Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București

LOCUIREA COLECTIVĂ ÎN BUCUREȘTI,

DUPĂ ANUL 1989

- REZUMAT -

Coordonator științific: prof. dr. arh. Daniela Rădulescu Andronic

Doctorand: arh. Șerban-Ioan Cilea

București, 2016

1

Cuprins

1. Introducere......................................................................................................................................5

2. Locuirea colectivă...........................................................................................................................9

2.1. Scurt istoric al evoluției modului de locuire..................................................................................9

2.2. Locuirea colectivă în Europa de Vest..........................................................................................15

2.3. Locuirea colectivă în București...................................................................................................18

Locuința de raport........................................................................................................................18

Locuința colectivă model stalinist (anii ’50-’60)........................................................................22

Locuința colectivă la sfârșitul perioadei comuniste (1977-1989)...............................................25

3. Analiză multicriterială.................................................................................................................28

3.1. Evoluția politică...........................................................................................................................28

3.2. Evoluția economică, piața imobiliară..........................................................................................29

3.3. Evoluția socială...........................................................................................................................35

Clase sociale................................................................................................................................35

Familia.........................................................................................................................................37

Învățământul................................................................................................................................38

Posibilități de angajare................................................................................................................39

3.4. Direcții specifice..........................................................................................................................40

4. Factori de influență în proiectarea locuințelor colective...........................................................46

4.1. Structură de rezistență și seismicitate..........................................................................................46

2

4.2. Rețele edilitare.............................................................................................................................56

Rețeaua de energie termică..........................................................................................................56

Rețeaua de apa și canalizare........................................................................................................58

Rețeaua de alimentare cu gaze naturale.......................................................................................60

Rețeaua de telecomunicații..........................................................................................................61

Echipamente pentru controlul traficului......................................................................................63

4.3. Transport și mobilitate.................................................................................................................64

Metrou.........................................................................................................................................65

Tramvai........................................................................................................................................66

Autobuz și troleibuz....................................................................................................................66

Taximetre.....................................................................................................................................68

Mijloace alternative de mobilitate...............................................................................................68

Parcări..........................................................................................................................................69

4.4. Eficiență energetică și locuirea colectivă....................................................................................71

Ținte naționale.............................................................................................................................78

4.5. Problematica fondului construit existent.....................................................................................79

Germania.....................................................................................................................................81

Franța...........................................................................................................................................82

Anglia..........................................................................................................................................83

Polonia.........................................................................................................................................84

Slovenia.......................................................................................................................................85

România, București.....................................................................................................................85

Proiectul ENTRANZE..................................................................................................................89

5. Tendințe actuale............................................................................................................................92

3

5.1. Tendințe actuale specifice în arhitectura europeană....................................................................92

Clădirea deschisă.........................................................................................................................93

Polivalența.................................................................................................................................107

6. Locuirea colectivă în București, după anul 1989.....................................................................110

6.1. Studii de caz...............................................................................................................................110

InCity Residences......................................................................................................................110

Citadella Titan............................................................................................................................112

Asmita Gardens.........................................................................................................................113

Carol Park Residence.................................................................................................................115

Maria Rosetti 38........................................................................................................................116

Ansamblul rezidențial Floreasca 1............................................................................................118

Vivenda Residencias..................................................................................................................120

Dimri West Towers....................................................................................................................121

7. Concluzii și propuneri................................................................................................................123

Bibliografie......................................................................................................................................130

Anexe...............................................................................................................................................138

Lista ilustraţiilor........................................................................................................................138

Lista tabelelor............................................................................................................................142

NOTĂ: Cuprinsul aparține tezei complete.

4

1. Introducere

La începutul secolului XX locuința unifamilială reprezenta un element de bază al dezvoltării

urbanistice a Bucureștiului, fiind și soluția preferată în întreaga Europă de Vest.

După Primul Război Mondial impunerea unor proiecte de locuințe colective a fost necesară. Primul

bloc cu locuințe proprietate privată este construit în București între 1922-1923, pe Calea Victoriei.

Instituții de seamă ale statului construiau locuințe colective pentru angajații lor. Această activitate a

continuat și după Al Doilea Război Mondial. Locuirea colectivă se impusese definitiv în București,

mai ales că aici, în perioada comunistă, a fost atras un număr mare de muncitori din toate zonele

țării.

Înainte de anul 1990 a existat o politică foarte susținută pentru construcția de locuințe în București,

concretizată prin cele aproximativ 9.000 blocuri edificate.

