AcAdemiA de robotică pentru copii 7

AntreprenoArele cAre Au vAlorificAt tAlentul mAmei lor lA croitorie pornind un business 15

GeoloGul cAre schimbă reGulile în piAțA scuterelor electrice 23

centrul de limbA enGleză cAre GArAnteAză promovAreA exAmenelor 27

cuplul cAre A revoluționAt piAțA ArAnjAmentelor florAle din româniA 33

cAmpionul lA pescuit cAre vreA să sAlveze vieți 39

soft-ul cAre diGitAlizeAză muncA AvocAților 43

tAbărA de AntrenAment pentru hAckeri etici 47

coAch-ul de stil vestimentAr 51

Antreprenorul cAre încurAjeAză hobby-urile și Ajută business-urile dyi să funcționeze 57

tricicliștii cAre colecteAză deșeurile din bucurești 61

Antreprenorul cAre modernizeAză învățământul profesionAl din româniA 65

industriA berii ArtizAnAle din româniA sub o umbrellA inovAtoAre 71

stomAtoloGii cAre fAbrică în româniA implAnturi dentAre unice în lume 77

Antreprenorul cAre Ajută compAniile să-şi creAscă productivitAteA prin diGitAlizAre 81

investitorii cAre Au lAnsAt trendul deplAsării cu trotinetele electrice în româniA 87

românul cAre Ajută compAniile să Aibă AnGAjAți mAi performAnți 93

cuprins

#GAMEcHAnGErs În businEss-ul romÂnesc - de unde pÂnĂ unde?

Telekom România / Ruxandra Rău : „Începând din noiembrie 2017, Telekom și-a asumat misiunea de #GAMECHANGER pe piața de business din Romania, schim-bând regulile jocului pentru antreprenori și construindu-și propunerea de valoare pe nevoile și așteptările acestora. De atunci, am fost fideli acestei misiuni, sub umbrela #BUSINESSLIBER introducând un nou model de parteneriat cu clienţii antrepre-nori, bazat pe simplitate, transparenţă şi suport pentru dezvoltarea business-ului și a echipelor acestora. Având în vedere afinitatea Radio Guerrilla pentru antreprenori și preocuparea voastră pentru susținerea și dezvoltarea business-ului în România, pe care o împărtășim, dorim să dezvoltăm împreună un proiect prin care să încurajăm, să promovăm și să premiem antreprenorii care au schimbat regulile în domeniul lor, care au avut viziunea și curajul de a face lucrurile altfel, ori chiar s-au reinventat de la zero. Dorim ca împreună cu voi, Radio Guerrilla, Telekom să spună poveștile acestor antreprenori, cu rețetele lor de succes, cu motivele, învățămintele, și poate chiar eșe-curile lor, pentru a mobiliza, încuraja și inspira și alți antreprenori”

Radio Guerrilla / Adrian Popescu: „Am primit mesajul, mulțumim frumos pentru pro-punere. Ne place foarte mult ideea, hai s-o facem! Vin luni la voi să discutăm. Uite, o primă idee: cum ar fi să încheiem proiectul rotund, scriind și editând împreună la final, Telekom și Radio Guerrilla, o carte care chiar să se numească #GAMECHANGERS, o carte în care să încercăm să sintetizăm tot know-how-ul generat de experiența an-treprenorilor români mai puțin cunoscuți, care încă nu au cunoscut consacrarea, care au schimbat jocul în domeniul lor de activitate sau care încearcă asta, antre-prenori cu care o să interacționăm editorial, o carte care să ajute și să inspire? Haaai! Ne vedem luni!”

Acum, după mai bine de o sută de povești antreprenoriale spuse live în Guerrilla de Dimineața de-a lungul celor douăzeci și una de săptămâni de campanie, schimbul de mailuri de mai sus a prins viață chiar aici, în cartea din mâinile tale: „#GAMECHANGERS în business-ul românesc”, șaptesprezece povești care sperăm să te inspire, să te ajute, indiferent de business-ul în care îți încerci puterile. Succes!

TELEKOM și RADIO GUERRILLA

myA și sorin țărmure și-Au căutAt menireA și Au Găsit-o prin intermediul smAll AcAdemy, AcAdemiA cAre le deschide copiilor perspectivA către lumeA roboticii.

smAll AcAdemy

AcAdemiA de roboticĂ pEntru copii

Sunt persoane care au un anumit destin în viață, iar toate lucrurile pe care le fac pe parcurs converg spre acel punct de unde pornește totul. Mya lucrase în SUA și se gândea că ar putea să se întoarcă acolo să-și construiască o carieră. Sorin lucra la propriile proiecte și era colaborator IT la mai multe companii din România. Deși aveau joburi interesante în corporații, niciunul dintre ei nu-și găsise menirea. Până în momentul când s-au întâlnit.

Erau la primele întâlniri și nici prin gând nu le trecea că pasiunea pentru educație și dorința de a-i ajuta pe cei mici să se folosească de tehnologie pentru a-și contura viitorul îi vor face să devină parteneri de afaceri și să-și întemeieze o familie. Aceasta este povestea Myei (Maria) și a lui Sorin Țărmure, fondatorii Small Academy, #GAMECHANGERS în business-ul românesc pentru că au lansat prima academie din România unde copiii pot studia robotică și programare IT, printr-o metodă de predare unică, diferită de cea de la școală.

Mya are treizeci de ani, a lucrat în advertising, a locuit o vreme în SUA și este pasiona-tă de educație. Sorin are treizeci și opt de ani, se declară „programator entuziast”, are experiență în zona de finanțe-bănci și în cea de software development.

Împreună au pus bazele Small Academy, un spațiu care oferă cursuri de programa-re și robotică pentru copiii cu vârste între cinci și paisprezece ani. Cursurile se deru-lează pe parcursul întregului an școlar, iar Small Academy are și o școală de vară.

„Ne-au trecut pragul peste patru sute șaizeci de copii pe care i-am învățat să pro-grameze și să construiască tot felul de dispozitive electronice prin care să rezolve diverse tipuri de probleme cu care se confruntă cei din jur”, spune Sorin.

Științe umaniste versus științe exacte

Spre deosebire de Sorin, cel care are în spate experiența în tech, Mya a prins o aver-siune pentru matematică încă din școala generală, așa că întregul său parcurs școlar (inclusiv liceul și facultatea) a exclus matematica și științele exacte.

„În clasa întâi am suferit prima mea decepție la școală, când nu am luat coroniță pen-tru că nu am avut „foarte bine” la matematică. Cred că de atunci mi-am format ideea că nu sunt bună la mate. Așa că am ales o specializare umanistă la liceu — filologie intensiv germană —, la Colegiul Național Spiru Haret”, povestește ea.

Deși nu-și dorea o carieră în jurnalism, alegerea facultății a venit destul de natural: pri-ma opțiune a fost Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București, unde a și intrat. „Faptul că am avut un job într-un start-up online încă din anul al doilea de facultate mi-a oferit claritate privind cariera mea și m-a ajutat să-mi aleg specializarea”.

De partea cealaltă, Sorin a rămas mereu fidel programării și pasiunii pe care și-a descoperit-o încă de la șase ani, când a primit primul calculator, un Chip 3 pe care îl arată și acum cu mândrie copiilor care vin la cursurile Small Academy.

„L-am primit de la ai mei de ziua mea. Îl găsisem cu ceva timp înainte pentru că știam că se apropie ziua mea și că trebuie să fie ascuns pe undeva. Nu prea m-am prins ce e pentru că era într-o cutie. Partea amuzantă e că nu mă puteam juca foarte mult din cauza unor limitări tehnologice. Pe vremea aia, dacă voiai să te joci, nu era ca acum: deschizi telefonul și începi să te joci. Trebuia să aștepți vreo douăzeci de minute cu o casetă audio conectată la acel device care scotea tot felul de sunete, lucru care pe părinți, la ora zece seara, îi cam deranja. Și atunci a cam trebuit să încep să progra-mez eu jocurile ca să pot să mă joc”, spune Sorin.

La liceu s-a înscris în cadrul secției de informatică intensiv, iar acolo a învățat ceva mai serios cum stă treaba cu programarea. Însă la facultate a decis să o ia pe un alt drum (deși nu a renunțat niciodată în totalitate la calculatoare), acesta fiind și motivul pentru care acum nu se consideră programator cu „acte”, ci, mai degrabă, un programator entuziast.

„La ASE, când am început eu facultatea erau opt pagini pe site; când am absolvit, vorbeam de bibliotecă online, librărie online, pagină personală a profesorilor, pagină personală a studenților unde puteai să-ți vezi notele”, afirmă Sorin.

Viața în SUA și primele experiențe antreprenoriale

Mya, cofondatoarea Small Academy, consideră că plecarea în Statele Unite a fost prima experiență majoră a vieții sale de adult, modelând-o pentru ceea cea ajuns să facă în propriul business. Avea douăzeci de ani când a plecat în North Carolina printr-un program „Work and Travel” pentru studenți. În cele trei luni pe care le-a petrecut în SUA, a trăit într-o comunitate de evrei și, având destul de puțin contact cu românii, a

reușit să-și facă prieteni din toată lumea.

„Asta m-a făcut să vând produse de mii de dolari unor oameni cu care nici nu vor-beam aceeași limbă. Nu există „nu pot”, există „aleg să nu” sau „nu am chef”. În-totdeauna voi avea de câștigat dacă voi face mai mult decât doar ce este absolut necesar”, afirmă Mya.

#GAMECHANGERS în lucrul cu copiii

Mya și Sorin sunt #GAMECHANGERS și pentru că îi încurajează pe copii să-și expri-me opiniile, să pună întrebări și nu oferă recompense pentru a face diferențe între cei mici, așa cum o face școala prin acordarea de note.

Sorin consideră că are profilul clasic de programator: introvertit, relaționând doar cu alți colegi de breaslă, concentrat pe domeniul în care lucrează. Fiind singur la părinți, a trebuit însă să interacționeze cu alți copii pentru a-și face prieteni, iar acest lucru l-a ajutat să devină mai sociabil decât sunt introvertiţii în general.

Sorin este prietenos şi deschis și cu copiii care vin la cursuri. „Nu încerc să fiu altfel cu copiii. Cea mai mare teamă a trainerilor noi este că nu vor ști să le răspundă copi-ilor la întrebări. Eu zic că e mai bine să fii sincer și să le spui copiilor când nu știi. Mi se pare normal să spui adevărul”, spune Sorin.

La rândul său, Mya a predat pentru prima dată la douăzeci și unu de ani, după ce o colegă din liceu care lucra cu copiii a întrebat-o dacă nu ar fi o experiență pe care și-ar dori să o încerce. „În puțin timp, mi-am dat seama că asta este ce îmi doresc să fac cu adevărat în viață: să dau mai departe cunoștințe, să formez caractere, să fiu alături de copii când cresc și să le dau tot ce am mai bun. Asta mă împlinea fantastic și, pe parcurs, am descoperit că mi se potriveşte ca o mănușă să predau”, spune Mya.

Ideea Small Academy

Ideea pentru ceea ce avea să devină Small Academy le-a venit Myei și lui Sorin în primele lor întâlniri (era februarie 2014). Inițial, cei doi fondatori și-au imaginat un alt fel de business.

„Eram foarte la început în relație. Practic, eram la genul de întâlniri la care ne cunoș-team unul pe altul și așa am aflat că Mya mai predase în trecut. Eu la fel, predasem cursuri de IT la un ONG și cumva ni s-a părut amuzant pentru că la început încerci să găsești lucruri care să te țină împreună. Mya chiar a scos, așa cum scoate magi-cianul un iepure dintr-o pălărie, „a, ce tare ar fi dacă am deschide un business la un moment dat”; „oh, da, chiar ar fi tare”. În acea noapte, am cumpărat chiar și numele de domeniu: small.academy.ro, pentru că mi s-a părut interesant. Practic, procesul nostru de marketing, aplicare, gândit strategia a fost făcut rapid și pe loc, în jurul cuvântului academy”, povestește Sorin.

La rândul ei, Mya spune că la douăzeci și șapte de ani avea deja la activ prea multe dimineți în care ofta din greu la gândul că urma o zi în care trebuia să o ia iar de la capăt. „În semn de revoltă, am decis să-mi dau demisia și să-mi urmez pasiunea pe care am descoperit-o la douăzeci și unu de ani, pasiunea de a aduce o schimbare

în educație și a lucra cu copiii. Toate experiențele de până atunci m-au condus la punctul de cotitură numit Small Academy. A fost momentul în care mi-am asumat riscul de a eșua în ciuda unor presiuni foarte mari”, își amintește Mya.

În luna mai 2014, depuneau un proiect pentru a primi o finanțare europeană, în de-cembrie au primit 25 000 de euro, iar în luna februarie 2015 țineau deja primele cursuri ale Small Academy.

„Am început cu un prototip la un liceu particular ca un curs opțional exclusiv pentru copiii de acolo. După ce am avut vreo două, trei ore cu cei mici, au început să vină părinții și să ne întrebe dacă nu primim și alți copii la curs. Atunci am decis, după ce am vorbit cu cei de la liceu, să încercăm și varianta în care vin și copii din afara liceului. Cumva, povestea asta a început de la mijlocul anului școlar, iar până în iunie 2015 aveam undeva spre patruzeci de copii care veneau săptămânal la curs, ceea ce nouă ni se părea foarte tare”, povesteşte Sorin.

Pentru că au prins următorul an școlar încă de la început, au ajuns să aibă o sută cincizeci de copii înscriși la cursuri, numărul dublându-se peste încă un an.

Small Academy este un hub de educație iSTEAM unde inovația, știința, tehnologia, ingineria, arta și matematica se îmbină sub forma unor activități, proiecte și experi-ențe de învățare practice și distractive pentru copiii între cinci și paisprezece ani.

„Ce încercăm noi să facem este să le schimbăm copiilor optica din a fi consumatori de tehnologie în a fi producători de tehnologie. Încercăm să le arătăm cum se pot folosi de tehnologie pentru a-și rezolva problemele. Copiii se pot și juca, pot învăța să-și creeze propriile jocuri”, precizează Sorin.

Cursurile de robotică au două niveluri, începând cu jocul cu roboțeii mBot și până la crearea unei mașini controlate prin bluetooth sau a unei plante „inteligente” care este conectată la internet și transmite când are nevoie de apă.

„Sunt copii care învață să facă ei mici joculețe, care nu mai joacă jocurile pe care le aveau instalate pe tabletă, ci joacă jocurile pe care le fac ei. Îi văd și la cursuri, de-a lungul anului școlar, cum vin mai devreme cu vreo jumătate de oră și fac schimb de tablete și fiecare se joacă jocul celuilalt. Să poți să faci la șase, șapte ani un joc ale cărui reguli să fie înțelese de o altă persoană mi se pare destul de interesant. Ai nevoie de gândire critică pe care poți să o aplici apoi în orice domeniu, nu doar în tehnologie”, spune Mya.

Cei care schimbă jocul

Sorin spune că cea mai mare provocare pe care o observă atât în învățământ, în general, cât și în cadrul Small Academy este faptul că educatorii, profesorii, trainerii pregătesc copiii pentru un viitor profesional incert. „Pe vremea părinților noștri era clar: învățător, educator, doctor, avocat, dulgher, muncitor. Cam astea erau meseriile. De aici încolo multe lucruri se vor schimba și nici noi nu știm cum. Ceea ce e bine să conștientizeze cei mici este că schimbarea este ok. Lumea de dinainte şi cea de după internet sunt două lumi complet diferite”, spune Sorin.

„La Small Academy ajutăm copiii să iasă din zona de confort și să fie independenți. Aud atât de des „nu pot” sau „am o problemă” de la copii: nu pot să construiesc ro-botul, nu pot să fixez modulul wireless, nu pot să pun roțile pe motor. Pare că noi toți contribuim la dezvoltarea unui mecanism prin care copiii cred că nu sunt capabili să facă lucruri, și asta pentru că de cele mai multe ori când spun „nu pot” un adult apare instant lângă ei și rezolvă acea sarcină în locul lor”, explică Mya.

Dincolo de cunoștințe și noțiuni noi, Mya și-a propus să-i ajute pe copii să se pregă-tească pentru viață, dincolo de cărți și teorii, să înțeleagă pe bune de ce lucrurile se întâmplă într-un anumit mod.

„Dincolo de latura pur didactică, am descoperit că este foarte important să-i ascult pe copii. Îi încurajez constant să-și exprime opiniile pe care le au în legatură cu un subiect sau cu o metodă folosită la curs, să fie vocali, să colaboreze și să se pună la dispoziția celor din jur atunci când aceştia au nevoie de ajutor”, completează Mya.

Business pe termen lung

Small Academy a pornit la drum cu 25 000 de euro, toți banii fiind investiți în gad-get-urile pe care cei doi fondatori le-au cumpărat pentru cursuri. În plus, pentru a pune pe picioare acest business, Mya și Sorin au mai investit alți 20 000 de euro din banii lor. „Aș zice că până acum sunt lejer vreo 60-70 000 de euro investiți în busi-ness-ul ăsta. Noi suntem cumva conștienți că este un proces, pentru că nu poți să nu investești bani și să câștigi”, spune Sorin.

„E complicat să fii într-un domeniu nou. Trebuie să te asiguri că toate lucrurile merg. Este ceva foarte fragil și dacă ai făcut un pas greșit, s-a dus de râpă tot. E paradoxal: pe de o parte trebuie să-ți asumi niște riscuri, pentru că, dacă nu ți le asumi, rămâi într-o zonă de confort și nu ai cum să câștigi, pe de altă parte trebuie să fii foarte precaut şi lucid şi să alegi să-ți asumi exact riscurile care să te ducă mai departe, nu pe cele care să te bage în groapă”, explică Sorin.

Avantajul lor? S-au folosit foarte mult de conceptul de MVP (Minimum Viable Pro-duct), de Business Model Canvas, de tot ce au știut, auzit sau învățat pentru a testa lucrurile înainte de a porni la drum. A fost ușor? Evident că nu. Din punctul de vedere al lui Sorin, a fost foarte greu, odată ce au trecut de primii pași și de zbuciumul prime-lor momente, să știe ce trebuie să facă mai departe pentru a crește. În acest moment, în echipa Small Academy sunt zece persoane, iar planurile fondatorilor sunt de a mai aduce încă un coleg.

Cercul de informatică

Mya și Sorin își doresc să refacă cercurile de informatică. „Vrem să unim pasionații de programare și robotică. Să ne întâlnim o dată sau de două ori pe săptămână cu genul ăsta de cursanți și să facem proiecte de la zero, să decidem acolo ce proiecte facem. Cei care sunt mai mult pe partea de programare să ne ajute pe partea aceea, cei care sunt pe electronică, să facă acele părți. Cumva să formăm echipe care să construiască lucruri de la zero”, povestește Sorin cu entuziasm.

Deja cei mici au construit un chatbot care-i ajută să-și facă temele, o soluție de mo-nitorizare a focului şi o soluţie care poate spune dacă apa este potabilă. Au lucrat la planta inteligentă – un sistem care detectează cât de bun este mediul pentru o plantă și te anunță când lucrurile nu stau chiar așa de bine. Au făcut inclusiv niște dispozitive EKG cu ajutorul cărora poți măsura pulsul în timp real și poţi transmite informațiile și un sistem inteligent de semaforizare.

Pentru că sute de copii și-au descoperit la Small Academy pasiunea pentru IT și s-au pregătit pentru meseriile viitorului într-un mod inedit, Mya și Sorin Țărmure sunt #GAMECHANGERS în business-ul românesc.

Dozele de inspirație

Sorin Țărmure:

Antreprenorul român preferat/motivulSingurul antreprenor pe care-l cunosc cu adevărat și pentru care pot băga mâna în foc este Mya, soția mea, care mă inspiră să-mi depășesc limitele în fiecare zi.

Antreprenorul străin preferat/motivulAyah Bdeir, CEO-ul de la littleBits, pentru că spulberă cel puțin două mituri în același timp. Ayah a demonstrat că științele exacte nu sunt doar pentru bărbați. În egală măsură, a arătat că femeile antreprenor fac față cu brio într-o lume dominată (încă) de bărbați.

Cartea preferată/motivulCa antreprenor, aș alege „Value Proposition Design”, pentru că e o carte care vine să adauge cireașa pe tortul intitulat Business Model Generation.

Materia preferată în școală/motivulPe rând, mi-au plăcut mai întâi pauzele, apoi româna, apoi informatica și în cele din urmă finanțele.

Mya Țărmure:

Antreprenorul român preferat/motivulDragoș Anastasiu. L-am văzut mereu preocupat de oamenii din spatele fiecărei idei de afaceri, care sunt motivațiile lor, cum s-au adunat ca echipă.

Antreprenorul străin preferat/motivulJack Ma (Alibaba). Este un om care gâdește în perspectivă, mult dincolo de următorii zece pași pe care îi va face.

Cartea preferată/motivul„Educated” de Tara Westover. Mă fascinează poveștile reale de viață despre oameni, despre cunoaștere, despre cum ne descoperim pe parcursul vieții.

Materia preferata în școală/motivulComportamentul consumatorului. Cumva mereu mi-a plăcut tot ce are legătură cu o mai bună înțelegere a felului în care noi, oamenii, funcționăm, iar poveștile lui Sorin Psatta, profesorul de CC cu zeci de ani de experiență în publicitate, te fac să îi iubești orele.

Mya Țărmure:

1. Greșește, eșuează și învață ceva din asta!

2. Descoperă ce îți place cu adevărat și fă acel lucru! Și ce dacă ești penalizat?

3. Experimentează și descoperă!

4. Cine-a zis că dacă ești fată nu poți fi programator?

5. Poți să fii orice îți dorești tu să fii, atât timp cât muncești pentru treaba asta.

6. Pune întrebări și evoluează! Dacă pui o întrebare, poate pari ignorant pe moment. Dacă nu pui întrebarea, rămâi ignorant toată viața. Ce alegi?

7. Alege-ți modul în care vrei să trăiești și asumă-ți alegerea pe care ai făcut-o: integrat într-un sistem sau mergând pe propriul drum, acceptând cum ești, ceea ce ești și ceea ce îți dorești să devii!

Sorin Țărmure:

1. Testează un MVP (Minimum Viable Product) la scară mică și cu resurse cât mai puține!

2. Nu-ți face griji inutile! La început ești prea mic să conteze că MVP-ul tău nu e unul de succes.

3. Învață să ai răbdare! Vei trece mai senin pe lângă toate obstacolele.

4. Schimbă-ți perspectiva! În loc să încerci să faci cât mai mulți bani, încearcă să rezolvi nevoile clienților tăi cât mai bine.

5. Când ai un candidat în față, nu te întreba dacă ar fi potrivit pentru compania ta! Întreabă-te cum te-ai simți dacă l-ar avea concurența!

6. Automatizează tot ce poți!

7. Fă un pic mai mult decât se așteaptă clienții!

șApte lecții de #GAmechAnGer

scAneAză qrcode-ul pentru A AscultA povesteA smAll AcAdemy spusă în emisiuneA #GAmechAnGer, reAlizAtă de sorin bAdeA lA rAdio GuerrillA

AlinA și elenA cernătescu Au luAt cAleA AntreprenoriAtului pentru că şi-Au dorit să le îmbrAce pe românce în creAții unicAt, cu GArAnție pe viAță.

