 z i l e şi că v iaţa m e ­d ie a oa m en i lo r osc i lează pe un ­deva în ju r de 70 ani, mai mul t

t ic, apoi ce le e lec t r ice, iar în p r e ­zent ce le e lec t ron ic e , pe bază de osci la toare cu crista le de cuarf, ex trem de precise. Pe baza C e ­stului 133 s-au constru i t o r o lo g i i l e atomice, care ne con fe ră o p r e ­c iz ie u lu i toare. Şi oare numai atît pu tem şti de sp re t im p ?

M a i şt im că pen t ru noi oam en i i el se scurge i revers ib i l numai

TIMPULnumai mărime fizică?

sau mai pu ţ in , în funcţ ie d e m od u l cum au ştiut s -o trăiască. Este oare suf ic ient a t î t?

F iz ic ie n i i ne-ar pu tea spune cu m ul t mai mul t . Ei ar pu tea să s p u ­nă că un i tatea fundamenta lă de t im p este de fapt secunda, că aceasta este a 86.400 pa r te a unei zi le solare m ed i i actuale. Dar nici această de f in i re nu a pă ru t suf i­c ien t de precisă oa m en i lo r de şti­inţă. De aceea în o c to m b r ie 1967 s-a in t rodus un nou eta lon pent ru t imp, care să nu mai d e ­p in d ă de sistemul nostru solar, f i ­ind va lab i l în în t regu l univers. (Cel pu ţ in la n ive lu l cunoş t in ţe lo r noastre actuale) .

Secunda a fost de f in i tă ca f i i nd egală cu 9192631770 p e r io a d e ale rad ia ţ ie i co re spu nză toa re t ranzi ţ ie i , înt re do u ă n ive le e n e r ­ge t ice h ip e rf in e , ale stăr i i f u n d a ­men tale ale a tomu lu i de Cesiu 133. Cum acesta se po a te afla or iund e în univers, t im pu l astfel d e f in i t nu mai d e p in d e nici de r o ­ta ţ ia pă m în tu lu i în ju ru l axei sale, ni ci de cea a soarelu i pe orb i ta sa.

Dacă ne în toa rcem în t recut , vom constata că ini ţ ial t im p u l se măsura în fu nc ţ i e de po z i ţ i a soa­re lui , p r im e le ceasur i f i i nd cadra­nele solare ut i l izate în an t ich ita ­te.

A p o i au ap ăru t ceasur i le cu apă, ceasur i le cu n is ip de nu m ite c leps id re , d in care una le se fo ­losesc şi astăzi la f ie rberea ouă- le lor. A p o i au apăru t p e n d u le le pe baza căro ra s-au con s tru it nu ­meroase t ip u r i de ceasur i şi chiar m etronoam e ie ut i l iza te de m uz i ­c ieni . în e p o c a m o d e rn ă s-au c o n ­st rui t ceasur i le cu ba lansoar e las­

în t r -un s in gu r sens: de la naştere la moar te ; acest lucru ni s-a în ­t ip ă r i t ad înc în toa tă f i in ţa noa ­stră, d e a lu n g u l veacur i lor , mu l ţ i oam en i n e p u t î n d c oncepe că ar putea f i şi al tfel .

Dar dacă nu ar exista m oar ­tea, noi oare am g î n d i la f e l? C e sens ar avea pen t ru noi un t im p în care nu mai ex is tă moartea? Un t im p care se scurge veşn ic? Cum ar f i viaţa înt r - un asemenea t im p î

lată în t reb ă r i la care mu l ţ i ne cunoscăto r i aşteaptă un răs­puns, da r la care ad evă ra ţ i i c r e ­d i nc io ş i ar pu tea să se g îndească şi ar pu tea răspunde .

Se ap rec ia ză în p re zen t de că­t re oam en i i d e şt i in ţă că unive rsu l care ne înconjoară, are totuş i o vîrstă şi că nu a existat d in to td e a - una, dec i a fos t creat, d u p ă uni i în c î teva f rac ţ iun i in f ime de se­cun dă ; este aşazisa t e o r ie a e x ­p lo z ie i p r im o rd ia le , a « h a n g u lu i cosmic». C o n fo rm acestei t e o r i i vîrsta un iversu l ui nostru ar fi de IO 17 secunde (zece urmat de şap­te sp re zece zerour i ! ) .

Dar c ine ne p o a te garanta aceasta? Sînt num ai ip o teze , iz- vo r î te d in p re su p u n e r i le uno r o a ­meni de şti inţă.

Şi to tuş i desp re t im p ne v o r ­besc şi a l te izvoare, p r i n t re care şi minuna ta scr iere a tu tu ro r t im ­p u r i lo r care este Bibl ia.

— Prima re fe r i r e la t im p se face în Genesa 1,5: «Dum nezeu a n u ­m it lu m ina zi, ia r în tuner icu l l-a numi t noap te . A s tfe i a fost o seară şi apo i a fost o d im ineaţă: aceasta a fost ziua in tî i» .

la tă d e c i p r im a uni tate de m ă ­

sură a t im p u lu i cunoscu tă de om: ziua, un ita te rămasă pe rfec t cu ­noscută şi în p re zen t în aceeaşi d e f in i ţ ie d in Bibl ie.

O seară şi a p o i o dim inea ţă , c o re s pu nde la cunoş t in ţe le noa ­stre de acum; un e i s ingu re ro ta ţ i i a p ă m în tu lu i în j u ru l axei sale, da ­că lumina era f ixă şi păm în tu l se rotea, sau dacă păm în tu l ar fi fost la începu t în repaus, la rot i rea lu ­min i i în ju ru l său.

Nu ştim cum a fost atunci , ştim doar că: «a fost o seară şi apo i o d im inea ţă , că no ţ iunea de zi a fost lega tă de lu m ină şi l ipsa lu ­mini i .

Dar ce este lu m in a îFizica actuală ne-ar spune că

este un f lux de pa r t icu le m in uscu ­le, posesoare de ene rg ie , d e n u ­mite «fo toni» care se găsesc în to t un iversu l , f i i n d rad ia te de soa­re, stele şi al ţ i aştri , sau ch ia r de po r ţ i u n i d i n univers. A lb e r t Ein- stein a a ră ta t că în tre en e r g ie şi mater ia cunoscută nouă, există o co re s p o n d e n ţă per fectă, ene rg ia in v iz ib i lă pu t în du -s e t ransforma în mater ie v iz ib i l ă şi invers ; a dat şi o re laţ ie matem atică, d o v e d i t ă corect în cazul reac ţ i i l o r nuc lea­re.

Curierul Adventist © M a r t ie 1991 9

«Valdenzii de altă dată»în lumea în t reagă au mers, au lucrat,Duc înd A d e v ă ru l cel drept, neînt inat, în fa ţa sent inţei s t înd tar i , hotăr î ţ i ,Aposto l i , s t î lp i ai credinţe i ne în f r în ţ i ,Ca eroi au m u r i t în marea lucra re :

Ei au avu t răbdare !

Să ţ ină s t in da rd u l credinţe i curat,Pe A lp i i st încoşi au t ră i t , au umbla t ,Citeau ş i-nvăţau în peşteri Cuvihtui-, în lume, cu p re ţu l vieţ i i duc îndu-L ,Valdenzi i mergeau ades la-nchisoare,

Ei au avu t răbdare !

Din casele lo r gon iţ i , a lungaţ i , în temniţe gre le bătuţ i , aruncaţ i ,Pe r u g u r i aprinse, de f lă că r i cupr inşi ,S ta torn ic i , în credinţă neînvinşi ,M a r t i r i devotaţ i în grea s t r îm to ra re ,

Ei au avu t răbdare !

Cînd lu p ta credinţe i din nou se aprinde,Şi focu l ei sacru pe m u l ţ i îi cuprinde,Eşt i g a ta să stai sub steagul d reptăţ i i ,Să aperi c red inţa cu p re ţu l vieţii?...B i r u i t o r i. vor f i toţ i acei care,

Avea -vo r răbdare !

