1

CUPRINS

Lista abrevierilor ............................................................................................................ 3

Introducere 1. Argument ....................................................................................................................... 5

1.1. Notă metodică....................................................................................................... 7

Contextul istoric, geografic şi cultural 2. Comerţul exterior ......................................................................................................... 11

2.1. Legături cu Europa Occidentală ......................................................................... 11

2.2. Legături cu Imperiul Otoman .............................................................................. 13

3. Comerţul local .............................................................................................................. 16

Hanurile. Privire de ansamblu 4. Etimologie .....................................................................................................................19

5. Modul de tratare al subiectului în literatura de specialitate ...........................................20

6. Direcţii de cercetare ......................................................................................................23

6.1. Hanurile din Veneţia ............................................................................................24

6.2. Hanurile din Asia Mică .........................................................................................28

Hanurile extraurbane (caravanserai) ...................................................................29

Bedestenurile şi hanurile urbane (han; khan) ......................................................34

Studiu de caz. Hanul Koza din Bursa ..................................................................43

Hanurile din Bucureşti 7. Date generale ...............................................................................................................46

8. Clasificări ......................................................................................................................49

8.1. După modul de amplasare în cadrul oraşului ......................................................50

Hanurile dispuse în zona centrală .......................................................................50

Hanurile dispuse spre periferie (de barieră) ........................................................54

Hanurile de mahala..............................................................................................61

8.2. După forma în plan ..............................................................................................73

Hanurile compacte organizate în jurul unei curţi interioare..................................73

Hanurile compacte, prinse într-un singur volum ..................................................81

Hanurile pasaj ......................................................................................................82

8.3. După religia celor găzduiţi ...................................................................................90

Hanurile destinate creştinilor ...............................................................................90

Hanurile destinate evreilor ...................................................................................91

2

Hanurile destinate musulmanilor .........................................................................91

8.4. După activităţile desfăşurate în incinta lor ...........................................................93

9. Relaţia cu vecinătăţile ...................................................................................................94

9.1. Terenul.................................................................................................................94

9.2. Hanul ca reper şi centru al zonei .......................................................................100

10. Rezolvare volumetrică şi cerinţe funcţionale...............................................................102

10.1. Imaginea arhitecturală văzută din exterior .........................................................102

10.2. Rezolvarea accesului.........................................................................................113

10.3. Curtea interioară ................................................................................................116

Atmosferă ..........................................................................................................116

Imaginea arhitecturală a curţii interioare............................................................118

Pavaje................................................................................................................122

10.4. Construcţii ..........................................................................................................124

Pivniţe ................................................................................................................124

Prăvăliile, birourile, camerele de ospeţie ...........................................................125

Biserica ..............................................................................................................128

Cuhniile, depozitele, magaziile, puţurile de apă ................................................130

11. Materialele şi tehnicile constructive.............................................................................132

11.1. Modalităţile de fundare şi tipuri de fundaţii ........................................................132

11.2. Zidurile structurale şi de compartimentare.........................................................134

11.3. Modalităţile de acoperire ale spaţiilor ................................................................137

11.4. Şarpantele şi învelitorile.....................................................................................141

11.5. Finisajele............................................................................................................142

11.6. Elementele de detaliu ........................................................................................143

12. Cauzele care au condus la dispariţia acestui tip de program......................................146

12.1. Calamităţile ........................................................................................................146

12.2. Exploatarea excesivă şi lipsa investiţiilor ...........................................................150

12.3. Reglementările urbane ......................................................................................153

12.4. Modificări culturale venite sub influenţa Occidentului ........................................164

12.5. Apariţia hotelurilor ..............................................................................................165

12.6. Progresul tehnologic ..........................................................................................169

13. Concluzii .....................................................................................................................172

Sursa ilustraţiilor.........................................................................................................176 Bibliografie ..................................................................................................................183 Anexe ...........................................................................................................................195

Anexa I. Acte referitoare la (re)construcţia Hanului Zlătari ...................................196

3

Anexa II. Raport al Înaltului Departament al treburilor din Năuntru către Vodă .........212

Anexa III. Reguli pentru construcţia clădirilor şi altele din cuprinsul ocolului I ...............213

Anexa IV. Planul Hanului Şerban Vodă după releveul realizat în 1876................................

Anexa V. Faţadele hanurilor Zlătari şi Şerban-Vodă.............................................................

Anexa VI. Hanurile din zona centrală a Bucureştiului ...........................................................

4

ARHITECTURA CU SPECIFIC COMERCIAL HANURILE

Pentru o mai bună înţelegere a lucrării, exprimarea unor idei generatoare formulate

într-o primă fază a cercetării poate dezvălui un parcurs interesant, plecat din nevoia de a

avea o privire de ansamblu asupra activităţilor comerciale desfăşurate în Bucureştii secolului

al XIX-lea şi, bineînţeles, a implicaţiilor acestora în structura oraşului şi a arhitecturii.

Organizate în jurul unor pieţe, dezvoltate organic în apropierea unor drumuri comerciale sau

a unor centre administrative, toate aceste activităţi de schimb au generat o imagine

romantică, plină de viaţă, nu de puţine ori surprinsă de penelul pictorilor sau condeiul

scriitorilor. Un comentariu solid asupra arhitecturii unor astfel de zone nu poate fi însă

susţinut atâta timp cât în discuţie sunt luate structuri efemere, mai degrabă adăposturi

temporare realizate din scânduri, stuf sau pânză. În această situaţie, direcţiile de cercetare

posibile sunt orientate mai mult către domeniul literelor, către cel sociologic sau – mai

aproape de aria de interes a arhitecţilor, către domeniul urbanistic. Analiza structurii urbane,

a relaţiilor cu teritoriile vecine, a implicaţiilor sociale a constituit într-o primă etapă a cercetării

o perspectivă interesantă, pline de savoare. În mod evident, un studiu al unor zone cu

pronunţat caracter comercial în interiorul unui oraş, fie chiar şi unul de suprafaţă, aduce în

discuţie clădiri în care acest tip de activitate s-a putut dezvolta. Pe lângă dughene, pivniţe,

tarabe şi construcţii zidite după dorinţa comanditarului şi priceperea meşterului, despre care

bibliografia de specialitate consemnează destul de puţine lucruri, începând cu mijlocul

secolului al XVII-lea sunt menţionate hanurile. Despre aceste ansambluri, deosebit de

importante în structura şi configurarea oraşului, au existat de-a lungul timpului numeroase

texte publicate făcute de contemporani, istorici sau chiar scriitori. Între acestea putem

evidenţia textele publicate de Ion Ghica, Dionisu Fotino, Ionnescu-Gion, Nicolae Stoicescu

şi, bineînţeles, cuprinzătorul volum scris de George Potra şi dedicat exclusiv hanurilor

bucureştene. Considerat exhaustiv, textul părea că tratează subiectul în amănunt fără

posibilitatea aducerii unor completări cât de mici. Ideea unui studiu orientat către o abordare

arhitecturală fără a insista pe evenimente istorice putea deveni un subiect posibil de abordat

venit în completarea imaginii acestui program. Treptat, nevoia unor retuşuri care să

surprindă mai bine demersul iniţiat a condus la noi descoperiri, fiecare dintre ele incitante şi

cu implicaţii în cunoaşterea unor situaţii particulare.

5

* * *

Unul dintre obiectivele studiului a fost acela de a arăta relaţiile, în special cele de ordin

economic, pe care Ţara Românească le stabilea cu zonele din apropiere şi rolul jucat în

comerţul inter-regional. De multe ori istoriografia secolului trecut, intrată în mentalul colectiv,

atribuia Bucureştiului un rol determinant în schimburile comerciale din spaţiul balcanic şi cel

european. Autorii străini, dar şi români1 care au o abordare largă a contextului istoric aşază

principatele dunărene într-o poziţie marginală faţă de schimburile realizate între Occidentul

european şi Orient. Observaţia devine evidentă atunci când sunt analizate relaţiile politice

stabilite de domnitorii români cu marile imperii. Chiar şi simpla marcarea pe un suport grafic

a marilor drumuri trans-continentale care legau Europa de Asia arată o poziţie excentrică,

aflată la o oarecare depărtare de aceste axe ale comerţului trans-continental. Mai degrabă

este vorba de un comerţ regional stabilit între zonele de margine ale Imperiului Austriac,

Rusesc şi cel Otoman. Bineînţeles că, raportat la oraşele acestor regiuni periferice,

Bucureştiul capătă o poziţie privilegiată, unde negustori străini fie ei greci, evrei, albanezi,

sârbi sau supuşi „nemţeşti” găsesc condiţii favorabile pentru intermedierea unor afaceri

profitabile.