După 1990, dorința de a avea o locuință (sau o nouă locuință) s-a manifestat puternic, la început sub

forma construcțiilor unifamiliale și ceva mai târziu a blocurilor de locuințe. Investițiile în blocurile

de locuințe au fost la început timide.

Nevoia de locuințe după 1990 a fost permanent dublată de cerința calității acestora. Majoritatea

dezvoltatorilor au răspuns acestor cerințe iar suprafețele medii ale apartamentelor s-au mărit,

calitatea finisajelor a crescut și au fost folosite soluții moderne pentru structura de rezistență și

instalații. În perioada 2004-2008 vânzările anuale de locuințe au crescut în mod constant.

Actualitatea temei de cercetare ține de faptul că, în prezent, se construiește după o nouă paradigmă.

Spre deosebire de construcțiile realizate până în 1990, acum se acordă atenție integrării clădirilor de

locuințe în mediul existent (construit sau nu), economiei de energie, relației dintre construcții și

mediu. De asemenea, există o preocupare tot mai pronunțată pentru nevoile și opțiunile utilizatorilor

finali. Studiile privind construcția de locuințe în București după 1989, deloc numeroase, în puține

cazuri abordează interdisciplinar evoluția acestui domeniu. Majoritatea lucrărilor existente tratează

în primul rând probleme de ordin economic, legate de piața imobiliară, de protecție a mediului și

economisire de energie. S-a simțit în această perioadă lipsa unor prevederi clare privind dezvoltarea

noilor construcții.

Dezvoltarea locuințelor colective a (re)început, în principal, după anul 2004, atunci când România a

devenit membră NATO, iar companiile străine au fost motivate să investească în București.

5

Aria de cercetare cuprinde evoluția construcției de locuințe colective în București și relația acestui

proces cu componente importante ale actului locuirii: infrastructură, mediu, economie de energie,

factori socio-economici, etc. Debutul acestei evoluții a avut puține legături cu dezvoltarea

urbanistică a orașului, din cauza unei fragilități instituționale accentuate, care a condus la o

construire haotică, în pofida existenței unui Plan Urbanistic General. Ca urmare a îmbunătățirii

continue a cadrului legislativ, a rezultat o creștere a calității construcțiilor.

O analiză privind abordarea construcției de locuințe colective în capitalele fostelor țări comuniste

arată că, deși acestea au pornit după 1989 de la realități politice similare, s-au dezvoltat mai degrabă

în direcții divergente, având în vedere diferențele generate de factorii istorici, naționali, culturali,

etc. În cazul Bucureștiului, modul de dezvoltare a politicilor de construire a fost confuz, făcând

dificilă intuirea unor traiectorii urbanistice. Astfel, analiza este fundamentată pe realitățile specifice

Bucureștiului, pornind de la evoluția istorică a acestui tip de locuire, domeniile conexe proiectării

acestor clădiri și, totodată, examinând tendințele actuale din arhitectura internațională.

Motivația alegerii acestui subiect este legată de importanța dezvoltării construcției de locuințe

colective, de nevoia crescândă de apartamente ca o constantă a realităților Bucureștiului, dublată de

fenomenul de urbanizare – creșterea proporției locuitorilor din mediul urban. Importantă pentru

definirea unui oraș, construcția de locuințe trebuie să găsească răspunsuri pentru două situații

aparent contradictorii: pe de o parte cererea este superioară ofertei și, pe de altă parte, pe termen

scurt, populația Bucureștiului va scădea. Această scădere va fi, însă, contrabalansată de faptul că

multe dintre blocurile vechi vor atinge sfârșitul perioadei de exploatare.

6

2. Locuirea colectivă

2.1. Scurt istoric al evoluției modului de locuire

Eforturile teoretice de la începutul secolului XX privind dezvoltarea urbanistică a orașului București

au avut mereu drept principiu constant preferința pentru locuința unifamilială.

La început, locuințele colective au fost primite cu mari rezerve. Totuși, destul de repede, acest

sistem de locuire a început să se dezvolte iar apartamentele în blocuri sunt în cele din urmă

acceptate de populație. S-au construit blocuri de locuit nu numai pentru angajații cu venituri

modeste, dar și pentru funcționarii superiori.