AlinA cernătescu

AntrEprEnoArElE cArE Au vAlorificAt tAlEntul MAMEi lor lA croitoriE pornindun businEss

Alina (treizeci și doi de ani) și Elena (treizeci și patru de ani) Cernătescu își trăiesc propriul basm încă de când erau mici, când mama, croitoreasă de meserie, le făcea rochițele pe care și le doreau. „Ne îmbrăca pe amândouă la fel. Asta era singura chestie care nu ne plăcea”, spun acum amuzate cele două surori. Astăzi sunt fon-datoarele brand-ului Alina Cernătescu, care este un #GAMECHANGER în moda românească pentru că oferă clientelor colecții unicat, cu broderii cusute manual, care au garanție pe viață.

În plus, nu au vrut să rămână doar la o afacere simplă în domeniul modei, ci să trans-mită experiența acumulată în anii de antreprenoriat prin intermediul primei școli de business în fashion din România.

Au renunțat la joburi-le pe care le aveau și au pornit pe drumul antreprenoriatului, fiecare dintre ele făcând ceea ce o pasionează mai mult: Alina este directorul de creație al brand-ului, omul care creează rochiile, iar Elena este managing director şi se ocupă de partea de business development, marketing și vânzări.

Alina și Elena au învățat să lucreze manual broderii pentru propriile creații, au trecut prin tot felul de teste dificile, au făcut greșeli din care au învățat, dar, cel mai impor-tant, nu au renunțat la business și au învățat să se adapteze din mers.

Afacere de familie

Cum a început povestea business-ului lor? Alina, care a studiat la Facultatea de So-ciologie, Universitatea București, 2010 și a absolvit, în 2012, School of Art & Style, avea un blog de modă. Povestește cum găsea tot felul de piese vestimentare prin magazinele care vindeau haine vintage sau second-hand, și, pentru că avea un fler pentru stil, reușea să le vândă pe blog-ul său.

Marea „lovitură” a venit odată ce a pus la vânzare hainele făcute de mama ei. „Am pus pe blog primele haine pe care mi le-a făcut mama. Am văzut că este o cerere foarte mare și am întrebat-o pe mama dacă nu ar vrea să deschidă un business cu mine”, povestește Alina.

Începutul afacerii cu 3000 de euro împrumutați

Pentru Alina, momentul decisiv a venit după ce a născut. A împrumutat 3000 de euro de la prieteni, a cumpărat mașini de cusut și tot ce mai avea nevoie, și a angajat prima croitoreasă. Mama i-a fost, din nou, alături: venise timpul să lanseze un atelier în toată puterea cuvântului.

Între timp, Elena, care absolvise relații publice și publicitate și urmase un master în Direct & Digital Marketing la IDM Londra, lucra în agenții de profil și ajunsese chiar Digital Creative Manager în cadrul Lowe&Partners România. „Lucrul în corporație mi-a dat standardul pentru ceea ce vreau să fac și aici. Recomand tuturor să se an-gajeze mai întâi și să învețe de la cei mai buni. Îmi doream să-mi deschid propriul business de pe la douăzeci și trei de ani. Ce mă nemulțumea cel mai mult era faptul că nu aveam destulă libertate. Aici am libertate, dar ea vine la pachet cu foarte multă responsabilitate”, spune Elena.

Chiar dacă nu stăteau în același birou, cele două tinere colaborau destul de des. „Ne ajutam ca surori. Ea îmi cerea mie sfatul pe social media, pe bugete, pe cum să scrie mail-uri către clienți. Fiecare persoană care vine în showroom pentru o simplă discu-ție ajunge să petreacă între o jumătate de oră și o oră cu noi. Alina înțelege foarte bine ce-și dorește fiecare clientă și ține cont de toate lucrurile acestea când creează modele noi”, completează Elena.

Pentru că business-ul începuse să crească, Alina avea nevoie tot mai mult de un parte-ner de afaceri care să gândească o strategie de promovare, iar Elena își dorea să aibă propriul business, așadar au decis să devină partenere de afaceri. Astfel, firma din spate-le brand-ului Alina Cernătescu a apărut în 2014, iar brand-ul a fost creat în 2015.

Experiența couture

Alina Cernătescu se ocupă de design-ul vestimentar al celor trei colecții pe care cele două fondatoare le-au lansat pe piață. „Eveningwear” este o colecție care inclu-de ținute de seară pentru evenimente speciale. „Cocktail”, pe care fondatoarele au lansat-o acum câțiva ani, este o colecție de rochii și salopete pe care femeile le pot purta la evenimente care nu sunt foarte stricte în privinţa dress code-ului (aniversări, cine speciale sau evenimente mai relaxate).

Anul acesta, Alina și Elena au lansat colecția „Premium Daywear”, cu piese vestimen-tare de zi. „Pentru targetul nostru, această colecție cuprinde în special haine office, dar oarecum diferite față de clasicul sacou și pantalon. Colecția are, de asemenea, și o componentă resort: haine pentru vacanța de vară, când poate vrei să-ți pui în bagaj niște ținute în care să ieși la cină și care să nu fie neapărat niște pantaloni scurți și șlapi”, detaliază Elena, precizând că fiecare dintre cele zece colecții pe care le-au lansat până acum are un design care încorporează drapaje elegante și broderii originale realizate exclusiv în atelierele proprii.

Broderia trademark

Chiar și în ziua de astăzi, broderiile sunt realizate manual. Tocmai de aceea, creatoa-rele brand-ului Alina Cernătescu oferă garanție pe viață pentru broderiile pe care le produc în atelierul lor.

„În momentul de față, în magazinele partenere unde avem articolele, lumea poate să re-cunoască o piesă Alina Cernătescu de pe umeraș. Asta înseamnă puterea unui design și ceea ce poate să-și dorească un designer cel mai mult: în afara catalogului, în afara si-te-ului, să vezi rochia și să zici „ah, e o rochie Alina Cernătescu”, spune Elena cu mândrie.

Însă până la a ajunge la acest stil ușor de recunoscut și unic, cele două fondatoare au trebuit să schimbe jocul în materie de design pentru a se deosebi de restul crea-torilor de pe piață. Cum au reușit? În esență, și-au creat propriul material. Dar pentru asta au avut nevoie de zeci de ore de muncă și de vreo opt luni de teste.

Ele își doreau, în momentul în care au lansat brand-ul, să spargă tiparele: voiau o colecție inspirată de corali. Văzând că nu găsesc la furnizori materialele de care au nevoie, au decis să inoveze și să-și creeze propriul material, un trademark al brand-ului. Au testat vreme de opt luni, făcând totul manual. Își amintesc și acum cum au lucrat la un bust vreme de patruzeci de ore pentru a-l definitiva așa cum și-l imaginau în schițe. Însă, pe lângă faptul că procesul era unul îndelungat, costul de producție, și implicit de vânzare, era mult prea mare.

„Arăta splendid, dar nu era ușor de monetizat pentru că ajungeai la un cost de vânza-re foarte mare care nu putea fi suportat pe piața pe care noi vindeam atunci”, afirmă Elena, recunoscând că în acele luni au fost tentate, aproape în fiecare zi, să renunțe.

Au perseverat și așa au ajuns să dezvolte o tehnică în zece pași pe care Elena spune că trebuie să îi urmeze cu religiozitate pentru a ajunge să creeze aceste broderii care fac parte din identitatea brand-ului.

Unul dintre beneficiile acestei inovații în broderie este că tinerele oferă clientelor brand-ului couture Alina Cernătescu peste două sute de tonuri și nuanțe de broderii din care pot alege — aspect foarte important când vrei să achiziționezi o rochie ma-de-to-measure pe care să ți-o personalizezi la nivel de culoare.

Aspirația și etapele creației

Pentru fiecare colecție la care lucrează, Alina desenează aproximativ optzeci de schi-țe, iar „modelele cele mai bune apar abia spre final”, după cum spune ea amuzată. Doar treizeci dintre acestea ajung să intre efectiv în faza de producție.

„Ne-am dat seama că trebuie să fie un echilibru între ceea ce vor clientele și ceea ce vrem noi. Moda e ceva aspirațional, nu e ceva ce conștientizezi. Facem analiză la fiecare colecție, ce a mers, ce nu, ce modele sunt mai dorite”, adaugă Elena. Ast-fel, după cum precizează ea, în prima ședintă de creație au foarte puţine criterii în ceea ce privește modelele pe care le vor crea. „Criteriile sunt următoarele: modelele trebuie să fie în linia brand-ului, adică să aibă acea eleganță senzuală, elemente de drapaje și broderii, care sunt semnătura noastră și să se încadreze în colecțiile Eve-ningwear și Cocktail”.

La a doua ședință, încep să vorbească despre conformațiile femeilor, dacă au prea multe rochii mulate versus rochii vaporoase, „pentru că știm ce se cere”, să nu aibă un cost de producție prea mare sau să nu existe prea multe rochii asemănătoare.

„În faza trei, ne uităm foarte atent la a echilibra colecția în termeni de culori, materi-ale, croieli, și avem în vedere să folosim best-seller-uri din spate, adică elemente ale unor articole care s-au vândut foarte bine în trecut”, explică Elena Cernătescu.

Cum poți face business din modă?

Alina Cernătescu nu este un business de modă obişnuit. Fondatoarele s-au dovedit #GAMECHANGERS și în ceea ce privește organizarea afacerii pentru a reuși să o transforme într-una profitabilă.

„E nevoie ca tu, designerul, să-ți gândești fluxul de producție în așa fel încât totul să se întâmple cât mai rapid. În momentul în care ai întârzieri, pierzi bani. Dacă nu poți să ajungi din punctul A în punctul B, respectiv de la schiță să ajungi să îți vinzi rochia, și sunt foarte mulți pași până acolo, atunci la fiecare pas pierzi bani”.

Alina și Elena au ajuns să aibă două ateliere proprii, dintre care unul este chiar în showroom-ul din București, iar celălalt este în Vâlcea. Toată partea de cusut manual este realizată în aceste ateliere. Care este diferența dintre a lucra cu ateliere mai mici versus o fabrică? „Atelierele mici lucrează cu oameni care îți fac produsul cap-coadă, în general”, explică Elena.

„Dacă vrei să te dezvolți, la un moment dat, nu mai poți să eviți să lucrezi cu o fabri-că sau să deschizi propria fabrică. E doar o chestie de dimensiune de business. În fabrică, pe operațiuni ești mult mai eficient. Dar asta înseamnă că trebuie să ai și volume ca să ții oamenii ocupați tot timpul”, spune Elena, precizând că momentan business-ul rămâne în faza externalizării spre alte ateliere, varianta de a lansa propria fabrică fiind una pe care o vor lua în considerare în viitor.

Elena spune că în acest moment business-ul se află într-o perioadă de internațio-nalizare. „Am livrat de-a lungul timpului rochii fără probă, care s-au potrivit perfect măsurilor clientelor. Avem un tutorial video care îți arată cum să te măsori și lucrăm în acest moment la un parteneriat cu o aplicație care înlocuiește centimetrul. Încercăm să o alegem pe cea care se va dezvolta cel mai repede și care oferă posibilitatea de integrare cea mai rapidă și mai simplă”, mai spune Elena.

Astfel, dacă în acest moment proporția vânzărilor în afara României versus cea a vânzărilor la nivel local este de 30%-70%, tinerele vor ca în următoarea perioadă

să ajungă la un raport de 50%-50%. Dorința lor de a se axa mai mult pe exporturi vine și din faptul că la nivel local, după cum calculează Elena, mai au un potențial de creștere de cel mult 30%.

Fashion Business School

În acest moment, Elena și Alina Cernătescu au pus la punct toate procesele de business pentru a avea o afacere de succes, deși drumul nu a fost deloc simplu, producția de fashion nefiind tocmai simplă, iar modelele de afaceri pentru această industrie negăsindu-se peste tot.

„Atât eu, cât și Alina, ne-am dorit să aprofundăm zona de fashion business la înce-putul parteneriatului. Eu aveam experiență de nouă ani în advertising & comunicare, iar Alina studiase design vestimentar. Niciuna dintre noi nu era familiarizată cu spe-cificul business-ului de modă care are destul de multe particularități. Eram dispuse să investim câteva mii de euro doar să avem acces la un curs adaptat pieței din Ro-mânia. Din păcate, în 2014 nu exista niciun curs sau școală de Fashion Business la care puteam participa. Puținele cursuri scurte la care am participat promiteau să-ți dea câteva indicii despre acest domeniu, însă descopeream că erau studii de caz pe brand-uri internaționale care erau departe de a putea fi aplicate în România pe un business la început de drum. Mai mult decât atât, ceilalți designeri nu împărtășeau din experiența lor. Practic, nu aveai de unde să înveți”, își amintește Elena.

Așa că, pentru a ajuta noua generație de designeri să scape de zbuciumul prin care au trecut ele, dar și pentru a arăta industriei că e mai bine să existe colaborare între designeri și că este mult mai util să împărtășească experiențele de business decât să stea în spatele ușilor închise, în 2018 au lansat prima ediție a Fashion Business School: primul curs din România predat de un designer care practică business în același timp cu cursanții.

„Este un curs de șase săptămâni care se ține în fiecare marți, predat de mine și de Alina alături de câțiva invitați. Toți cei care predau sunt activi în business-ul de modă sau în business-uri conexe”, spune Elena. Și-a dorit să introducă acest concept de curs predat de practicieni după ce a absolvit un master în Londra, în 2009, la Institute of Direct and Digital Marketing, unde toți profesorii erau practicieni în domeniu.

„Acolo mi-am dat seama cât de aplicate sunt informațiile pe care ni le comunicau și am înțeles că e importantă experiența practică a profesorului. Mai ales că Digital Marketing nu prea ai cum să înveți din cărți: lucrurile se schimbă prea repede pentru a fi scrise și publicate. Și cum digitalul afectează și zona de modă, același lucru e de dorit și la un curs de Fashion Business: să înveți de la oameni care se lovesc de aceleași situații cu care te vei confrunta și tu”, afirmă ea.

În al doilea rând, Fashion Business School este singurul curs care te familiarizează cu toate departamentele unei afaceri în modă. Cursanților li se vorbește despre zece depar-tamente pe care vor fi nevoiți să le gestioneze încă de la începutul business-ului.

Și, în al treilea rând, Fashion Business School este singurul curs unde primești do-cumente interne de lucru și lista de furnizori testați și recomandați de Alina Cernă-tescu. „Am făcut asta tocmai pentru că filozofia noastră de a colabora este cât se

poate de autentică. Am ales inclusiv să organizăm cursul chiar la noi în showroom, unde cursanții pot vedea produsele, pot vizita atelierul și birourile”, adaugă Elena.

Profit reinvestit

Pentru că au primit cereri din toată România, au decis să țină aceste cursuri și online. Lucrează la dezvoltarea unei platforme digitale care să pună la dispoziția cursanților aceste cunoștințe, o investiție de circa 30 000 de euro. În plus, odată lansată platfor-ma de e-learning, cursanții vor putea alege modulele care îi interesează.

Cursurile online sunt un segment de business despre care Elena crede că le-ar putea aduce venituri de cel puțin 50 000 de euro în primul an, cu potențial de a crește la circa 100 000 de euro anual. Mai ales că-și doresc să iasă cu aceste cursuri și către designerii la început de drum din Bulgaria sau Serbia.

Provocarea

Pentru a ajunge aici au trecut prin multe provocări și momente dificile. După cum își amintește Elena, în primii ani provocarea era să-ți dai seama, ca designer, care sunt modelele care prind pe piață.

O altă provocare vine după ce, în sfârșit, ai nimerit colecția și produsele tale sunt extrem de dorite. Ce faci când descoperi că nu ai suficient de multe puncte de vân-zare? Începi să faci parteneriate cu magazine care pot să-ți vândă colecțiile. Și începi să te bazezi pe magazinul online.

Mai grav este când hainele tale zboară de pe rafturi, iar tu nu poți produce la fel de repede pe cât ar dori clienții și buyerii. Însă, pentru că este un business sezonier, nu poți totuși angaja încă zeci de persoane. Riști să nu ai ce să le dai de muncă în perioadele care nu sunt de vârf. Atunci alegi să lucrezi cu ateliere partenere, pe care să le activezi în aceste vârfuri.

În showroom-ul lor cu rochii diafane, Alina și Elena continuă să creeze modele care inspiră femeile să-și dezvăluie senzualitatea într-o manieră elegantă. Basmul lor con-tinuă cu fiecare piesă pe care o schițează, o realizează și care poate ajunge, într-o bună zi, să fie o moștenire prețioasă.

Dozele de inspirație:

Antreprenorul român preferat/motivul:Elena: Dragoș și Adrian Pavăl, cofondatorii Dedeman: pentru modalitatea prin care au creat și au crescut brand-ul.Alina: Marius Ștefan și Dan Ștefan, cofondatorii Autonom Rent-a-car: pentru filozofia de învățare continuă pe care o promovează în companie și în afara acesteia.Cartea preferată/motivul:Alina: „Memoriile unei gheișe”, pentru că m-a ajutat să înțeleg că femeia poate să fie o operă de artă în mișcare.Materia preferată în școală/motivul:Alina: Psihologia. Pentru că am învățat să privesc lumea cu alți ochi, să privesc oa-menii mai atent și să fac legături între comportamente, motivații și temperamente.

1. Lansează lucruri imperfecte la timp, decât perfecte cu întârziere!

2. Nu-ți reproșa nimic!

3. Gestionează problemele când apar, nu te stresa în avans!

4. Visează și muncește cu pasiune!

5. Deleagă!

6. Permite-ți din când în când să lași mai încet turația motoarelor!

7. Eșecul nu este capătul drumului.

șApte lecții de #GAmechAnGer

scAneAză qrcode-ul pentru A AscultA povesteA Alinei cernătescu spusă în emisiuneA #GAmechAnGer, reAlizAtă de sorin bAdeA lA rAdio GuerrillA

un GeoloG cAre A lucrAt în industriA pAriurilor sportive A schimbAt jocul și A pAriAt că românii vor scutere electrice.

electric is better

GeoloGul cAre schimbĂ reGulile în piAțA scuterelor ElEctricE

A terminat Facultatea de Geologie, a încercat un business în domeniul în care a stu-diat, a lucrat pentru câteva startup-uri de pariuri sportive, iar acum vrea să schimbe modul în care ne deplasăm prin oraș, indiferent dacă stăm la casă sau la bloc.

Acesta este parcursul profesional al lui Dan Bondoc, fondatorul Electric is Better. Ar putea părea că nimic din tot ce a făcut până acum nu are legătură cu afacerea pe care o deține și cu experiența sa de antreprenor, însă exact experiențele anterioare l-au condus spre acest business și l-au făcut să-și dorească să schimbe regulile jocului.

„Deşi am absolvit facultatea de Geologie, am lucrat în domeniul proiectării, unde m-am izbit de zidul „dinozaurilor”, iar apoi am fost angajat în domeniul pariurilor sportive la mai multe startup-uri. Am deschis magazinul de scutere electrice pentru că vreau ca Bucureștiul să se transforme, să devină vesel și primitor în ansamblu, nu doar în Centrul Vechi”, explică Dan, vechi pasionat al mobilității pe două roți.

Electric is Better este o modalitate diferită de a-i încuraja pe oameni să folosească scuterele electrice. În ultimii ani, piaţa scuterelor electrice din România s-a dezvol-tat foarte mult și au apărut numeroase companii care vând sau închiriază astfel de vehicule. Când a lansat business-ul Electric is Better, Dan Bondoc a vrut să rezolve problema pe care posesorii de scutere electrice care locuiesc la bloc o au cu spațiul

pentru încărcarea bateriei. Așa că a căutat cea mai bună opțiune pentru toată lumea. Dan s-a gândit cum ar fi dacă posesorii de scutere electrice n-ar fi nevoiți să-și care scuterul în casă pentru a-l încărca la priză. Cât de mult li s-ar ușura viața? Iar răspun-sul a venit în momentul în care s-a gândit să lanseze un business de scutere electrice ale căror baterii pot fi detașate și încărcate chiar și la prizele obișnuite.

Visul unui business de mobilitate

Chiar dacă afacerea Electric is Better a fost lansată în acest an, Dan a început să cocheteze cu ideea de a avea propria afacere încă de prin 2007, când a deschis o firmă de foraje și studii geotehnice. Nu a fost deloc momentul potrivit, criza financi-ară pândind la ușă.

Trei ani mai târziu, se angaja din nou la o companie de pariuri, domeniu în care a activat până la începutul acestui an.

Însă, chiar și când lucra pentru companii din acest domeniu, a reușit să-și mențină aprins visul de a avea, într-o zi, un business de mobilitate. „În 2016, când am plecat de la un alt start-up în domeniul pariurilor sportive, am vrut să comercializez moto-ciclete second-hand din import. Acum, anticipând o evoluție a pieței, am deschis magazinul electricisbetter.ro”, spune Dan.

Piața de scutere electrice a ajuns în 2018 la nivelul de 17,43 miliarde de dolari, potri-vit Grandview Research. Creșterea s-a intensificat pe măsură ce bateriile au devenit mai bune și mai mici, iar scuterele au căpătat autonomie mai mare.

Fii schimbarea pe care o dorești!

A realizat că poate fi un #GAMECHANGER în business la finalul anului 2018. „Doar dezvoltând ceva pe cont propriu îmi pot realiza visurile”, spune el cu entuziasm. Așa că lumea pariurilor s-a dus departe, motocicletele second-hand au rămas doar o idee interesantă, dar care poate fi ușor pusă în practică și de ceilalți, iar Dan a hotărât să-și îndrepte atenția către vehiculele în trend: trotinetele electrice, scuterele electri-ce sau alte vehicule de acest tip.

Vizitele peste hotare și dorința de a aduce o schimbare și-n orașul în care locuiește au fost printre factorii care l-au impulsionat să comercializeze scutere electrice. „Am văzut orașe ca Barcelona și Amsterdam, unde lumea nu era încrâncenată, traficul era lejer indiferent de oră, și am avut speranța că și Bucureștiul poate să evolueze așa”, spune Dan.

Așa că, în luna octombrie a anului trecut, a cumpărat domeniul electricisbetter.ro, a investit, din banii familiei, 25 000 euro pentru achiziția scuterelor, producţia materi-alelor promoționale, chirie și salarii, iar din martie 2019 „a aprins focul”, după cum povestește el, moment în care lucrurile i s-au părut mai simple, iar piața ceva mai pregătită pentru ceea ce are el de oferit.

„Noi suntem cinci în casă - soția, cei trei copii și cu mine. Avem deja trei biciclete pe balcon și încă două în spălătoria blocului, iar casa nu mai permite depozitarea, chiar și pe timpul nopții, a altor obiecte”, spune Dan zâmbind.

S-a gândit că mai sunt și alte persoane în situația lui, care își doresc să circule ecolo-gic, elegant, ieftin și relativ sigur, dar care nu mai au loc să depoziteze nimic pe bal-con. „Atunci ideea de a încărca doar bateria în casă mi s-a părut genială”, povestește el despre motivația din spatele lansării afacerii Electric is Better.

Beneficii suplimentare pentru clienți

Dan le oferă clienților și câteva beneficii suplimentare, precum posibilitatea de a testa scuterele înainte de cumpărare, ajutorul pentru înmatricularea vehiculelor, ser-vice-ul sau consultanța la achiziție. Aceste beneficii l-au ajutat să-şi extindă grupul de clienți-țintă.