În legătură cu hanurile Bucureştiului, autori care au abordat subiectul fie că este vorba

de secretarul florentin al lui Brâncoveanu, de Ion Ghica sau de Ionnescu-Gion, au încercat

să găsească asemănări cu ansamblurile lumii occidentale, mai exact cu mănăstirile catolice,

cu cantoarele genoveze sau cu construcţiile pe care veneţienii le numesc fondaci. Simple

păreri sau idei argumentate, acestea au fost preluate de istorici, uneori direct, fără alte

precizări, susţinând teorii care necesită numeroase adnotări. A căuta rădăcinile unui astfel de

program doar în Occidentul european pare o acţiune lipsită de consistentă, atâta timp cât

zona Orientului Apropiat sau mai Îndepărtat oferă o experienţă vastă desfăşurată de-a lungul

a nenumărate secole.

Direcţia, deşi formulată, nu a fost susţinută de un studiu în acest sens cu referiri la o

arhitectură cu caracteristici comune sau de încercarea de a identifica rezolvări care puteau

genera un posibil model. Chiar trimiterile spre modele occidentale nu au depăşit nivelul unor

simple afirmaţii, uneori vag sprijinite de păreri subiective. Problema originii modelului acestui

program nu îşi putea găsi un răspuns imediat fără a aborda un spaţiu geografic cuprinzător şi

o perioadă de timp suprapusă de modelele culturale generate de civilizaţia imperiilor

bizantin, abbasid, otoman, a republicilor italinene sau a turcilor selgiucizi. O apropiere de

subiect este făcută de Ennio Concina care în cartea sa Fondaci propune pentru studiu

1 Printre aceştia putem cita pe Halil Inalcik, Nicolaj Todorov sau Gheorghe Brătianu.

6

bazinul Mării Mediterane cu trimiteri în zona central-europeană şi a îndepărtatului Orient.

Cartea oferă o imagine generală cu salturi temporale consistente şi treceri rapide dintr-o arie

geografică în alta cu scopul de a surprinde mai bine influenţele între regiuni, preluate şi

modelate prin prisma nevoilor şi posibilităţilor utilizatorilor. Cercetarea întreprinsă, inspirată

de textul publicat de Ennio Concina, a pus în balanţă cele două direcţii sugerate de istorici:

cea a influenţelor venite din zona Peninsulei Italice şi cea a unor posibile modele preluate din

regiunile aflate sub autoritatea Imperiului Otoman.

De la ribat-uri, la caravanseraiuri, la hanuri şi bedestenuri atât de răspândite în întregul

Orient şi ajungând la fondaci-urile veneţiene sau stalhof-urile oraşelor hanseatice, este

imposibil să nu observi asemănări evidente ale organizării spaţiului şi ale volumelor. O curte

interioară generoasă şi în jurul ei dispuse perimetral camere la care se ajunge prin

intermediul unei cursive cu arcaturi deschise spre curte, spre exterior o zidărie masivă,

spartă de mici goluri, iar zona accesului unic marcată într-un fel sau altul.

Însă dacă există atâtea lucruri comune, unde trebuie căutate originile programului? Un

prim răspuns ar direcţiona spre zona Orientului fără doar şi poate acolo unde diversitatea

formală a ansamblurilor capătă valenţe necunoscute în lumea occidentală, acolo de unde

pleacă o varietate semantică a denumirilor ce le întrece pe cele din zona europeană. Ba

chiar unii dintre termenii cu care europenii numesc astfel de construcţii provin de aici, cu

referire directă la cuvintele caravanserai (kervansaray), fondaco (funduq) sau han (khan). O

variantă la fel de probabilă este şi aceea a unor soluţii comune găsite după o experienţă

îndelungată particularizate de condiţionări de ordin geografic, economic şi de modele

culturale locale.

Nicolae Stoicescu, Ştefan Ionescu şi mai apoi George Potra intuiesc posibilitatea

existenţei unor modele venite de la sud de Dunăre, dar în mod surprinzător, ideea este doar

enunţată fiind lăsată deschisă pentru cercetările viitoare. Nici mai târziu alţi cercetători sau

istorici nu au încercat să apropie subiectul, rămânând la păreri generale, prea vag conturate

Fără a avea pretenţia unei cercetări exhaustive, studiul încearcă să pătrundă în atât de

puţin cunoscuta arhitectură otomană2 cu particularizări ale programelor care au în centru

activităţile de comerţ. Analiza caravanseraiurilor selgiucide amplasate pe marile drumuri

caravaniere devine un suport consistent în încercarea de a înţelege mai bine posibilele surse

de inspiraţie pe care otomanii le-au folosit pentru clădirile cu specific comercial. Fie că este

vorba de bedestenuri sau hanuri, fiecare dintre ele au cunoscut variante formale care în timp

s-au constituit în modele, reluate aproape mimetic în arii geografice vaste.

Bedestenurile cu ziduri groase şi prăvălii de jur împrejur, ridicate de sultani otomani în

capitalele imperiale pentru a susţine şi proteja activităţile comerciale sunt adaptate cerinţelor

2 Cu referire directă la studiile publicate de autori români.

7

aşezărilor mai mici conturând formula, întâlnită în toată peninsula Balcanică de la Salonic la

Skopie, Sarajevo şi Plovdiv, în care volumul prismatic perforat pe de goluri mici este

surmontat de 6 cupole semisferice dispuse în două rânduri.

Forme comune sunt întâlnite şi în cazul hanurilor, unde clădirile ridicate în a doua

jumătate a secolului al XV-lea urmărind modele văzute în zona Orientului vor genera, după o

perioadă de experimente şi tatonări, tiparele programului aşa cum va fi el cunoscut în

perioada clasică a arhitecturii otomane: construcţii introvertite caracterizate de curţi interioare

rectangulare cu porticuri largi şi arcade. În unele cazuri, ataşat volumului principal, mai apare

o curte secundară utilizată pentru a adăposti animalele călătorilor şi funcţiunile secundare.

Din punct de vedere al configuraţiei generale volumul exterior este unul opac, fără multe

decoraţii, trădând caracterul funcţional al ansamblului. Paramentul este tributar tradiţiilor

constructive şi condiţionărilor de ordin geografic putând fi din piatră făţuită, cărămidă sau

realizat din alternanţa celor două materiale.

Perspectivele deschise, fără a fi exhaustive, generează subiecte generoase pe care

abordări viitoare dedicate exclusiv acestor probleme le vor putea lămuri mult mai bine.

* * *

Discutând despre contextul regional al hanurilor din Bucureşti, o dificultate întâmpinată,

nu de puţine ori, a fost lipsa unui suport desenat pe care să fie reprezentate hanurile

oraşului. Problema, în mod evident, nu se punea în cazul marilor ansambluri aşa cum erau

ctitoriile domneşti sau cele mănăstireşti din centrul comercial, ci atunci când în discuţie

apăreau hanuri mici ale unor negustori sau cele ridicate la periferia urbei. Doar identificarea

locurilor unde au existat construcţii de acest tip şi transpunerea grafică a informaţiilor a dus

la eliminarea a numeroase confuzii perpetuate şi devenite de-a lungul timpului dovezi

incontestabile. Precizări generale ale unor documente juridice sau ale unor contemporani

poziţionează vag diverse hanuri referindu-se la o uliţă sau un reper mai cunoscut. Enunţuri

de tipul „dincolo de bariera Mandritului”, „în mahalaua Gorganului”, „la capătul Podului

Târgului de Afară” nu aduc suficiente lămuriri pentru a putea identifica precis un loc. Drept

urmare cumularea şi interpretarea informaţiilor, grafice, de arhivă sau bibliografice,

desfăşurate pe parcursul întregii cercetări, au dus la precizări sigure eliminându-se astfel

incertitudini şi părerile subiective.