2.2. Locuirea colectivă în Europa de Vest

Începând cu anul 1928 și Congrès Internationaux d'Architecture Moderne (CIAM) s-au organizat

mai multe congrese cu influență majoră asupra construcției de locuințe. La congresul din 1930, Le

Corbusier a propus conceptul de „oraș radiant” (Ville radieuse), care a promovat construcția

blocurilor de locuințe de mare înălțime.

După Al Doilea Război Mondial, prioritatea imediată pentru toate țările Europei a fost refacerea

economiilor naționale în cadrul cărora construcția de locuințe s-a manifestat puternic. În perioada

1950-1970 s-au construit milioane de locuințe sociale, majoritatea sub forma marilor ansambluri de

blocuri.

2.3. Locuirea colectivă în București

Locuința de raport

Până în anii 1930, în București, locuințele colective au fost folosite doar ca imobile de raport.

Apartamentele nu erau oferite spre vânzare, ci doar spre închiriere. Susținerea ideii de locuință

unifamilială reprezenta, în același timp, susținerea ideii de proprietate.

7

Locuința colectivă model stalinist (anii ’50-’60)

În 1948-1949 sunt elaborate primele norme privind dimensionarea și conformarea locuințelor

colective. Acestea vor fi concepute după un model sovietic, sub forma cvartalurilor.

Se pune acum și problema introducerii elementelor prefabricate în construcția de blocuri, pentru a

eficientiza ritmul de construire. În 1950 este începută o nouă sistematizare a capitalei.

De precizat că blocurile au fost construite cu precădere la periferia orașului București, de-a lungul

arterelor de acces, ținându-se seama de apropierea locatarilor de platformele industriale pe care

lucrau.

Tipurile de apartamente se încadrau în anumite proporții obligatorii: 55-65% erau apartamente cu

două camere, 30-35% cu trei camere și 5-10% cu patru camere.

Locuința colectivă la sfârșitul perioadei comuniste (1977-1989)

În perioada 1950-1989, statul a reușit să rezolve în mare parte nevoia de locuințe din România. S-a

construit însă ieftin, cu un nivel al calității scăzut. Au predominat apartamentele cu două camere.

Prin unele măsuri luate s-au schimbat ipotezele de calcul privind rezistența la cutremur a blocurilor.

În același timp, s-a amplificat uniformizarea construcțiilor de locuit în București.

Imediat după cutremurul din 1977, au fost inventariate terenurile rămase libere și au fost ocupate de

clădiri noi, mai ales în zona ultra centrală, marea majoritate fiind blocuri de locuințe.

8

3. Analiză multicriterială

3.2. Evoluția economică, piața imobiliară

Cea mai atrăgătoare zonă pentru investiții, cel puțin la început, a fost municipiul București. Astfel,

în 2004, 53,9% din totalul investițiilor străine directe în România au fost făcute în regiunea

București-Ilfov, iar principalele sectoare vizate erau: tranzacțiile imobiliare – afaceri și locuințe – și

intermedierile financiare.

După 1989 s-a reglementat posibilitatea cumpărării de către chiriași a locuințelor construite din

fondurile statului. România a devenit, în scurt timp, o țară de proprietari.

Un studiu al firmei DTZ Echinox arată că, în România, piața imobiliară a început să-și manifeste

prezența după 2004, când țara a fost primită în NATO, iar cetățenii ei au avut posibilitatea să lucreze

în străinătate. Până în 2008, evoluția acestei piețe a fost puternic crescătoare, iar prețurile

apartamentelor aproape s-au dublat într-o perioadă de doar patru ani. Numai în perioada 2005-2006

au apărut în București peste douăzeci de proiecte imobiliare, iar, până în 2007, s-au construit 46.000

de apartamente.

Apărută în 1998, Agenția Națională pentru Locuințe (ANL) a încercat să se constituie ca o

alternativă la programele dezvoltate de investitorii particulari. În perioada 2001-2008, ANL și-a

mărit de cinci ori activitatea.

9

4. Factori de influență în proiectarea locuințelor colective

4.1. Structură de rezistență și seismicitate

Primele normative seismice au apărut ca reglementări în legislația românească după cutremurul din

1940 și sunt preluate după normativele existente la data respectivă în vestul Europei.

Codurile românești elaborate înaintea anului 1977 sunt, mai degrabă, pseudo-seismice. Nu se

bazează pe măsurători „in situ” și pe comportarea structurii în domeniul post-elastic.

Concluziile obținute după cutremurul din 1977 au condus la apariția altor două reglementări, în

1978 și 1981, care au introdus spectrul elastic normalizat de proiectare al accelerațiilor absolute.