I. M o h o ra

Lum ina este e n e rg ie , d e c i ea se po a te materia l iza, lumina este la baza ex is tente i în t re g u lu i u n i ­vers, ea poate gene ra în t regu l univers, acestea sînt p o s ib i l i tă ţ i cer te, la nivelu l ac tuale lo r noastre cunoş t in ţe despre atomi şi mate­rie.

Dar ce ne spune Bibl ia de spre lu m in ă î în Genesa 1,3 se spu ­ne: «D umnezeu a zis: Să f ie lu ­m ină ! Şi a fost lumină».

în A po c a l ips 21,23 se spune: «Cetatea (Nou l Ierusa l im) n-are t re b u in ţă n ic i d e soare, n ic i de lună ca s-o lumineze , căci o lu ­m inează slava lui Dumnezeu» . în Io v 29,3 parag rafu l 2 se spune : «şi lum ina Lui (D o m n u lu i ) mă că­lăuzea în întuner ic». Acelaş i lu ­cru se af i rmă si în A p o c a l ip s a 22,5.

în loan 8,12 se spune: Isus Le- -a v o r b i t d i n nou şi a zis: «Eu sînt lumina lum ii» ... Iar în loan 1,9— 10 se spune : «Lumina aceas­ta era adevăra ta lumină, care lu ­m inează pe o r ice om v e n in d în lume. El era în lume şi lum ea a fos t făcută p r i n El, da r lumea nu L-a cunoscut».

Deci D um nezeu este ac o p e r i t în lu m ină , /sus este « lum ina lu ­mi i» noastre, a p la ne te i Terra şi «lumea a fos t făcută p r i n El».

Ce măr tu r i s i re d e im p ortan ţă cov î rş i toa re pen t ru no i astăzi, c înd pu tem p r i v i cu a lt n ive l de cunoş t in ţe t recutu l .

Ev id en t aceste af i rmaţ i i au şi un im por tan t caracter sp i r i tua l , da r şi unul real , ş t i in ţi f ic .

Să ne în toa rcem la G e n e ­sa 1',5: «şi a fos t o seară şi apo i o d im ine a ţă , aceasta a fos t ziua înt î i».

Soarele nu era, luna nu fusese creată şi to tuş i a fost pr im a zi. Cum în ţe lege m aceasta?

Hristos, lum ina lumi i , El însuşi îmbrăca t în lum ină a pa r t i c ipa t la crearea p lan e te i noastre («şi lu ­mea a fost făcută p r in El»),

El a fos t lum in a care a genera t pr im a zi a c re a ţ iu n i i şi u rm ă to a re ­le p în ă în ziua a patra, c înd au fost creaţi lu m ină to r i i actual i : soa­re le si Iu na (G enesa 1, 14— 19).

Exista în acel m om ent s istemul nostru solar? C a te go r ic nu, el a fost creat mai t î rz iu , în z iua a patra a creaţ i unii.

Era p lan e ta noastră oda tă crea­tă nemişcată, sau avea actuala mişcare de ro ta ţ ie în ju ru l axei sa­

le î Nu p u te m răspunde cu c e r ­t i t ud ine la această înt rebare. Z i ­le le şi n o p ţ i l e se pu teau pro du ce f ie dacă p lane ta se ro tea în juru l axei sale, f ie dacă Hristos în m o ­m entu l crea ţ i uni i s-a ro t i t în ju ru l ei . S ingura exp l i ca ţ ie în acest sens ar p u te a f i în Genesa 1,2 u l ­t im u l pa ragra f : «şi Duhu l lui Dum­nezeu se mişca p e deasupra a p e ­lor».

Cu ce v i t eză de rotaţ ie s-a în- v îr t i t p lane ta în p r im e le t r e i zi le, dacă s-a rot i t , astăzi nu pu tem şti. Nt i ştim acum nimic în le gă tu ră cu amănunte le p r im e lo r t r e i z i le ale crea ţ iun i i , da r vom afla cu s i­gu ran ţă în cursu l t im pu lu i , dacă vom d o b în d i via ţa veşnică p r i n Hristos.

Ceea ce ştim cu o s igu ran ţă t o ­tală în aceste p r im e t re i z i le ale creaţ iuni i , este că, de f iecare da ­tă, «a fost o seară şi a p o i o d i ­

mineaţă», dec i de f in i rea b ib l i c ă a zi le i , măsurată p r i n lumina lui Hristos.

Din ziua a patra a c rea ţ iun i i lu­c rur i le se clari f ică tota l , căci a fost creat sistemul nostru solar, p la n e ­ta noastră a fost plasată pe o rb i t a în ju ru l soare lu i , iar luna p e o rb i t ă în ju ru l p la n e te i, im p r im îndu - i - se acesteia mişcarea de rotaţ ie în ju ­rul axei sale, care duce la g e n e r a ­rea z i l e lo r şi n o p ţ i lo r , ap rop ia te ca du ra tă în secunde, de cea ac­tuală.

De ce af i rmăm că de f in i ţ i a z i le i , ca a v în d 86.400 secunde d i n p re ­zent, s-ar pu tea să nu co in c id ă pe r fe c t? Aceasta de oa re c e înt re t im p a in te rven i t p o to p u l . As tăz i ştim a p ro a p e cu c e r t i t ud in e că îna inte de p o t o p nu existau ano-

(c o n t in u a re în p a g . 14)

10 Curierul Adventist • M artie 1991

Adunarea

Generală Electivă

a Conferinţei Braşov

C ea mai t î n ă r ă conferinţă din U n iu nea R o m â n ă a cuno scu t pent ru pr ima da t ă a t ­

mosfera s ă r b ă t o r e a s c ă a unei Adunăr i G ene ra le Elective. O r ­gan iza tă la 1 i a nua r ie 1990 şi pr i ­mi tă în r înd u l confer in ţelor cu ocazia Adun ăr i i G ene ra le a Uniunii , 6 — 8 iunie 1990, Confe ­r in ţa B r a ş o v funcţ ionase cu un comitet ad- in ter im: fr. Apostol Che lbegeanu , preşedinte , fr. Or- ban Adalber t , secre tar , şi fr. Cos- tel Mit ran , t rezor ier .

î n î m p re ju ră r i l e cu totu l de ­osebite ale anul ui 1990, acest grup de fraţi , îm pre ună cu p a s ­torii conferinţei , au depus o m u n ­că su s ţ inut ă ca să o rgan iz ez e lu ­c ra rea , să creeze to a te d e p a r t a ­mentele şi serviciile necesare a c ­tivităţii unei confer in ţe c a r e să se încadreze a rm on ios în tre confe ­rinţele suror i . Act ivi ta tea în acest an a fost b inecu v în ta tă în mul te privinţe: E v anghe l i a a fost predica tă cu însuf le ţ ire în sute de locali tăţ i , au fost înf i inţa te 27 noi comuni tă ţ i , s -au c ons t ru i t case noi de rugăc iu ne şi au fost botezate 500 suf lete preţ ioase .

Po tr iv i t hotă r î r i i Comitetu lui Uniunii , a fost convocată pr ima A d u n a r e G e n e ra l ă Elect ivă a Confer inţei B r a ş o v în zilele de 24— 26 ianua r i e 1991, la B r a ­şov. La aces te lucrăr i , comite tu l Uniunii a de legat , pent ru c o n d u ­cerea lu c ră r i lo r în comitete, pe fr. Nelu Dumit rescu, pr e şe d in te ­le Uniuni i , seconda t de fr. Adr i an Bo căn ean u şi Viorel Dima, se c r e ­ta ru l şi, respectiv, t rezor i eru l Uniunii .