S-au putut identifica poziţiile hanului Piteşteanului, ale celor două hanuri aflate în

proprietatea mănăstirii Cernica din mahalalele Olari şi a Popa Hierea, toate de pe Podul

Târgului de Afară. În zona Curţii Vechi s-au identificat hanurile apărute pe terenul acesteia,

după parcelarea făcută de către Vodă-Hangerliu, cel al lui Constantin Hagi Tudorache, al lui

Mustacov şi Tănase. Pe strada Blănari s-au găsit locurile unde au fiinţat hanurile Ion

8

Românul, Costache Pleşoianu şi Zamfir. paradoxal identificarea hanului lui Zamfir, unul

dintre cele mai vechi ale oraşului despre care vorbesc majoritatea celor care au abordat

subiectul, s-a putut face doar după lungi cercetări. Precizări suplimentare au fost făcute şi

pentru hanurile de la bariera Mogoşoaiei amplasate în apropierea târgului înfiinţat de

Mavrogheni; al lui Neculcea, al lui Ivanciu Gerasim sau cel numit Galben. Despre hotelul

(han) Avram din strada Bibescu-Vodă existau păreri că ar fi fost construit de patriarhul

Ierusalimului încă de la mijlocul secolului al XVIII-lea, afirmaţie ce se dovedeşte mai degrabă

bazată pe citarea unor surse orale decât pe documente concrete.Privite dintr-o perspectivă

generală toate aceste detalii pot fi considerate puţin importante, dar ele întregesc imaginea

atât de puţin cunoscute a micilor hanuri din Bucureşti.

Pe lângă localizarea sigură a unor astfel de ansambluri făcută pe ridicarea topografică

a maiorului R.A. Borroczyn de la mijlocul secolului al XIX-lea, planşa obţinută din studiul de

faţă, a conturat totodată diverse alte nuclee comerciale ale oraşului, în legătură cu Podul

Târgului de Afară, cel al Mogoşoaiei sau a unor zone din vecinătatea centrului.

În Bucureşti marile hanuri ridicate în a doua parte a secolului al XVII-lea încearcă să se

aşeze cât mai aproape de zona centrală a oraşului, acolo unde activităţile comerciale erau

intense. Chiar dacă iniţiatorii unor astfel de ansambluri sunt persoane cu disponibilităţi

financiare considerabile, finalizarea intenţiilor se face cu eforturi susţinute, uneori acţiunea

desfăşurându-se de lungul a câtorva decenii. Încercarea de a identifica modelele care au stat

la baza primelor construcţii de acest tip din Bucureşti este un deziderat greu de atins, atâta

timp cât formele exterioare nu pot fi decât intuite, urmărind concluzii ale unor cercetări

arheologice, descrieri sau analogii cu exemple de la sud de Dunăre. Orientarea spre aria de

influenţă a Imperiului Otoman nu este deloc întâmplătoare, căci raportarea se face la o

societate cu repere puternice în lumea constantinopolitană.

Studiul hanurilor are ca punct central arhitectura acestor ansambluri, analizată în

funcţie de organizarea funcţională şi perceperea volumelor din spaţiu public, aşa cum reiese

din diverse reprezentări grafice (litografii, gravuri şi mai târziu fotografii). Acolo unde dovezile

grafice lipsesc, apelul la descrierile contemporanilor poate genera imagini credibile dublate

de analogii cu unele hanuri din Istanbul, Bursa sau partea europeană a Imperiului (Rumelia).

Analiza formelor nu s-a putut opri doar la informaţiile transmise de călători şi artişti sau la

comparaţii făcute cu ansambluri similare găsite în cuprinsul Imperiului, ci s-a bazat, în egală

măsură pe cercetările in situ făcute de arheologi precum şi pe interpretarea documentelor de

arhivă descoperite. Actele păstrate în unităţile arhivistice conţin informaţii suplimentare, utile

studiului, care evidenţiază mai bine relaţia între constructor, beneficiar şi autorităţi, direcţie

doar rareori abordată de literatura de specialitate. Tot din documentele vremii au putut fi

studiate amănunte legate de tehnicile şi materialele folosite de meşteri pentru ridicarea

hanurilor. Cum o parte dintre metodele folosite au fost uitate de practica contemporană, un

9

ajutor în (re)descoperirea lor a fost dat şi de câteva lucrări teoretice scrise de practicieni ai

epocii ce au apucat să le cunoască.

În legătură cu marile hanuri ale capitalei, s-au putut face precizări suplimentare legate

de configuraţia generală şi cea de detaliu cu ajutorul mai multor documente grafice şi a

catagrafiilor întocmite în a doua parte a secolului al XIX-lea ca urmare a secularizării averilor

mănăstireşti. Descoperirea planurile hanurilor Constantin-Vodă, Greci, al lui Şerban

Cantacuzino au oferit o bază de studiu generoasă pentru structurarea unei analize

arhitecturale consistente. În acest sens s-au putut enunţa concluzii privind configurarea de

ansamblu, a modului de organizare, a relaţiilor dintre diversele zone, ba chiar clarificări ale

unor texte descriptive publicate anterior. Informaţiile furnizate de reprezentările grafice au

putut fi întregite de acte cu caracter oficial redactate pentru reconstrucţia hanului Zlătari şi a

Sfântului Ioan generând în final o analiză complexă din care nu lipsesc trimiterile la

evenimentele istorice, politice, economice şi sociale – suport obligatoriu pentru cercetarea de

arhitectură.

* * *

Pentru o lucrare care are ca obiect principal de interes studiul hanurilor din Bucureşti,

existenţa unei prezentări generale care să evidenţieze relaţiile comerciale cu teritoriile vecine

ale Apusului european şi ale zonelor aflate sub influenţa Imperiului Otoman din Balcani şi

Orientul Apropiat devine un punct obligatoriu de atins. Urmarea directă a cercetării a fost o

mai bună înţelegere a rolului avut de principatele dunărene în comerţul de tranzit dintre

Răsărit şi Apus. Analiza unor publicaţii cu subiecte generale privind opţiunile politice,

economice şi militare ale marilor puteri şi raporturile stabilite cu domnitorii ţărilor române a

constituit un pas important pentru conturarea unei viziuni globale a epocii studiate. De la

formulele cuprinzătoare cu implicaţii în diverse domenii de activitate, zona de cercetare a fost

orientată spre sectorul activităţilor comerciale cu o detaliere asupra oraşului capitală şi a

construcţiilor care au concentrat în jurul lor interacţiuni de acest tip.

În general istoricii sau biografii oraşului conturează o imagine a hanurilor axată pe

evenimente istorice şi mai puţin pe studiul arhitecturii. Acţiunea de reconstituire a unor

volumetrii sau detalii, anevoioasă în lipsa unui număr suficient de exemple păstrate, s-a putut

axa pe cercetarea unor imagini fie ele litografii, acuarele sau fotografii, a documentelor de

arhivă şi pe interpretări oferite de cercetările arheologice întreprinse cu diverse ocazii.

Fiecare dintre surse privită individual oferă informaţii limitate cercetătorului de arhitectură

care încearcă să compună imagini complete ale formelor studiate. Analizate împreună,

10

fiecare aduce o componentă nouă într-un joc cu multiple necunoscute care generează,

măcar mental, volumetrii reprezentative sau cel puţin fragmente din viaţa fiecărui han.

Pentru studiul compoziţiei volumului şi a elementelor de detaliu sursa principala a fost

constituită de diverse documente grafice aflate în Cabinetul de Stampe al Bibliotecii

Academiei Române precum şi o serie de publicaţii în care apar imagini ale oraşului. De multe

ori artistul plastic sau fotograful a încercat să surprindă atmosfera din jurul sau interiorul unor

astfel de ansambluri fără preocupări pentru arhitectura propriu-zisă, aceasta servind mai

degrabă ca decor în compoziţia schiţată. În alte cazuri, autorii urmăresc alte subiecte, dar în

cadru apar fragmente din vechile hanuri ale oraşului, informaţii preţioase ce aduc lămuriri

suplimentare în configurarea unei posibile volumetrii.