Așa că, dacă inițial își propusese ca prin serviciile business-ului său să se adreseze tinerilor de la optsprezece la treizeci și cinci de ani, grupul de clienți s-a lărgit consi-derabil. „Pot să fiu sigur că mă adresez cu precădere persoanelor între douăzeci și opt și șaizeci și cinci de ani, care au realizat că pentru a schimba lumea e necesar, în primul rând, să se schimbe ei înșiși”, afirmă proprietarul Electric is Better.

Așteptări temperate

Lucrurile nu merg întotdeauna șnur. Printre provocările cu care s-a confruntat în aceste luni se numără concurența, dar și „obişnuinţa bucureştenilor de a petrece o oră în trafic pentru a parcurge doar zece kilometri”.

Însă tot concurența, adică firmele care au adus la noi trotinetele electrice pe care le poți închiria, ar putea fi cea care l-ar putea ajuta să aibă profit începând chiar de anul viitor.

„În 2020, după ce se va reglementa, așa cum este posibil, circulația pe mijloace electrice de transport pe două și trei roți, voi dubla numărul de scutere vândute lunar. Practic, în 2020 aștept profitul”, spune Dan cu încredere în planul său de a extinde numărul de ma-gazine în mai multe orașe din țară prin investirea a încă 20 000 de euro.

Și-a dorit acest lucru încă de la început, însă și-a dat seama că business-ul ar crește mult mai bine dacă și-ar tempera așteptările.

„La început am vrut să deschid câte un magazin în fiecare oraș al țării, acolo unde am deja legături cu foștii colegi din pariurile sportive, dar, cum nu am atins profit decât în câteva luni, am amânat dezvoltarea pentru momentul în care piața va fi mai pregătită”, declară Dan.

Deja a fost nevoit să facă niște mici modificări. „În primul rând, am renunțat la maga-zinul de pe Mihai Bravu, apoi am renunțat la salariat și, nu în ultimul rând, am dedicat mai mult timp acestei afaceri”, detaliază el.

Și, odată ce și-a propus să se ocupe mai mult de business, s-a asigurat că pe lista sa de priorități va fi și lărgirea ofertei cu cât mai multe modele de vehicule oferite spre testare doritorilor, precum și asigurarea mentenanței și prelungirea vieții bateriilor.

„Pe termen lung este evident că doresc să investesc resurse în mobilitatea urbană, nu neapărat în scutere. În curând, o să fie mult mai ușor să ne deplasăm aerian așa cum se practică deja cu dronele”, vorbește Dan despre viziunea sa de viitor.

Dozele de inspirație:

Antreprenorul român preferat/motivulSacha Dragic (Superbet), pentru că nu a renunțat niciodată la visul său.

Antreprenorul străin preferat/motivulRobert Kiyosaki, pentru că m-a învățat cum se gestionează banii într-o gospodărie.

Cartea preferată/motivul„Dune” de Frank Herbert pentru că am descoperit cât poți face cu mintea dacă te antrenezi.

Materia preferată în școală/motivulMatematica, pentru că până la un anumit nivel a fost logică și plăcută.

cinci lecții de GAmechAnGer

1. Nu te crampona doar de o idee!

2. Analizează afacerea după trei, patru luni și vezi ce schimbări trebuie să faci pentru ca lucrurile să aibă o evoluție pozitivă!

3. Întâlnește-te cât mai mult cu oameni de diferite culturi și cu diferite preocupări pentru a afla ce-şi doresc şi dacă i-ai putea ajuta prin business-ul tău!

4. Ascultă-ți instinctele!

5. Nu renunța niciodată la visul tău!

scAneAză qrcode-ul pentru A AscultA povesteA electric is better spusă în emisiuneA #GAmechAnGer, reAlizAtă de sorin bAdeA lA rAdio GuerrillA

când A venit crizA, mirelA ursu A decis să devină profesor-Antreprenor și să deschidă primul centru de limbA enGleză din româniA cAre le returneAză bAnii cursAnților dAcă nu promoveAză exAmenele.

flyinG colours

centrul de limbA enGlezĂ cAre GArAnteAzĂ proMovArEA ExAMEnElor

A știut dintotdeauna că-și dorește să devină profesor și să educe următoarele gene-rații de tineri. Însă abia în urmă cu aproape zece ani și-a dat seama că vrea să schim-be regulile jocului în ceea ce privește școala românească și să-și transpună pasiunea pentru educație într-un business de profil: centrul de limbă engleză Flying Colours.

Mirela Ursu are patruzeci de ani și tot atâtea cursuri de specializare în educație, fiind și autoare de manuale auxiliare de limba engleză. De altfel, are douăzeci de ani de experiență în educație, ca profesor de limba engleză, și este conectată la tot ce este nou în domeniu prin cursurile în străinătate pe care le urmează cu regularitate. Mire-la a absolvit până acum astfel de cursuri la Oxford, Strasbourg şi Londra.

Când o să fii mare…

„Știi întrebarea aia: ce vrei să te faci când o să fii mare? Profesoară m-am văzut me-reu. Pasiunea pentru engleză însă a început în gimnaziu, datorită profesoarei mele. Ea avea profilul profesorului de engleză ideal: blândă, cu o pronunție superbă, ele-gantă, luminoasă. Nu mi-o amintesc ridicând vocea, ci cel mult încruntându-se”, îmi

povestește Mirela și-i văd fața luminându-se de bucurie de fiecare dată când vorbeș-te despre pasiunea de a preda copiilor, adolescenților, și, de când a devenit antre-prenor, și adulților.

Prima experiență de predare a fost în facultate, acela fiind momentul în care și-a dat seama ce înseamnă, de fapt, să fii în fața altor oameni și nu doar să le vorbești, ci să-i implici, să transmiți energie bună, să te asiguri că te faci înțeles așa cum au ei nevoie. „Ei, asta mi-a luat pământul de sub picioare, și am avut o perioadă de un an în care am zis că eu și teaching-ul nu încăpem în aceeași propoziție. Apoi viața nu m-a mai întrebat, și bine a făcut, pentru că la un an după eram ca peștele în apă printre copii și tineri, și am ales să rămân profesor”, spune Mirela.

Calitate versus cantitate

Mai greu a anticipat trecerea spre postura de antreprenor, însă a fost o alegere pe care i-au indus-o factorii externi de la acea vreme. Și tot greu de anticipat a fost faptul că afacerea îi va ocupa atât de mult timp – este încă și profesor în învățământul de stat —, dar și că se va extinde atât de mult. „Cred că am mers mai repede decât esti-mam eu și mai încet decât s-ar fi așteptat ceilalți. Motivul a fost atenția mea la detalii și faptul că a trebuit să învăț să deleg în cadrul afacerii. Vreau ca fundația acestui business să fie solidă, optez pentru calitate mai degrabă decât pentru cantitate”, povestește ea.

Flying Colours este un proiect pornit în anul în care salariile bugetarilor din învăță-mânt s-au redus cu 25%. „Acela a fost momentul în care m-am întrebat ce aș putea să fac eu diferit”, recunoaște Mirela.

Ce poți face pentru alții?

Tot atunci a dat peste cuvintele lui Kennedy:„Întreabă-te ce poți face tu pentru țară, nu ce poate face țara pentru tine”, iar atunci s-a produs declicul. „Acela a fost momentul în care am schimbat tabla de șah și m-am întrebat din poziția mea ce pot să dau societății, ce pot să fac, în loc să mă plâng că salariul meu este mai mic. Așa a fost debutul meu în antreprenoriat și de atunci mă încăpățânez să rămân un #GAMECHANGER”, spune ea cu mândrie.

Așa că a deschis centrul de cursuri de limba engleză Flying Colours, în care și-a propus de la început ca obiectiv principal să predea cursuri de calitate, şi să nu pună accentul pe cantitate. Însuși numele brand-ului se referă la „examene luate cu brio”.

„Istoria acestei expresii este chiar foarte frumoasă. Vine din vremurile în care luptele se duceau și pe mare, iar corăbiile care se întorceau victorioase arborau un drapel. În engleză, un alt cuvânt pentru flag, drapel, este colours. Deci Flying Colours încor-porează ideea de victorie, de excelență. Și dacă iei un examen with Flying Colours înseamnă c-ai făcut o treabă excelentă”, povestește Mirela cu entuziasm.

Muncă și seriozitate

De ce a ales să lanseze tocmai un centru în care să predea limba engleză? Pentru că, în opinia sa, limba engleză este deja un life skill. După cum spune Mirela, învățarea

limbii engleze nu mai este un moft, este o nevoie, și în câțiva ani ea va deveni nene-gociabilă. Așa că Mirela se consideră responsabilă ca alături de colegii din Flying Colours să pună umărul la o cât mai bună pregătire a românilor pentru viață.

În cadrul centrului, copiii și adolescenții învață limba engleză cu accent foarte mare pe interactivitate și comunicare doar în engleză. Sau, pe scurt, engleza învățată altfel decât la școală. „Mediul și modul de învățare sunt extrem de prietenoase și ne mân-drim cu faptul că toți cursanții pregătiți aici au promovat cu brio examenele Cambrid-ge, IELTS și TOEFL. Practic, succesul este aici garantat, iar rețeta nu e deloc secretă: muncă + seriozitate + dedicare + perseverență”, afirmă Mirela Ursu.

A doua componentă este cea a cursurilor pentru adulți, cursuri de engleză generală sau business desfăşurate atât la sediul centrului, cât și la cel al clienților-companii.

După cum precizează fondatoarea centrului Flying Colours, grupele de studiu sunt organizate în funcție de vârstă și de nivelul de limba engleză pe care îl are fiecare cursant: grupe pentru preșcolari, copii, adolescenți și adulți.

„Suntem partener British Council în pregătirea pentru examenele Cambridge și IELTS și Centrul Oficial de Pregătire și Pretestare pentru examenele Cambridge – recunoscut de Cambridge English”, ține să precizeze cu mândrie Mirela.

Inovație în educație

După cum menționa chiar ea, să știi limba engleză a devenit o necesitate. Aproape că nu mai există loc de muncă sau profesie pe care să poți să o faci fără să știi să comunici în această limbă de circulație internațională. Totodată, limba engleză este predată în toate școlile. În acest context, cum poți să inovezi în predarea limbii en-gleze? Inovația și abordarea proaspătă pornesc surprinzător de simplu. Observând ce au nevoie cursanții și adaptându-te. Pe cât pare de simplu, pe atât de provocator este, în același timp. Asta pentru că, pe de-o parte, e important să fii un mentor care este la curent cu tot ce este nou și, pe de altă parte, să vrei și să poți să te adaptezi în permanență”, explică Mirela.

În viziunea ei, metodele de predare inovatoare presupun ca totul să fie interactiv, dinamic și cu accent pe comunicare mai mult decât pe acuratețe. Totodată, este nevoie să fii conștient și să folosești, ca mentor, teoria inteligențelor multiple, să nu pui accent pe învățarea automată a unor structuri sau cuvinte fără a fi folosite efectiv în context real de viață. „Totul este pe bază de task-uri, cursantul trebuie să știe să folosească în context informația primită, nu doar să o memoreze mecanic”, mențio-nează Mirela, identificând astfel trei moduri prin care centrul pe care l-a fondat este un #GAMECHANGER în sistemul de educație.

100%

În centrul de limba engleză Flying Colours, învățarea limbii engleze este dublată de pregătirea pentru examenele Cambridge încă din clasa a II-a. „Atunci este primul examen de engleză pentru cei mai tineri cursanți ai noștri. Ce ne face cu adevărat speciali este faptul că la Flying Colours promovarea examenelor de engleză Cam-

bridge este de 100%, iar anul acesta a fost al treilea an consecutiv când ne mândrim cu acest procent absolut”, afirmă fondatoarea Flying Colours.

Totodată, Flying Colours este singurul centru de limba engleză din București care s-a angajat să returneze taxa de examen în cazul în care vreun cursant pică un exa-men pentru care s-a pregătit alături de profesorii centrului — un alt pas cu valenţe de #GAMECHANGER.

„A treia promisiune făcută cursanților noștri este că grupele de studiu sunt de maxi-mum zece persoane — un echilibru între dinamism și învățare eficientă. Asta pentru că, potrivit studiilor, în orice grup de lucru mai mare de douăsprezece persoane, învățarea nu mai este la cote maxime”, declară Mirela.

Anul viitor, centrul de predare a limbii engleze Flying Colours aniversează un dece-niu de activitate, timp în care a pregătit sute de tineri. „Nu ne grăbim să ne extindem cu orice preț, având în vedere obiectivul nostru de calitate. Toți banii pe care îi vom investi în continuare ne propunem să provină din profitul obținut și reinvestit”. Adică, în acest moment, circa 180 000 de euro, sumă în care intră și o serie de împrumuturi bancare.

Planurile pentru 2020

Și cum cifrele financiar-contabile din ultimul an de activitate sunt foarte bune, Mirela are planuri mari pentru 2020. „Suntem foarte aproape de capacitatea maximă a nou-lui nostru sediu, cel în care ne-am mutat acum doi ani. Deși este un sediu spațios, se pare că cererea pentru excelență este mare pe piața bucureșteană. Așadar, estimez o creștere a business-ului, iar obiectivele noastre sunt transformarea în centru de excelență, pe de o parte, și consolidarea componentei de engleză corporate pe de altă parte, prin servicii furnizate la sediul clienților”, afirmă ea.

Țelul ei pe termen lung? Să continue să ofere servicii de calitate tinerilor și adulților care aleg să învețe limba engleză în cadrul centrului și să le dea acestora posibilita-tea de a opta pentru excelență în educație.

„Viziunea mea pe termen lung este cât se poate de clară – să devenim centru de ex-celență cu un statut pe măsură și să consolidam componenta de engleză corporate. Nu am în minte să scalez atât de mult business-ul încât să diluez calitatea sau vibe-ul inițial”, explică Mirela Ursu.

De aceea, nici nu se gândește încă la extinderea conceptului Flying Colours și la predarea altor limbi străine, deși este conștientă că este un sistem la modă printre alte afaceri de profil. „Vreau să rămânem nișați doar pe limba engleză ca obiectiv de business”, declară ea.

Cât privește deschiderea altor centre Flying Colours în București sau în alte orașe, Mirela nu exclude această posibilitate pe viitor. „În cei zece ani mi-am dat seama că în anumite momente vin oportunități la care nu m-aș fi gândit inițial”.

Dozele de inspirație:

Antreprenorul român preferat/motivulO urmăresc în ultimul timp cu consecvență și interes pe Andreea Roșca. Simt că aduce exact doza de prospețime și umanitate în business și în viață (cum ea însăși spune), cu care mă identific.

Antreprenorul străin preferat/motivulSimon Sinek — pentru accentul pe care îl pune pe aceeași latură umană în business și revenirea la importanța valorilor care ne conduc în toate deciziile pe care le luăm, mici sau mari.

Cartea preferată/motivul„Start With Why” a lui Simon Sinek și „Siddhartha” a lui Hermann Hesse. Au venit în viața mea la momentul potrivit pentru mine.

Materia preferată în școală/motivulEngleza, desigur – datorită profesoarei mele de limba engleză din gimnaziu. Și ma-tematica – pentru că dezvoltă gândirea logică.

șApte lecții de #GAmechAnGer

1. Să vrei să fii cel mai bun în ceea ce faci!

2. Să vrei să schimbi în bine societatea în care trăiești!

3. Să gândeşti pe termen lung!

4. Să fii onest şi transparent cu clienții!

5. Relaționarea de calitate conduce spre parteneriate veritabile.

6. Să iubești ceea ce faci, domeniul în care activezi!

7. Să pui accent continuu pe dezvoltarea ta personală și a echipei tale!

scAneAză qrcode-ul pentru A AscultA povesteA flyinG colours spusă în emisiuneA #GAmechAnGer, reAlizAtă de sorin bAdeA lA rAdio GuerrillA

Au lucrAt mAi mulți Ani în itAliA și s-Au întors în româniA să fie Antreprenori. vAsile și mAriA juncAnAriu Au reuşit să schimbe piAțA de ArAnjAmente florAle din româniA printr-un produs revoluționAr.

GioiA flowers

cuplul cAre A revoluționAt piAțA ArAnjAmentelor florAlE din roMâniA

Educație pentru elevii care trec toate examenele

„Să am o afacere cu flori? Nici gând! Să încep o afacere? Cu siguranță!”, aşa gândea Vasilea Juncanariu în urmă cu câțiva ani.

Sunt persoane al căror parcurs profesional conduce spre un singur rezultat: antre-prenoriatul. Când au norocul să găsească și partenerul potrivit, piesele din puzzle se așază mult mai ușor la locul lor.

Acesta este exemplul Mariei și al lui Vasile Juncanariu, fondatorii florăriei Gioia Flowers. În cazul lor, piesele din puzzle au picat fix una lângă alta: pasiunea Mariei pentru decorul floral s-a îmbinat perfect cu dorința lui Vasile de a deveni antreprenor.

Cei doi au devenit #GAMECHANGERS în piaţa aranjamentelor florale din România atunci când au decis să înlocuiască componentele toxice, cu impact negativ asupra mediului înconjurător folosite pentru a realiza aranjamentele florale, cu componente ecologice, sustenabile.

„Ne-am dat seama că avem mixul ideal pentru a putea oferi valoare clienților noștri, așa că ne-am pus pe treabă”, povestește Vasile.

Să fii cel mai bun!

Până a ajuns în acest punct, parcursul profesional al lui Vasile nu avea legătură cu piaţa aranjamentelor florale. Este absolvent al Facultăţii de Construcții, a avut joburi în vânzări și product management, iar acum este proprietar de florărie. Însă Vasile consideră că fix acest parcurs l-a adus și pregătit pentru acest moment. „Mereu am crezut că va fi un deza-vantaj faptul că nu am păstrat o linie dreaptă. M-am înșelat. În antreprenoriat, versatilitatea este foarte importantă, pentru că într-un start-up trebuie să poți analiza o varietate mare de informații și să iei decizii competente”, spune el.

Vasile spune că dorința de a fi cel mai bun, fie în postura de voluntar BEST, o orga-nizație studențească, fie ca muncitor pe platformă, în benzinărie, în timpul facultății, sau business development manager pentru Europa de Est în cadrul unei companiii mari, a avut o contribuție importantă la succesul business-ului său.

Lungul drum spre acasă

„Am profitat de fiecare oportunitate, încercând să nu-mi fac planuri elaborate pentru viitor. Viața te ia prin surprindere de cele mai multe ori”, completează Vasile. Vasile și Maria au pornit pe propriul drum în afaceri după ce au lucrat mai mulți ani în Italia. Ce i-a determinat să revină acasă? Au fost mai multe motive la mijloc, precizează Vasile.

„Pe de o parte, tensiunile politice din România m-au motivat să mă întorc acasă pen-tru a-mi aduce contribuţia la un trai mai bun în țara mea. Nu puteam zbura mereu acasă pentru a ieși în piață la proteste și nici nu simțeam că fac diferența postând ceva pe Facebook. În acest contex, am pus bazele unui business care să aibă o amprentă cât mai mică asupra mediului înconjurător și care să contribuie la crearea unui spațiu economic sănătos: un atelier de design floral integru, care aduce valoare clienților și atrage profesioniștii din domeniu”, afirmă el.

În egală măsură, un alt factor decizional a fost dorința de a petrece mai mult timp alături de soție.

„Fiind profesioniști în domenii de activitate diferite, au existat momente când ne întâlneam câte două zile pe săptămână „acasă”: activitatea mea profesională impunea multe călă-torii internaționale, în timp ce soția mea lucra mult în weekend. Am decis să schimbăm acest ritm, iar lansarea unui business propriu ne permite să alegem noi care sunt cele șai-sprezece ore pe zi pe care dorim să le lucrăm”, spune el zâmbind, și adaugă: „Compania în care lucram până de curând a ales să promoveze doar oameni din interior: persoanele cu potențial schimbă poziția o dată la doi, trei ani, firma reușind să loializeze angajații ca urmare a acestei practici. Astfel poți evolua din vânzări în marketing, în project manage-ment şi să ocupi diferite poziții în diferite ţări din Europa sau chiar de pe alte continente. O astfel de abordare te ține mereu în priză, dar nu vine fără sacrificii, iar cel mai mare sacri-ficiu îl face familia: adaptarea la o nouă locație, asimilarea unei alte culturi, învățarea unei limbi străine nu sunt lucruri simple pentru membrii familiei celui care decide să accepte o promovare pe un post în străinătate”.

Un plan de business bazat pe studiul pieței

Deși Maria s-a adaptat foarte ușor în Milano, au decis să schimbe regulile jocului și să profite de alte oportunități, dând curs unei dorinţe mai vechi: dorinţa de a avea un business. Și nu în Italia, ci în România.

Înainte de a se întoarce acasă și a lansa business-ul Gioia Flowers, în 2018, Vasile și Maria Juncanariu au petrecut un an cercetând piața. De altfel, Vasile este ferm convins că în afaceri e necesar să studiezi foarte bine piaţa şi să îţi faci un plan bazat pe rezultatele acestui studiu. În cazul afacerii sale, Gioia Flowers a trecut de la „nice to have” la „we’re doing this” în urma unei analize atente a condițiilor economice din industria floristică din România.

„Am început să cercetăm piața în momentul în care am aderat la programul Diaspora Start-up. Proiectul implică acordarea de fonduri europene persoanelor din Diaspora care-și doresc să se întoarcă acasă și să-și deschidă o afacere. Proiectul a fost un succes, iar profesionalismul și devotamentul organizatorilor ne-au confirmat că pu-tem începe o afacere responsabilă în România”, afirmă fondatorul Gioia Flowers.

Realism și magie

Așa au lansat Gioia Flowers: cu un plan de afaceri realist și cu o cifră de afaceri estimată pe baza analizei făcute în anul de lucru premergător lansării. Și chiar dacă în ceea ce pri-vește rezultatele financiare totale (online și offline) nu au reușit să atingă cifrele pe care le estimau după primii doi ani de activitate, Vasile și Maria se declară foarte mulțumiți de rezultatele obținute în florărie, lucrurile luând avânt mult mai repede decât se așteptau.

„Acesta este și motivul pentru care am decis să călcăm accelerația în această direc-ție. Motivul principal este experiența Mariei de a crea aranjamente florale care sunt adevărate opere de artă. Un client care oferă un buchet Gioia Flowers nu mai oferă şi un alt cadou. Buchetul este suficient. Aranjamentele noastre sunt pur și simplu magice, iar asta se vede cel mai bine în florărie”, spune Vasile.

Bucurie

Numele florăriei este un alint pe care îl folosea mama designerului principal al unui atelier cu care Maria colabora în Milano atunci când i se adresa Mariei. „O striga mereu pe Maria, Gioia (bucurie), pentru că era mereu veselă, caldă și răbdătoare. Mi-am dorit același lucru și pentru business-ul nostru: să aducă fericire oamenilor, să provoace zâmbete, să-i facă să intre cu drag în florărie. Și ne-a ieșit!”, spune Vasile.

Asta nu înseamnă că primul lor an de activitate a fost lipsit de provocări, însă Vasile și-a păstrat calmul, convins că orice antreprenor știe cât de solicitantă este demara-rea unui business nou.

„Dar, așa cum spunea Franklin Delano Roosevelt, o mare liniștită n-a făcut niciodată un marinar priceput. Toate provocările ne-au făcut mai puternici și mai buni”, afirmă el. De exemplu, una dintre cele mai mari provocări cu care s-au confruntat cei doi a fost legată de nivelul extrem de scăzut al vânzărilor din lunile ianuarie și februarie. Acela a fost momentul în care au început să se întrebe dacă și-au făcut bine calcule-le. „Aici răbdarea și consecvența ne-au ajutat să trecem peste. Ne-am propus înainte să începem afacerea să facem asta un an, pentru a confirma ideea, și pe asta ne-am bazat în momentele cele mai grele”, spune cu încredere Vasile.