S a b a t u l p r e m e r g ă t o r a fost o p lă cu tă ocazie de pă r tă ş i e f r ă ­ţească şi de c o n s a c r a r e pent ru ducerea mai d epa r te a soliei ad- vente. P re d ica serviciului de î n ­chinare din S a b a t d imineaţa , p rez en ta tă de fr. Nelu D u m i t r e s ­cu, pe baz a u no r texte din Apo­calips capi to le le 14 şi 18, a cerut din p a r te a ce lor prezenţi un a n ­g a j a m e n t faţă de Domnul şi faţă

Pastor N icu le scu Emilian

a le s p r e ş e d i n t e al Conf. Braşov

Pastor Pe icu Virgil a l e s s ec re ta r

al Conf . Braşov

Pastor Z g u n e a Victor a le s t re z o r ie r

al Conf. Braşov

Pastor K es tne r Radu

a le s d i rec to r d e d e p a r t a m e n t e

de biserica Sa. R ă sp un su l , inspi ­rat de Duhul lui D um nez eu , a fost s imţ it nu num a i în r u g ă ­ciuni, dar în t r -o a tm os fe ră sp i ­r i tua lă serioasă , în t r -o viziune opt imis tă a s u p r a lucrării .

D u p ă încheierea Sabatu lu i , au început deja activi tăţ ile a l ege r i ­lor propr iu-z ise de s lu jbaş i ai conferinţei . Din cei 106 delegaţi e rau prezenţ i 84. A fost a les b i ­roul adunăr i i , după cum u r m e a ­ză: Apostol Ch elbe geanu, p r e şe ­dinte, Ioan Rusneac , secre tar , D umit ru S tănc u le scu şi Zorinel Lăptucă , sc ru tă to r i .

G ru pe le de d is t ric te au pr opus un comite t special a lcă tu i t din următor i i : D um it re scu Nelu, p re ­şedinte, S tă nc u le s cu Dumit ru , Bordea Ion, Kes tn er Ra du , G re a- vu Iosif, Taj t i Ioan, Bucu r E u ­gen, G e a n t ă Ion, Drăghic i Ioan, Ba s t on Ioan, M a n d a c h e Io- sif, membri .

Lis ta a fost vota tă în bloc cu 67 votur i pent ru şi nici unul c o n ­tra.

Comite tu l special a p rez en ta t Adunăr i i G e n e ra le u r m ă t o a r e a listă pen t ru comite tul de p r o p u ­neri: ca preşedinte , Dumi t re scu Nelu; ca membri , Niculescu E m i ­lian, G e a n tă Ion, Bă luţoiu Vic­tor, Dincă Daniel , Kestner Radu, S ersea Titu, Kiss Karoly, Tuţuia- nu Nicolaie. Lis ta a fost vota tă în bloc cu 69 de votur i pent ru şi nici unul împotr ivă .

Dumini că d imineaţa, după o r a de rugăc iune , comite tul de p r o ­puner i a p r ez en ta t pr imul s ă u r a ­port, şi a n u m e ca fr. Niculescu Emil ian, pa s to r al comuni tă ţ i i Braşov, să fie noul preşedinte al conferinţei.

După vot a re a acestei pr ime propuner i , a u r m a t un mom en t mişcător. Fr. Apostol C he lb e gea ­nu a a s i g u r a t pe noul preşedinte de depl inul său spr ij in. «De fapt», a spus d însul , «aprecierea mea fa ţă de fr. Niculescu s-a a r ă ­tat a tunci cînd a m c ă u ta t — din

(continuare in pag. 14)

Curierul Adventist • M artie 1991 11

MESAJ

FINAL

A doua solie îngerească

«Apoi a u rm a t a lt înger, al doilea, şi a zis: A căzut, a căzut Babilonul cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din v inu l mîniei curviei ei!» Apoc. 14,8.

D upă ce p r im u l înger şi-a făcu t cunoscu t mesa- st tu. b ă tr înu l viz ionar a auzit

un alt g la s puternic ale cărui cu ­vinte se ros togoleau pe bolta ce­rului. A ces t sol.ceresc, acest în ­ger spunea cu o n o tă de grav i ta te in g la su l său: «A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare...» (Apoc. 14,8 ). A căzu t pen tru că a adapat toate neam uri le din vi­nu l miniei des fr inări i ei. E s te tot ce a rostit acest inger. Dar p en ­tru loan, cuv in te le acestei solii aveau o în sem nă ta te deosebita. P entru noi, cei de astăz i, cu v in tu l Babilon nu spune prea m ult . El ne ream in teş te în mod vag de a n ­ticul Babilon.

P en tru venerabilu l apos to l şi vizionar, referirea soliei la B a ­bilon. însen ina însă foarte mult. El avea p ro funde sem n i f i ­caţii. Fiind evreu era foarte bine fam il iar iza t cu s im bo lur ile Ve­chiului T es tam en t şi cu s iguranţă cu loan şi-a adus imediat aminte de rolul jucat de Babilon la vre ­mea lui. De fapt, sp u s mai direct, pentru loan , B abilonul sim'> răul. păcatul , neascu ltarea şi

răzvră tirea îm potriva lui Dum e- zeu.

A n t ic u l Babilon a fos i în ' me- iat de N im ro d . s tră n ep o tu l tui Noe, d even ind apoi pr im a îm p ă ­răţie din istoria lumii.

P r im u l raport pe care îl avem cu privire la Babilon, es te acela că el s-a r ă zv ră t i t îm po tr iva lui D u m n e ze u , actionînd în conse ­cinţă, r id ic înd astfe l Turnul B a ­b e i Deci, să reţinem, începu tu l Babilonului a fos t m arca t de ră z ­vrătirea îm po tr iva lui D u m n e ­zeu.

în toată istoria Vechiului Tes ­tament, B a b ilonu l apare ca p r in ­cipalul v r ă jm a ş al poporului lui D u m n e ze u — poporul iudeu. Ce­lelalte na ţ iun i au atacat şi au hărţui t poporu l Israel, dar B a ­bilonul a fo s t acela care a s u b ­ju g a t în m o d to ta l poporu l tui D u m nezeu , d u c tn d aproape în ­treaga popu la ţ ie în capt iv i ta te

in te rm en i categorici pro fe tu l Isaia e t ichetează pe Sa ta n a , ca fiind a g e n tu l n e v ă zu t care con ­trola Babilonul: «Iată a su p r i to ­rul tău nu mai este, asuprirea a încetat.. . C um ai că zu t din

cer. L ucea făr s tră lucitor , fiu al zorilor! C u m ai fost doborît la p ă m in t tu, b irui torul n e a m u r i ­lor! Isaia 14, 4 — 12.

A ş a cum în ţe legem , Bab ilonu l era personificarea Sa ta n e i din Vechiul T es tam en t , impotriv i to - rul lui D u m n e ze u şi implicit al poporului lui D u m n e ze u . S a tana , « luceafăru l s tră luci tor» , c u n o ş ­tea in ten ţia lui D u m n e z e u de a folosi poporul I srae l ca r e p reze n ­tant special a l S ă u pr in tre p o ­poarele lumii. P lanu l lui D u m ­nezeu însă era de a lucra cu şi prin na ţiunea iudaică, pen tru a face cunoscut în luihe pe D u m ­nezeu. De aceea, S a ta n a a zis că şi el va avea un popor, o na ţ iu ­ne, un g ru p special de oameni prin care să lucreze p en tru a con ­tracara lucrarea lui D um nezeu . Si ast fe l . B abilonul stă , in lot C uv in tu l lui D u m n e ze u , ca un s im bo l al fo r ţe lor satanice care se opun lui D u m n e ze u şi se î m ­potr ivesc poporulu i Său.

C un o sc în d toate acestea ne p u te m im ag ina că a tunci cind loan a auz it pe cel de-al doilea

12 Curierul Adventist • M artie 1991

înger str ig înd: «A căzut, a căzuil Babilonii! , ce ta tea cea mare.. >\ (Apoc. 14,S ) , el a ş tiu t că solut\ ceresc nu se referea la împărăţia fizică a Babilonulu i . pentru că, la data aceea ( s f i r ş i tu l p r im ulu i secol al erei creş tine) , cetatea Babilonului era num a i ruine. De sute de ani zidurile lui erau d a ­m n a t e şi nu mai erau decit ruine de care n im eni nu se mai in tere ­sa.

A p o s to lu l loan şi-a dat seam a că D u m n e ze u a fo losit te rm en u l Babilon ca un s im bo l a l for ţe lor răului care se vor opune copiilor lui D u m n e ze u in zilele din u r ­mă, aşa cum anticu l Babilon în ­cercase să d is trugă poporul lui D u m nezeu din Vechiul T es ta ­ment. Ş i aceste forţe, vor fi in principal for ţe religioase.