În Eurocoduri se acceptă folosirea unor noi tipuri de profiluri metalice, secțiuni de beton cu

armătură rigidă, precum și materiale complet noi. Profilurile metalice noi sunt reprezentate de table

îndoite la rece, care au fost utilizate anterior doar pentru structurile secundare, dar în prezent se pot

folosi la realizarea elementelor principale ale unei structuri – stâlpi și grinzi. Secțiunile de beton cu

armătură rigida au apărut din necesitatea creării unei secțiuni cu rezistență superioară, dar cu gabarit

redus. O altă noutate adusă de Eurocoduri este folosirea pentru structuri a aluminiului, pe lângă

materialele consacrate.

4.3. Transport și mobilitate

Lipsa unei abordări integrate a transportului la nivelul municipiului București a avut drept rezultat o

eficiență scăzută, fără capacitatea de a acoperi întreaga suprafață a orașului și s-a manifestat, în

general, ca un sistem neoptimizat.

PMUD propune „un sistem de transport eficient, integrat, durabil și sigur, proiectat să promoveze

dezvoltarea economică și teritorială incluzivă, din punct de vedere social și să asigure o calitate

ridicată a vieții”. Viziunea acestui plan se concretizează în cinci obiective operaționale la nivelul

municipiului București: accesibilitate, siguranță și securitate, mediu, eficiență economică și calitatea

mediului urban.

10

4.5. Problematica fondului construit existent

Problemele vechilor blocuri din București sunt în mare parte identice cu cele ale altor țări foste

comuniste. Strategia de renovare va trebuie să ia în considerare preferința UE pentru clădirile cu

consum de energie foarte scăzut nZEB. Astfel, pe langă structura de rezistență a clădirilor, trebuie

îmbunătăţită și prioritizată eficiența energetică.

11

5. Tendințe actuale

5.1. Tendințe actuale specifice în arhitectura europeană

Clădirea deschisă

Un concept care poate răspunde acestor nevoi tot mai diversificate privind locuirea este clădirea

deschisă (open building). Acesta a fost propus de John Habraken ca o alternativă la felul în care

erau construite locuințele colective imediat după Al Doilea Război Mondial.

Clădirea deschisă propune ca la proiectare blocul de locuințe să fie împărțit într-o parte fixă,

permanentă și o parte cuprinzând spațiul viitoarelor locuințe, care poate suporta diverse

compartimentări. Cu alte cuvinte, locuințele vor fi individualizate și prin urmare diferite ca

organizare spațială.

John Habraken propune diversitatea locuințelor iar relația arhitect-beneficiar trebuie să capete o

dimensiune nouă în sensul că beneficiarul care participă cu viziunea proprie la proiectarea locuinței

nu este o entitate singulară (un dezvoltator), ci un grup în care toți membrii își pot expune

preferințele.

Polivalența

Alături de clădirea deschisă, conceptul de polivalență propune, de asemenea, o soluție pentru

problematica actuală a locuirii. Esența conceptului constă în proiectarea locuințelor astfel încât

configurația acestora să poată fi schimbată iar același spațiu să poată susține mai multe activități. Ca

urmare, se trece de la o împărțire fixă și durabilă a spațiului apartamentului, la o împărțire flexibilă

cu suprafețe ce pot comuta între ele.

12

6. Locuirea colectivă în București, după anul 1989

6.1. Studii de caz

În cadrul tezei au fost întocmite opt studii de caz privind blocuri de locuințe construite în București,

după anul 1989: InCity Residences, Citadella Titan, Asmita Gardens, Carol Park Residence, Maria

Rosetti 38, Ansamblul rezidențial Floreasca 1, Vivenda Residencias și Dimri West Towers. Analiza

acestora, coroborată cu tendințele actuale ale locuirii colective, constituie originea concluziilor și

propunerilor.

13

7. Concluzii și propuneri

Asistăm la o creștere a gradului de informare a cumpărătorilor de locuințe și la o conștientizare

corectă a relației dintre prețul apartamentului și puterea de cumpărare și între acesta și

caracteristicile viitoarei locuințe.

Există însă exemple de blocuri ce oferă apartamente cu suprafețe generoase, în zone centrale sau

ultracentrale, care prin calitatea proiectului și amplasamentul privilegiat își găsesc cumpărători, deși

prețurile sunt mari (exemple: Carol Park Residence, Maria Rosetti 38, ansamblul rezidențial

Floreasca 1).