Planuri și investiții

Pornită cu o investiție de aproximativ 15 000 de euro, bani cu care au plătit chiria pe șase luni, mobilerul și mașina pentru livrări (sumă provenită din banii proprii, întrucât

fondurile europene au venit abia după cinci luni), Gioia Flowers a reușit să atingă o cifră de afaceri de 64 000 euro și un EBITDA de 11.4% în ultimele douăsprezece luni, cu o singură locație, cea din Calea Victoriei 2.

După cum precizează fondatorul florăriei, în ultimele douăsprezece luni au fost comerci-alizate peste 1800 de buchete de flori, care reprezintă aproape 50% din venituri, 25% provenind din vânzarea plantelor în ghiveci. În plus, Vasile și Maria au reușit să atragă investiții de 57 000 de euro din fonduri europene și de la un business angel, bani ce vor fi folosiți pentru a deschide o nouă locație, în cartierul Grozăvești din Capitală.

Planul fondatorilor Gioia Flowers este de a dezvolta afacerea cu încă două locații în 2020, ceea ce înseamnă o investiție de circa 50 000 de euro. De data aceasta, banii vor fi folosiți pentru construcția florăriilor, și nu pentru amenajarea unor spaţii existente, aşa cum s-a întâmplat în cazul primei florării. Iar planul lor ambițios de a încheia anul viitor cu trei florării și cu o cifră de afaceri de 200 000 de euro a convins deja un prim investitor.

Când schimbi regulile jocului

Gioia Flowers este un #GAMECHANGER pentru că mizează și militează pentru sus-tenabilitate în industria florăriilor.

Deşi designul sustenabil este un trend internaţional, Gioia Flowers a fost primul ateli-er din România care a promovat designul cu burete floral biodegradabil, într-un mod asumat. „Buretele floral este un produs chimic în compoziția căruia se găsește for-maldehidă, o substanţa declarată cancerigenă de Agenția Internațională a Cercetării Cancerului. În plus, buretele nu este biodegradabil, ci se descompune în particule foarte mici care ajung în râuri, mări, oceane și pot afecta flora și fauna acvatice. Doar în România se estimează un consum anual de 28 000 de metri cubi de burete. Îi sfă-tuiesc pe floriști să citească fișa tehnică de securitate pentru a se informa, să poarte mănuși și chiar măști, dacă nu au de ales”, avertizează Vasile.

Fondatorul Gioia Flowers povestește despre faptul că unul dintre cei mai mari pro-ducători de burete floral la nivel internaţional a creat de curând un tip de burete eco, biodegradabil în gropile de gunoi deschise. „După multe negocieri cu furnizorii noștri, i-am convins să-l aducă în România și ne bucură să vedem că deja s-a epuizat stocul și că a devenit un produs popular. Nu toate pericolele sunt evitate cu acest nou tip de burete, metoda cea mai sigură rămânând designul pe apă folosind kenzanele (metodă tradițională japoneză de a prinde florile într-un buchet, specifică în ikebana) sau plasa de sârmă”, afirmă Vasile.

Evitarea buretelui floral a fost pentru fondatorii Gioia Flowers doar începutul deciziei de a schimba regulile jocului în industria de floristică.

„Am păstrat aceeași abordare în tot ceea ce facem. Pentru ambalarea florilor folosim doar hârtie FSC imprimată cu cerneală din soia pentru a putea fi reciclată și pentru a fi siguri că nu s-au tăiat copaci ilegal în obținerea acesteia. Livrăm cu bicicleta în București pentru a nu polua aerul și avem grijă de filtrele de particule ale mașinilor cu care livrăm flori la evenimente. Așa înțelegem să contribuim noi la un mod de viaţă sustenabil, ast-fel sîntem #GAMECHANGERS. Și ne bucură nespus că mulți floriști au fost receptivi și practică și ei un stil de business responsabil”, declară Vasile Juncanariu.

Revenind la planurile pe care fondatorii Gioia Flowers le au pentru dezvoltarea afa-cerii, acestea cuprind și extinderea rețelei în sistem de franciză la nivel național. Nu în ultimul rând, Vasile și Maria Juncanariu își doresc să ofere în continuare design de calitate la prețuri accesibile, iar asta se traduce prin încurajarea producătorilor locali, abordarea ecologică și formarea de designeri competenți.

Dozele de inspirație:

Antreprenorul străin preferat/motivulElon Musk – pentru că împinge limitele pentru a crea un produs mai bun. Este cura-jos și nu se dă în lături de la nimic.

Jeff Bezos – admir accentul pe care îl pune pe nevoile clientului și ambiția de a fi cel mai bun din domeniul său.

Cartea preferată/motivul„Inovația ca soluție în afaceri” de Clayton Christensen și Michael Raynor. Pentru că inovația ne-a adus pe noi, oamenii, unde suntem astăzi și inovația va asigura o viață mai bună copiilor noștri.

Materia preferată în școală/motivulMi-au plăcut matematica și fizica. Câteodată, mi-e dor să mai rezolv câte o problemă.

șApte lecții de #GAmechAnGer

1. Cercetează! Petrece oricât de mult timp poți pentru a înțelege piața și nevoile clienților.

2. Inovează! Identifică nevoi neexplorate și găsește cea mai bună soluție pentru a le satisface.

3. Fă ceea ce predici! Mereu.

4. Fii cel mai bun în branșa ta! Dacă nu poți, mergi la training-uri.

5. Fă-te cunoscut! Brand awareness-ul este cel mai important. Folosește orice canal de comunicare disponibil!

6. Nu-ți fie frică să te dezvolți! Dacă ai ajuns în punctul ăsta, ai muncit mult și o meriți.

7. Nu uita cine a contribuit la dezvoltarea ta! Ține-i aproape pe aceşti oameni!

scAneAză qrcode-ul pentru A AscultA povesteA GioiA flowers spusă în emisiuneA #GAmechAnGer, reAlizAtă de sorin bAdeA lA rAdio GuerrillA

luciAn constAntin este cAmpion mondiAl lA pescuit peşti răpitori și, din nevoie proprie, A dezvoltAt un produs unic în lume cAre poAte creA instAntAneu o bArieră de protecție împotrivA Apei cAre se prelinGe pe pArbriz şi poAte preveni Accidentele rutiere.

nAnowet protect

cAMpionul lA pEscuit cArE vreA sĂ sAlveze vieți

În 2017, căpitanul naționalei României la pescuit peşti răpitori era în Rusia în timpul Campionatului Mondial și căuta o soluție ca undița să nu-i mai înghețe în frigurile Estului. A găsit o substanță utilă pe eBay, iar când s-a întors la căldura din țară i-a venit ideea de a lansa business-ul cu șervețelele hidrofobe NanoWet, o idee care l-a transformat în #GAMECHANGER în business-ul românesc.

A câștigat atunci primul loc la Campionatul Mondial de pescuit, iar ideea de busi-ness care i-a venit în timpul campionatului i-a adus şi ea un câştig semnificativ în timp. Lucian şi-a dorit inițial să găsească un produs care să-l ajute să-și protejeze de îngheț lansetele pe care le folosea la pescuit și care să fie, în acelaşi timp, uşor de transportat. Pentru că nu a găsit o soluţie, s-a gândit să creeze el însuşi un produs cu astfel de proprietăţi, adaptabil mai multor nevoi. Aşa a prins contur NanoWet, un business care produce şerveţele umede nanoceramice, ce pot fi folosite inclusiv pentru dezgheţarea şi curăţarea parbrizelor. Lucian şi-a pus în practică ideea alături de Ştefan Şerbănescu, un antreprenor specialist în mar-keting, care are şi el are un business.

Pescuitul

Lucian e pasionat de pescuit din copilărie. Tatăl său era un pasionat pescar în Deltă. Lucian are primele amintiri de la șapte ani, din Delta Dunării, la Portița, unde pescuia știucă la lingură, iar pasiunea sa s-a dezvoltat în 1994, cu o vizită la Uzlina, unde a pescuit știucă din barcă. Abia în 2005 a început însă să practice pescuitul sportiv. În câţiva ani, a ajuns să facă parte din echipa națională de pescuit a României, iar din 2011 participă la Campionatul Național de Pescuit peşti răpitori.

„Țin minte primul moment, o partidă de pescuit cu tatăl meu pe lacul Pustnicul, din apropiere de București. A fost primul pescuit care m-a făcut să-mi dezvolt atenția și răbdarea. Cred că toți avem un refugiu care ne ajută să ne încărcam bateriile. Pentru mine, acest refugiu este pescuitul”.

În 2011, Lucian a fost vicecampion mondial la pescuit în Italia, iar în 2017 a fost cam-pion mondial la campionatul organizat în Rusia. Pe lângă medalii și pasiunea pentru sport, Gyorg (poreclă moștenită după un concurs din Ungaria, deoarece în copilărie toată lumea îl striga George) a venit și cu ideea de a intra în afaceri.

Afacerile

Lucian a intrat în business în 1992. Este director și proprietar al unei firme cu nouă angajați şi spune că afacerea este stabilă și constantă și se bucură că poate face un business care să nu-i consume din timpul petrecut la pescuit. Afacerea sa de bază este în domeniul comunicațiilor: instalează soluții de fibră optică, cablare și soluții pentru centrele de stocare de date.

Nu a lăsat această afacere deoparte pentru NanoWet, dar simte că momentul se apropie. După ce s-a întors din Rusia cu ideea de a crea un șervețel care să transfor-me suprafeţele în unele hidrofobe, s-a apucat să se documenteze și să pună la punct toate aspectele afacerii.

A descoperit un studiu din 1998 al Universității din Michigan care vorbea despre tratamentele hidrofobice asupra parbrizelor auto. Și așa s-a aprins becul inspirației. Conform studiului, astfel de substanțe îmbunătățesc vizibilitatea cu 40%. A consta-tat că în România 10% din decesele anuale sunt cauzate de accidentele auto, iar 20% dintre acestea se întâmplă pe o suprafață udă, potrivit unui studiu realizat de Comisia Europeană. Lucian și-a dat seama că ar putea crea nu doar un produs util pentru şoferii care se confruntă cu probleme de vizibilitate în geamurile laterale și oglinzi, în condiții de ploaie sau ninsoare, ci şi unul cu valenţe sociale. Așa a decis să creeze un produs dedicat automobilelor, abordând o piață uriașă.

Ce rol au aceste şervețele? Îi ajută pe proprietarii de automobile să aplice un trata-ment cu substanţe nanoceramice la domiciliu, fără să mai fie nevoiţi să meargă la service, acolo unde astfel de tratamente sunt foarte costisitoare.

„Eu cred că orice e posibil dacă ești stăruitor, răbdător și determinat. Faptul că această soluție aplicată rapid și ușor, cu un efect imediat, poate salva vieți la volan mă motivează și mai tare”, povestește Lucian Constantin.

„Am căutat soluția chimică perfectă și, pentru că nu am găsit-o, am vorbit cu diverşi producători să facă o astfel de substanţă. Am testat patru luni diferite combinații și am reușit să ajung la o îmbinare de nanoceramică, substanță de întindere și alcool izopropilic ce ajută la evaporarea ușoară”, povestește el. Nano-ceramica este o sub-stanță care poate fi folosită pentru a trata diferite suprafețe astfel încât acestea să se comporte hidrofob, iar apa să alunece de pe ele.

Din Statele Unite în România și înapoi

Lucian a comandat substanța în Statele Unite, iar şerveţelele nanoceramice sunt produse în România, într-o fabrică din judeţul Ilfov. A dezvoltat pe piața locală toată linia necesară pentru a pune șervețelele pe piață: design, ambalaj, promovare, mar-keting. „Aplicațiile sunt multiple. Tratamentul se poate aplica pe orice suprafață din sticlă, metal sau plastic. Inclusiv pe vizorul de la casca moto. Americanii aplică astfel de tratamente pe vapoarele militare, iar austriecii pe antenele de la submarine. Sunt oameni care le folosesc pe oale de gătit, în loc de teflon, iar nanoceramica se aplică chiar și în interiorul ambalajelor de sucuri sau lapte, într-o formă cristalizată special”, explică Lucian versatilitatea acestei substanțe.

A lansat produsul care poate fi cumpărat online pentru suma modică de 9 lei, în condițiile în care rezistența sa este de 3000—5000 de kilometri parcurși. Cu toate acestea, e optimist privind capacitatea de a vinde. Spune că scalarea business-ului este extrem de simplă, trebuie doar să aibă o piață. „Costurile de producție sunt mici, doar costurile de marketing și transport la client sunt mari. Cu cât investiția în marketing crește, cu atât putem ridica mai repede acest produs”, explică Lucian.

Dar are răbdare, lucru pe care l-a învățat în timp ce pescuia peşti răpitori. Spune că a învățat acolo „răbdarea, insistența și perseverența. Cu cât insiști mai mult și cu cât ai răbdare mai mare să prinzi peștele sau ținta în business, cu atât o să se întâmple mai repede și mai bine”.

În acest moment, afacerea NanoWet este într-o creștere constantă de la zi la zi, iar utili-zatorii recomandă produsul şi altor potenţiali clienţi. Dar Lucian știe că mai trebuie să aștepte, să aibă răbdare și perseverență până când se va putea concentra doar pe această afacere și renunța la cea deschisă în 1992. Presimte însă că nu e departe.

„Suntem în discuții pentru o extindere pe piețele din Marea Britanie, Irlanda și Statele Unite. Avem chiar și versiunea în engleză a șervețelului, iar concurență nu pot spune că avem, din păcate”, explică Lucian. E interesant că un antreprenor vede în lipsa concurenței o problemă. Însă Lucian spune că provocarea este să facă produsul său cunoscut în forma actuală, fără să fie nevoit să explice de mai multe ori ce face.

„Dar sunt convins că există mult potențial în țările unde ploaia și umezeala sunt pre-zente zilnic, cum sunt cele trei indicate mai sus” spune el.

Dozele de inspirație

Antreprenorul român preferatIon Țiriac — Pentru gândirea antreprenorială.

Antreprenorul străin preferatElon Musk. Pentru că vede mult mai departe decât pot alții să privească.

Cartea preferată„De ce bărbații se uită la meci și femeile în oglindă”. Pentru că m-a ajutat să înţeleg mai multe lucruri despre relaţiile de cuplu și pentru modul în care mi-a arătat cum sunt, de fapt, oamenii.

Materia preferatăChimia. Pentru că m-au fascinat întotdeauna suprizele care pot apărea când combini substanțe și formule diferite.

șApte lecții de #GAmechAnGer

1. Să nu minți, decât dacă ai o memorie extraordinară! Decât să te concentrezi să memorezi o minciună, mai bine spui adevărul, chiar dacă în anumite cazuri vei avea de suferit.

2. În viață, fă totul cu un gând pozitiv! Ridică-te ușor, fără să accelerezi procesul!

3. Când iei o decizie care implică o terță persoană, pune-te în locul acesteia! Vei conștientiza implicațiile deciziei tale și din perspectiva sa.

4. În sport, interesul propriu trebuie să pălească în favoarea interesului național!

5. Răbdarea și perseverența sunt elementele-cheie în îndeplinirea dorințelor pro-prii. Iar dacă ceva pare că poate fi realizat prea repede sau prea ușor, trebuie să fii foarte atent, de cele mai multe ori nu este în avantajul tău.

6. Nu te mulțumi cu puțin! Puțin ceri, puțin ți se va da! Iar dacă ai o perspectivă, nu te opri la ceea ce vezi, ci privește mai departe.

7. Fii cinstit şi corect! Nimic nu trebuie să te abată de la asta.

scAneAză qrcode-ul pentru A AscultA povesteA nAnowet protect spusă în emisiuneA #GAmechAnGer, reAlizAtă de sorin bAdeA lA rAdio GuerrillA

Antonio iordAn și vAlentin GriGore Au conjuGAt pAsiunile lor pentru AvocAtură și it şi Au creAt un soft inovAtor de Gestiune pentru domeniul juridic.

eAsylAw

soft-ul cAre diGitAlizeAzĂ muncA AvocAților

Antonio Iordan are patruzeci și cinci de ani, iar în ultimii douăzeci a fost avocat în Ba-roul Brăila. Acordă consultanță în drept comercial, reorganizare juridică și falimente, drept civil și drepturi de proprietate. Alături de prietenul său Valentin Grigore, specia-list în IT, a decis să schimbe una dintre cutumele pe care le-a descoperit în avocatură: avocații folosesc foarte mult agenda și pixul. Antonio şi Valentin s-au întrebat cum ar putea să digitalizeze o parte din experiența colegilor de breaslă şi să le facă munca mai uşoară.

Astfel s-a născut EasyLaw, un software de tip CRM (Customer Relationship Mana-ger), care ajută avocații să aibă o agendă personalizată, să gestioneze eficient dosa-rele la care lucrează și să genereze automat contracte. Cele mai importante beneficii aduse de acest software sunt câştigul de timp şi eficientizarea activităţii. EasyLaw e o afacere #GAMECHANGER pentru că, prin intermediul tehnologiei, a schimbat modul în care îşi organizează avocații din România activitatea.

„Pasiunile noastre comune ne-au condus spre ideea dezvoltării unei asemenea apli-cații. Am încercat să inovez pentru ca munca mea să fie mai ușoară”, povestește

Antonio. Se cunoaște cu Valentin de cincisprezece ani, iar fiecare a avut un parcurs de succes în profesia lui. Abia de curând au decis însă să-şi combine competenţele.

Primul lor proiect profesional comun a fost atunci când au început să lucreze la si-te-ul societății de avocatură la care Antonio este partener — A.A. Iordan, Dumitrică & Asociații. Ulterior, au creat o aplicație pentru gestiunea tabloului avocaților și reparti-zarea automată a avocaților din oficiu.

O nevoie proprie, acoperită prin lansarea unui produs

Nici avocatura, nici antreprenoriatul nu au fost o chemare inițială pentru Antonio. După terminarea liceului, a decis să-și ia un an sabatic, cu toate că a trebuit să dez-bată mult cu părinții săi pentru ca aceștia să fie de acord.

Atunci s-a întrebat care va fi viitorul lui academic. „Am ales Dreptul și timp de patru ani am vrut să devin procuror, până când spiritul meu liber a decis că avocatura este singura profesie căreia mă pot dedica într-adevăr”, își amintește el. Așa că au urmat douăzeci de ani de avocatură, profesie cu elemente antreprenoriale.

În afară de faptul că deține participații în câteva societăți comerciale, Antonio nu s-a îndepărtat prea mult de avocatură. Iar EasyLaw a fost o deschidere neașteptată către o altă formă de antreprenoriat.

„Doi ani am dezvoltat aplicația EasyLaw în propriul meu birou de avocatură. Am apreciat mai întâi eu produsul și am vrut să schimbe ceva și pentru ceilalți colegi avocați”, explică Iordan. EasyLaw e un software de tip CRM care le permite avocaţi-lor să înlocuiască agenda de hârtie, soft-urile de colaborare și să urmărească digital evoluția unor contracte sau a unor dosare pe care le au în instanță.

„Munca unui avocat nu se desfăşoară doar în instanță sau în birou. Presupune multe sarcini administrative care țin de îndosariere, agende, gestionare, printare. Algoritmii gândiți preiau din munca avocatului, gestionează baza de date cu clienții și îndrăz-nesc să provoace avocații să înlocuiască agenda clasică cu cea electronică.”

Până în momentul când Antonio s-a gândit să dezvolte un astfel de software, pe piață nu exista un instrument care să răspundă exclusiv nevoilor avocaților. De cele mai multe ori, avocaţii care voiau să folosească tehnologia utilizau produse cu multe funcții de care nu aveau nevoie.

„Mi-am dorit de la început ca produsul să poată fi scos pe piață. Momentul când am decis a fost cel în care am avut gata de testare o primă versiune a aplicației”, spune Antonio. Trecuseră doi ani de teste. S-a asigurat că aplicația web nu are breșe de securitate și a început să dezvolte brand-ul comercial EasyLaw.

O lansare apreciată în toată lumea

Produsul a fost lansat în ianuarie 2019 și rezultatele sunt încurajatoare, spune An-tonio. EasyLaw a fost numită cea mai inovatoare aplicație pentru avocați de către revista „The Times” şi le-a adus celor doi antreprenori şi rezultate financiare bune.

În momentul de față, EasyLaw se adresează atât avocaților, cât și consilierilor juridici — o piață estimată la 25 0000 de profesioniști în România. Planurile lui Antonio și ale

lui Valentin sunt de a adapta aplicația și pentru alte țări. De altfel, participă foarte des la conferințe de tehnologie dedicate avocaturii, pentru a înțelege nevoile avocaţilor din alte țări.

EasyLaw este o aplicaţie disponibilă atât individual, pentru un singur avocat, cât şi pentru o întreagă firmă de avocatură. Antonio și Valentin le oferă avocaţilor posibi-litatea de a testa aplicaţia gratuit, timp de treizeci de zile, înainte de a o achiziţiona.

Dincolo de recomandări, Antonio spune că cele mai multe vânzări se fac online și pe Facebook, dar și la conferințele de profil unde sunt prezenți mereu cu stand. Cu toate acestea, încă au de furcă și luptă cu rezistența profesiei la schimbările aduse de tehnologie.

„Cu toată răspunderea, pot spune că în avocatură, pe cât de liberală este profesia, pe atât de conservatori sunt avocații. Inerția acestora și rezistența față de tehnologie sunt extrem de ridicate. Dar suntem convinși că până și cei mai conservatori avocați vor recunoaște avantajul pe care tehnologia îl aduce în practicarea acestei profesii”, spune Antonio Iordan.

În 2020, EasyLaw vrea să se apropie cât mai mult de avocați, să dezvolte module noi, cum ar fi cele de monitorizare automată a dosarelor, de gestiune financiară și să implementeze noi instrumente uzuale de lucru, precum calculatorul dobânzii legale și calculatorul pentru taxa de timbru.

Dozele de inspirație

Antreprenorul român preferat/motivulAm un avocat preferat, Florentin Țucă, pentru că a reușit în scurt timp să creeze una dintre cele mai de succes firme de avocatură de business.

Antreprenorul străin preferat/motivulBill Gates, datorită capacității imense de muncă dedicată pasiunii sale pentru IT.

Cartea preferată/motivul„Winnetou” de Karl May, pentru că mi-a cultivat spiritul de aventură.

Materia preferată în școalăNu am avut una, pentru că sistemul educațional nu mi-a satisfăcut nevoia de curio-zitate.

șApte lecții de #GAmechAnGer

1. Să-ți construiești încă din copilărie o bază solidă de cultură generală!

2. Să crezi doar după ce cercetezi și să nu accepți soluția fără să cauți argumen-tația sau construcția acesteia!

3. Să fii întotdeauna deschis la sugestii, noutăți, oricât de bizare ți s-ar părea prima oară, și să vezi în orice provocare oportunitatea de a învăța ceva nou!

4. Să nu aplici dublu standard! Se va întoarce mereu împotriva ta într-un fel sau altul.

5. Să înveți să delegi sarcini! Singur nu le poți face pe toate.

6. Să înțelegi și să cunoști până la cel mai mic detaliu munca pe care o faci, căci de acolo vin încrederea, ideile inovatoare și performanța!