S ă re ţinem fa p tu l că loan a auzit pe înger iden ti f ic ind Ba- bilonul ca fi ind acela care «a adăpat toate neam uri le din vinul mîniei des fr înări i ei» (v. 8 ) . A şa cum ştim , D u m n e ze u a s im bo li ­zat relaţia, com uniunea Sa cu copiii Săi prin cea mai s tr in să le­gă tu ră om en e a scă între două persoane, căsătoria. E l se n u ­meşte ca fi ind soţul, bărba tu l po ­porului S ă u şi vorbeş te despre copii Să i ca despre m ireasa Sa, curată, cinstită, plină de dem nita te . «Căci Făcă toru l tău, es te b ărba tu l tău...» (Is. 54,5). «Căci s în t ge los pe voi cu o gelozie d u p ă voia lui D u m n e ­zeu, p en tru că v-am logodit cu un bărbat, ca Şă vă în fă ţişez înaintea lui H ris los ca pe o fe ­cioară cura tă» (2 Cor. 11,2).

dacă ţ inem se a m a de fa p tu l că îngerii fac cunoscu t întreita solie îngerească în zilele p r e m e r g ă ­toare revenirii D om nu lu i Hris- tos, în aces t căz, B abilonul t r e ­buie să reprez in te acele forţe re­ligioase apos ta te care se vor op u ­ne lui D u m n e z e u şi poporulu i S ă u cel credincios şi aceas ta intr-o fo rm ă deosebit de g ra v ă înainte de revenirea Sa.

S ă ne ream in t im de fa p tu l că prim ul înger apelează la om enire să se închine Creatoru lu i — Ce­lui care a fă c u t cerul, păm in- tul, m area şi izvoare le apelor— nu o închinare form ală , adusă num ai din buze , ci o închinare reală, plină de iubire şi credincio- şie. Ş i e s te bine sa "reţinem fa p tu l că mai înainte de revenirea D o m ­nului H ristos, în treaga lume va fi îm părţi tă , va fi d iv iza tă pe m a ­rea prob lem ă a credincioşiei faţă de D u m n e ze u şi fa ţă de poruncile S a le — şi in m od deosebit pe p r o ­b lema S a b a tu lu i , care se ocupă de fap t cu închinarea. A ceasta va fi proba, te s tu l la care va fi s u ­pusă lum ea în tregă . Fiecare om, bărbat sa u femeie , va trebui să aleagă — să fie de partea lui D u m n e ze u sau îm po tr iva Lui.

Aici, in acest p u nc t in tervine cel de-at do ilea înger, anunţirid m arele even im en t a l căderii B a ­bilonului. Ce se în ţe lege prin aceasta? C u m a căzu t el?

în g e r u l face cunoscu t că Ba- bilonul a căzu t p en tru că a făcu t wmmmmmmmmmmmmmmmmmi

|

- -ap 34B

ca toate n eam uri le sa bea din vi­nul-' des fr înăr i i ei — v.8.

în co n fo rm ita te cu aceasta, puterile religiilor apos ta te ( B a ­bilon) vor iniţia a s t fe l de relaţii incestuoase cu au torită ţi le g u ­ve rnam en ta le om eneşti . P uterea politică şi cea religioasă se vor uni într-o legă tură nes fin ta care va căuta să fo r ţeze fiecare persoana de pe năm in t, să se a lă ­ture lor in acest adulter -spiritual (Apocalips II)-

Şi cu excepţia unui mic g ru p de credinc ioşi, care vor re fuza s;u fie necredincioşi fa ta de D u m n e ­zeu, această com binaţie politi- co-religioasă, vcravea un r e m a r ­cabil succes — exact aşa cum a n ­ticul Babilon a in fr in t poporul Vechiului T es tam ent. D ar nu tre­buie să u ităm că acest succes a l Babilonului se va dovedi a fi ru i ­na, d i s t r i u a lui.

în Apoc. 18,1. loan vizionarul, vede un alt înger care. avea o p u ­tere mare, o m are au tori ta te şi «un g la s tare». Aces t înger a lu ­minat în treg p ă m în tu l cu s t r ă ­lucirea lui. El reprezenta o c o m ­binaţie a celor trei îngeri pe care loan i-a vă zu t şi despre care ne vorbeşte în cap. 14. A ces t înger putern ic a s tr iga t şi el «cu g las tare»... A căzu t, a căzut B ab ilo ­nu l cel mare... , pen tru ca toa te neam uri le au băut din v inu l m i ­niei curviei ei, şi îm păraţi i p ă ­m în tu l ui au curv i t cu ea, şi ne ­gustor ii p ă m în tu lu i s-au îm b o ­g ă ţ i t prin risipa des fă tări i ei» (v. 2 - 3 ) .

A ce s te verse te aduc ta lumină o unire largă a forţelor re lig ioa­se, poli tice şi economice, a d u n a te într-o uriaşă conspiraţie a răului des tina tă a s fă r îm a poporu l cre ­dincios al lui D um nezeu .

în final sen tin ţa de m oar te va fi p ronun ţa tă îm po tr iva tu turor acelora care re fuză să m eargă pe acelaşi d ru m cu această pu te rn i ­că com binaţie a apostaziei îm p o ­triva lui D um nezeu . «I s-a da t putere să dea su flare icoanei f ia ­rei, ca icoana să vorbească, şi să facă să fie omorîţ i toţi cei care nu se vor închina icoanei fiarei». (Apoc. /.?, 15).

A şa d upă cum poporul lui D u m n e ze u din Vechiul T es ta ­m en t a s ta t în fa ţa nimicirii lui de către îm părăţia B a b i lo n u lu i . tot as t fe l poporu l lui D u m n e ze u din zilele din urmă, va s ta în faţa nimicirii lui de către B abilonul spiritual.

13

A d u l te ru l unui soţ sau al unei soţii, în se a m n ă necredincioşie f a ­ţă de le g ă m in tu l căsătorie i: fap ­tul acesta n im iceşte le g ă tura cre- dincioşiei în tre cei doi. De aceea D u m n e ze u fo loseşte acest ter­men al des fr înări i sau curviei spre a reprezen ta necredincioşia spir ituală care n im iceşte « legă ­tura cea in t im ă şi p lăcu tă a că ­sătoriei», şi care n im iceşte legă ­tura purităţii m orale şi sp ir ituale pe care D u m n e ze u doreşte s-o ai- be cu poporu l Său .

Tot ast fe l Babilonul, care a fă ­cut ca na ţ iun i le p ă m în tu l u i , mari şi mici, să bea din vinul d e s fr în ă ­rii ei (ceea ce în se a m n ă unirea cu ea în apos ta z ie ) , trebuie să fie un s im bo l al falsei religii care a trage pe oameni, bărbaţi şi fe ­mei, depar te de D um nezeu . Şi

Curierul Adventist • M artie 1991

Dar D u m n e ze u a in terven i t in favoarea poporului Său . El i-a apăra t şi va face lucrul acesta şi in viitor.

A p o s to lu l iubirii, Ioan, a mai auzit o voce din ceruri făc ind apel la m inorita tea credincioasă lui D u m n e ze u , ră m a să pe p ă m in t să se separe, să iasă din m ijlocu l acestei renega te uniuni re l ig ioa ­se. «Apoi am auzit din ceruri un alt g las , care zicea: Ieşiţ i din mi j- locul ei poporu l Meu, şi s ă nu fiţi păr taş i la păcatele ei, ca să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!» Apoc. 18,4.