Multe dintre observaţiile cu caracter inedit au fost făcute în urma consultării unor

dosare de arhivă, operaţiune migăloasă în care norocul sau poate inspiraţia a fost câteodată

determinantă. Materialele cercetate au putut fi găsite la Arhivele Naţionale Istorice Centrale –

fondurile mănăstirilor Cotroceni şi Văcăreşti ale ministerelor Cultelor şi Instrucţiunii Publice,

ale Lucrărilor Publice şi al Agriculturii, iar pentru planuri, fondul judeţului Ilfov a oferit o bază

documentară neaşteptată. O altă sursă generoasă a fost oferită de Direcţia Municipiului

Bucureşti a Arhivelor Naţionale fondurile Primăriei Municipiului Bucureşti, serviciile Tehnic,

Secretariat şi Alinieri. În completarea informaţiilor au fost utilizate şi o serie de acte care

privesc trecutul oraşului publicate de Nicolae Iorga, George Potra sau Muzeul de Istorie a

Municipiului Bucureşti. Căutarea unor documente redactate în prima jumătate a secolului al

XIX-lea a generat o serie de dificultăţi datorate utilizării grafiei chirilice de multe ori

indescifrabilă3. Momentul trecerii la caracterele latine a constituit un impediment vizibil pentru

contemporani, unii dintre ei amestecând în textele întocmite litere latine cu cele chirilice, ba

mai mult, în cazul egumenilor greci ai mănăstirilor în manuscrise apar şi caractere greceşti.

Sursele consultate acoperă, în general, subiecte tehnice discutate de specialişti ai diverselor

instituţii ale statului cu evaluări asupra stării de degradare, a salubrităţii, a proiectelor de

aliniere sau de construcţie, cărora li se opun declaraţii subiective ale unor proprietari. De

multe ori formularea unor concluzii s-a dovedit dificilă, deoarece corespondenţa dintre petenţi

şi factorii de decizie implicaţi s-a păstrat doar fragmentar în fondurile arhivistice.

Studiul materialelor şi al tehnicilor constructive specifice a avut ca repere diverse

rapoarte arheologice întocmite de-a lungul anilor şi cercetări in situ, aceste din urmă

3 Pentru studiul documentelor de un real folos au fost cărţile publicate de I. Rovenţa şi I. Chiriţescu,

Introducere în paleografia chirilică. Culegere de diferite scrieri şi texte chirilice după stampe şi

manuscrise, Bucureşti, 1927, Henri Sthal, Damian P. Bogdan, Manual de paleografie slavo-română,

Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi artă „Regele Carol II”, 1936, Ştefan, Cazimir, Alfabetul de

tranziţie, Bucureşti, Editura Humanitas, (1986) 2006.

11

constituind un suport solid pentru confirmarea unor teorii formulate. Tehnicile de lucru,

relaţiile stabilite între beneficiar şi constructor au putut fi mai bine cunoscute prin prisma

informaţiilor descoperite într-o sumă de documente păstrate în fondurile Ministerului

Agriculturii. Este vorba de contractul de execuţie a lucrărilor pentru reconstrucţia hanului

Zlătari, caietul de sarcini şi necesarul de materiale. Chiar dacă informaţiile grafice la care

documentele fac referire nu s-au păstrat explicaţiile prezentate configurează în termeni

suficient de precişi modul în care un astfel de proiect era realizat.

Perioada de studiu este cuprinsă între mijlocul veacului al XVII-lea şi ultimele decade

ale secolului al XIX-lea. Iniţial, intenţia a fost de a contura caracteristicile arhitecturii

ansamblurilor comerciale din Bucureşti aşa cum se găseau la începutul anilor 1800, perioadă

în care diversitatea tipologică şi numărul hanurilor întâlnite în capitala Ţării Româneşti

constituiau o bază de selecţie suficientă pentru a putea surprinde caracteristici generale şi

particulare ale programului. Treptat, analiza cadrului geografic, a situaţiei politice şi chiar a

relaţiilor de ordin cultural stabilite în regiune a determinat modificarea intervalului şi

orientarea studiului către a doua jumătate a secolului al XVII-lea, moment în care

interacţiunile dintre lumea occidentală şi cea otomană încep să se facă simţite în ţările

române. E perioada în care numirea domnilor se face numai după îndelungi tatonări în

divanul sultanului, prin urmare obiceiurile lumii orientale încep să fie cunoscute din ce în ce

mai bine de societatea valahă care le va împrumuta şi împământeni treptat. În acelaşi timp

apar primele menţiuni ale hanurilor în Bucureşti şi tot atunci domnitorii Şerban Cantacuzino

şi Constantin Brâncoveanu construiesc două dintre cele mai importante ansambluri de acest

tip care au servit ca model pentru ctitorii similare. Studiul se încheie cu a doua parte a secolului al XIX-lea. Încet, încet viaţa acestor

hanuri care au constituit inima comerţului bucureştean de-a lungul a mai bine de două secole

se stinge, acoperite de colbul memoriei celor mulţi şi uneori păstrate în amintirea unor

contemporani. Reînviate uneori de scrieri ale unor cercetători sau descoperiri arheologice,

apar în prezent ca vestigii vii ale unui oraş ce îşi descoperă trecutul medieval, acoperit de

transformări ale epocilor moderne. Anacronice în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au

dispărut treptat, supravieţuind doar cele ai căror proprietari au înţeles spectrul schimbărilor

petrecute în societate bucureşteană şi au adaptat vechile spaţii noilor cerinţe. Gustul spre

rafinament, confortul din ce în ce mai căutat din deplasările călătorilor şi negustorilor, gustul

unei cafele şi a unei gustări uşoare luate în dimineaţa zilei, lectura unui ziar sunt doar mici

motive care au contribuit la declinul anunţat al hanurilor, aşa cum erau cunoscute de-a lungul

secolului al XVIII-lea. Acestor cauze oarecum marginale li se adaugă cele economice,

termen cuprinzător cu ramificaţii în zona politică, administrativă, legislativă şi a progresului

tehnologic.

12

BIBLIOGRAFIE

1. Lucrări generale

***, Catalogul ornamentelor de zinc al Fabricei de Produse Metalice B. Gaiser din Bucureşti,

ediţia IV;

***, Călători străini despre ţările române, VI, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

1976;

***, Călători români despre ţările române, VIII, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

1983;

***, Călători străini despre ţările române, IX, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1997;

***, Dicţionar enciclopedic, III (H-K), Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1999;

***, Dicţionar enciclopedic, VII (T-Z), Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2009;

Adam, Jean-Pierre, L’arte di construire presso i romani. Materiali e tecniche, X, Milano,

Longanesi &Co, (1988) 2001;

Alexandrescu, Bogdan, Pavajele municipiului Bucureşti, Bucureşti, 1935;

Alexandru, Doru, Şerban, Niculescu, George, Gârdu, Gheorghe, Drumuri, hanuri, târguri şi

bâlciuri din Gorj, Târgu-Jiu, Editura „Ager”, 2000;

Almaş Dumitru, Panait. I. Panait, Curtea veche din Bucureşti, Editura pentru turism,

Bucureşti, 1974;

Bacalbaşa, Constantin, Bucureştii de altădată (1871-1877), vol. I, Bucureşti, Editura

Eminescu, 1987;

Bellu, Radu, Mică monografie a căilor ferate din România, Editura feroviară, Bucureşti, 1999;

Berindei, Dan, Oraşul Bucureşti reşedinţă şi capitală a Ţării Româneşti. 1459-1862,

Bucureşti, Societatea de Ştiinţe istorice şi Filologice din R.P.R., 1963;

Brătianu, Gheorghe I., Marea Neagră de la origini pînă la cucerirea otomană, I, Bucureşti,

Editura Meridiane, (1969) 1988;

Brătuleanu, Anca, Curţi domneşti şi boiereşti în România. Valahia veacurilor al XVII-lea şi al

XVIII-lea, Bucureşti, Simetria, 1997;

Calabi, Donatela, Il mercato e la Citta. Piazze, strade, architetture d`Europa in età moderna,

Venezia, Saggi Marsilio, 1993;

Cantemir, Dimitrie (tr. George Adamescu), Descrierea Moldovei Bucureşti, Editura „Cartea