7. Să crezi în tine, în ideile tale și să nu le abandonezi la primul impas! Cu o idee poți schimba lumea.

scAneAză qrcode-ul pentru A AscultA povesteA eAsylAw spusă în emisiuneA #GAmechAnGer, reAlizAtă de sorin bAdeA lA rAdio GuerrillA

AlexAndru ciAchir și-A descoperit pAsiuneA pentru it lA râmnicu vâlceA și A dezvoltAt o comunitAte dedicAtă speciAliștilor cAre protejeAză internetul de hAckeri.

hAck the zone

tAbĂrA de AntrenAment pEntru HAckEri Etici

Alexandru Ciachir și-a descoperit pasiunea pentru IT în sălile de internet-café din Râmnicu Vâlcea, oraș supranumit cuibul hacking-ului din întreaga lume, acolo unde s-au născut fenomene mondiale periculoase pentru internet. În timp, a devenit fasci-nat de lupta cu atacatorii de pe internet. A lucrat în IT și a organizat în 2019 un eveni-ment conceput aproape ca o tabără de antrenament pentru specialiștii IT și hackerii etici. Pe lângă asta, a construit o platformă prin care vrea să dezvolte o comunitate de apărători ai internetului.

Hack the Zone este proiectul prin care a schimbat regulile jocului în industria IT din România. Competiția Hack the Zone a avut loc în perioada 17-18 octombrie 2019 și a fost concepută ca o provocare pentru specialiștii din industria de securitate online. Participanții au fost puși în fața unor task-uri prin care trebuiau să intre în mintea hackerilor, să înțeleagă cum își construiesc aceștia atacurile și apoi să folosească aceste cunoștințe pentru a contracara atacurile.

De la Vâlcea în IT

Să ne întoarcem însă în sala de calculatoare unde a început pasiunea lui Alexan-dru pentru IT. Avea paisprezece ani când a descoperit această lume și de atunci l-a fascinat încontinuu.

„Au fost foarte multe săli de calculatoare în Râmnicu Vâlcea, iar pasiunea mea pentru gaming, pentru care mă duceam acolo, s-a transformat într-una pentru IT. Eram zi de zi acolo jucându-mă Counter Strike în clasa a V-a. Nu a fost un drum ușor, pentru că nu aveam acces la internet acasă și copiam informații pe dischetă să citesc. Am fost captivat din prima de calculator și pasiunea a prins aripi”, își amintește Alexandru.

La sălile unde se ducea era fascinat de băieții mai mari care renunțaseră la Counter Strike și făceau tot felul de lucruri misterioase. Hacking-ul era la început, unii erau mai pricepuți, iar alții doar se prefăceau. „Îmi plăcea să privesc alți oameni care scriau într-o fereastră neagră multe comenzi pe care nu le înțelegeam”, spune Ciachir.

Și tot acolo a dat de hacking, deși nu știa foarte bine ce era. Vedea la băieții mai mari cum făceau programe prin care puteau să controleze mai bine propriul acces la rețeaua de conversație a acelor timpuri — mIRC. Pentru generația lui Alexandru, pe mIRC s-au dezvoltat numeroase lucruri, de la povești de dragoste până la comunități întregi de pasionați de IT. Alexandru îi privea pe baieții care îi spuneau că „sparg servere”. A fost curios și a căutat informații despre aceste lucruri. Le-a luat cu el pe dischetă acasă și a descoperit că în lumea internetului, ca peste tot de altfel, există mai multe moduri de a face lucrurile.

Hacking-ul, așa cum îl știm noi, este acea activitate prin care o persoană sparge servere, creează mail-uri false și încearcă să fure informații cu caracter personal sau să blocheze accesul utilizatorilor la anumite site-uri. Hackerii au devenit din ce în ce mai sofisticați în ultimii ani, iar industria se luptă în continuare cu daunele pe care aceștia le cauzează atât utilizatorilor individuali, cât și instituțiilor. Pe măsură ce industria de securitate a crescut, s-a dezvoltat și o legiune de cavaleri albi ai internetului, hackerii etici, care încearcă să înțeleagă comportamentul atacatorilor, să-l reproducă într-un mediu controlat (ca și cum te-ai antrena într-un poligon de tragere) și apoi să răspundă prin soluții.

După ce a terminat liceul în Vâlcea, în 2008, Alexandru a urmat Universitatea din Pitești, unde a studiat matematică și informatică pentru a-și putea urma pasiunea. Din 2011, lucrează în IT și a ajuns să-și îndeplinească visul. Anul acesta a încheiat un job pe care îl avea de doi ani ca responsabil de securitatea sistemelor informatice la o firmă din București și a pus bazele Hack the Zone, singurul eveniment din Europa care oferă o platformă pentru dezvoltarea soluțiilor de contracarare a atacurilor hac-kerilor și, totodată, proiectul prin care a devenit #GAMECHANGER în industria IT.

Hack the Zone — antrenamentul cu gloanțe oarbe

Hack the Zone a apărut din nevoia lui Alexandru de a pune în aplicare cunoștințele sale de hacking etic în timp real. „Voiam să avem situații reale, nu am vrut să mai partici-păm la exerciții făcute prin intermediul serverelor la distanță. Noi am adus scenariul mai aproape de oameni, unde intervin problemele din viața reală, de la trafic, emoții, vreme, echipamente, timpul limitat și atenția distributivă”, explică Alexandru Ciachir.

Evenimentul poate fi comparat ușor cu o tabără de antrenament pentru militari, căci pe internet atacatorii și hackerii etici sunt într-un război permanent. Iar pentru a-i antrena cât mai bine pe hackerii etici, Alexandru i-a provocat să facă lucruri noi, ca pe front, dar și să dezbată subiecte IT cu speakeri importanți din industrie.

Cum arată o provocare pentru IT-iști? De exemplu, prima pe care a testat-o online a fost să pună participanții să descarce un fișier protejat de parolă, dar și un fișier text. În acel document găseau coordonatele GPS ale unui loc din București, unde parola fișierului descărcat era codată în Braille.

Ca într-un adevărat roman de Dan Brown, hackerii etici ajungeau la un nou fișier text, care ascundea însă o nouă arhivă cu două imagini. Folosind cunoștințe de crip-tografie și mașini virtuale, hackerii au reușit să descopere în codul fiecărei imagini rezultatul provocării scris în codul binar. Astfel de provocări au fost și la evenimentul Hack the Zone, provocări gândite ca și cum ar fi fost create de hackeri.

De ce? Pentru că specialiștii online se luptă de mult cu problemele provocate de hackeri, iar pentru a reuși să descopere mai rapid sursa unui atac, aceștia trebuie să gândească la fel ca băieții răi.

„Am captat atenția tuturor participanților prin speakerii invitați, dar și prin provocările explicate pas cu pas de echipa tehnică. Am reușit să dezvoltăm o varietate de tehnologii. Participanții au fost nevoiți să atace un website, să aplice tehnici de Social Engineering (adică să convingă oamenii să facă ceva prin tehnici de manipulare), să obțină acces pe anumite telefoane, să decripteze un mesaj de la Stația Spațială Internațională, să deco-deze fișiere sau să facă analogii între indicii și acțiuni”, povestește Alexandru.

Spune că este un #GAMECHANGER împreună cu echipa sa și pentru că le permite participanților să execute și să lanseze un atac cibernetic simulat, oferind și elementul surpriză, în care participanții nu știu dacă sunt destul de buni să ducă scenariile până la capăt. „Prin acest proiect unic în Europa, strângem cei mai talentați hackeri etici. Avem misiunea de a ajuta comunitatea și facem acest lucru prin provocările pe care le lansăm, care contribuie la formarea specialiștilor în industrie”, explică Ciachir. De altfel, deși hackerii atacă în fiecare secundă servere din întreaga lume, în industrie două din trei posturi de hacker etic sunt neocupate din cauza lipsei specialiștilor.

Viitorul este periclitat de atacatorii cibernetici

Pe vremuri, hackerii blocau un calculator, iar dacă te pricepeai un pic reinstalai siste-mul de operare și totul era în regulă. Dar, între timp, atacurile au devenit mai sofistica-te. Hack erii pot să folosească mail-uri de phishing, care simulează instituții legitime pentru a-i determina pe utilizatorii de internet să acceseze un link. Ulterior, blochează calculatorul și criptează datele. Pentru a putea accesa datele din nou, victimele ata-curilor trebuie să plătească o recompensă, însă există și cazuri mai complexe, în care nici măcar recompensa nu mai este suficientă. Și, deși companiile de securitate IT dezvoltă soluții rapid, hackerii sunt din ce în ce mai inventivi. În ultimii ani, au fost afectate multe instituții de stat, dar și companii mari, pentru că o persoană din interi-or a dat click pe un link periculos.

La nivel mondial, în 2019, atacurile de tip ransomware, adică cele care criptează datele și cer recompensă, au ajuns să coste, numai în Statele Unite, 11,5 miliarde de dolari. Aceas-

ta este suma plătită către hackeri de cei care au vrut să-și recupereze datele, conform companiei de securitate informatică SonicWall, cu birouri și la București.

În plus, atacurile nu vizează doar persoanele fizice și instituțiile, ci au ajuns să func-ționeze ca armă de război între națiuni. În 2017, virusul WannaCry a afectat sute de mii de calculatoare în câteva ore: a blocat activitatea spitalelor, a instituțiilor guverna-mentale, a companiilor feroviare și a firmelor private. Ulterior, s-a descoperit că viru-sul era un instrument folosit de agenția americană NSA, dar fusese furat de hackerii nord-coreeni și „eliberat din captivitate”.

„Poate fi considerat fix ca o joacă de-a șoarecele și pisica. Evident, șoarecele devine din ce în ce mai inventiv. Atacatorii vor fi în permanență cu un pas înaintea tuturor. Lupta nu este egală niciodată, dar va fi permanentă”, spune Alexandru Ciachir. El adaugă că 90% din firmele mici și mijlocii nu sunt pregătite pentru atacurile informatice.

După ce a adus două sute de oameni la Hack the Zone în capitală și lucrează la crearea unei comunități online, Alexandru Ciachir și echipa pregătesc deja a doua ediție Hack the Zone, unde vor lansa noi provocări și vor atrage la București cât mai mulți hackeri etici.

Doze de Inspirație

Antreprenor român: Irimia Șuleapă, Director general la DEV51

Cartea preferată: „Alchimistul” de Paolo Coelho

Materia preferată în școală: Informatica

șApte lecții de #GAmechAnGer

1. Oricât de ciudată sau grea este situația, nu te opri, mergi mai departe!

2. Multe persoane au spus că este greu să reușești cu un proiect nou și că ai nevoie de zeci de lucruri. Nu te lăsa influențat negativ sau demoralizat de pesi-mismul altora!

3. Este greu să începi o carieră în IT pentru că nu toți avem un sistem clar și efi-cient de a învăța. Am înțeles târziu că aceasta era problema mea, m-am adaptat și am început să învăț eficient.

4. Orice decizie pe care o luăm trebuie asumată până la capăt, indiferent de cât de mult am putea pierde.

5. Poartă-te la fel de bine cu toate persoanele, indiferent ce profesie sau nivel social au!

6. De fiecare dată când zici că nu mai poți, mai poți încă puțin.

7. Există riscul să pierzi, să dai greș sau să eșuezi cu un proiect. Câtă vreme nu încerci, nu vei ști cu adevărat răspunsul.

scAneAză qrcode-ul pentru A AscultA povesteA hAck the zone spusă în emisiuneA #GAmechAnGer, reAlizAtă de sorin bAdeA lA rAdio GuerrillA

luizA olteAnu și-A trAnsformAt bloGul de stil într-o AfAcere și A renunțAt lA job-ul într-o corporAție pentru A le învățA pe românce să se îmbrAce mAi bine

rebrAnd yourself

coAcH-ul dE stil vEstiMEntAr

Luiza Olteanu este astăzi consultant de stil vestimentar, „arhitectul” garderobei fe-meilor care vor să fie în pas cu moda și să învețe să se îmbrace mai bine. A pornit cu blogul Rebrand Yourself și cu o serie de colaborări cu revistele pentru femei, dar și-a dat seama că în spatele acestei idei există potențial de business. Ulterior, a renunțat complet la jobul din corporație și oferă acum asistență celor care vor să învețe să-și reorganizeze cu totul garderoba, fie că este vorba despre haine purtate în mediul profesional, fie de haine purtate în context personal.

Luiza Olteanu este un #GAMECHANGER pentru că a avut curajul să dezvolte o nișă de business despre care se știu foarte puține lucruri în acest moment în România: style coaching-ul. De asemenea, Luiza este un #GAMECHANGER pentru că a creat prima afacere integrată de consultanţă de imagine în business din România care acoperă nevoile clienților pe mai multe paliere, de la coaching de stil pentru gardero-ba business, până la consultanţă pentru reamenajarea biroului.

Dar începuturile sale au fost departe de antreprenoriat, deși au o legătură cu ceea ce face astăzi, prin faptul că munca sa îi ajută pe oameni să arate și să se simtă mai bine. A urmat două facultăți: Științe Politice în limba franceză și Sociologie și

Asistență Socială. Dezamăgită însă de faptul că profesorii avantajau elevii din familii mai înstărite, a preferat ca în facultate să se educe pe sine — după cum chiar ea spune —, ascultând Radio Guerrilla, participând la seminarii în Cișmigiu și mergând la teatru. „A fost momentul în care am decis că investiția cea mai bună este în mine”, povestește Luiza Olteanu.

Pentru că-și dorea să ajute, Luiza a început să lucreze ca voluntar pentru Fundația Noi Orizonturi și a condus proiecte implementate în mai multe licee din București. Dar pentru că-și dorea și o experiență profesională într-o corporație, s-a angajat și a continuat să se autoeduce. A urmat un master în Educația Adulților la Universitatea București, dar criza financiară a obligat-o să renunțe o perioadă la visul de a face performanță în educație și a dus-o în industria farmaceutică, domeniu în care a lucrat timp de șapte ani.

Toate aceste experiențe profesionale au ajutat-o să capete experiență și structură. În plus, a învățat ce înseamnă vânzările, cum să lucreze în echipă, cum să negocieze. Pe lângă muncă, a descoperit că îi place foarte mult moda și, în timp, și-a dat seama că pasiunea sa pentru vestimentație se poate transforma într-un business.

De la un blog la o afacere

Totul a început, în 2014, cu un blog. „Am scris pentru reviste online pentru femei, dar am renunțat la colaborări și am început blogul fiindcă urmăream să las ceva în urmă și să schimb în bine viețile oamenilor. Pe 1 ianuarie 2014, m-am trezit după mult prea puține ore de somn, am fost inspirată, am dat numele și am conceput prima variantă a ceea ce avea să devină conceptul Rebrand Yourself”, își amintește Luiza.

A scris trei ore încontinuu un concept pentru blogul său, până a terminat paginile din agenda de lângă pat. Și-o amintește și astăzi. O agendă mică, având pe copertă o reproducere după Salvador Dali. Pe 9 februarie, de ziua ei, avea deja primul articol pe blog. Inițial a fost un jurnal online care să o ajute cu tranziția pe care o simțea deja în interiorul ei. Era din ce în ce mai decuplată de la jobul de corporație și voia mai mult. A ajutat-o și faptul că blogul devenea mai popular. De la a scrie despre stil a ajuns să ofere sfaturi în viața reală.

„Am multe prietene care au născut în perioada 2014–2017. Toate voiau să arate cel puțin la fel de bine ca mămici, dar mai ales când se întorceau la job. Așa că ele au fost prototipul meu. Am testat cu ele tot ce mi-a trecut prin minte, lor le-a plăcut și m-au recomandat pe grupurile de mame de pe Facebook, iar în calea mamelor de acolo nu te poți pune”, își amintește amuzată Luiza.

A ajuns astfel și la prima clientă care a plătit-o pentru consultanță, o cunoștință a unei colege de la cursurile de design pe care le făcea în acea perioadă. „Dacă oamenii îmi oferă credit pentru consultanță vestimentară, sunt datoare față de mine să fac asta”, și-a spus atunci Luiza Olteanu.

Trecerea spre un business full-time a fost dificilă. Luiza și-a lansat blog-ul în 2014, dar a renunțat la munca în corporație abia la începutul verii lui 2019, odată cu dez-voltarea business-ului de consultanță de stil. „Mi-am dat seama că mediul corporate nu mi se mai potrivește. Aveam și cliente pe care le refuzam pentru că aveam un job

de doisprezece, paisprezece ore pe zi. Dar am rafinat ideea, conceptul de business și abia așteptam să-l pun în practică”, își amintește Luiza. De la acel blog conturat în prima zi din 2014 pe o agendă cu Salvador Dali, a construit, a scris, a făcut cursuri de design, a citit mii de pagini de istoria modei, antropologie și stil. A studiat apoi formare în coaching de suport și s-a abonat la jurnale de psihologia modei. Iar în vara lui 2019 a luat decizia de a lansa business-ul Rebrand Yourself.

Style Coaching, o profesie nouă

Luiza a dezvoltat pe blog o metodologie care să ajute femeile să se îmbrace mai bine. Acestea vin la Luiza și apoi urmează un proces de analiză a garderobei actuale, își exprimă dorințele legate de ce haine le-ar plăcea să poarte și primesc sugestii pentru o garderobă nouă și potrivită. Nu există un tipar, totul este personalizat.

„Am gândit o metodologie cu procese, programe, etape și evaluări. Varianta cea mai eficientă este un pachet care are două ședințe de style coaching, o analiză croma-tică, o analiză morfologică, identificarea și construirea unui stil personal, curățarea garderobei existente, o listă de shopping ierarhizată pe categorii de prioritate și una, două sau trei ședințe de personal shopping”, explică Luiza, pe scurt, ce înseamnă conceptul Rebrand Yourself. În ultima etapă a procesului, Luiza merge cu clientele la cumpărături pentru a le ajuta să-și construiască o garderobă potrivită. Deși ea este implicată 100% în proces, spune că clientele sunt cele care decid hainele pe care le vor cumpăra. E norocoasă pentru că la ea ajung femeile deja determinate să se apuce de lucru pentru a deveni „prințese contemporane”.

În momentul de față, cel mai popular serviciu individual este ceea ce se numește Clean-ing Wardrobe, adică un fel de audit al dulapului, în timpul căruia Luiza Olteanu analizeză garderoba clientelor. „Are legătură foarte mare cu nivelul de atașament emoțional. Fe-meile au nevoie să se simtă „empowered”, pentru că acum așteaptă un „ok” să treacă la un alt nivel, să-și arate frumusețea, să-și pună corpul în valoare și să fie ele însele. Dar există și o teamă imensă de ridicol, și o tendință majoră de a colecționa obiecte vesti-mentare”, povestește Luiza. Ea are misiunea, complicată, de a face femeile să renunțe la hainele care nu li se potrivesc. Ulterior are loc și ședința de cumpărături.

Prin business-ul său, Luiza face mai mult decât să le ajute pe clientele sale să se îmbrace și să arate mai bine. Ea încearcă să le ajute să scape și de complexe, un alt element care o face #GAMECHANGER în industria în care activează. Fiecare proces începe prin a-și cunoaște clientele, prin stabilirea de obiective. „Există o etapă de aprofundare, cu teste de personalitate, instrumente de autoevaluare a imaginii cor-porale, nivelul de atractivitate, nivelul de stimă de sine sau distorsiunea acesteia. În funcție de punctajele la aceste teste de autoevaluare, procesul se oprește și apare o recomandare de Self Esteem Booster, care înseamnă ședințe de coaching, face to face sau online, pentru reconstrucția stimei de sine”, explică Luiza. Conform Luizei, principalele probleme pe care le au româncele în privința stilului vestimentar sunt faptul că nu se îmbracă potrivit la evenimente, nici chiar atunci când au un cod vesti-mentar de respectat, au garderobe din care lipsesc piesele de bază și nu au produse de bună calitate.

În momentul de față, clientul tipic pentru Rebrand Yourself este femeia educată, cu studii superioare, cu vârsta cuprinsă între 25 și 45 de ani din București sau Ilfov. „Antreprenoare, femei de business, femei din zona managerială și nu numai, care simt nevoia de exprimare creativă, în congruență cu cine sunt. În ultima vreme, vin și viitoare mirese care doresc să aibă o apariție memorabilă la nuntă”, spune Luiza Olteanu.

Deocamdată, Rebrand Yourself are trei, patru cliente pe lună, dar organizează și evenimente pentru companii, de regulă un eveniment la trei luni. „La evenimente pentru companii participă de obicei cincizeci de persoane, iar eu sunt parte dintr-o echipă multidisciplinară de experți în domeniul sănătății şi frumuseţii. Împreună or-ganizăm evenimente de educație”.

Viitorul înseamnă servicii din ce în ce mai complexe

Când a înțeles că stilul vestimentar este doar un element din procesul de dezvoltare personală, Luiza și-a propus să transforme platforma Rebrand Yourself dintr-un blog într-o platformă de vânzări pentru întreg procesul. Ea construiește o comunitate gru-pată în opt categorii de experți.

Va începe prin Rebrand your Body (fitness, nutriție, remodelare corporală și masaj) și va continua cu Rebrand your Face (cosmetică, beauty advising, cosmetice perso-nalizate), Rebrand your Hair (saloane de coafură), Rebrand your Home (designeri de interior și proiectanți), Rebrand Your Smile (stomatologie și sănătate), Rebrand your Career (business coaching, consiliere în carieră, cursuri de storytelling), Rebrand your Mind and Soul (psihoterapie) și Rebrand Yourself Sustainable (consignații de haine purtate, ateliere de pictură și reciclare).

Planul final este ca Luiza Olteanu să dezvolte prima școală acreditată de style coaching din România, în așa fel încît ceea ce face alături de clientele ei să ajun-gă la cât mai multe persoane. Până acum a ajutat sute de femei să se simtă mai încrezătoare, să-și dea restart încrederii și să capete o nouă identitate.

Doza de inspirație

Antreprenorul român preferat/motivul: Andrei Pitiș, Fitbit. Pentru că, înainte de antreprenor și om de business, este om.

Antreprenorul străin preferat/motivul: Elon Musk. Este inspirațional și un #GAMECHANGER la superlativ.

Cartea preferată:„Cele cinci limbaje ale iubirii” de Jaques Salome: mi-a schimbat modul în care relațio-nez cu oamenii pe care îi iubesc și mi-a oferit o nouă perspectivă asupra diversității.

Materia preferată în școală:Anatomia. Mă fascinează modul în care funcționează organismul uman.

șApte lecții de #GAmechAnGer

1. Sunt recunoscătoare pentru ceea ce primesc, pentru tot ce experimentez, pentru ce învăț alături de clientele mele, de partenerii de afaceri și de oamenii din viața mea.

2. Atunci când nu voi mai avea nimic de învățat înseamnă că nu mai respir.

3. Cooperare: un proverb chinezesc spune că dacă vrei să ajungi repede, trebuie să mergi singur, dacă vrei să ajungi departe, trebuie să mergi împreună cu cine-va. De aceea, construiesc o comunitate de experți.

4. Celebrarea succesului: după unsprezece ani de corporație și sute de trai-ning-uri, am realizat cât de motivant e să sărbătoresc succesul, să ofer greutate reușitelor și să îmi urmez pasiunea.

5. Să oferi comunității ceva din ceea ce tu ai!

6. Respect: față de mine, față de oamenii cu care lucrez, indiferent că sunt clienți sau parteneri; pentru planetă, pentru modul în care luăm decizia să cumpărăm, să utilizăm și să renunțăm la produsele vestimentare.