Este dureros, dar adevăra t, că nu m u lţ i vor răsp unde . De fapt, nici din lu n g a robie bab ilo ­n iană nu toţi israeli ţii s-au în tors

Adunarea generală electivă a conf. Braşov

(u rmare din pag. I I )

ca dr ul Confer inţei — un pas to r bun pen t ru c om un i t a te a Braşov, iar d însul a fost cel ales». Fra te le Niculescu, a d r e s în d u - s e a d u n ă ­rii, a măr tur i s i t : «Sînt conştient de u r ia şa r ă s p u n d e r e ca şi de lip­sur ile mele. Mă v ă d ca un pitic îna intea unui munte . D ar cînd îmi ridic ochii spre munte le a c e s ­ta, a j u to r u l îmi vine de la D o m ­nul. Aştept să vă ruga ţ i mul t pen t ru mine, căci aici nu va fi l uc ra re a mea, ci a tu tu ror . V-aş solicita ca S aba tu l vii tor să va r uga ţ i şi să postiţi pent ru l u c r a ­rea no as t r ă . Es te t impul să ne pr indem mai mul t de cer decît de pămînt» .

Comite tu l de propuner i , după al te ore de lucru, a veni t în faţa adun ă r i i cu r ap or tu l final cu pr i ­vire la toţi ceilalţi s lu jb aş i ai c o n ­ferinţei: Peicu Virgil , secre ta r , Zgun ea Victor, t rezor ier , Kest- ner Radu, d irec tor de d e p a r t a ­mente, Bă luţoiu Victor, pas tor , I s t r a t e Vasile, pas tor , Mar in A u ­rel, m e m b r u laic. Lista a fost vo ­ta tă cu 83 votur i pent ru şi o a b ­ţinere.

î n para le l , a lucra t şi comite ­tul de ac redi tăr i , co m pus din u r ­mător ii : Boc ăne anu Adri an , pr e ­şedinte, Che lbege anu Apostol , M it ran Costel , Tom a Gheor- ghe, Asemite Const an t in , m e m ­bri. A d u n a r e a G ene ra lă a a c r e ­d i tat u r m ă to ru l pe rson al ecle- siastic al conferinţei: Pas to r i în ­tări ţi prin b inecuvîntare : Che lbe ­gea nu Apostol , M it ran Costel ,

in luda . Nu! M u lţ i au ră m a s in locurile captivităţii lor, pen tru bogăţie, p en tru că o viaţă lipsită de prob lem e şi răspunderi i-au captivat. Is toria a în reg is tra t to t ­deauna fa p tu l că num a i un mic num ăr , in com para ţie cu marea m ajorita te , a u rm a t pe d r u m u l neprihănirii. Acelaşi lucru se va in t im p la şi in capt iv i ta tea sp ir i ­tua lă din zilele din urmă. N u m a i puţin i vor fi aceia care vo r a s ­culta ape lu l special făcu t de D u m n e ze u şi t ra n sm is «cu voce tare» de a ieşi din Babilon spre a lua poziţie ho tăr i tă a lă tur i de D u m n e ze u şi de a d ev ă ru l Său.

A celora care insă nu vor ezita şi vor lua po l i ţ ie fa ţă de ade-

Zgunea Victor, Bas ton Ioan, B ă ­luţoiu Victor, Dan Viorel, G ea n ta Ion, I s t r a te Vasile, Kes tn er R a ­du, Niculescu Emil ian , S tanciu Daniel, S tă nc u le scu Dumit ru , Toma Gheorghe, Steblea Gheor- ghe, Taj ti Ioan. P as to r i a s i s ­tenţi: Ca lo tă Ionel, Codescu Ro ­meo, Co joca ru Marius , J e rc an Dănu ţ , N ag y Karoly. Lista a fost vo ta tă în b loc cu 83 de votur i pen t ru şi o abţ inere.

O d a tă cu aceas ta , o rdi ne a de zi a primei A dunăr i G ene ra le a Confer inţei B r a ş o v a fost p a r c u r ­să, ia r lucrul pen t ru o r*ouă pe­r ioadă de trei ani poate să î n ­ceapă.

Cît de potr ivite sînt , în faţa aces tui început de ac tivi tate, î n ­demnur i l e da te poporului de c ă ­t re Iosua în p r e a jm a încheierii misiunii şi vieţii sale: «P un eţ i -vă toa tă pu te re a ca să păziţ i şi să împliniţ i tot ce este scris în c a r ­tea legii... Alipiţi-vă de D o m ­nul, D umnezeul vos t ru , cum aţi făcut şi p înă în ziua aceas ta. . . Vegheaţ i d a r cu luare am in te a s u p r a suf le te lor voas t re , ca să iubiţi pe Domnul , Dumnezeul vo ­s t ru» ( Io su a 23. 6.8.11).

D. Bocăneanusecre ta r u n iune

Timpul numai mărime fizică

(urmare d in pag . 10)

t impur i , dura ta z i le lo r şi n o p ţ i lo r era ega lă , d e c i axa de rotaf ie a p lanete i nu avea înclinarea, care a dus la apar i ţ ia ano t impur i lo r d u ­pă po top , încl inare faţă de orb i ta solară pe care planeta o are şi în prezent.

văr, D u m n e ze u îi va îm brăca cu neprihănirea D om nu lu i Hristos, care să le ş teargă păcatele şi să le îndepărteze nelegiuirea. Ei p rim esc pacea şi .viaţa veşnică îm p re u n ă cu D o m n u l vieţii şi al veşniciei.

Proorocul lerem ia , prin insp i ­raţie divină ne prezin tă tab lou l celor ce vo r lua a ti tud ine p en tru D u m n e ze u şi adevăr.

« în zi lele acelea, în vrem ea aceea, zice D o m n u l — se va că­uta nelegiuirea lui Israel , şi nu va mai fi, şi păca tu l lui Iu d a nu se va m ai găsi; căci voi ierta ră ­m ăşi ţa pe care o voi lăsa», l e ­remia 50,20.

Ce tablou m inuna t!

Schimbarea înc lină rii axei te re ­stre, pu fea m od if ica în truc îtva d u ­rata în secunde, a unei rotafi i în jurul axei sale, dar pu tem af irma cu ce rt i t ud ine că de la p o to p p înă în prezent , durş ta în secunde a unei zi le este aceeaşi cu cea ac­tuală, determ inată cu prec iz ie d e către as t ronom i.

Şi acum să revenim la «ceasul atomic cu Cesiul 133», ev id en t un asemenea ceas nu putea fi in f lu ­enţat de aceste fenomene, t impu l marcat de acest ceas, f i in d la locul respec t iv acelaşi, o r iunde s-ar afla în universul nostru.

Dar noi oam en ii nu am avut un asemenea ceas de la începutur i le lumi i, deci nu pu tem şti cu p r e ­cizie cî te secunde au t recut de atunci şi dec i cum, a evoluat no ­ţiunea de t imp, în cursul v ie ţ i i p la ­netei noastre.

Totuşi noi şt im ceva abso lu t exact şi anume succesiunea de z i­le, în d e f in iţ ia B ib lie i, care s-au scurs de la creaţiune şi p în ă în p rezent. A ces te zile sînt co recte şi adevărate, e le ne permit să l o ­cal izăm în t im p, cu prec iz ie , f ie ­care Sabat; c în d t rebu ie să ne od ihn im , aşa cum a făcut şi Crea­torul , după p r ime le şase zi le — Genesa 2, 2 — 3.

Aceste zile, în d e f in iţ ia dată de B ib lie , ne afirmă cu o s iguranţă de netăgădui t , crearea lum ii noa­stre, cu to t ce se află pe ea, în şapte z ile , nic i în mai multe nici în mai pu ţine , cum t in d să admită chiar unii.

Cît înseamnă aceasta în secun­de le ceasului atomic? Cu s iguran­ţă că vom afla la venirea scum­pu lu i nostru M în tu i t o r , Creatorul acestei lumi, dacă vom d o b în d i prin El, viaţa veşnică.

PETRU M. DRANCÂ Prof. dr. în f iz ică

14 Curierul Adventist • M artie 1991

IN MEMORIAMG. PROKSCH

1905— 1991

«Nu ştiţi că un om mare , o c ă ­petenie a că z u t as tăz i în I s r a ­el?» 2 Sam. 3,38.

Este cu nepu t in ţă să poţi s p u ­ne în cuvinte noble ţea deosebită a unui ca r a c te r de o îna l tă ţ i nută moral ă . Es te greu să prezinţi s im ţăm in te le şi v ia ţa unui s lu j i ­tor al lui D um nez eu aş a c u m a fost fr. G eo rg ie Proksch.