Un alt exemplu este cel oferit de plombele urbane realizate în zona centrală, istorică a orașului, de

multe ori zonă protejată. În cazul în care pe acel teren există o construcție, autoritățile impun

deseori păstrarea vechii fațade. Ca urmare, noul proiect va trebui să integreze această fațadă și să

preia elementele arhitecturale ale clădirilor din jur. Rezultă apartamente scumpe, dimensionate fără

risipă de spațiu, care își găsesc însă rapid cumpărători (exemple: Maria Rosetti 38, blocul de

locuințe din bulevardul Regina Maria nr. 80).

Atunci când caracteristicile geotehnice ale terenului și reglementările urbanistice permit, opțiunea

pentru construcția blocurilor de mare înălțime poate fi luată în calcul, deși în acest caz exprimarea

arhitecturală este limitată de cerințele structurale. (exemplu: Asmita Gardens).

În cazul ansamblurilor mari, se observă dorința dezvoltatorilor de a oferi facilități auxiliare

(grădinițe, spații de joacă, mini/supermarket-uri, săli de fitness, etc.) asigurându-se astfel un grad

crescut de confort și o atractivitate mărită.

Această tendință este o necesitate în cazul ansamblurilor poziționate în zone periferice, mai puțin

dezvoltate, atenuând astfel o parte din dezavantajele cauzate de amplasament.

Dincolo de progresul vizibil al Bucureștiului din ultimul sfert de secol, dezvoltarea acestuia va

trebui accelerată. Modul de a construi locuințele colective trebuie să evolueze, astfel ca imaginea

orașului să își găsească ușor loc în peisajul capitalelor europene dezvoltate.

14

Bibliografie

1. Academia Română, Cătălin Zamfir (coordonator), Eficiența energetică – prioritate

națională pentru reducerea sărăciei energetice, creșterea calității vieții și siguranța

consumatorilor de energie, 2015.

2. Adrian-Nicolae Dan, Mariana Dan, Housing Policy in Romania in Transition: Between

States Withdrawal and Market Collapse,

http://socioumane.ulbsibiu.ro/sociologie/NYESS/Papers_Sibiu_2003/12.%20Adrian

%20Dan.pdf.

3. Agenția pentru Dezvoltare Regională București-Ilfov, Planul de Dezvoltare Regională

București-Ilfov 2007-2013.

4. Agenția pentru Dezvoltare Regională București-Ilfov, Strategia de inovare a regiunii

București-Ilfov, 2007.

5. Alexandru Panaitescu, De la Casa Scânteii la Casa Poporului, (Patru decenii de

arhitectură în București 1945-1989), ed. Simetria, București, 2012.

6. Analiza pieței imobiliare rezidențiale, București, trimestrul IV 2012, CPI, 2013.

7. Andrei G. Ioachimescu, Locuințe eftine, Buletinul Societății Politehnice, anul XXVIII,

București, 1912.

8. Annegret Haase, Annett Steinführer, Sigrun Kabisch, Katrin Grossman, Ray Hall (eds.),

Residential Change and Demographic Challenge: The Inner City of East Central Europe

in the 21st Century, Ashgate, 2011.

9. Anuarul Statistic, 2003.

10. Augustin Ioan, Despre Bucureștii de ieri și de azi, http://artout.ro/reviste/blog/despre-

bucurestii-de-ieri-si-de-azi-un-interviu-cu-arhitectul-augustin-ioan/.

11. Autoritatea Municipală de Reglementare a Serviciilor Publice (AMRSP), Raport Anual

2015-2016, Secțiunea II – Raport Apa și Canalizare.

15

12. Autoritatea Municipală de Reglementare a Serviciilor Publice (AMRSP), Raport Anual

2015, Secțiunea I – Raport Termoficare.

13. Autoritatea Municipală de Reglementare a Serviciilor Publice (AMRSP), Raport Anual

2015, Secțiunea IV – Raport Iluminat Public.

14. Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM),

2016.

15. Bernard Leupen, Polyvalence, a concept for the sustainable dwelling, Nordic Journal of

Architectural Research, volume 19, no. 3, 2006.

16. BNR, Raport asupra stabilității financiare, 2011.

17. Bogdan Atanasiu, Markus Offermann, Jan Groezinger, Bernhard Manteuffel, Thomas

Boermans, Piotr Pawlak, Konrad Witczak, Horia Petran, Zdravko Genchev, Stanislav

Andreev, Nearly zero-energy buildings in Central and Eastern EU: Possible definitions

and implementation roadmaps for Poland, Romania and Bulgaria, ECEEE Summer

Studies proceedings, 2013.