7. Inovație: și tu poți să fii un vizionar și un #GAMECHANGER în domeniul în care lucrezi. Învață, experimentează și caută mereu să devii mai bun!

scAneAză qrcode-ul pentru A AscultA povesteA rebrAnd yourself spusă în emisiuneA #GAmechAnGer, reAlizAtă de sorin bAdeA lA rAdio GuerrillA

GeorGiAn cimpoeru A devenit Antreprenor vânzând scule industriAle, dAr A descoperit, în timp, o nișă neAcoperită pe piAțA din româniA și A decis să o exploAteze. Astăzi, GeorGiAn îi Ajută pe românii pAsionAți de modelism, de confecționAreA obiectelor din lemn sAu metAl să-și pună hobby-ul în prActică. le pune lA dispoziție prin business-ul său, hobby tools, instrumentele de lucru de cAre Au nevoie.

hobby tools / smArt trAde

AntrEprEnorul cArE încurAjeAzĂ hobby-urile și AjutĂ business-urile dyi sĂ funcționeze

Antreprenorul care încurajează hobby-urile și ajută business-urile DYI săfuncționeze

Georgian Cimpoeru a ajuns să ajute oamenii să facă rost de echipamentele de care au nevoie pentru a-și alimenta micile pasiuni. Dacă vrei să faci astăzi un vapor în miniatură, intri pe unul dintre magazinele online ale lui Georgian, unde poți comanda instrumentele de care ai nevoie pentru confecționarea vaporului.

De-a lungul timpului, Hobby Tools a reușit să ajute sute de români să achiziționeze echi-pamentele necesare pentru modelism, pielărie sau confecționarea de obiecte din lemn sau metal. Vrei să faci un vapor mic? Ajungi la Georgian. Vrei să faci un portofel din piele? Tot la el găsești instrumentele necesare pentru confecționarea portofelul.

Diversitatea ca avantaj

Georgian Cimpoeru spune că este #GAMECHANGER și pentru că a încercat să aco-pere o paletă cât mai largă de instrumente care să-i ajute pe români să practice cât mai ușor hobby-urile pe care le au. Business-ul său ajută însă și un întreg ecosistem de mici afaceri și întreprinderi de tip Do It Yourself (DIY) care produc lucruri în România.

„Nimeni în acest domeniu nu a reușit cumularea atâtor branduri de top de furnizori”, spune Cimpoeru.

Dar până la antreprenoriat a avut un parcurs complex. Își amintește că în școală voia să tragă cu pușca. Acesta era visul său, nu avea o altă perspectivă de viitor. Din feri-cire, s-a răzgândit. Primele lui legături cu antreprenoriatul au fost în liceu. „Vindeam colegilor mei gloanțe și tuburi de cartuș recuperate din poligonul militar. Bine, mai făceam bani şi din temele făcute pentru colegi”, râde Cimpoeru. Dar până în 2006 nu s-a apucat de nicio afacere serioasă. După ce a terminat liceul, a încercat de toate. „Am terminat chiar și Facultatea de Actorie la Sibiu. Vânzările însă mi-au îndrumat pașii mai degrabă către ceea ce fac acum”, spune fondatorul Hobby Tools.

Până să ajungă în vânzări a fost paznic de noapte, spălător de mașini, traducător, șofer și cărăuș. Însă doar domeniul vânzarilor i s-a potrivit și l-a îndreptat către un viitor antreprenorial. A început să lucreze ca agent de vânzări în comerțul cu scule și unelte, accesorii și consumabile. A prins gustul, a învățat domeniul și a considerat că este pregătit să deschidă o afacere în 2006.

A observat că sculele industriale se vând, dar anumite domenii nișate nu erau aco-perite de nimeni în România. Practic, nu avea concurență. „Puțini au reușit să trateze serios domeniile acestea, cum este modelismul. Eu am decis să diversific și să închid cercul, astfel încât să existe și coerență în oferta noastră. Am avut grijă să livrăm consumabile și accesorii cu precădere și era foarte important să oferim o gamă cât mai largă de produse”, spune Georgian.

Brand-ul său umbrelă, Smart Trade, oferă de la instrumentele necesare pentru con-fecționarea obiectelor din lemn sau piele, care pot fi comandate pe magazinul online Hobby Tools, până la modele de vapoare ce pot fi comandate pe site-ul navomodelism.ro. Surprinzător însă motorul afacerilor sale e reprezentat de business-ul care susține hobby-urile: Hobby Tools. Asta cu toate că, spune chiar el, nu a avut niciodată timp să aibă un hobby cu adevărat. Deși mai confecționează portofele din piele, pe care le face cadou prietenilor din când în când, Georgian nu investește prea mult timp sau energie în această ocupație. Povestește că la un moment dat a vrut să se apuce de navomodelism, pentru că avea clienți care-i cereau scule și era curios să cunoască și el acest domeniu, dar mărturisește că nu a avut destulă răbdare pentru a aprofunda.

În momentul de față, business-ul Smart Trade vinde exclusiv online, pe magazinele proprii și este prezent pe toate marketplace-urile importante din România.

Prezentul și viitorul sculelor pentru practicarea hobby-urilor

Georgian vrea mereu să învețe și să facă lucrurile mai bine, dar spune că a făcut și destule greșeli în antreprenoriat. „Am grăbit procese, am avut mai puțină răbdare decât trebuia uneori, dar pare că mi-am învățat lecția acum”, explică el.

Dorința lui pentru următorii ani este să se stabilizeze pe piața pe care activează acum și să finalizeze dezvoltarea magazinelor online pe care le administrează pentru a le aduce la nivelul lui 2019, dar și să se extindă pe o nișă pe care o consideră foarte valoroasă. „Vreau să mă duc spre produse românești pe care îmi doresc să le vând online la un nivel de calitate ridicat, prin intermediul magazinelor de tip Made in Ro-mania sau Fabricat.ro”, explică Georgian Cimpoeru.

Dozele de inspirație

Antreprenorul român preferat: Ion Țiriac. A știut să fructifice oportunitățile tranziției către capitalism.

Antreprenorul străin preferat: Elon Musk. Inovator, curajos și încă plin de elan.

Cartea preferată: „Istoria Religiilor” de Mircea Eliade

Materia preferată în școală: Istoria.

șApte lecții de #GAmechAnGer

1. Simplitate în abordare. Simplu înseamnă în primul rând eficient, căile întorto-cheate sunt energofage.

2. Onestitatea conduce spre afaceri pe termen lung și clienți care revin.

3. Curajul începuturilor nu trebuie să fie nebunesc.

4. Diversificarea surselor de venit este crucială.

5. Mișcă-te! Nu sta! Fă ceva! Cere ajutor doar după ce ai făcut tot ce este posibil omenește! Satisfacția este net superioară.

6. Bucură-te de rezultatele tale! Este esențial să-ți acorzi timp și ție, cel care a câştigat dreptul de a se opri și bucura.

7. Fii pentru ceilalți exemplu de eficiență, energie, curaj și omenie!

scAneAză qrcode-ul pentru A AscultA povesteA hobby tools / smArt trAde spusă în emisiuneA #GAmechAnGer, reAlizAtă de sorin bAdeA lA rAdio GuerrillA

recicletA este inițiAtivA AsociAției viitorplus cAre contribuie lA colectAreA corectă A hârtiei și deșeurilor în româniA cu o rețeA de triciclete cArGo.

recicletA

tricicliștii cAre colecteAzĂ deșeurile din bucurești

În 2006, se înființa asociația ViitorPlus, cu scopul promovării dezvoltării durabile. Acum treisprezece ani, interesul pentru sustenabilitate, reciclare și schimbări cli-matice nu era atât de mare în România, cum este în prezent. Asociația ViitorPlus, înființată de Teia Ciulacu și Mircea Ilie, avea ca obiect de activitate promovarea grijii pentru mediu. Astăzi, are opt persoane în consiliul director și promovează reciclarea.

Organizația este 100% românească și una dintre cele mai vechi care promovează creșterea sustenabilă.

În momentul de față, ViitorPlus administrează mai multe proiecte care au fost premiate și care au ajuns chiar să se autosusțină, ideea de bază fiind a antreprenoriatului social, care să aibă un impact pozitiv asupra societății, dar să aducă și profit. De-a lungul timpu-lui, ViitorPlus a dezvoltat mai multe proiecte, însă Recicleta, proiectul prin care colectea-ză hârtie și alte tipuri de deșeuri cu ajutorul unor triciclete cargo din București, ajutând companiile să reducă impactul activității lor asupra mediului, este proiectul prin care au schimbat regulile pe piața antreprenoriatului cu impact social din România.

De zece ani pe piață

La trei ani după ce a deschis ONG-ul, echipa ViitorPlus s-a adunat pentru brainstorming, așa cum s-a întâmplat de multe ori în trecut, și atunci a luat naștere proiectul Recicleta, își amintește Gabriela Iordan. „Așa s-a născut numele Recicleta. Combinația perfectă în-tre reciclare și tricicletă. Îmi aduc aminte de emoția cu care am așteptat, după momentul acela, să primim din Franța primele cargo-triciclete second-hand și momentul în care am pedalat alături de cargo-tricicliști în trafic la Marșul Bicicliștilor, la finalul lui septembrie 2009”, povestește Gabriela Iordan.

Acel brainstorming a avut loc în vară, iar în toamnă aveau proiectul pus la punct. Trebuia să fie o rețea care să colecteze în primă fază hârtie pentru a o putea recicla mai ușor și organizat, iar companiile să nu mai arunce la întâmplare. Era o idee sim-plă, dar aplicată eficient. Aveau nevoie de câteva triciclete mai mari să poată pune hârtiile în remorca lor și să le ducă la centre de colectare selectivă.

„Voiam să acoperim o nevoie clară pe piață, dar greu de rezolvat: colectarea canti-tăților mici și mijlocii de hârtie de la birourile din Sectorul 1. Cantitățile mai mici de 300-500 de kilograme nu sunt atractive pentru colectorii mari și de aceea nu se ocu-pă de acestea”, povestește Gabriela. Prin proiectul Recicleta, asociația ViitorPlus a devenit #GAMECHANGER într-o zonă care nu era acoperită de companiile deja prezente pe piață.

Au luat în calcul și faptul că, surprinzător, este greu să colectezi hârtie pentru că necesită multă atenție pentru a nu fi contaminată când este amestecată cu alte deșeuri. „Am înce-put cu hârtie, dar în timp ne-am extins spre carton, sticle de plastic, folie de plastic, baxuri și doze de aluminiu. De asemenea, am început să acoperim și alte sectoare din Bucu-rești”, povestește Gabriela Iordan, unul dintre cei care ocupă un loc în board-ul ViitorPlus.

Sistemul dezvoltat de Recicleta este simplu. ViitorPlus are autorizație pentru a trans-porta materiale reciclabile nepericuloase ușoare și se adresează doar companiilor, nu și persoanelor fizice care au hârtie de reciclat.

„Există o taxă de colectare pe care un client care generează deșeuri trebuie să o plăteas-că. Noi ne adresăm companiilor cu activitate și puncte de lucru în centrul Bucureștiului. Scările de bloc și școlile din Sectorul 2, de exemplu, beneficiază de infrastructură și colec-tări susținute prin sponsorizarea partenerului nostru strategic”, explică Gabriela.

Companiile verifică dacă se află pe harta Recicleta și contactează asociația Viitor-Plus pentru a solicita colectarea deșeurilor. În funcție de adresă, primesc tariful de zonă și colectare, iar apoi pot face abonament pe un an. Recicleta oferă gratuit setul de recipiente pentru colectarea deșeurilor în timpul săptămânii, iar compania insta-lează în birou o Insulă de Reciclare. Pentru ca sistemul să funcționeze la parametri optimi, Recicleta a dezvoltat un modul digital prin care orice companie poate să trimită o notificare pentru a programa colectarea în momentul în care s-au strâns destule deșeuri.

Un proiect lansat în București și extins în toată țara

Obiectivul ViitorPlus a fost ca până la urmă să extindă proiectul în toată țara, într-o formă sau alta, iar companiile să aibă posibilitatea de a recicla mai ușor. Și-au dat

seama că un obstacol în calea unei atitudini responsabile față de mediu este tocmai dificultatea reciclării și colectării selective.

De la primele triciclete second-hand aduse din Franța au ajuns astăzi la două car-go-triciclete mecanice, cinci cargo-triciclete asistate electric și un vehicul cargo elec-tric. Multe dintre acestea sunt produse chiar în România.

„Cu timpul, ne-am extins în București, de la Sectorul 1 până în Sectorul 3, iar în câțiva ani ne-am dori să acoperim tot centrul și celelalte trei sectoare ale capitalei cu zece cargo-triciclete și să asigurăm zece locuri de muncă verzi”, spune Gabriela Iordan. Abia atunci crede că Recicleta ar putea ajunge la stadiul de maturitate.

De altfel, pentru a testa acest model și în afara Bucureștiului, asociația ViitorPlus a reușit să colaboreze cu administrațiile orașelor care vor să implementeze mode-le inovatoare de selectare a deșeurilor. În 2015, Alba-Iulia a fost primul oraș care a adoptat modelul Recicleta, cu ajutorul celor de la ViitorPlus, iar în 2019, Primăria din Iași a aplicat sistemul în mod independent. Practic, au reușit să extindă modelul de business în două orașe, acesta fiind o inspirație pentru mai multe administrații.

Cu timpul, spune Gabriela Iordan, a evoluat și structura de venituri. Sponsorizările și grant-urile au reprezentat 50% din venituri, însă ținta de a crește veniturile directe e din ce în ce mai importantă. Practic, Recicleta încearcă să iasă din zona de ONG clasic și să fie un business antreprenorial 100%. De altfel, astăzi, Recicleta are opt angajați, iar Viitor-Plus douăzeci în total.

În timp, Recicleta a renunțat la abordarea non-profit. „Acum suntem în proces de atragere și creștere a numărului de clienți și firme responsabile care doresc să con-tracteze pe termen lung serviciul de transport de materiale reciclabile colectate separat”, explică Gabriela Iordan viziunea pentru viitor. Acest lucru poate fi realizat prin serviciile de până acum, dar și printr-un program de educație numit Biroul Eco, prin care ViitorPlus oferă consultanță de mediu pentru managementul deșeurilor, recomandări pentru reducerea impactului prin achiziții corecte în cadrul unei firme, propuneri de îmbunătățire a consumului single-use, reutilizare, recomandări de in-vestiții în sisteme noi care reduc consumul deșeurilor.

Dar ce se întâmplă după ce Recicleta colectează deșeurile? Pentru că lanțul reci-clării este unul complex și nu ține doar de o singură companie. „Materialele sunt stocate la punctele noastre intermediare, adică niște containere, și sunt predate mai departe unor colectori autorizați mai mari, care intervin printr-o sortare amănunțită și balotare. Apoi sunt pregătite pentru a fi transportate la firmele de reciclare din țară sau din afară, care procesează și valorifică final materialele reciclabile, pentru a deveni materie primă”, spune Gabriela.

Până în 2019, în ultimii zece ani, Recicleta a colaborat cu mai mulți colectori din România, dar caută să stabilească parteneriate pe termen lung pentru ca spațiile de depozitare să se golească rapid, iar fluxul de reciclare să fie permanent. În plus, pen-tru a implica cât mai multe persoane în procesul de reciclare, ViitorPlus a lansat și proiectul hartareciclar-ii.ro, unde oricine poate găsi locuri unde poate să ducă hârtii, plastic sau fiare vechi pentru a fi reciclate așa cum trebuie.

Un viitor sustenabil

Ca să ajungă la rezultatele de astăzi, spune Gabriela, membrii echipei Recicleta fac eforturi constante, trec prin emoții și stări pozitive și negative. Au fost nevoiți să treacă prin multe ca să ajungă unde sunt astăzi: de la a supraviețui, a te adapta unei crize profunde de resurse umane, până la a te dezvolta, învăța, inova, testa și motiva. În România, sectorul ONG nu a fost văzut de stat ca un partener valoros pentru a aduce o schimbare în societate, spre deosebire de țările din Nordul Europei, unde statul consultă ONG-urile, oferă susținere financiară și adoptă modelele testate de întreprinderile sociale”, explică Gabriela.

Gabriela spune că ar fi ideal ca oamenii să poată evalua conștient impactul pe care îl au asupra planetei. „Ne poate ajuta să facem o contabilitate anuală a efectului pe care îl avem asupra mediului prin calculul amprentei ecologice”. De asemenea, spu-ne ea, contează foarte mult ca fiecare să ne implicăm și să punem presiune asupra autorităților pentru a lua măsuri.

Între timp, ViitorPlus continuă să ofere soluții pentru viitor. Nu doar prin Recicleta, ci și prin întreprinderea socială Atelierul de Pânză, care creează sacoșe reutilizabile din bumbac 100% sau prin proiectul „Adoptă un copac”, care ajută la creșterea supra-feței împădurite din România. Cei de la ViitorPlus și Recicleta sunt #GAMECHAN-GERS pentru că au avut curajul să pornească un proiect de dezvoltare sustenabilă în România atunci când încă subiectul nu era la modă. Impactul lor asupra planetei se măsoară în sute de tone de materiale colectate de-a lungul timpului.

Dozele de inspriație

Antreprenorul român preferat / motivație:Frații Marius și Dan Ștefan care au înființat Autonom Rent-a-Car. Sunt activi, implicați, au un management transparent care pune în centru performanța bazată pe dezvolta-rea permanentă a resursei umane.

Antreprenorul străin preferat:Aitor Ojanguren a pus bazele întreprinderii sociale KOIKI în Spania. Este o persoană discretă și perseverentă care a fondat și crescut întreprinderea socială ca un model prietenos de serviciu de livrare a coletelor pe ultimul kilometru în oraș.

Cartea preferată:„Totul este iluminat” de Jonathan Safran Foer

Materia preferată în școală:Matematica, pentru că am avut un profesor care mi-a insuflat pe ultima sută de metri dragostea pentru matematică, iar în facultate statistica a părut un deliciu.

scAneAză qrcode-ul pentru A AscultA povesteA recicletA spusă în emisiuneA #GAmechAnGer, reAlizAtă de sorin bAdeA lA rAdio GuerrillA

victor bAlAș A observAt că în învățământul profesionAl din româniA se învAță după mAnuAle și metode vechi, cAre nu mAi corespund nevoilor din ziuA de Azi. AșA i-A venit ideeA de A înființA o editură cAre tipărește mAnuAle moderne pentru învățământul profesionAl.

xmeditor

AntrEprEnorul cArE modernizeAzĂ învĂțĂmÂntul profEsionAl În roMâniA

Omul care modernizează învățământul profesional în România

A început să facă afaceri acum aproape cinsprezece ani în domeniul în care câștigase experiență: atunci a înființat o editură care tipărește și acum singura revistă tehnică auto din țara noastră. Și, pentru că nu a dorit să se limiteze doar la partea teoretică, la nici șase luni de la primul număr al acestei reviste, a început să organizeze cursuri de perfecționa-re pentru oamenii din domeniu.

Acum vrea să schimbe lucrurile în învățământul profesional și editează manuale pentru școlile profesionale după modelul german, o idee de afaceri unică în România, prin care a devenit #GAMECHANGER în business-ul românesc.

Înainte de a începe facultatea, a fost strungar necalificat la Întreprinderea Mecanică Mija (din jud. Dâmbovița), acolo unde au lucrat și părinții lui. La începutul anilor ’90, a intrat la Politehnică, la București, absolvind cu o licență în domeniul roboticii. Nu a profesat, parcursul său profesional învârtindu-se, până în 2005 când a lansat revista și a fondat

Xmeditor, în vânzări și mai ales în domeniul auto. Asta dacă nu luăm în considerare jobul din construcții pe care l-a avut imediat după facultate.

Oportunitatea

„Marele avantaj al inginerului față de alte profesii este că poate face orice. Adică, dacă un inginer poate să facă muncă de economist, un economist nu va putea face muncă de inginer”, spune el amuzat.

Victor a lucrat o vreme pentru diverse firme care vindeau echipamente pentru service-uri auto. Intrând în contact cu acest domeniu, și-a dat seama că există o mare lipsă de in-formații tehnice.

„Tehnologiile se schimbă de la o zi la alta, iar în România nu există nimeni care să pună la dispoziția service-urilor și a oamenilor care lucrează acolo informații tehnice la zi”, povestește Victor despre momentul declicului care a dus la apariția revistei AutoTehnica, editată acum în 2500 de exemplare, dintre care 1800 merg către abonați.

De acolo și până la demararea unui program de cursuri de perfecționare gratuite pentru oamenii din domeniu nu a mai fost decât un pas. Un pas de vreo șase luni.

Nevoia

„Am pornit revista în octombrie 2005, iar în martie-aprilie 2006 am început primele cur-suri. Ne-am mișcat relativ repede”, spune Victor, menționând cu mândrie faptul că alături de colegii săi din firmă a ajuns să organizeze cursuri în aproape toate marile orașe din țară, cel puțin câte o sută cincizeci de oameni fiind prezenți acum la fiecare curs (frec-vența cursurilor este de unul pe lună).

Tot pentru a ajuta industria, acum vreo patru ani a avut ideea de a porni un proiect ce se numea Biblioteca AutoTehnica.

„În România, din 164 000 de mecanici care lucrează în service-uri auto, mai mult de 60% nu au niciun fel calificare, niciun fel de experiență și nici acces la documentații tehnice. Adică omul ăla care-ți repară ție mașina, în 90% din cazuri, știe mai puțin decât tine, care o conduci”, spune el râzând.

Ca orice #GAMECHANGER, Victor nu s-a temut să schimbe lucruri sau să pornească o nouă afacere. Așa că, având în minte ideea de a educa următoarele generații de meca-nici, și-a propus să îmbunătățească lucrurile în învățământul profesional.

Încă de acum un an a început să facă eforturi pentru a edita manuale destinate școlilor profesionale. A început prin achiziționarea drepturilor de autor pentru manualele teh-nice care se folosesc în școlile din Germania. De ce tocmai de acolo? Fiindcă a găsit susținere pentru ideea sa de a educa forța de muncă în rândul companiilor cu capital german de aici, care produc de la piese auto până la utilaje, și care au nevoie de forță de muncă calificată.

„Pentru că această forță de muncă nu mai există, companiile s-au gândit să înceapă să și-o pregătească intern, pe banii lor. Drept urmare, au început să înființeze școli profe-sionale în sistem dual. Atunci am zis că aici este o nișă. Orice companie străină are un

interes foarte mare: vrea să-și pregătească aici forța de muncă, la același standard ca în Germania, cu costuri mult mai mici, iar produsul final, muncitorul, în Germania costă 4000 de euro/lună, salariu plus taxe, iar în România sub 1000 de euro/lună”, își explică Victor decizia.

Soluția

Până în acest moment a achiziționat drepturile pentru patru manuale, la șase discipline principale. Dar a făcut și o mare greșeală, care l-a costat mulți bani, deși spune glumind că în toți acești ani „nu există prostie pe care nu am făcut-o”. „Nimeni nu te pregătește în facultate pentru cum să scrii o factură, dacă vrei să ai o firmă, sau care sunt impozitele pe salarii”, spune vorbind despre cea mai recentă greșeală: „A fost una dintre greșelile care au costat cel mai mult până acum. Am pierdut zeci de mii de euro pe traducerile pentru manuale”.

Dar nu renunță la acest proiect. A lansat manualele pentru domeniul mecanică auto, pentru inginerie mecanică (strungar, frezor), electrician, hoteluri și restaurante.