în adevăr . . . un mare om a c ă ­zut as tăz i p r a d ă morţii . U n om m a re prin c a r a c t e r u l său, m a re prin inf luenţa pe ca re a avut -o a s u p r a m ul to r genera ţ i i de s l u ­ji tori ai lui Dumne zeu . M a re prin modest i a sa, m a re prin l e g ă tu r a lui cu Dumnezeu.

F ra te l e G eorg ie P ro ksc h vede lumina zilei la 19 apr il ie 1905 în com una D o rn a C îndreni din jud. Su ceava , înt r -o familie care l-a hă ră z i t preoţiei. F ire co n te m ­pla tivă şi ce r c e t ă t o a r e s tu d i az ă cu avidi ta te Sf inte le Scr iptur i . Dor in ţa de des ăv î r ş i r e îl face să int re în unul din cele mai as p re ordine că lu g ă re ş t i ale Bisericii Rom ano-Ca tol ice din care făcea par te . Asem enea lui Luther se ex ­pune pr ivaţ iuni lor de tot felul m e rg înd pînă la mor t i f icarea t rupului , pen t ru a a junge la d e ­s ăvî rş i r e prin efor tur i personale . D ar as em e nea mare lu i r e f o rm a ­tor, suf letul lui t î n jea după a d e ­v ă r a t a sfinţire, după cu noa ş t e re a tainei ce a fost descoper i tă la v re ­mea cuveni tă. Tînjea după o r e a ­lă c unoa ş te re a D om nu lu i şi Mînt ui torulu i no s t ru Isus H r i s ­tos.

Ace as t a a fost ţ in ta vieţii sale. Acest dor al inimii şi suf letului să u l-a î nd rep t a t spre a d e v ă r a t a cun oaş t e re a Domnului , în s t r ă ­lucirea pur i tă ţ i i Sale celeste. în pagini le Scr ip tur ii I s-a desco pe­rit Fiul lui D um nez eu , a ş a cum l-a v ă z u t şi înţeles în exper ienţa sa de zi cu zi. Cu suf le tu l înse ta t soa rbe la a d e v ă r a t u l izvor. Şi monahul se lasă învă ţa t . Ci tă

bucur ie i-a p ro d u s aces t lucru, o bucur ie ce l-a s t ăpî ni t şi în căl ­zit toa tă v ia ţa sa. Ieşind din apa botezului îşi c o n s a c ră v ia ţa lui D um ne zeu şi s luj ir ii aproapelui . P r o g r a m u l vieţii lui l-a î m p r u ­m u t a t de la ma re le Pavel . «Şi să-L cunosc pe El, şi pu te rea î n ­vierii Lui, şi p ă r t ă ş i a sufer in ţe lor Lui, şi să mă fac aseme ne a cu m oa r t ea Lui; ca să a j u n g cu orice chip dacă voi putea , la învierea din morţi». (Fii. 3,10— 11).

Acest p r o g r a m a const i tu i t obiectul vieţii şi activi tăţ ii sale. în 1931 se că să to re ş te cu sora P rof i r a Teodorescu, întemeind un cămin creş tin, în c a r e vo r r ă ­săr i trei v l ă s t a r e — Lidia (1932); Gabr ie l (1935); Danie l (1937). Bucuri i da r şi ră sp unde r i noi.

î n p e r i o a d a a n i l o r 1927— 1932 îl g ă s im luc r înd în cadr ul Uniuni i se cre t a r în c a d r u l se cre ta r i a tu lu i Uniuni i şi la r e ­dacţie, pen t ru l imba g e r m a n ă . Aici va avea ocazia să se dezvol te în co l abo ra rea cu fraţ i i P. P au - linii, P. P ă u n e s c u , D. F lo rea şi alţii, p en t ru ca re avea o deosebi ­tă considera ţ ie .

Locul său, m e n ir ea sa era însă la ca ted ră . Astfel , în 1932 îl g ă ­sim profesor de Biblie la In s t i t u ­tul Biblic de la Braşov . Suflet deschis, apr op ia t inimii celor do ­ritori să înveţe, i n t ra ns ig en t şi ca tegoric , a a v u t un rol deosebi t în educ a re a m u l to r genera ţ i i de pas tori .

F ra te l e P r o k s c h a fost un om al rugăciuni i . C a m e r a de r u g ă ­ciune din căminul elevi lor e r a lo­cul unde preceptorul P roksch se ruga cu fiecare elev. P l în g e a cu fiecare în p a r t e şi se bucu ra cu fiecare dint re ei. Deşi, ca pr ofe ­sor, nu e r a omu l com promisului— e r a plin de iubire. Toate p re ­dicile lui e r au pline de per so ana Domnulu i şi Mîntui torulu i no ­

st ru I sus Hri s to s , de iubirea Lui.

D u p ă 1949 cînd regimul to ta l i ­ta r ne conf iscă imobilul şcolii de la Braşov , f ra tele Proksch , va lu ­cra ca pas tor la Sibiu. î n t r e anii 1951 — 1953 es te preşedinte le Confer inţei Trans i l van ie i de Sud. Ca mul ţi români de or ig ine g e r m a n ă din ţ a r a nos t r ă , c u ­noaş te în aces t t imp persecuţi ile regimului de atunci . P e n t r u un ges t de îm pre ună s imţire şi a j u ­to rar e a unui compatr io t , a re mul t de suferit .

Activează ca p a s to r în M old o ­va la Iaşi , Botoşani , iar din 1957 revine ca p a s to r la Ploieşti , Alexandr ia , Mediaş , şi din nou Ploieşti , p înă în 1972 c înd se pe n ­s ionează, r ă m î n î n d însă mereu activ p înă în u lt imele zile ale v ie ­ţii sa le .

F ra te l e G. P ro ksc h a d o a r m e în Domnu l liniştit şi plin de î n ­credere în Mîn tu i to ru l său. M ie r ­curi 9 ianuar ie a avut loc înmor- m în ta r ea sa la Ploieşti . Famil ia şi un m a re n u m ă r de fraţi , surori , prieteni şi cei ce l -au c u n o s ­cut, au lua t pa r te la serviciul d i ­vin de în m o rm î n ta r e , conducîn- du-1 as tfel la locul odihnei sa le t emporar e .

F ra ţ i i pas tor i L. F o rr ay , V. S g u n e a şi D. P opa au subl in ia t per so na l i ta te a celui d ispă ru t şi cuvintele de mîngî i ere şi de n ă ­dejde a le Sfinte lor Scr iptur i.

Cî t ad e v ă r cup r ind cuvintele Scr iptur ii ; «Fer ice de acum î n ­colo de morţ i i ca re mor în D o m ­nul». Apoc. 14,13.

C O M I T E T U L U N I U N I I

Curierul Adventist • M artie 1991 15

INTERVIU CU CALVIN ROCK

Cu ocazia v i z i te i în fara noastră a f ra te lu i C a lv in Rock, v ic e -p re ş e d in fe al C o n fe r in ţe i G e n e ra le — fr. D. Popa, redacto ru l rev is te i noastre a avut o c o n v o rb i re cu oaspe te le p r i v i n d b iserica şi m is iu ­nea ei g loba lă , Cu această ocaz ie f ra te le Rock a avut amabi l i ta tea să răspundă la u rm ă to a re le î n ­t rebă r i :

D.P. — Care crede vice-preşedintele Conferin­ţei Generale că este obiectivul principal al b i­sericii, acum cînd ea se află la începutul aplicării planului Misiunii Globale!

C.R. — Personal, c red că este im por tan t acum ca b iser ica să-şi concen treze aten ţ ia asupra t e o lo ­g ie i cruci i . Da, este d e o s e b i t de im por tan t ca b i ­serica să p r o m o v e z e t eo lo g ia cruc i i D o m nu lu i Isus Hristos. Aceasta nu pen t ru că nu am c rede acest adevă r f u n d a m e n ta l , da r se pa re că o seamă de alte lucrur i au făcu t ca acest ad evă r să a jungă— în zi le le noastre — mai obscur. De aceea avem dato r ia să înăl ţăm mai presus d e o r ice , crucea D om nu lu i Hristos.