Românească”, (1716) f.a.;

Cazimir, Ştefan, Alfabetul de tranziţie, Bucureşti, Editura Humanitas, (1986) 2006;

Cerasi, Maurice, La città’del Levante. Civiltà urbana e architettura sotto gli ottomani nei

secoli XVIII-XIX, Milano, Jaca Book, 1986;

13

Concina, Ennio, Fondaci. Architettura, arte e mercatura tra Levante, Venezia e Alemagna,

Venezia, Saggi Marsilio, 1997;

Condrea, Aurel-Ioan, Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi, Bucureşti, Editura

„Cartea Românească” S.A., 1931;

Corfus, Ilie, Însemnări de demult, Iaşi, Junimea, 1975;

Costescu, George, Bucureştii vechiului regat, Bucureşti, Capitel, (1944) 2004;

Crutzescu, Gheorghe, Podul Mogoşoaiei, Bucureşti, Editura Meridiane, 1986;

Ćurčić, Slobodan, Architecture in the Balkans from Diocletian to Süleyman the Magnificent,

London, Yale University Press, 2010;

Ćurčić, Slobodan, Hadjitryphonos, Evangelia, Architecture in the Balkans 1300-1500 and its

Preservation, Thessaloniki, 2007;

Damé, Frédéric, Bucureştiul în 1906, Bucureşti, Editura Paralela 45, (1907) 2007;

Djuvara, Neagu, Între Orient şi Occident. Ţările române la începutul epocii moderne 1800-

1848, Bucureşti, Humanitas, (1989) 2007;

Doğan, Kuban (tr. Adair Mill), Ottoman Architecture, Woodbridge, Antique Collectors’Club

Ltd, (2007) 2010;

Faiter, Ion, Trecător prin tîrguri şi iarmaroace, Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1982;

Florescu, Gheorghe, Confesiunile unui cafegiu, Bucureşti, Humanitas, 2008;

Fotino, Dionisiu, (tr. George Sion), Istoria generală a Daciei sau a Transilvaniei Ţerei

Muntenesci şi a Moldovei, tom III, Bucuresci, Imprimeria Naţională a lui Iosef Romanov et

Companie, 1859;

Freely, John, A History of Ottoman Architecture, WIT Press, 2011;

Geist, Johann, Friedrich, Le Passage. Un type architectural du XIXe siècle, Liège, Pierre

Mardaga, 1989;

Georgescu, Florian, Cernovodeanu, I., Paul, Cristache Panait, Ioana, Documente privind

istoria oraşului Bucureşti, Bucureşti, S.P.C. Muzeul de Istorie a Oraşului Bucureşti, 1960;

Georgescu, Vlad, Istoria românilor. De la origini pînă în zilele noastre, Bucureşti, Humanitas,

(1984) 1992;

Ghica, Ion, Scrieri alese, Bucureşti, Editura Tineretului, 1959;

Giurescu, Constantin, C., Istoria Bucureştilor din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre,

Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1966;

Giurescu, Constantin, C., Istoricul oraşului Brăila din cele mai vechi timpuri pînă astăzi,

Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1968;

Giurescu, Constantin C., Istoria românilor. De la Mircea cel Bătrân şi Alexandru cel Bun până

la Mihai Viteazul, II, Bucureşti, All, (1935) 2000;

Giurescu, Constantin, C., Istoria românilor. De la moartea lui Mihai Viteazul până la sfârşitul

epocii fanariote (1601 – 1821), III, Bucureşti, All, (1935) 2000;

14

Goodwin, Godfrey, A History of Ottoman Architecture, New York, Thames & Hudson, (1997)

2003;

Greceanu, Radu (ed. Mihail Gregorian), Cronicari munteni, Bucureşti, Editura pentru

Literatură, 1961;

Grigoruţă, Maria, Ioniţă, Ionel, Marcu, Elena, Manuc Bei, Bucureşti, Muzeul Municipiului

Bucureşti, 2005;

Hagi-Mosco, Emanoil, Bucureşti. Amintirile unui oraş. Ziduri vechi. Fiinţe dispărute,

Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995;

Harhoiu, Dana, Bucureşti, un oraş între Orient şi Occident, Bucureşti, Simetria, 1997;

Huică, Ilie, Fenomene geologice naturale: cutremurele de pământ, Bucureşti, f.e., 1998;

Inalcik, Halil, Imperiul otoman. Epoca clasică 1300-1600, Bucureşti, Editura Enciclopedică,

1996;

Inalcik, Halil, An Economic and Social History of the Ottoman Empire. 1300-1600, II,

Cambridge University Press, 2006;

Ionaşcu, Ion, Documente bucureştene privitoare la proprietăţile mănăstirii Colţea, Bucureşti,

1941;

Ionescu, Grigore, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Editura Academiei

Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1982;

Ionescu, Ştefan, Bucureştii în vremea fanarioţilor, Cluj, Dacia, 1974;

Ionescu, Ştefan, Manuc bei zaraf şi diplomat la începutul secolului al XIX-lea, Cluj-Napoca,

Editura Dacia, 1976;

Ionescu, Ştefan, Panait I. Panait, Constantin Vodă Brîncoveanu. Viaţa. Domnia. Epoca.

Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1969;

Ionnescu-Gion, G., I., Istoria Bucurescilor, Bucureşti, 1899;

Iorga, Nicolae, Istoria comerţului românesc. Epoca mai veche, Bucureşti, „Tiparul

Românesc”, 1925;

Iorga, Nicolae, Istoria comerţului românesc. Epoca mai nouă, Bucureşti, „Tiparul Românesc”,

1925;

Iorga, Nicolae, Istoria Bucureştilor, Bucureşti, Editura Vremea, (1939) 2008;

Joja, Constantin, Sensuri şi valori regăsite, Editura Eminescu, Bucureşti, 1981;

Joja, Constantin, Arhitectura românească în context european, Editura Tehnică, Bucureşti,

1989;

Joja, Constantin, (ed. Mănăilă-Joja Ioana), Faţade de sticlă în arhitectura românească 1700-

1900, Bucureşti, Simetria, 2003;

Kuller, Hary, (coordonator), Evreii din România, Bucureşti, Hasefer, 2008;

Lazăr, Gheorghe, Les marchands en Valachie (XVIIe-XVIIIe siècles), Bucureşti, Institutul

Cultural Român, 2006;

15

Leonăchescu, Nicolae, P., Bătălia pentru sistemul metric, Bucureşti, Editura Ion Creangă,

1986;

Marsillac, Ulysse de, Guide du voyageur à Bucarest, Bucarest, Imprimerie de la Cour, 1877;

Măneanu, Mite, Agricultura şi comerţul românesc, în secolele XVIII-XIX. Aspecte generale,

regionale şi specifice, Drobeta Turnu Severin, 1997;

Montagu, W. M. , (ed. Christopher Pick), Embassy to Constantinopole: The Travels of Lady

Mary Wortley Montagu, London, Ed. C. Pick, 1988;

Mucenic, Cezara, Străzi, pieţe, case, din vechiul Bucureşti, Bucureşti, Editura Vremea XXI,

2004;

Necipoğlu, Gülru, The Age of Sinan. Architectural Culture in the Ottoman Empire, Londra,

Reaktion Books Ltd, 2005;

Niţescu, Michail, G., Arhitectura şi construcţiunea practică, I, Bucuresci, Tipografia Moderna,

1880 (carte după Daniel D. Ramée, L’architecture et la constructions practiques, Paris,

Librairie de Firmin – Didot, et Cie, 1868);

Olteanu, Radu, Bucureştii în date şi întâmplări, Bucureşti, Paideia, 2002;

Pandele, Andrei, Martorul surpriză. Fotografii necenzurate din comunism, Bucureşti,

Compania, 2008;

Papazoglu, Dimitrie, Istoria fondării oraşului Bucureşti capitala regatului român de la anul

1300 până la 1850, Bucureşti, Editura Asociaţiei Române pentru Educaţie Democratică,

(1891) 2000;

Parusi, Gheorghe, Cronologia Bucureştilor 20 septembrie1459 – 31 decembrie 1989. Zilele,

faptele, oamenii Capitalei de-a lungul a 530 de ani, Bucureşti, Compania, 2005;