18. Călin Negoescu, Ansamblul rezidențial Asmita Gardens, Anuala de Arhitectură București,

ediția 2010, https://www.anuala.ro/proiecte/2010/arhitectura/a28/.

19. Catiușa Ivanov, Piața imobiliară din România, de la extaz la agonie, Observatorul Urban

București, nr. 9, iulie – septembrie 2011.

20. Cincinat Sfințescu, Societatea comunală de lucuințe eftine și realizările ei, Locuința în

România, Biblioteca Urbanistică, no. 15-16, 1933.

21. Comitetul Consultativ privind Coeziunea Teritorială, Analiză teritorială pentru

fundamentarea Acordului de Parteneriat 2014-2020.

22. Concept Strategic București 2035, vol I.

23. Dan Crețu, Sorin Demetriu, Metode pentru calculul răspunsului seismic în codurile

românești de proiectare. Comparații și proiectare, revista AICPS, nr. 3/2006.

24. Daniel Dăianu, Bogdan Murgescu, Încotro se îndreaptă capitalismul românesc, mai 2013,

http://www.fes.ro/media/publications/pdf/Incotro_Capitalismul_RO_WEB.pdf.

25. Daniel Sandru, Democrația românească pe lungul drum al consolidării, Sfera Politicii,

http://www.sferapoliticii.ro/sfera/115/art6-sandru.html.

16

26. Decebal Anastasescu, Aspecte ale evoluției reglementărilor tehnice privind protecția

antiseismică a construcțiilor din municipiul Timișoara, buletinul AGIR, nr. 3/2012.

27. Directiva 2010/31/UE.

28. Emil Colceru, Cum au schimbat comuniștii fața Bucureștiului,

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-au-schimbat-comuni-tii-fa-

bucure-tiului.

29. Ewa Szafranska, Large Housing Estates in Post-Socialist Poland as a Housing Policy

Challenge, European Spatial Research and Policy, vol. 20, no. 1, 2013.

30. Ewa Szafranska, Transformations of large housing estates in Central and Eastern Europe

after the collapse of communism, Geographia Polonica, 2015, vol. 88, iss. 4.

31. Frank Wassenberg, Large Housing Estates: Ideas, Rise, Fall and Recovery – The

Bijlmermeer and Beyond, Amsterdam, Netherlands: IOS Press under the imprint Delft

University Press, 2013.

32. Georgeta Ghebrea, Regim social – politic și viața privată (familia și politica familială în

România), http://ebooks.unibuc.ro/StiintePOL/ralu/2-1-4.htm.

33. Guvernul Romaniei, Programul de convergență 2011-2014.

34. Gyongyi Pasztor, Laszlo Peter, Romanian Housing Problems: Past and Present,

http://www.studia.ubbcluj.ro/download/pdf/429.pdf.

35. Hamilton, F.E.I., Transformation and Space in Central and Eastern Europe, The

Geographical Journal, 165(2), 1999.

36. Henri Lefebvre, Writings on Cities, Blackwell Publishers, 1996.

37. Horia Petran, Conferința CNR-CME, „Eficiența energetică – o resursă nefolosită/mai

puțin folosită”, 2014.

38. http://incityresidences.ro/.

39. http://maria-rosetti38.ro/.

40. http://media.imopedia.ro/stiri-imobiliare/apartamente-bucuresti-hercesa-vivenda-

23704.html.

41. http://west-towers.ro/.

17

42. http://www.360imobiliare.ro/proiecte/floreasca-1/.

43. http://www.9am.ro/top/Business/Imobiliare/291872/cum-arata-piata-imobiliara-din-

romania-dupa-7-ani-de-prima-casa/1/Evolutia-pretului-pe-metru-patrat-2008-2016.html.

44. http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2013/10/din-fuga-pe-rosetti/.

45. http://www.businesscover.ro/incity-residences-apropierea-de-centrul-orasului/.

46. http://www.imobiliare.ro/ansambluri-rezidentiale/apartamentele-construite-de-turcii-de-la-

bucuresti-mall-ocupate-in-proportie-de-85-vezi-cat-costa-si-cum-arata_db/.

47. http://www.imobiliare.ro/ansambluri-rezidentiale/bucuresti/noul-proiect-vivenda-

residencias-faza-iii-bucuresti-613.