Iar aceste manuale sunt folosite acum de firme pentru training-urile interne ale anga-jaților, pentru școlile profesionale de pe lângă aceste firme și, după cum spune Victor, acestea sunt cerute chiar de către angajați.

„Sunt foarte mulți ingineri din partea departamentelor de cercetare și de exploatare care ne-au comandat cărțile pentru uz personal”, ține Victor să completeze.

Tocmai de aceea, începând din 2020 își dorește să obțină „urgent” drepturile de editare și pentru manualele de prelucrare a lemnului, frizerie și coafură.

Și tot anul viitor, în funcție și de cerințele economice, își dorește să dezvolte și programul „Train the Trainer” — cursuri pentru profesori, pentru a duce mai departe acest concept #GAMECHANGER în învățământul profesional din România.

Dezvoltarea

Pentru că de multe ori i s-a reproșat că nu se înțelege foarte bine serviciul pe care-l oferă, a decis să facă lucrurile mai simple folosind mediul digital.

Așa că lucrează acum alături de o echipă de programatori la o platformă de e-learning, o investiție de circa 100 000 de euro. „Pe lângă costurile de programare, sunt costuri-le de copyright. Conținutul nu-l furăm. Toate pozele, toate cuvintele sunt plătite. Deci, dacă vreo 40 000 de euro sunt costurile de dezvoltare, restul sunt bani pentru drepturi”, afirmă el.

Pe această platformă, care Victor estimează că va fi funcțională în a doua jumătate a lui 2020, utilizatorii vor avea acces la conținutul manualelor și vor putea alege strict ceea ce doresc să stăpânească mai bine. „Cineva poate vrea să învețe din manualul auto numai modulul de mașini hibride. Va putea învăța doar acel modul”, explică Victor adăugând faptul că mai are ceva de muncă până la finalizarea acestui proiect. „Conținutul cumpă-rat trebuie tradus, verificat, introdus pe platformă, recorectat, verificate eventualele erori de programare. E un volum de muncă enorm”.

Un volum de muncă pe care și l-a luat ca sarcină de îndeplinit de aproape cinsprezece ani, deși niciodată nu și-a imaginat că va ajunge antreprenor.

„A fost cea mai mare prostie din viața mea. Tot timpul mi-am dorit mai mult. Nu l-am ascultat pe tata și-mi pare rău. Tata mereu spunea ”dacă ești harnic și muncești opt ore pe zi ajungi șef, și atunci muncești șaisprezece”, spune Victor râzând.

Croitorul

Pentru că și-a dorit mai mult, prin 2010 s-a apucat și de un hobby cel puțin interesant, pe care l-a transformat într-o mică afacere: face stilouri unicat la comandă. În esență, Vic-tor are o „croitorie” de stilouri, la crearea cărora folosește și metale prețioase, business denumit Pen Tailor. „La Mija am deprins tainele lucrului cu strungul și am ajuns să-mi cumpăr tot felul de jucării. M-am apucat să fac tot felul de chestii, ca un copil mare, și într-o zi am fabricat un stilou”. De la acel stilou, care a atras atenția unui proprietar de service care a dorit să-l ofere drept cadou, Victor a ajuns să facă peste două sute de piese. Toate unicat.

Dar nu acest business este miza lui. Își dorește să dezvolte tot mai mult domeniul manua-lelor pentru școlile profesionale. Apoi să ia, în sfârșit, o săptămână de pauză.

„Când eram mic, tatăl meu mi-a spus o poveste, despre un colibri care aducea câte o picătură de apă ca să stingă un incendiu. Eu asta încerc să fac, să-mi fac partea mea. Nu cred că voi schimba lumea, dar încerc să pun cărămida mea la încercarea de a recon-strui ceva în țara asta, să le dăm tinerilor o speranță, să nu mai plece în străinătate. Dacă fiecare și-ar face partea lui, ce bine ar fi”, concluzionează Victor.

Dozele de inspirație

Antreprenorul român preferat/motivul

Chiar dacă nu sunt foarte cunoscuți, îi admir foarte mult pe Mihaly Lieb, din Satu Mare, și pe asociatul său, Kondor Zoltan. Au deschis un mic magazin de piese auto, iar în cincisprezece ani au ajuns cei mai mari importatori de piese auto din România, cu afaceri în Ungaria și Slovacia. Au vândut către un grup elvețian, iar cifra de afaceri a grupului depășește un miliard de dolari.

Antreprenorul Străin

Elon Musk. Pentru că întotdeauna a fost cu un pas înainte de generația lui, prin produse precum PayPal, Tesla, Space X.

Cartea preferată

„Martin Eden” de Jack London. Povestea unui om din clasa de jos, analfabet, care prin ambiție, auto-educație și voință ajunge unul din cei mai mari scriitori.

Materia preferată în școală

Matematica. Pentru că-mi stimula creativitatea și mă provoca să găsesc soluții la probleme.

șApte lecții de #GAmechAnGer

1. Înconjoară-te de oameni mai inteligenți și mai pregătiți decât tine! Valoarea unei firme e dată de oamenii ei.

2. Informează-te permanent asupra legislației fiscale și ia-ți un consultant fiscal bun! Trebuie să fii în permanență la curent cu ultimele modificări.

3. Mare atenție la cash flow! Trebuie să calculezi cheltuielile ca ziua de impozite să nu te găsească descoperit.

4. Urmărește permanent evoluția și tendințele pieței și încearcă să gândești cu mi-nimum cinci ani înainte! O firmă începe să se miște abia după doi, trei ani de la înființare.

5. Nu te duce unde se duce toată lumea!

6. Înainte de a te apuca de o afacere, asigură-te că ai cu cine să o duci la capăt și nu te băga în afaceri în care nu ai experiență anterioară ca angajat!

7. Nu ține cont de ce citești în cărțile de antreprenoriat și evită conferințele spea-kerilor motivaționali! Discută mai bine cu antreprenori români, învață de la ei și fă propriile greșeli!

scAneAză qrcode-ul pentru A AscultA povesteA xmeditor spusă în emisiuneA #GAmechAnGer, reAlizAtă de sorin bAdeA lA rAdio GuerrillA

iGor leșAn A Ales o metodă diferită de A promovA producătorii Autohtoni de bere. A Adus în româniA pentru primA oAră conceptul de bere ArtizAnAlă lA pet.

stAțiA rombeer

industriA bErii ArtizAnAlE din romÂniA sub o umbrelĂ inovAtoArE

La parterul unui bloc din Șos. Pantelimon din București, un antreprenor originar din Republica Moldova a deschis un magazin de unde iubitorii de bere se pot „alimenta” cu sortimentele preferate îmbuteliate la PET. De altfel, ideea i-a venit la stațiile de alimentare cu combustibili. Așadar, „combustibilul” pe care îl vinde Igor este berea. Așa a apărut brandul Stația Rombeer, o afacere unică în România, care promovează berea artizanală locală îmbuteliată la PET.

Pentru mulți ani, berea în România a însemnat cea cumpărată de la supermarket, iar berea la dozator a fost opțiunea ieftină. Igor Leșan a patentat o soluție unică prin care poate îmbutelia berea artizanală, produsă deja de zeci de tineri în toată țara, în butoaie de aluminiu care să permită introducerea într-un PET. Cu ajutorul invenției sale, Igor poate schimba cu totul industria și poate ajuta zeci de antreprenori locali să vândă mai bine și să se lupte cu marile lanțuri de supermarket-uri și cu producătorii de bere inter-naționali. Din acest motiv, Igor Leșan este un adevărat #GAMECHANGER.

Însă parcursul său până în acest moment nu a fost deloc simplu, iar ascultând povestea lui Igor ai senzația că acest om a trăit până la nici patruzeci de ani cât pentru trei alte vieți.

În 2000 a ajuns la Cluj, unde locuia deja sora lui. A plecat de acasă cu gândul că în România ar putea ajunge să aibă cariera la care visa încă din liceu: să fie avocat. Dar pentru că, la acel moment, Facultatea de Drept din Cluj nu oferea niciun loc pentru studenți străini, a ales cea mai apropiată variantă: s-a înscris la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării. „Așteptările erau mari. Să fiu sincer, experiența de student în România, mai ales facultatea din Cluj, a fost peste așteptări. Am primit mult mai mult decât mă așteptăm — profesori, colegi, nivelul de învățământ, atmosfera Clujului erau mai mult decât poate visa un tânăr din Moldova”, își amintește Igor.

În anul trei de facultate, i s-a oferit opțiunea de a alege între a continua pe specializa-rea de Administrație Publică şi trece la Drept Comunitar. „Am ales Dreptul. Era sco-pul venirii mele în România. Cariera visată din anul trei de facultate era în diplomație. Nu a fost să fie, dar cunoștințele acumulate mă ajută mult în prezent, când toată legislația națională se armonizează ușor cu cea comunitară”, povestește el.

„Până în anul trei de facultate visam să mă întorc acasă, să mă pot afirma în Moldova, să contribui și eu la dezvoltarea țării mele. Dar Facultatea de Științe Politice mi-a deschis ochii asupra realității și a proceselor, mai ales cele politice, din Moldova. Am decis că voi fi mult mai util țării mele aici, în România”, spune Igor.

În facultate visa ca atunci când „o să crească mare” să fie o persoană de decizie. În 2003, a organizat aproape singur primul festival al basarabenilor din România. Este mândru că a reușit atunci să-i aducă pe cei de la Zdob și Zdub pe o scenă din România.

„Și da, îmi doream o carieră de diplomat dar, după cum am mai spus, nu a fost să fie. Nu regret deloc. Dacă aveam carieră de diplomat, cine știe dacă mă mai intersectam cu antreprenoriatul”, spune Igor acum.

Tot în facultate, la Cluj, s-a angajat în Vamă la o firmă de declaranți vamali. Timp de un an, a stat la secretariat și a introdus declarații, cu un salariu de 200 de lei pe lună.

„În acea perioadă era enorm de mult de muncă. Aveam șapte colegi pe atunci și toți lucrau non-stop. Am învățat despre tot ce înseamnă declarație vamală, legislație și restul pașilor pe care trebuie să-i urmezi”, își amintește Igor. La un moment dat, le-a cerut un calculator și parola. Nu au fost încântați, pentru că nu aveau nevoie de o grijă în plus, dar le-a primit și a început să facă și el declarații. „Habar n-aveau că știu cum să le fac, dar timp de un an eu asta am făcut: am învățat de la ei meserie fără să le zic. Peste o oră, m-am trezit în spate cu toți colegii care mă urmăreau șocați cum introduc declarații vamale”. Acesta a fost primul moment în care Igor a luat inițiativa și a încercat ceva nou.

S-a mutat la Huedin, la o firmă de furtunuri hidraulice, și a lucrat ca marketing mana-ger. Timp de câteva luni, a învățat ce înseamnă marketing, vânzări, încasări, clienți și facturi, și apoi a ieșit pe teren. „Atunci am văzut toată România în lung și în lat — am văzut tot ce înseamnă fabrică, producție și export. Singura problemă era că făceam

naveta. Plecam luni dimineața și mă întorceam vineri seara”. După un an, s-a mutat înapoi la Cluj.

Un prieten din vamă își deschisese o firmă de curierat rapid și i-a propus să o dez-volte împreună. „Biroul era la treizeci de metri de casa mea, dar eu nu reușeam să ajung acasă, să mănânc. Programul începea la patru, cinci dimineața și lucram până la ultima mașină de linie, până pe la doisprezece, unu noaptea. Practic, nu dormeam, și asta pentru altcineva. Ideea care mă măcina atunci era: „Dacă pot să nu dorm pentru altul, este musai să încerc să nu dorm pentru mine”, povestește Igor despre momentul în care a decis să schimbe regulile jocului. A fost momentul în care și-a pus, alături de soție, toată agoniseala în mașină și au pornit spre București cu gândul celui de-al doilea nou început.

Nu a fost chiar cel mai bun moment pentru a o lua de la capăt. Însă preferă să vadă partea bună a acestei experiențe: orice șut în fund este un pas înainte. Era 2010, în plină criză financiară. După o lună de interviuri, nu se concretizase nimic. Nu avea nici măcar o speranță de job, oricât de mic ar fi fost salariul.

„După o lună în București, a venit și primul șoc: mașina ridicată, dusă în parcare, ținută trei zile și 1100 de lei de plată. Erau toți banii pe care îi mai aveam, erau banii de următoarea chirie. Acesta, de fapt, a fost și declanșatorul”, își amintește el.

Avea să încerce prima afacere. Iar totul a pornit de la faptul că a petrecut două săp-tămâni urmărind un stand dintr-un centru comercial unde se vindeau sucuri din Re-publica Moldova. „Nu strălucea, dar cu mici îmbunătățiri putea să meargă. Vinurile din Moldova nu erau încă foarte bine reprezentate pe piață. Am descoperit lipsa din piață și am găsit oportunitatea de a mă lansa cu vinuri din Republica Moldova. Ulte-rior, am preluat și standul cu sucuri”, declară Igor Leșan.

Era luna mai 2010 și deja părea că și-a găsit drumul, iar lucrurile au mers, o vreme, extraordinar de bine. În jumătate de an, deschisese șase magazine, vânzările mer-geau bine, forță de muncă era din belșug, aveai de unde alege, „am și avut șansa să întâlnesc niște oameni extraordinari cu care construiam împreună, iar acum cu unii dintre ei sunt prieten bun”.

Totuși, aici a făcut prima greșeală, una pe care spune că o va ține minte toată viața: i-a fost frică să delege, să cedeze decizia.

„Decizia trebuia să-mi aparțină 100%. De la încărcare de marfă, livrare, angajare, training, deschidere de locații noi, am simțit că le pot duce. La un moment dat, mă mirăm singur de mine: „uite câte pot să duc, nu obosesc, mai pot, mai dați-mi”. Nu a fost așa, corpul a început ușor să cedeze, nopțile nedormite, alergătura de zi cu zi și-au pus amprenta și psihic. Dispărea motivația, corpul voia liniște și odihnă. Eu — „nu, hai și hai, până într-o zi, când mi-am rupt spatele, la propriu (dublă hernie de disc), cu două săptămâni de stat la pat. Și acolo s-a terminat prima poveste de antreprenoriat. Nu a trecut mult timp și în șase luni am închis ultimul magazin”, spune el cu mâhnire.

Astfel, pentru Igor, primul eșec a venit cu pachetul complet: sănătatea șubrezită, o grămadă de datorii la bănci, leasing, prieteni, familie, relații clădite și rupte aproape definitiv cu oameni dragi, dezamăgiri din partea echipei.

Pentru el a fost, totuși, al doilea șut care l-a dus încă un pas mai aproape de locul și afacerea pe care le deține astăzi. „Gândul de a renunța și de a pleca înapoi la job era ca o durere sâcâitoare de cap, permanentă și deranjantă. Dar am prins gustul antreprenoriatului, am descoperit cel mai valoros lucru din viața mea, mi-am asumat răspunderea, dispariția fricii de a greși și acceptarea greșelii ca parte din joc”, spune el acum, cu experiența unui om care nu se mai teme de eșec. Este conștient acum că frica nu poate fi eliminată, însă consideră că poate fi înțeleasă, îmblânzită. „Frica este sentimentul care te oprește, dar tot ea este sentimentul datorită căruia mergi înainte. Depinde ce alegi să faci cu ea. Eu am decis să o am aliată”, afirmă cu încredere Igor Leșan.

După eșecul cu magazinele de vinuri, a încercat o sumedenie de alte mici afaceri, ca, de exemplu, producție și distribuție de odorizante auto, distribuție de siropuri, coșuri -cadou. Cea mai mare satisfacție o avea totuși în domeniul băuturilor. Așa că, la doi ani de la primul faliment, a deschis o mică cramă. „Apetitul a început să crească iarăși și în șase luni erau deja două crame”.

„Întotdeauna am căutat veriga lipsă, nișa descoperită din piață. Așa a fost și la vinuri. Și am descoperit berea artizanală. Eu sunt băutor de bere, venind din domeniul vi-nurilor, mi-a fost destul de ușor să-mi dau seama de lipsa segmentului în piața din România. În 2014, mi-a venit ideea să îmbuteliez berea artizanală direct în magazin. În acel moment, pe piață existau doar colegii de la Zăganu, cu ei am început, dar a fost o idee păguboasă. Berea are acid și are nevoie de condiții mai speciale de îmbuteliere. Dar a rămas întipărită reacția oamenilor, a primilor cumpărători. Era ex-traordinară. Am continuat cu sticlă deja îmbuteliată, dar nu era același efect. În iulie 2016, am reușit să îmbuteliez prima sticlă de bere în magazine, fără să am un gram de pierdere. De acolo, practic, a început totul. S-au aliniat planetele: cel mai bun și proaspăt produs, consumatorul educat, nișă liberă în piață, oportunitatea de a con-tribui semnificativ la dezvoltarea segmentului de piață. Plus că este produsul meu preferat — berea”, spune el.

Pe un drum de la Galați, se gândea cam ce denumire ar fi potrivită pentru magazine și atunci a făcut legătura între stația Peco și ceea ce făcea el. „Practic, făceam ace-eași treabă ca la benzinărie, dar că la mine era vorba de bere pe post de combustibil. Este o poveste reală. Ne alimentam la pompă, eram cu mai mulți prieteni în mașină, și atunci, din discuții, s-a produs declicul: să fie Stația Rombeer. Atunci s-a hotărât, pe un drum de la Galați la București”.

Una dintre greșelile pe care le făcuse în 2010 cu standul de vinuri a fost că a lucrat fără un nume de firmă, fără un brand. După ce a închis, clienții îl căutau, dar nu știau cum să dea de el. Așa că, de data asta, a schimbat strategia.

„Primul lucru pe care l-am făcut a fost să înregistrez marca, al doilea a fost lucrul cu designerul și înregistrarea formatului magazinului. Ceea ce mi-a reușit în România, și a mirat pe toată lumea, inclusiv pe mine, este că am înregistrat sistemul de vânzare: kegul (butoiul de aluminiu în care se ține berea) conectat la un agent de presiune CO2, conectat la un agent frigorific, apoi la un robinet special care îți permite să îm-

buteliezi berea pe loc. Pe sistemul acesta am brevet de invenție în România”, spune Igor, mândru de reușita lui.

Este convins că este un #GAMECHANGER pentru că a reușit să creeze un canal de distribuție pe un segment din piață într-o formă nouă. În viziunea sa, este cel mai im-portant canal, care va permite unei întregi industrii să se dezvolte natural în România. În acest moment, piața berii artizanale din România nu depășește 0.3%. Igor Leșan este convins că Stația Rombeer are capacitatea de a dezvolta piața berii artizanale în România la nivel de cel puțin 10% în următorii cinci ani.

Igor a pornit business-ul într-un un magazin cu doi robineți, iar acum are peste trei-zeci de robineți dedicați pentru fiecare sortiment de bere. Numărul de clienți noi atrași de către Stația Rombeer la sfârșitul lunii octombrie 2019 era de peste 25 000, consumatori care pentru prima dată au descoperit produsul, consumatori despre care Igor este convins că nu se vor mai întoarce la berea industrială.

Igor are deja vânzări duble comparativ cu anul anterior. Iar, de data aceasta, după cum ține să menționeze, crește repede, sănătos și stabil. „În acest moment, un singur magazin Stația Rombeer îmbuteliază 7 000 de litri de bere artizanală românească pe lună și nu este nici măcar la jumătate din capacitate”, afirmă el.

Plănuiește extinderea business-ului Stația Rombeer prin francize. De altfel, a încheiat deja primele contracte: cinci în Craiova, șapte în Constanța, iar lista nu se oprește aici.

În 2020 și-a propus să ajungă la o rețea de cincizeci de unități în regim de franciză. „Aș putea să forțez deschiderea mai multora, dar în acest moment sunt dificultăți de aprovizionare. Microberăriile sunt destul de mici să poată asigura volumele ne-cesare. Va fi o creștere naturală, nu am dorința să forțez lucrurile. Microberăriile se dezvoltă alert, peste patruzeci de microberării au fost deschise doar în 2019. În cazul rezolvării provocării cu aprovizionarea, cu siguranță numărul francizelor va crește”, spune el cu maturitatea unui antreprenor care a învățat din greșeli.

Pentru 2021, Igor are în plan deschiderea în franciză a încă cincizeci de berării și până la finalul anului 2024 își propune să deschidă peste trei sute de unități pe teritoriul României.

„Fiecare zi în antreprenoriat este o provocare, un mic Everest pe care trebuie să-l urci. Și, cu fiecare zi, provocarea este tot mai mare, adrenalina crește tot mai tare, este un sentiment unic pentru mine să fiu în stare să înfrunt această înălțime zilnic”, afirmă Igor cu puterea antreprenorului care a învățat că oportunitățile sunt la fiecare pas, iar tu trebuie doar să ai știința și curajul să acționezi.

Dozele de inspirație

Antreprenorul român preferat/motivul

Lorand Soares Szasz — Are capacitatea de a învăța din eșecurile proprii. Este o plă-cere să îi urmărești evoluția.

Antreprenorul străin preferat/motivul

Evghenii Chichivarkin – un tânăr extraordinar din Rusia care a reușit singur, fără in-

tervenții de sus, să creeze cea mai mare rețea de magazine din Rusia, să conducă la treizeci de ani peste 40 000 de oameni.

Cartea preferată/motivul

„Tată bogat/Tată sărac” de Robert T. Kiyosaki. Și, mai nou, cartea pentru copii „Țup” de Alex Donovici, unde motto-ul este „Imposibilul e doar un cuvânt”.

Materia preferată în școală/motivul

Logica, istoria și literatura universală.

șApte lecții de #GAmechAnGer

1. Nu învăța, nu descoperi, rămâi la nivelul de dezvoltare la care ești acum și cu siguranță nu o să fii în stare să schimbi lucruri!

2. Să nu-ți fie frică să-ți faci cunoștințe noi și să nu crezi că toți oamenii sunt la fel! Să nu-ți fie frică de ei!

3. Încearcă să-ți faci cunoștințe nu doar în rândul oamenilor care îți pot aduce foloase materiale!

4. Înconjoară-te de valoare și de oameni de la care ai de câștigat mai mult decât financiar!

5. Nu considera vânzarea ca fiind ceva rușinos!

6. Nu considera că banii sunt un lucru negativ care nu contează!

7. Nu fi egoist și nu ține totul pentru tine! Experiențele și succesele tale trebuie împărtășite, ca și alții să poată învăța din ele.

sorin verdeș și drAGoș dudei nu Au vrut să iA modele străine și să le Aplice în româniA. Au creAt sinGuri implAnturi dentAre și Au lAnsAt inclusiv o fAbrică în româniA.

dentix

stomAtoloGii cAre fAbricĂ în roMâniA iMplAnturi dEntArE unicE În luME

Doi medici stomatologi au lansat un startup în domeniul medical. Așa s-ar putea re-zuma ideea principală a Dentix, un business creat în 2013 de Sorin Verdeș și Dragoș Dudei, doi medici stomatologi cu vastă experiență în domeniu, care au decis să lan-seze propria soluție în domeniul implanturilor dentare și apoi să cucerească lumea cu produsul lor.

Dentix este o companie de cercetare și producție în domeniul dispozitivelor medi-cale implantabile în corpul uman. „Ca medic, am observat neajunsurile și limitările produselor existente pe piață și, împreună cu Dragoș, am căutat soluții”, precizează Sorin Verdeș, unul dintre fondatori. Practic, în loc să facă stomatologie tradițională, au vrut să fie #GAMECHANGERS în business-ul românesc și așa au ajuns să produ-că singuri echipamente și implanturi, în condițiile în care alte cabinete din România doar montează astfel de implanturi.