D.P. — Ce credeţi că trebuie făcut pentru a avea un puternic corp spiritual al bisericii în care sînt cuprinşi deopotrivă atît pastorii, cît şi membrii bisericii!

C.R. — C re d că p e l î ng ă stud ie rea C u v în tu lu i lu i Dumnezeu, t r e b u ie să sub l i n ie z d in nou, n e vo ia de a ne aţint i p r i v i r ea asupra cruc i i D o m nu lu i H r i s ­tos. C re d că t r e b u ie să ne ocu pă m de pas tor i i noştri , făc înd to tu l pen t ru inspi ra rea lor , căci în acest fel şi m e m b r i i noştr i vo r fi inspi raţi pe n t ru lucrare. C red d e asemenea că şi cei d in ad m in i s t ra ­ţ ie t r e b u ie să f ie imp l ica ţ i în hrăni rea , inspi ra - rea, instrui rea, d i rec ţ ionarea , in fo rmarea şi m o t i v a ­

rea pastor i lo r . C în d acest lucru se va rea l iza în viaţa şi act iv i ta tea pas to r i lo r , e i vor f i a tunci e l e ­men te cata l izatoare a le un i tă ţ i i b ise r ic i i .

D.P. — Care este aportul pe care Conferinţa Generală îl poate aduce la instruirea de către Diviziuni, Uniuni şi Conferinţe a pastorilor, pen ­tru realizarea Misiunii Globale!

C.R. — Aş a cum c re d că ştiţi, f iecare d i v i z iu ne este un o rgan ism , o e x t in de re a Confe r in ţe i G e ­nerale. Ca o rg an iza ţ ie m o n d ia lă a b iser ic i i , C o n ­fer in ţa G en e ra lă este com pusă d in U n iun i le d i n lumea înt reagă. D iv iz iu n i l e sînt s imple canale de t ransmis ie ale Con fe r in ţe i Genera le . De aceea se aşteaptă ca aceste organ isme ale C o n fe r in ţe i G e ­nera le ( d i v i z i u n i l e ) să co lab o reze î n d e a p ro a p e cu Un iu n i l e pen t ru stab i l i rea p r i o r i t ă ţ i l o r şi îm p l i n i rea lor. Dar nu cred că t r e b u ie să aştep tăm to tu l de la cei d in c onducerea C o n fe r in ţe i G en e ra le de la W ash in g to n sau de la Si lver Spr ing. Ei sînt p rea d e pa r te şi nu p o t aprec ia cum se cuv ine ne vo i le c îm pu lu i m ond ia l în toa te de ta l i i l e şi pa r t i cu la r i t ă ­ţ i le lui. Ast fe l că cei de la D iv iz iu ne au da to r ia de a t ransmi te şi im p l im en ta în t regu l p lan şi p r o ­gram de inst ru ire, inspi rare, in fo rmare , m ot iva re şi d i rec ţ io n a re a t u tu ro r luc răr i lor , p r i n t r - o st rînsă legă tu ră şi c o labo ra re cu c im p u r i l e ce com pun d i ­v iziunea.

D.P. — Nu este un secret că foarte mulţi dintre membrii şi pastorii noştri privesc şi aşteaptă foarte mult şi multe de la Conferinţa Generală.

C.R. — Lucrul acesta este greşit . No i t re b u ie să în ţe lege m ro lu l şi o b l ig a ţ ia d iv iz iu n i lo r . Aşa cum am spus f iecare d i v i z iu n e este o e x t in d e re a C o n fe r in ţe i Genera le . Dacă nu în ţe lege m acest lucru vom avea necazur i , aş tep t în d prea m u l t şi m u lte de la c î teva pe rsoane d i n W a s h in g to n sau S ilver Spr ing — care să dea un răspuns la toate p r o b le m e le f ie e le f inanciare sau de a l tă na tu ­ră.

D.P. — Avem acum un preşedinte tînăr al C on­ferinţei Generale. Care credeţi că trebuie să fie relaţia şi legătura dintre vechea generaţie şi noua generaţie de pastori şi credincioşi!

C.R. — C re d că f iecare d in t re noi este m înd ru de nou l şi t înăru l nostru p re şed in te al Con fe r i n ţe i Generale. C red că sînt spreanţe mar i şi î n d re p tă ţ i ­te, de a avea idei noi care să ne ajute. Toţ i ne dăm seama că f iecare g e ne ra ţ ie are caracter is t ic i le ei specif ice. C re dem că noul p reşed in te al C o n ­fe r in ţe i G enera le este destu l de m atur ca să în ­ţe le ag ă ce le ce stau înaintea b is e r ic i i , în decada următoare. El s-a născut în t r -o fami l ie de creşt in i advent iş t i . Tatăl său este pastor al b is e r ic i i ad - vente.

Putem spune de c i că este b ine în rădăc ina t în vech ile t rad i ţ i i ale b iser ic i i , pe care le în ţe lege bine. Cu ce r t i t ud in e că el va con t inu a vechea t ra ­d i ţ i e conse rva toare a b iser ic i i — cu m etod e noi. De asem enea el este destu l de în ţe lept a fo los i toa te fo r ţe le b iser ic i i , d i n toate genera ţ i i l e , d e a fo lo s i e xp er ie n ţa îna intaş i lor în de z v o l ta rea b i s e r i ­cii. C red că nou l nostru preşed in te este în t r -o e x ­celen tă p o z i ţ i e spre a pu tea p r i v i cu s impat ie în ambe le d i recţ i i .

D.P. — Stăm înaintea unui nou an 1991. Doriţi să adresaţi un cuvînt credincioşilor şi pastorilor

16 Curierul Adventist • M artie 1991

bisericii advente din România!C.R. — Vreau să spun că acesta es te al d o i le a

an al u l t im u lu i d e c en iu d i n cel de -a l do i l ea mi len iu . Stăm îna in tea ce lu i de-al t re i lea mi len iu . A u t recu t d o u ă mi i de ani de la naşterea în t r u p omenesc a Dom nu lu i ţ i M î n t u i t o r u lu i nostru Isus Hristos. A r fi un lucru d e o s e b it să pu tem pe t re ce al t re i le a

m ilen iu în slavă. Dacă vom înălfa pe Hr istos, cruce Sa, s îng e le şi nepr ih ăn i r ea Lu i în v ia ţa noastră şi a ace lo ra cu care lucrăm, vom v ed ea rezu l t a te le şi vom avea pu te rea d e care avem nevo ie . De fapt aceasta este unica speran ţă de a a ju n g e să facem vo ia lu i D um nezeu în v iafa şi lucrarea no a ­stră.

RUGÎNDU-NE UN II PENTRU ALŢII

(urmare din cop. I I )

mai puternică în i sus şi în f ăg ădu in ţe le Sale ; dispoziţ ia de a face faţă morţi i ca un ho ta r că t r e veşnicie. Acela pen t ru ca re se î na l ţ ă rugăciuni este copleşi t de binecuvîntăr i !

3 . Pentru cei din ju r . Legă tur i le rugăciunii , c a ­re înc u ra je az ă pe beneficiar şi t r a n s f o r m ă pe cei care se r o a g ă oferă şi ocazii de m ă r t u r i e inspi ra toare . Devine ceva n a t u ra l să vorbeş ti despre Dumn ezeu după ce ai vorbi t cu El, pen t ru că p r e ­zenţa Sa es te de ja simţită. Alţii vor dori să se unească în t r -o gr upă spi r i tua lă ai cărei membri se îngr i jesc at ît do mul ' pent ru alţii.

At î t a vreme cît lum ea îşi cont inuă a l e r g a r e a ei că t r e d i s t ru g e re a f inală şi pe m ă s u r ă ce veni rea iui I sus se apropie din ce în ce mai mul t , ocaziile pent ru ru găc iu ne şi mot ivele pen t ru mi jlocire vor con t inua să se înm ul ţeas că . D ac ă ne simţim n e ­folositori şi izolaţi, dacă ne î n t re băm cum am putea îndeplini u n rol semnif ica t iv în famil ia lui Dumnezeu , să ne un im în p ă r t ă ş i a ac t ivă a celor credincioşi îngenunchia ţi ! iim pă r ta ş i a d e v ă ­raţi ai d r ag ost e i Mîntui torului ! Să ne r u g ă m p e n ­tru alţii!