48. http://www.zf.ro/spania/hercesa-intre-reabilitarea-hotelului-cismigiu-si-planuri-pentru-5-

000-de-apartamente-8298753/poze/?p=1.

49. https://ro.wikipedia.org/wiki/Asmita_Gardens.

50. https://ro.wikipedia.org/wiki/Toma_T._Socolescu.

51. https://www.anuala.ro/proiecte/2010/arhitectura/a44/.

52. https://www.premier-estate.eu/property/citadella-titan-residence/.

53. I. D. Enescu, Capitala și construcțiile, Arhitectura, nr. 2, august 1935.

54. Ileana Budișteanu, Dispersie urbană sau oraș compact? Modele posibile de dezvoltare a

Bucureștiului, Analele Universității Spiru Haret, Seria Arhitectura, anul 1, nr 1, 2009.

55. Institutul European pentru Performanța Clădirilor (BPIE), Implementara clădirilor cu

consum de energie aproape 0 (nZEB) în România. Definire și foaie de parcurs, 2012.

56. Institutul European pentru Performanța Clădirilor (BPIE), O strategie pentru renovarea

durabilă a fondului de clădiri din România, 2014.

57. Interviu cu acad. Florin Constantiniu, ziarul Formula As, 15.12.2009.

58. Ioan I. Enescu, Evoluția orașelor grădină, Arhitectura, nr. 2, august 1935.

59. Ioan Mărginean, Iuliana Precupețu (coordonatori), Calitatea vieții în Romania, 2010,

http://194.88.148.227/6d/d8/bd/27/Raport_calitatea_vietii_2010.pdf.

18

60. Ioan Mărginean, Tendințe recente în constituirea clasei sociale mijlocii în România,

Calitatea vieții, XXII, nr. 1, 2011.

61. Irina Calotă, Locuințe individuale sau colective? Perspective teoretice asupra locuirii

bucureștene în prima jumătate a secolului al XX-lea, Arhitectura, nr. 3/2014.

62. Israel Nagore Setien, Open Building in the collective housing of the 21st century.

Possibilities and limitations, Kingston Faculty of Art Design and Architecture, 2012.

63. Israel Nagore Setien, Towards an open and user driven housing architecture: layers

principle, infrastructure types and technical devices, Londra, 2014.

64. Iulia Crăciun, Evoluții politice în România anilor 1990-1992, Transilvania, XXXV, nr. 11-

12, 2006.

65. Karien Dekker, Stephen Hall, Ronald van Kempen and Ivan Tosics (eds.), Restructuring

large housing estates in Europe, chapter 1, Bristol, 2005.

66. Karien Dekker, Stephen Hall, Ronald van Kempen, Ivan Tosics (eds.), Restructuring large

housing estates in European cities: an introduction, Bristol, 2005.

67. Kiril Stanilov (ed.), The Post-Socialist City: Urban Form and Space Transformations in

Central and Eastern Europe after Socialism, Springer, 2007.

68. L. Adler, N. Grigorcea, Despre problema proiectării tip, Arhitectura R.P.R., nr. 4, 1955.

69. Laureana Urse, Un punct de vedere asupra structurii de clasă actuale din România,

Sociologie Româneasca, vol. II, nr. 4, 2004.

70. Liviu Ianăși, Interviu în Observatorul Urban București, nr. 9, iulie-septembrie 2011.

71. Lorens Piotr, Rebuilding the post-socialist cities in the age of neo-liberalism – issues and

challenges for the planning profession, 48th ISOCARP Congress, 2012

www.isocarp.net/Data/case-Studies/2254.pdf.

72. Ludek Sykora, Stefan Bowzarovski, Multiple Transformations: Conceptualising the Post-

Communist Urban Transition, Urban Studies 49(1), January 2012.

73. M. Locar, Pe drumul unei noi arhitecturi în R.P.R., Arhitectură și Urbanism, anul III, 1-2,

ed. Tehnică, 1952.

74. Martin Heidegger, Originea operei de artă, ed. Humanitas, București, 1995.

19

75. Masă rotundă cu tema: București – Identitate urbanistică, Revista 22, nr. 43/23-29,

octombrie – Suplimentul Plus Art 22, http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?

cod=5716.

76. Mihaela Ochiană, Evoluția Bucureștiului de la urbe la oraș modern, datorată cutremurului

din ’77, http://media.imopedia.ro/stiri-imobiliare/evolutia-bucurestiului-de-la-urbe-la-oras-

modern-datorata-cutremurului-din-77-18847.html.