Paşcanu Popescu, Petru, Curs de construcţiuni arhitecturale, II, Şcoala de Arhitectură din

Bucureşti, 1903;

Pevsner, Nikolaus, A History of Building Types, Washington, Princeton University Press,

1976;

Popescu-Lumină N., I., Bucureştii din trecut şi de astăzi, Bucureşti, Fundaţia Culturală

Gheorghe Marin Speteanu, (1935) 2007;

Popescu, Cristian, Bucureşti – arhipelag. Demolările anilor ’80: ştergeri, urme, reveniri,

Bucureşti, Compania, 2007;

Potra, George, Documente privitoare la istoria oraşului Bucureşti (1634-1800), Bucureşti,

Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1982;

Potra, George, Hanurile bucureştene, Bucureşti, „Tiparul Românesc”, 1943;

Potra, George, Documente privitoare la istoria oraşului Bucureşti (1594-1821), Bucureşti,

1960;

Potra, George, Din Bucureştii de altădată, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

1981;

16

Potra, George, Din Bucureştii de ieri, I, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1990;

Potra, George, Istoricul hanurilor bucureştene, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, 1985;

Predescu, Alexandru, Dîmboviţă, apă dulce…, Bucureşti, Editura Albatros, 1970;

Ramée, Daniel, L’architecture et la constructions pratiques, Quatrième edition, Paris, (1868)

1881;

Rezachievici, Constantin, Ionescu, Adrian-Silvan, Bădescu, Emanuel, Mucenic, Cezara,

Majuru, Adrian, Oltean, Radu, Bucureşti 550 de ani de la prima atestare documentară 1459-

2009, ArCub, f.a.;

Rovenţa, I., Chiriţescu, I., Introducere în paleografia chirilică. Culegere de diferite scrieri şi

texte chirilice după stampe şi manuscrise, Bucureşti, 1927;

Simionescu, Paul, Cernovodeanu, Paul, Cetatea de scaun a Bucureştilor, Bucureşti, 1985;

Simotta, Gheorghe (ed. Patrulius Irina), Arhitect Gheorghe Simotta, Bucureşti, Simetria,

2003;

Sims, Eleanor, Architecture in the Islamic World. Its History and Social Meaning, London,

Thames & Hudson, 2006;

Sthal, Henri, Damian, P., Bogdan, Manual de paleografie slavo-română, Bucureşti, Fundaţia

pentru Literatură şi artă „Regele Carol II”, 1936;

Stoica, Lucia, Ionescu-Ghinea, Neculai, Enciclopedia lăcaşurilor de cult din Bucureşti,

Bucureşti, Universalia, 2006;

Stoicescu, Nicolae, Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din Bucureşti, Bucureşti,

Editura Academiei Republicii Populare Române, 1961;

Theodoraky, D., Hagi Amintiri din trecutul negustoresc..., Bucureşti, Dominor, 2003;

Theodorescu, Răzvan, Civilizaţia românilor între medieval şi modern. Orizontul imaginii

(1550-1800), vol. II, Bucureşti, Editura Meridiane, 1987;

Theodorescu, Răzvan, Constantin Brâncoveanu între „Casa cărţilor” şi „Ievropa”, Bucureşti,

Enciclopedia Rao, 2006;

Vaillant, Jean, Alexandre, La Romanie ou histoire, langue littérature, ortographie, statistique

des peuples de la langue d’or, ardialiens, vallaques et moldaves résumés sus le nom de

romans, tom III, Paris, Éditeur Arthus Bertrand, 1844;

Vârtosu, Emil, Vârtosu, Ion, Oprescu, Horia, Începuturi edilitare 1830-1832, I, Bucureşti, 1936;

Wilkinson, William, An Account of the Principalities of Wallachia and Moldavia: With Various

Political Observations Relating to Them, London, Longman, 1820;

Zamani, Lelia, Comerţ şi loisir în vechiul Bucureşti, Bucureşti, Editura Vremea, 2007;

17

2. Studii şi articole

***, Consemnări arheologice pe şantiere de construcţii, în „C.A.B.”, III, Muzeul de Istorie a

Municipiului Bucureşti, 1981, p. 270;

Apostol, Virgil, Bâlici, Ştefan, Structuri arhitectural – arheologice din Centrul Istoric Bucureşti,

în „Caiete ARA. Arhitectură. Restaurare. Arheologie”, I, 2010, 119-177;

Bădescu, Emanuel, Fotografii Bucureştilor (1843 – 1866), în „Bucureştii în imagini în vremea

lui Carol I”, I, Bucureşti, Editura Fundaţiei PRO, p. 29-34;

Berindei, Dimitrie, Bucurescii, Studiu istoricu în „Primii istoriografi ai Bucureştilor”, Bucureşti,

Fundaţia Culturală Gheorghe Marin Speteanu, (1861) 2008, pp. 323-396;

Buzilă, Ciprian, Case cu geamlâc din Bucureşti. Studiu de caz. Calea Moşilor, „B.C.M.I” nr.

1-2, 2007, pp. 53-67;

Calabi, Donatela, Magazzini, fondaci, dogane, în „Storia di Venezia”, vol. XII, „Il Mare”,

Roma, 1991, pp. 803-;

Constantinescu, Carmen, Gavril, Victoria, Strada Cernica, în „B.M.I.M.”, XX, Bucureşti,

Muzeul Municipiului Bucureşti, 2006, pp. 9-18;

Dărvărescu, Ioan, N., Noi contribuţii la cunoaşterea trecutului fostei biserici domneşti Curtea-

Veche din Bucureşti, actuala biserică „Sfântul Anton”, în „Glasul bisericii. Revista oficială a

Sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei”, anul XXVII, 1-2 ianuarie – februarie, 1968, pp. 138-147;

Diaconescu, Speranţa, Grigoruţă, Maria, Documente din colecţia Muzeului Municipiului

Bucureşti, privind personalitatea lui Manuc Bey, în „B.M.I.M.”, XVI, Bucureşti, Muzeul

Municipiului Bucureşti, f.a., pp. 308-316;

Ene, Camelia, Documentar istoric şi edilitar urbanistic privind zona Şelari – Pasajul

Marchitanilor, în „B.M.I.M.”, XIV, Muzeul Municipiului Bucureşti, Universul S.A., f.a. pp. 195-

204;

Georgescu, Florian, Marele plan al oraşului Bucureşti ridicat de maiorul Borroczyn între

1844-1846, în „B.M.I.M.”, I, Bucureşti, 1960, pp. 39-79;

Georgescu, Florian, Aspecte privind împărţirea administrativă şi evoluţia demografică din

Bucureşti anilor 1831-1848, în „M.I.M.”, III, Muzeul de Istorie a Oraşului Bucureşti, Bucureşti,

pp. 53-88;

Georgescu, Florian, „Focul cel Mare” din martie 1847, în „B.M.I.M.”, VII, Muzeul de Istorie a

Municipiului Bucureşti, Bucureşti, 1969, pp. 55-66;

Georgescu, Florian, Cebuc, Alexandru, Daiche, Petre, Alimentarea cu apă a Bucureştilor, în

„Probleme edilitare bucureştene”, Muzeul de Istorie al Oraşului Bucureşti, pp. 3-105;

18

Ionaşcu, Ion, Un plan inedit al Curţii Vechi din 1799, în „R.I.R.”, vol. XIII (1943), Bucureşti,

Imprimeria Naţională 1943, pp. 55-76;

Joja, Constantin, Pridvorul închis în arhitectura civilă urbană românească în secolele al XIX-

lea şi al XX-lea în „S.C.I.A – S.A.P.”, Tom 14, nr. 2, 1967, pp. 227-236;

Joja, Constantin ,Specificul arhitecturii urbane româneşti, în „S.C.I.A – S.A.P.”, Tom 17, nr. 1,

1970, pp. 73-80;

Joja, Constantin, Hanul Elias, în „R.M.M.-M.I.A.,”, nr. 1/1975, pp. 16-30;

Joja, Constantin, Hanul lui Manuc – Cercetări arhitectonice, în „B.M.I.” anul XVI, nr. 2/1977,

pp. 11-16;

Joja, Constantin, Despre arhitectura urbană tradiţională, în „R.M.M. – M.I.A.” nr. 2/1980, pp.