IN VALEA UMBRELOR MORŢII

La da t a de 19 iulie 1990 a î n ­ce ta t din viaţă f ra tele Mihai Ghe- rasim, fost a n g a j a t a! Bisericii YZ.S.

N ăsc u t la 13 a u g u s t 1903 în co m una Dol jeşt i , jude ţu l Neamţ , cu n o a ş t e cr ed in ţa din t i ­nereţe şi p r im eşt e botezul biblic la 15 iunie 1931 prin f ra tele Alexe Nicolae.

Devenind m e m b ru al bisericii advente, îm pre ună cu alţi t i ­neri , se în ro le az ă în l u c ra re a de colpor ta j , iar la da ta de 1 a u g u s t 1948 es te a n g a j a t ca pas to r- a s i s - tent în c a d r u l Confer inţei D u n ă ­rea, f iind apoi t r a n s f e r a t la C o n ­fer inţa M u n te n i a p în ă în ariul 1960, c înd es te num it a d m in i ­s t r a to r la C a s a de Odihnă din Sovata , de unde se pens ionează în anul 1974.

După pensionare se r e t r a g e in local i tatea Doljeşt i — Neamţ , iar ultimii ani îi pet rece în local i ta ­tea S t r u n g a , j u d e ţu l Iaşi, unde îşi încheie a l e r g a r e a pe acest pă- mînt.

F ra te l e Mihai G h e r a s i m a fost un bun creş tin, s incer şi devota t lucrări i pe ca re a îndepl ini t -o cu mu l t ă d r ag os te .

încheie v ia ţa sa cu năd e jd ea în suf let că la a r ă t a r e a g lor ioa să a Dom nu lu i Isus va a v e a şi dîn- •qil par te de p r im a înviere.

M IH A ILGHERASIM

1903— 1990

î n m o r m î n t a r e a a avut loc în local i tatea S t r u n g a , unde a fost însoţit la locul odihnei te m pora re de un m a re n u m ă r de f ra ţ i şi s u ­rori c a r e l-au cunoscut .

Cuv în tu l de mîngî ie re pen t ru cei r ă m a ş i a fost ros t i t de fraţii pas tori : C o l ţu n ea c Vasi le — c o n ­silier la C onfe r in ţ a B acă u şi de f ra tele M e re a lb e Gheorghe.

«Fer ice de morţ ii ca re mor in Domnul».

Comite tu l Uniunii

*

A d o ar m e în D o m n u l la v î r s t â «pa t r i a rha lă » fr. Ion Similie, din Com un i t a te a Moreni, Confer in ţ a Bucureş ti .

Fr. Ion Similie vede lumina zi ­lei la 11 apr i l ie 1899 în C o m u n a V in gar d , jude ţu l Alba. în anii bărbăţie i cu noa ş t e a d e v ă r u l şi încheie le găm în tu l prin botez cu Bunul D um nez eu , în iu­nie 1930.

A fost ac tiv în com un i ta te şi ca pr im-diacon s-a ocupa t de cei ce au nevoie de iubi rea şi sp r i ­j inul nos t ru . î n famil ia pe ca re o în temeiază în anul 1937 se n as c şase copii; bucur ie , re sp onsa b i l i ­tate, r u g ăc iu n e şi m unc ă c ins t i ­tă.

B in ec u v în ta re a iui D um nez eu a fost în p e r m a n e n ţ ă prez en tă în ca sa sa.

înc h ide ochii în n ă d e jd e a î n ­vierii din morţ i şi a vieţii veşnice, a l ă tur i de cei scumpi ai familiei şi îm p re u n ă cu toţi r ă s c u m p ă r a ­ţii D o m n u lu i din toa te ve a c u r i ­le.

Redacţ ia

«Cei c e cau tă p e D u m n e z e u II vor lăuda». Ps.22, 26

D oa m ne » se r u g a c în d v a s f în tul Augus- tin, «fă-mă în s t a re să ştiu şi să î n ţ e ­leg, dacă un om t rebu ie ma i întîi să se ro ag e

Ţie pent ru a ju to r , sau să Te laude?»«D oamne , fă-mă în s ta re să înţe leg dacă omui

trebuie să Te cu noa sc ă mai îna in te de a ape la la Tine pent ru a ju tor! D a r dacă nu Te c u n o a ş ­te, cum să se roag e Ţie?».

C a oameni ce că u t ă m pe Dumnezeu, t rebuie să ne r u g ă m Lui, să av e m com un iu ne cu El ca mi jloc de cunoa ş te re şi apropiere .

Trebuie să-L c ă u tă m pen t ru că s în t em făcuţi după chipul şi a s e m ă n a r e a Lui (Gen. 1,27). S î n ­tem deci din D umnez eu şi este nu m ai drep t să c ă u t ă m să ne în toa rce m la or igine. Căci A to t ­puternicul n o s t r u C r ea to r a pus în noi «g în du l veşniciei» (Ecl. 3,11), un punct de spr ij in al Celui veşnic în fiinţa um ană .

O m ul t rebuie să în ţ e l eag ă că pe Isus Hri s to s nu-L putem că u ta din in teres subiectiv, egoist.

î n pr imu l r înd pen t ru că în fa ţa Lui totul este descoperi t şi nu ne pu tem apropi a de EI cu g îndur i ascunse , duplici tare.

î n al doilea r înd , pent ru că interesul a n u lea ză iubirea şi a c e a s t a nu numa i în relaţii le n oas t r e cu Dumnezeu, ci şi în relaţii le n o a s t r e in te ruma- ne. P e n t r u că ră m îne de n e î n l ă t u r a t ad e vă ru l că noi t rebuie să-L c ă u tă m pe D um nez eu det erm ina ţ i de iubire. D u m n ez eu este iubire, s în t em din D u m ­nezeu, deci izvorul existenţei no as t r e este iubirea, şi nu există o a l t ă cale de c u n o a ş te re şi apropieri* de Dumnezeu.

Să nu ui tăm că... «nu noi am iubit pe D u m ­nezeu, ci... El ne-a iubit pe noi şi a t r imis pe Fiul S ău ca jer t fă de i spăş i re pen t ru păcat e le noas t re» (1 Ioan 4,10).

P e n t r u mîn tu i r ea n o a s t r ă , El a făcut totul.

Pe Golgo ta , Fiul lui D um nez eu a folosit a r ­gume ntul s up rem — IUB IR E A ISP ĂŞITO A RE, în c a m e r a de sus însă , a tunci cînd a c ă u t a t să sensibil izeze inimile ucenicilor Săi, a folosit actul umilinţei — A R G U M E N T U L IUB IRII IER T Ă ­TOARE.

El le-a s p ă l a t picioarele. S-a p lecat îna in tea lui Pe t r u , ca re avea să se lepede de El, cău t î nd să-l facă să în ţe leag ă iubi rea i spăş i toa re şi ie r ­t ă to a r e a ÎN V Ă ŢĂTO RU LU I lor. S-a plecat îna in tea lui Iuda, în a cărui pu ngă se af lau a r ­gintii vînzări i , făc înd un ul t im apel la suf le tu l său. S-a ap lecat şi a sp ă la t picioarele celor lal ţ i ucenici, c a r e aveau să -L lase s ingur . A fost u l ­timul apel al Fiului lui Dumne zeu , apel care după evenimente le Golgote i a v e a să lucreze cu putere a s u p r a ucenicilor Săi.

IU B IR E A IERTĂTOARE şi IUB IR E A I S ­P ĂŞ IT OARE s în t a r g u m e n te l e suprem e ale dum- nezeirii, folosite în f av o a re a n o a s t r ă . De ac e ­ea, psa lmis tu l avea d rep ta te , a tunci c înd spun ea că «cei ce-L ca u tă pe Dumnez eu , să-L laude».

M IN U N E A ZA - T E C E R U L E ŞI RAMÎI Î N ­C R E M E N I T P A M ÎN T U L E !