77. Militza Sion, Horia Creangă: 1892-1943: crezul simplității, ed. Simetria, București, 2012.

78. Mina Petrovic, Cities after Socialism as a Research Issue,

http://eprints.lse.ac.uk/23378/1/DP34.pdf.

79. Ministerul Economiei, Strategia națională în domeniul energiei regenerabile, 2007-2020.

80. Octavian-Marian Vasile, Stratificare socială în România: o analiză de clase latente,

Calitatea Vieții, XIX, nr. 3-4, 2008.

81. Peter Hall, Regeneration Policies for Peripheral Housing Estates: Inward- and Outward-

looking Approaches, Urban Studies, vol. 34, no. 5-6, 1997.

82. Planul de Dezvoltare Regională al Regiunii București-Ilfov, 2014-2020.

83. Planul de mobilitate urbană durabilă 2016-2030 – Regiunea București-Ilfov (PMUD),

2015.

84. Planul regional de acțiune pentru ocuparea forței de muncă și incluziune socială 2012-

2014, regiunea București-Ilfov.

85. Primăria Municipiului București, D.C.R.I. – Infrastructura capitalei – Anexa 2, 2009.

86. R. Turkington, R. van Kempen, F. Wassenberg (eds.), High-Rise Housing in Europe:

Current Trends and Future Prospects, Delft University Press, 2004.

87. Radu R. Patrulius, Locuința în timp și spațiu, ed. Tehnică, București, 1975.

88. Raluca Popescu, Profilul familiei românești contemporane, Calitatea Vieții, XXI, nr. 1-2,

2010.

89. Raluca Racu, Ce blocuri s-au construit în București după cutremurul din 1977, Ziarul

Financiar, 12.12.2010, http://www.zf.ro/proprietati/ce-blocuri-s-au-construit-in-bucuresti-

dupa-cutremurul-din-1977-7807498.

20

90. Răzvan Voinea, Dana Dolghiu, C.F.R. și inovația anilor 20: pavilioane de locuințe

colective în apropierea gărilor, Atelier LiterNet, De locuit și povestit,

http://atelier.liternet.ro/arhivarubricii/136/De-locuit-si-povestit.html.

91. Re-Act Now, Floreasca 1, Anuala de Arhitectură București, ediția 2015,

https://www.anuala.ro/proiecte/2015/029/.

92. Sasha Tsenkova, Winds of change and the Spatial Transformations of Post Socialist Cities,

www.ucalgary.ca/cities/files/cities/20-25_tsenkova.pdf.

93. Sasha Tsenkova, Zorica Nedovic-Budic (eds.), The urban mosaic of Post-Socialist Europe.

Space, Institutions and Policy, Physica-Verlag, 2006.

94. SIF Moldova, AGAO 2014, Programul de activitate, 2014.

95. Silviu Cerna, Gândirea economică românească în perioada postcomunistă, Academica, nr.

4-5, aprilie-mai 2011.

96. Statie Ciortan, Locuințe pentru funcționarii Ministerului de Finanțe, Locuința în România,

Biblioteca Urbanistică, no. 15-16, 1933.

97. Ștefan Mihăescu, Capitalul, creditul și construcția de locuințe, Locuința în România,

Biblioteca Urbanistică, no. 15-16, 1933.

98. Stephen Kendall, Report on Free Plan Apartments in Moscow, 2013.

99. Stephen Kendall, Report on the Tila Open Building Project in Helsinki, 2014.

100. Tiberiu Ricci, Proiectarea tip de locuințe pentru orașul București, Arhitectura R.P.R., nr. 8,

1956.

101. Vasile Pleșca, Democrația românească la răscruce de vânturi?, Sfera Politicii, volum XXI,

nr. 2 (174), martie-aprilie 2013.

102. Vincent Gruis, Henk Visscher, Reinout Kleinhaus (eds.), Sustainable Neighbourhood

Transformations, Delft University Press, 2006.

103. Vlad Mykhnenko, Ivan Turok, Cities in Transition; East European Urban Trajectories

1960-2005, CPPR –Centre for Public Policy for Regions, Working Paper, No. 4, February

2007.

21

104. Zina Macri, Ionuț Macri, Toma T. Socolescu: arhitect român 1883-1960, ed. Caligraf

Design, București, 2011.

22