7-14;

Leonăchescu Nicolae, Tipizarea cărămizilor în Ţara Românească, în „B.M.I.M.”, XI, Muzeul

de Istorie şi de Artă al Municipiului Bucureşti, Editura Museion, Bucureşti, 1992, pp. 148-153;

Mănucu-Adameşteanu, Gheorghe, Mărgineanu Cârstoiu, Monica, Poll, Ingrid,

Constantinescu Bogdan, Hanul Stavropoleos (1724-1860), în „B.M.I.M.”, XIV, Bucureşti,

Muzeul Municipiului Bucureşti, Universul S.A., f.a., pp. 5-48;

Mănucu-Adameşteanu, Gheorghe, Drăgan, Elisabeta, Poll, Ingrid, Căpăţână, Dan, Depozitul

unui negustor de la hanul Stavropoleos, în „C.A.B.”, V, Bucureşti, 2002, pp. 95-125;

Mănucu Adameşteanu, Gheorghe, Panait, I., Panait, Măgureanu, Andrei, Boroneanţ, Adina,

Gavrilă. Elena, Ignat, Theodor, Popescu Raluca, Sârbu, Dorin, Toderaş, Meda, Centru istoric

al Bucureştilor. Cercetările arheologice din anul 2007-2009. Probleme de restaurare –

conservare – valorificare, în „Caiete ARA. Arhitectură. Restaurare. Arheologie” nr. 1/2010,

pp. 109-117;

Mărgineanu Cârstoiu, Monica, Apostol, Virgil, Bâlici, Ştefan, Hanul Filaret şi Teatrul Naţional,

în „Teatrul Naţional din Bucureşti. Cercetări arheologice”, Bucureşti, Muzeul Municipiului

Bucureşti, 2005, pp. 1-27;

Miclescu, Paul, Emil, Evadări recreative în Bucureştii de altădată, în „Arhitectura”, nr. 2/1972,

pp. 28-33;

Mihai, Dana, Date preliminare despre cercetările preventive de la hanul Constantin Vodă din

Bucureşti, 1996 în „C.A.B”, 6, 2005, pp. 171-178;

Moga, L., Un plan inedit de la 1847 al unui sector din oraşul Bucureşti, în „B.C.M.I.”, XXX

(1937), fasc. 34 (oct – dec.), pp. 179-184;

Moisil, Constantin, Bucureştii vechi, în „Boabe de grâu – revistă culturală, nr. 7, iulie 1932,

Imprimeria Naţională, 1932;

Năsturel P.V., Biserica Stavropoleos din Bucureşti după documentele din Arhivele Statului cu

planuri şi vederi fotografice, Bucureşti, „Tipografia Cărţilor Bucureşti”, 1906;

19

Nedioglu, Gheorghe, Stavropoleos, în „B.C.M.I.”, anul XVIII – fasc. 42, Octombrie –

Decembrie, 1924-1925; pp. 147-168;

Panait, I. Panait, Hanul Manuc – Cercetări arheologice, în „B.M.I.”, anul XVI, nr. 2/1972, pp.

3-11;

Panait, I., Panait, Hanul Gabroveni din Bucureşti, în „R.M.I. – M.I.A.”, nr. 2/1977, pp. 26-29;

Panait, I., Panait, Hanul cu Tei din Bucureşti, în „R.M.M.-M.I.A.,”, nr. 2/1978, pp. 20-25;

Petrescu, Ioana – Maria, Pasajul Comercial Lipscani – Gabroveni I, „Bucureşti. Materiale de

Istorie şi Muzeografie, 13, 1999, pp. 219-225;

Potra, George, Ştiri despre „Hanul Galben” din Mahalaua Filantropiei, în „M.I.M.”, I, 1964, pp.

395-399;

Sacerdoţeanu, Aurelian, Un document cartografic bucureştean din 1803-1805, în „M.I.M.”,

IV, Muzeul de Istorie a Oraşului Bucureşti, Bucureşti, 1966;

Stan, Maria, „Târgul de Afară” de la capul Podului Mogoşoaiei, în „B.M.I.M.”, VII, Muzeul de

Istorie a Municipiului Bucureşti, Bucureşti, 1969, pp. 253-259;

Stoicescu, Nicolae, Vechi monumente bucureştene. Hanul Constantin Vodă, în „M.I.M.”,

Muzeul de Istorie a oraşului Bucureşti, 1964, pp. 346-354;

Taloş, Cornel, Vestigii ale hanului Zlătari, în „R.M.M.-M.I.A.”, nr. 1/1980, pp. 40-51;

Tutunea-Costin, Daniela, Hanul Solacolu, Casa de la Răscruce de lumi; Analiza complexă şi

premisele restaurării, în „R.M.I.”, nr. 1-2/2000, Bucureşti, 2000, pp. 143-147;

Vătămanu, Nicolae, Ştiri mărunte despre Bucureştii veacului al XIX-lea. (Cişmeaua Roşie,

Locul Osândei, Turnurile Meridiane, „Birja” şi birjile bucureştene), în „M.I.M.”, II, Muzeul de

Istorie a Oraşului Bucureşti, Bucureşti, 1965, pp. 215-222;

Vîntoiu, Rodica, Roata de pompieri din Bucureşti, în „B.M.I.M.”, VI, Muzeul de Istorie a

Municipiului Bucureşti, Bucureşti, 1968, pp. 283-288;

Voiculescu, Sanda, Parohia – spaţiu de agregare religioasă socială şi urbanistică, în

„Bucureştiul Secolul 20”, nr. 4-6 /1997, pp. 146-153;

Zănescu, Ion, Ene, Camelia, Goleştii în documente bucureştene (1800 – 1848), în „B.M.I.M.”,

IX, Muzeul de Istorie a Municipiului Bucureşti, Bucureşti, 1972, pp. 220-225;

2.1. Studii nepublicate

Lascăr, Laura, Oana, Past, Present & Heritage. The Mahala and Calea Moşilor in Bucharest.

Study upon one Mahala on Calea Moşilor: Mahalaua Popa Herea, lucrare de licenţă

susţinută la Raymond Lemaire International Centre for Conservation, îndrumători A.

Melissions şi N. Lascu, Leuven, 2002, (mms.);

20

Popescu Criveanu, Şerban, Popescu Criveanu, Irina, Mortu, Petru, Popescu, Toader, Studiu

istoric de fundamentare a intervenţiilor pentru hanul Solacolu, mss., S.C. Quatro Design

S.R.L. Bucureşti, 2006, (mms.);

Ştefănescu, Aristide, Memoriu istoric şi arheologic pentru „Proiectul de Restaurare a Hanului

Gabroveni”, 1998, p. 3, (mms.), arhiva I.N.M.I.;

Derer, Hanna, Anca, Imobilele din strada Lipscani 84-86, 88 şi 90. Identificarea resursei

culturale prin prisma aspectelor esenţiale din evoluţia istorică. Studiu de fundamentare în

vederea întocmirii temei de concurs în vederea conservării, restaurării şi punerii în valoare a

„Hanului Gabroveni”, 2009, p. 18 (mms.);

Ignat, Sanda, Hanul Gabroveni. Cercetare de arhitectură, pentru „Proiectul de Restaurare a

Hanului Gabroveni”, 1998, p. 8, (mms), arhiva I.N.M.I;

Verone, Matei, Studiu geotehnic, Fond D.M.I., Dosar 2205, Hanul lui Manuc, (mms.), arhiva

I.N.M.I.;

Pavelescu, Constantin, Memoriu de rezistenţă, Fond D.M.I., Dosar 2205, Hanul lui Manuc,

(mms.), arhiva I.N.M.I.;

Cerchez, Grigore, Cursul de construcţie, Bucureşti, Şcoala Superioară de Arhitectură, 1910-

1911, (mms.);

Pavelescu, Constantin, Restaurare „Hanul Gabroveni” Bucureşti. Memoriu tehnic de

rezistenţă, 1998, (mms.). Document păstrat în arhiva I.N.M.I.;

2.2. Articole internet

Branning, Katharine, The Seljuk Han in Anatolia. Trade, (http://www.turkishhan.org/trade.htm);

Emmons, Nicole, M., Building as Social History: the Fondaco dei Turchi (http://www.arch.

virginia.edu/mt/weblogs/venice/archi ves/images /paper_sm.pdf.);

Inalcik, Halil, The Hub of the City: The Bedestan in Istanbul, în „International Journal of

Turkish Studies”, I/1 1979-80, p. 1 (http://coursesa.matrix.msu.edu/~fisher/hst373/readings/

bedestan.html);

Kuran, Aptullah, A Spatial Study of Three Ottoman Capitals: Bursa, Edirne, and Istanbul, în

„Muqarnas. An Annual on the Visual Culture of the Islamic World”, XIII, Istanbul, Gülru

Necipoglu, 1996, p. 126 (http://www.archnet.org/library/documents/one-document.jsp?

document_id=5202);

Yavuz, Ayşil, Tükel, The Concepts that Shape Anatolian Seljuq Caravanserais, în „Muqarnas

XIV, An Annual on the Visual Culture of the Islamic World”, Gülru Necipoglu, 1997, p. 81

(http://archnet.org/ library /documents/one-docum-ent.jsp?document_id=8967);

21

3. Documente de arhivă

3.1. A.N.I.C.

Fond M.A., Bunuri mici, Dosar 49/1847, f. 5, 12, 54; Dosar 33/1849, f. 3, 4, 6, 17, 31, 32, 33,

34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 45, 54; Dosar 26/1860, f. 9;

Fond Planuri, Ilfov, Dosare: 13, 38, 39,186, 187, 369, 403.

Fond M.C.I.P., Dosar 993/1963, f. 3, 4;

Fond Mănăstirea Cotroceni, Dosar 144/1845, f. 2; Dosar 417/1862, f. 53;

Fond M.L.P., Dosar 69/1846, f. 1; Dosar 42/1847, f. 7, 12, 17, 21, 53, 54, 55, 82, 90, 135,

123, 140, 141, 166, 169, 209, 213;

3.2. A.N. – D.M.B.

Fond P.M.B, Serviciul Tehnic, Dosar 23/1863, f. 22, 27, 28, 31, 45, 47, 54, 57, 126, 135,

152, 153, 161, 179, 257, 265, 266, 271; Dosar nr. 15/1868, f. 45, 58, 101, 122; Dosar nr.

19/1869, f. 77; Dosar nr. 9/1877, f. 112, 125, 141; Dosar nr. 11/1882, f. 11, 18; Dosar nr.

53/1886, f. 9, 43; Dosar nr. 26/1888, f. 247, 351; Dosar nr. 92/1892 f.11; Dosar 158/1893, f.

2;

Fond P.M.B, Serviciul General, Dosar 60 / 1847, f. 4, 9, 15, 20, 21, 38, 51; Dosar 82/1847,

f. 34, 42, 43; Dosar 83/1847, f. 7, 8; Dosar nr. 99/1855, f. 33, 246; Dosar 101/1855, f. 162,

163, 166;

Fond P.M.B, Serviciul Alinieri, Dosare: 3, 52, 56, 306, 362, 447, 511, 553;

Fond P.M.B, Serviciul Secretariat, Dosar 2/1868, f. 16; Dosar 1/1873, f. 197; Dosar 1/1874,

f. 127;

3.3. D.I.T.A.C.P. din cadrul U.A.U.I.M.

Alimănişteanu ,M., Roguschi, Camil, Ungureanu, Lucia, Budis, S., Releveul hanului din strada

Lipscani nr. 88, Dulap A10, R. 619, 1949, arhiva D.I.T.C.P din cadrul U.A.U.I.M.;

22

Arteni, Ştefan Capitel, Bacal, Clonia Rose, Contumari, Vasile, Dascălu, Nicolae, Dumitrescu,

Rodica, Gagel, Cristina Laurenţia, Pais, Jean, Rusu, Sorin, Complexul Mogoşoaia, Dulap A3,

R 1136, 1970, arhiva D.I.T.C.P din cadrul U.A.U.I.M.

Beldie, Daniela, Releveul imobilului din strada Sfinţilor nr. 13, f.a., arhiva D.I.T.C.P din cadrul

U.A.U.I.M.;

Mihălţeanu, Octavian, Popoff, Gheorghe, Releveul Mănăstirei Plumbuita, Dulap A10, R. 145,

1931, arhiva D.I.T.C.P din cadrul U.A.U.I.M;

Paraschivescu, I., Joja, C., Releveul bisericii Antim, Dulap A3, R 158, f.a., arhiva D.I.T.C.P

din cadrul U.A.U.I.M.;

Predescu, Ioan, Releveul Hanului Galben, Dulap A2, R. 895, 1958, arhiva D.I.T.C.P din

cadrul U.A.U.I.M.;

4. Surse cartografice

***, Mappa Specialis Walachiæ acuratissimis Singulorum Districtuum Ichnographüs colecta,

delineata, et dedicata Exellentissimo Domino Comiti de Hadik Sac: Cæes: reg: Apost: Mattis

Consiliario intimo, Campi Mareschallo & supremi Consilii Aulæ bellici Præsidenti per F: Jos:

Ruhedorf in Offis Cæs: Reg: ad suprem: Armor: Præfectram 1788;

***, Planul de parcelare al Curţii Vechi.

Purcel, Franz, PLAN – Von der Haupt und Residenz-Stadt Bukurescht, in der grossen

Wallacheÿ, wolche den 9-ten. – November 1789, von deden Kaÿserlichen Kőniglichen

Oestereichischen Trouppen, unter Comando zei(-)ner Durchlaucht des Feldmarschals

Prinzen von Saxen Coburg, in Besitz genohmen worden;

Ferdinand Ernst, PLAN – der Wallachischen – Haưpt ư. Residenz=Stadt – BUKUREST,

1791;

***, Der Oesterreichischen Monarchie uebst allen Angrenzenden Lændern herausgegeben

von der k.k. Obersten – Hof – Post – Verwaltung im Jahre 1840;

Borroczyn, Rudolf, Artur, Planul Bucureştiului ridicat şi nivelat din porunca Dlui Marelui Vornic

al Departamentului Trebilor din Năuntru Barbu Ştirbei după întocmirea secţiei inginereşti sub

direcţia specială a maiorului baron Rudolf Artur Borozin în zilele prea înălţatului domn

stăpânitor Gheorghe Dimitrie Bibescu V.V., 1846, (copie realizată în 1912 de o echipă

coordonată de Cincinat Sfinţescu);

Borroczyn, Rudolf, Artur, Planul Bukurestului ridikat chi publikat din porunka Prea înâltzatului

domn stâpînitor Barbu Dimitrie Stirbeiu V.V., 1852;

Borroczyn, Rudolf, Artur, Planul oraşului Bucureşti 1846-1852, pl. 39;

23

Porach şi Ed. Schweder, Situations plan des am März 1847 a. St. abgebrannten Stadttheiles

von Bukurest, litografia Georg Wenrich;

Jung, Friedrich, Planul Bucureştiului, 1856;

Pappasoglu Dimitrie, Perspectiva culorii de rosiu din Bucuresci, f.a;

Papassoglu, Dimitrie, Bucuresci capitala României dedicat Majestatei séle Imperatorul

tuturor Russieor Alexandru Nicolaevitz, 1871;

Papassoglu, Dimitrie, Centrulu capitalei Bucuresci Colórea de Roşú Dedicat Domsele Dlui V.

Hiottu prefectu poliţii capitali, 1871;

Pappasoglu Dimitrie, Planul Comisii Coloarei de Negru din capitala Bucuresci dedicat onor:

Familei Ghermani, 1875;

***, Planul Oraşului Bucuresci lucrat de Institutul Geografic al Armatei pentru Primăria

Capitalei in al XXXIIIlea an al Domniei M.S. Regelui Carol I, 1895-1899;

***, Planul Oraşului Bucureşti ediţia oficială, 1911;

Petre Ambrosiu, Bucuresti. Centru acum 50 – 60 de ani, 1911;

***, Compagnie Aérienne Française Suresnes (Seine), 1927;

***, Planul Municipiului Bucureşti, 1991.