Sorin are patruzeci și nouă de ani și a ales să studieze stomatologia ca o continuare firească a celor învățate în liceul cu profil sanitar pe care l-a finalizat, unde a urmat specializarea „Tehnică Dentară”. „M-am pregătit în liceu să devin un bun tehnician dentar, am și profesat un timp în domeniu, este o muncă solicitantă, dar are partea sa de creativitate și răsplată. Eu am absolvit liceul înainte de ’89 și pe atunci să fii califi-cat într-o meserie și să ai posibilitatea să o practici imediat era un avantaj. Dintotdea-una am căutat oportunitatea, posibilitatea de autodepășire, găsirea de noi căi pentru a-mi împlini visurile. Niciodată nu m-am mulțumit cu puțin și n-am făcut lucrurile doar ca să fie făcute”, povestește Sorin Verdeș.

La rândul său, Dragoș (cinci zeci și unu de ani) precizează că a ales să studieze me-dicina atât din revoltă, cât și din compasiune. Și, cu toate acestea, câțiva ani a lucrat ca antreprenor și a câștigat experiență în alte domenii, proiectul Dentix, în care este implicat alături de Sorin, fiind întoarcerea sa la prima pasiune și o „îmbinare fericită între medicină și inginerie”.

„Contactul meu cu antreprenoriatul, dar și cu lumea medicală, s-a produs aproape simul-tan: în 1990 am început medicina și în 1992 am înființat prima firmă. Mai greu a fost să le aduc pe ambele în același proiect. Dar, până la urmă, s-a întâmplat. Nu aș fi văzut atunci acest parcurs, așa cum nu am anticipat nici schimbările dramatice produse în ultimii trei-zeci de ani. Orientarea profesională are un procent de hazard care face pe mulți să se ocupe în viață de cu totul altceva decât profesia pentru care s-au pregătit. Așa a fost și în cazul meu, pentru o lungă perioadă de timp”, spune Dragoș Dudei.

Oportunitatea

În 2013, Sorin și Dragoș au decis să-și pună la un loc expertiza să și creeze proiectul Dentix. Sorin a venit cu paisprezece ani de experiență ca medic sto-matolog și zece ani ca medic specialist în implantologie, iar Dragoș și-a adus cunoștințele în zona antreprenoriatului.

„În urmă cu câțiva ani, ne-am gândit să începem o activitate de import și distribuție implanturi dentare. Am mers la câteva ediții ale celui mai mare târg de stomatolo-gie, unde am vorbit cu câteva zeci de producători de implanturi dentare care căutau distribuitor pentru România. La final, ne-am dat seama că nu am înțeles care sunt în realitate diferențele dintre implanturile dentare care ne fuseseră prezentate. Am vizi-tat apoi și câteva fabrici și ne-am pus întrebarea de ce nu am încerca să producem chiar noi aceste implanturi dentare. Atunci a început nebunia”, completează Dragoș.

Produsul

„Nebunia” este un startup, așa cum văd ambii fondatori ai Dentix compania lor, în domeniul medical. Unul care se adresează atât pieței internaționale de dispozitive medicale implantabile, cât și distribuitorilor de profil și medicilor stomatologi speci-aliști în implantologie. Iar prin inovația pe care a adus-o produsul lor, precum și prin abordarea diferită a pieței, cei doi medici-antreprenori au reușit să schimbe regulile jocului în domeniul stomatologiei, au reușit să fie, așadar, #GAMECHANGERS.

„Am ajuns să realizăm primul implant dentar cu acoperire de nano-tuburi de dioxid de titan și să înființăm prima fabrică certificată din România. Niciun alt producător nu are acest tip de suprafață pe vreun implant dentar”, ține să menționeze Dragoș. Iată, fabrică de implanturi în România.

Însă lucrurile nu au fost extrem de simple pentru Sorin și Dragoș, chiar dacă cei doi au venit cu mulți ani de experiență în spate în acest proiect. Astfel, după cum spun amândoi, provocările au fost numeroase, pornind de la cele științifice, și până la cele financiare. „Contează foarte mult să nu te descurajezi și să cauți căi de rezolvare, să te sfătuiești cu partenerii și să te informezi continuu”, precizează Sorin Verdeș.

Potențialul

Ținând cont de faptul că Sorin și Dragoș au reușit să facă pună bazele primei fabrici de implanturi dentare din România, certificată internațional, investiția a fost una pe măsura ambiției celor doi antreprenori. Așa că, pe lângă propriile fonduri, cei doi au apelat și la o finanțare prin fonduri europene.

Și, după cum țin să precizeze, dezvoltarea Dentix nu este completă, iar ei nici nu se vor opri sau mulțumi cu ceea ce au realizat până acum. De aceea, în 2020, vor urma noi investiții obținute pentru finalizarea liniei de producție, precum și pentru reali-zarea unei infrastructuri de cercetare și testare proprii. „Ne propunem o dotare cel puțin egală cu a liderilor mondiali din piața de profil”, spune Dragoș, iar Sorin ține să precizeze că țintesc să ajungă în top 5 la nivel mondial prin ceea ce produce Dentix.

Celor doi nu le lipsește nimic pentru a realiza acest țel: au un produs care aduce o schimbare reală față de ceea ce este acum pe piață, și, în plus, au ambiția și mândria de a pune un nume românesc pe harta business-ului internațional în acest domeniu. „Vom continua să fim mereu altfel. Îmi doresc sa accedem în grupa mare a compa-niilor care fac diferența, care au un renume și de care oamenii, acționari, angajați, clienți, sunt mândri”, spune Dragoș.

„Vrem să fim un model și să se vorbească despre noi și în afara granițelor”, conchide Sorin.

Dozele de inspirație:

Sorin Verdeș

Antreprenorul român preferat: Frații „Dedeman”. Pentru tenacitate, consecvență, promovarea valorilor locale și orientarea către client.

Antreprenorul străin preferat: Elon Musk

Cartea preferată: „20000 de leghe sub mări” de Jules Verne. Pentru imaginație. Și „Global Streeet Design Guide”, pentru transformarea care poate avea loc chiar și acolo unde pare imposibil.

Materia preferată în școală: Eram un rebel, aparent fără vreun viitor strălucit. În schimb, am avut profesori preferați, care au avut ceva de spus și în afara curriculei și care au văzut ceva în mine. Le mulțumesc!

Dragoș Budei

Antreprenorul român preferat/motivul: Ion Țiriac. Admir talentul de a se fi înconjurat de oamenii cu abilități care să le completeze pe ale sale.

Antreprenorul străin preferat/motivul: „Richard Branson”. Tipul ăsta chiar e altfel!

Cartea preferată/motivul: „De la idee la bani” de Napoleon Hill. E cartea pe care o urmez de o viață. Sunt încă pe acest drum.

Materia preferată în școală/motivul: Fizică. Preferința se datorează profesorului. Pen-tru un profesor pe care îl iubeam, eram în stare să învăț orice materie. Și invers.

scAneAză qrcode-ul pentru A AscultA povesteA dentix spusă în emisiuneA #GAmechAnGer, reAlizAtă de sorin bAdeA lA rAdio GuerrillA

rAreș popescu A învățAt în corporAție cum să orGAnizeze proiectele, iAr Azi învAță compAniile cum să-şi orGAnizeze ActivitAteA pentru A fi mAi productive şi A-şi creşte profitAbilitAteA prin neurotics computinG.

neurotics computinG

Antreprenorul cAre AjutĂ compAniile sĂ-şi creAscĂ productivitAtEA prin diGitAlizArE

Cel care învață companiile să se modernizeze prin tehnologie

Să vinzi calculatoare, să instalezi rețele de cartier, să te angajezi și să crești în interi-orul unei companii mari. Să nu te mulțumești cu ceea ce ești, chiar dacă ai treizeci și opt de ani, și să te apuci să studiezi psihologia doar ca să fii un lider mai bun. Iar apoi să te întorci după atâția ani în antreprenoriat și să aduci schimbarea în companiile care-ți sunt clienți. Aceasta ar fi, pe scurt, povestea de business a lui Rareș Popescu.

Rareș Popescu are patruzeci și cinci de ani și conduce Neurotics Computing, o firmă de consultanță în domeniul IT, care propune companiilor mijlocii și mari să implementeze sisteme digitale care să crească productivitatea. Cu ajutorul experi-enței sale, propune firmelor metode digitale prin care să-și crească afacerile, să fie mai rapide și să impună mijloace de colaborare mai eficiente între angajați. Pentru că este un vizionar în lumea digitalizării, iar sistemele lansate de el sunt inovatoare, Rareș Popescu este un #GAMECHANGER în business-ul românesc.

Pasiunea lui pentru calculatoare și IT a început încă de la treisprezece ani. „Am început să îndrăgesc computerele în 1987, la Casa de Cultură Nr. 1 de pe Bulevardul Magheru. Am început cu programare în Basic pe un calculator HC85, iar primul program făcut în vacanța de vară a fost o reclamă pentru Jocurile Olimpice”, povestește Rareș Popescu.

A ajuns acolo la propunerea unui coleg. L-a ajutat și schimbarea României, în 1990. Fiind la Liceul German, a dat de un laborator de informatică dotat integral cu 6 PC-uri IBM nou-nouțe care i-au alimentat pasiunea. A fost natural să ajungă apoi la Faculta-tea de Automatică și Calculatoare la Politehnică, în București.

Transpirație

Primele contacte cu antreprenoriatul au fost invizibile. Nici Rareș, nici colegii săi nu știau că se cheamă așa. „Am început să facem asistență tehnică la Clubul Național de Turism pentru Tineret. Eram ghizi de munte în anul I de facultate. Ne-a recrutat contabilul de la Club, nea Petrică, să-i facem curățenie în computere, că știa că sun-tem pasionați. Așa am ajuns să preluăm tot suportul pentru Biroul de Turism pentru Tineret”, spune Rareș Popescu.

În 1996, a avut primul contact real cu antreprenoriatul. Cumpăra piese de calculatoare de la importatori, le asambla, instala sisteme de operare și le vindea. Apoi a trecut la dezvoltarea și implementarea de software, ceea ce l-a adus în poziția de a oferi con-sultanță firmelor. Era nevoie de informație pe vremea aceea, specialiștii nu se găseau atât de des ca astăzi, iar firmele aveau încredere în Rareș să le facă viața mai ușoară.

Primul birou al firmei a fost într-un garaj. Dar încă de pe vremea aceea, aproape fără să realizeze, era un #GAMECHANGER. „Noi am fost printre primii care făceam asis-tență tehnică, outsourcing practic, în București. Majoritatea firmelor de IT se axau pe vânzare de PC-uri” îşi aminteşte Rareş.

Piața românească era efervescentă. După anul 2000, au început să apară magazine mari care se ocupau cu vânzarea de calculatoare la nivel național. În 2002, Rareș a lansat doi furnizori de internet, dar și o afacere de Voiceover IP (cartele telefonice conectate la internet, care puteau fi folosite pentru apeluri telefonice).

A făcut de toate în acea perioadă și a învățat din mers. Avantajul său a fost faptul că știa să facă și consultanță. A avut colaborări complexe în care a dezvoltat programe de management al flotei de camioane și a extins lucrurile la un program care moni-toriza împingătoarele de barje în Constanța. Așa că nu te-ai fi așteptat ca în 2005 să renunțe la antreprenoriat și să accepte un post de implementare IT într-o companie românească mare.

Corporație

„Am început în 2005, fiind consultant IT, iar unul dintre acționari a observat munca depusă și mi-a spus că am tras singur o căruță cu roți pătrate prin deșert și totuși am reușit”, își amintește Rareș Popescu.

Dar Rareș a văzut o ocazie să provoace status quo-ul existent chiar și în timpul crizei financiare. A vrut digitalizare și a îndeplinit misiunea. În 2007, a fost numit director de

planificare strategică în companie, ceea ce însemna că putea să îmbine digitalizarea cu obiectivele mari ale companiei. Toate lucrurile se întâmplau acum doisprezece ani. Ca să convingă management-ul să facă schimbări, a folosit metode inovatoare de persuasiune.

„În 2011, am dezvoltat o soluție de monitorizare a proiectelor. Ca să conving board-ul de necesitatea acesteia, am organizat o scenetă de teatru cu colegii de la IT, în care am simulat un proces de asistență de management de proiect coordonat de acest software”, își amintește Rareș.

Corporația l-a transformat și educat. Peste ceea ce știa din 1990 încoace despre calcu-latoare și antreprenoriat, a pus creativitate, ore de training-uri și calități de leadership.

„Eram peste tot, în discuții cu toți colegii, încercam să văd ce viziune au ei despre aria lor de business. Am format cu directorii de la financiar și resurse o echipă de inovație și viziune pentru optimizarea firmei”, explică Rareș.

În toată acea perioadă, Rareș a reușit să aducă schimbări spectaculoase, de la implementarea unui ERP (Enterprise Resource Planning — un software care ajută firmele să ia decizii bazate pe date), a unei platforme de Business Intelligence (ra-poarte oferite de către calculatoare), și până la construirea unei fabrici nou-nouțe de aproximativ 40 de milioane de euro în plină criză, cărora li s-au adăugat și afaceri totale de 100 de milioane de euro.

Educație

Avantajul lui Rareș a fost că a avut parte de șefi care au vrut să-l crească, iar el a fost mereu ca un burete în ceea ce privește învățarea. Rareș a fost mereu interesat de dezvoltarea personală, chiar dacă nu știa că se numește așa. Era doar curios.

„Am devenit pasionat de dezvoltare personală. La nouăsprezece ani citeam tot ce era pe piață la momentul respectiv. Ușor, ușor, începând cu 2005, când mergeam la birou la Sibiu în fiecare săptămână, ascultam în mașină pe drumul de trei, patru ore cărţi audio de dezvoltare personală și management”, își amintește Rareș.

Firma la care era angajat l-a ajutat să se dezvolte, oferindu-i posibilitatea de a face training, de a învăța despre leadership și management. Curios să afle cât mai multe, a devenit din nou student. Imediat după ce a făcut patruzeci de ani a absolvit Facul-tatea de Psihologie, cu o lucrare despre cultura organizațională și ce influențează și motivează oamenii.

Iar corporația nu s-a oprit la asta. L-a dus mai departe. „În 2016, mi-au oferit o bursă de studii la un MBA (Master of Business Administration) susținut de Universitatea din Hull, pe filozofie și leadership. Am finalizat masterul în 2018 cu o disertație despre dimensiunea umană a domeniului IT”, explică Rareș.

„Psihologia m-a ajutat să înțeleg partea umană din project management și echipele. Proiectele luau direcții nebănuite, de multe ori din motivele emoționale ale membri-lor echipei de proiect. Am vrut să înțeleg de ce” spune Rareş.

„Conștiința organizației este o sumă a tuturor indivizilor. E o serie de cunoștințe tacite și explicite care se văd în sisteme, procese, baze de date, viziuni. Firmele trebuie să

devină organizații care să-nvețe, entități inteligente care să se adapteze condițiilor pieței mai rapid. O organizație mare va fi imposibil de gestionat fără sisteme informa-tice”, explică Rareș viziunea sa.

Motivație

Lucrurile mergeau bine în corporație. Avea o funcție bună. Însă în 2016, a decis să renunțe la firma care l-a crescut și l-a format ca profesionist și să o ia pe propria cale.

A vrut să se ocupe de viața personală, de familie, dar a realizat și ce-l pasionează cu adevărat. Voia să dezvolte ceva în zona relației dintre oameni și tehnologie. Unspre-zece ani de muncă în companii de producție se încheiaseră. A decis să o ia pe calea consultanței și implementării de sisteme pentru toate firmele, nu doar pentru una singură. Așa au luat naștere CIO Outsourcing și Neurotics Computing.

„A fost o decizie grea. Aveam o poziție foarte bună, dar obosisem și nu mă mai sim-țeam motivat. Sistemele aveau o maturitate destul de mare, fusesem implicat activ, în ultimii doi ani, în proiecte de achiziții și am simțit că lipsește ceva, că mă îndepărta-sem de pasiunea din copilărie”.

A avut multe îndoieli și încă mai are, la doi ani distanță. Se adaptează situației pieței și reușește să găsească inclusiv parteneri alături de care să poată lucra atunci când un proiect e prea mare pentru companie.

A început în 2016 cu CIO Outsourcing, un „director IT” evoluat, externalizat, care anga-jează resurse la cerere pentru clienți, dezvoltând soluții adaptate în orice moment.

Neurotics nu vine de la neurologie, ci de la nevroză, de la starea generată de haosul care guvernează modul în care se fac afacerile. Probabil așa gândește și despre modul în care a început chiar el în antreprenoriat.

„Așa am văzut eu mediul antreprenorial românesc, după ce am plecat din compania unde lucram, care era organizată și sănătoasă. Nevrotic, impulsiv, prea puțin pragmatic, agresiv și instinctiv. Orientat pe reducerea costurilor și mai puțin pe crearea valorii”.

Ideea lui de #GAMECHANGER a fost să pună tot ce a studiat în slujba antrepreno-rilor, oferind claritate, înțelepciune și armonie prin implementarea unor tehnologii în interiorul companiilor.

„Această arhitectură digitală cognitivă este dimensiunea ascunsă. Croirea arhitectu-rii depinde tot de oameni, nu doar de IT-iști. Oamenii din toate domeniile de business învață să lucreze împreună într-un sistem integrat. Cum arată harta neuronală a între-gii organizații? Cât costă procesele? Cât costă excepțiile?”, explică Rareș Popescu conceptul filozofic din spatele afacerilor sale.

Inovație

Momentan, Rareș are două proiecte în desfășurare: un proiect pentru o firmă cu pa-tru fabrici în domeniul Automotive și Insulation (producție de piese de izolare pentru caroseriile auto), în cadrul căruia realizează un software care să monitorizeze pro-cesele. De asemenea, lucrează și cu o firmă din Târgu Mureș care produce cabluri

și șufe pentru construcții și instalații miniere pentru a accelera procesele de vânzări și operațiuni. De ce e important el în viața lor? Pentru că aceste firme, cu afaceri de 5-10 milioane de euro, nu au niciun angajat IT. „Pentru ambele am definit o strategie de digitalizare specifică pe care o urmărim împreună”.

Cum ajunge antreprenorul să convingă firmele că au nevoie de el și de cunoștințele sale? „Primul lucru pe care-l fac e să discut cu acționarii. Înțeleg rapid ce-și doresc să obțină. Uneori sunt forțați să implementeze un sistem integrat sau vor să crească transparența și competitivitatea. Dar nu știu de unde să o apuce pentru că piața are foarte multe alternative”.

Se descrie ca interfața dintre furnizori și clienți. Mediază relația dintre aceștia pentru ca un software să fie înțeles și folosit şi încurajează companiile să se automatizeze. Poate că în România am început să auzim de automatizare odată cu ascensiunea Ui-Path, primul unicorn românesc (companie de peste un miliard de dolari în domeniul tehnologiei), dar automatizarea s-a făcut de multă vreme. Iar Rareș insistă ca firmele să facă asta pentru a avea mai mult succes.

„Dacă un proces este realizat de oameni și poate fi realizat de sisteme, atunci el poate fi automatizat, iar oamenii îl pot superviza și se pot ocupa de o muncă elevată, creativă. Transformarea digitală nu trebuie să presupună o reducere a locurilor de muncă, ci trebuie să reducă stresul organizațional și să creeze suplețe, agilitate și adaptabilitate sporită”, spune Rareș Popescu.

Cel mai dificil e să convingă oamenii de necesitatea schimbării. Intră, din poziția de consultant, în mijlocul organizației, unde trebuie să interacționeze cu oameni care nu au cunoștințe de IT, din diverse departamente și să-i convingă că introducerea teh-nologiei în procesele dintre ei ajută la depășirea dificultăților pe care le întâmpină.

Creație

Să spui că vrei să inovezi e ușor. Să pui lucrurile în ordine e complicat. Să treci de la idee la implementare este şi mai greu, dar companiile au nevoie de acest pas decisiv pentru a evolua. În timpul discuției, Rareș spunea că 70% din încercările de a intro-duce tehnologie în companii eșuează. Ce se poate întâmpla atunci?

„17% din aceste eșecuri amenință însăși existența companiilor respective. Motivul eșecurilor este datorat lipsei de leadership adecvat, a comunicării, a pregătirii din punct de vedere IT și a unei viteze mult prea mari în implementare, care în IT este periculoasă. Dacă o firmă trebuie să asimileze niște lucruri noi într-un timp record, fără planificare, configurația finală nu va fi reușită și oamenii nu vor fi pregătiți”, ex-plică Rareș. Acestea sunt unele dintre riscurile pe care și le asumă firmele și motivul pentru care ar trebui ca ele să lucreze cu CIO Outsourcing și Neurotics Computing.

Până acum, planul său de a renunța la corporație și a relua calea antreprenoriatului a avut succes. Are contracte, face consultanță și vrea pe viitor să dezvolte noi inițiative alături de un grup de specialiști și investitori.

Ultimul proiect al său se numește Axiobit și a pornit de la inițiativa unui mentor de-ai săi, George Crețu, profesor și doctor în management. Obiectivul celor doi

antreprenori este să strângă cât mai mulți specialiști alături și împreună să cre-eze un model de implementare a proiectelor la nivelul tuturor departamentelor unei companii. Adică să continue să fie #GAMECHANGER.

Dozele de inspirație

Antreprenorul român preferat: Daniel Dines (UiPath)

Motivul: „Pentru tenacitate”

Antreprenorul străin preferat: Steve Jobs (Apple)

Motivul: „Pentru inovație”

Cartea preferată: „Jocul lui Ender” de Orson Scott Card

Motivul: „Pentru puterea de a-ți depăși limitele personale cu onoare și leadership”

Materia preferată în școală: „Geometrie, Programare, Psihologie Organizațională, Complexitate și Gândire interconectată. ”

șApte lecții de #GAmechAnGer

1. Urmează-ți pasiunea dacă ești bun, chiar dacă părinții încearcă să te convingă să alegi o altă facultate, pe care ei o consideră mai potrivită pentru tine!

2. Oferă mai mult decât concurența, inclusiv consultanță și cunoștințe pe care niște simpli executanți nu le posedă!

3. Schimbă status quo-ul locurilor unde muncești prin inițiativă și inovație!

4. Dezvoltă-te pe toate planurile și învață în permanență, chiar dacă asta înseam-nă să dai la 40 de ani la facultate!

5. Găsește oameni cu mentalite asemănătoare cu a ta pentru a-i face agenți ai schimbării în locurile unde lucrezi!

6. Schimbă lucrurile atunci când munca pe care o faci îți aduce doar satisfacții financiare și nu motivație!

7. Inovează prin soluțiile oferite și convinge alte companii să se modernizeze prin digitalizare!

scAneAză qrcode-ul pentru A AscultA povesteA neurotics computinG spusă în emisiuneA #GAmechAnGer, reAlizAtă de sorin bAdeA lA rAdio GuerrillA

compAniA wolf-e rides A lAnsAt trendul trotinetelor electrice pe piAțA din româniA și A reAlizAt că pot fi un succes și că îi poAte AjutA Astfel pe bucureșteni să se deplAseze mult mAi rApid prin orAș.

wolf-e rides

invEstitorii cArE Au lAnsAt trendul deplAsĂrii cu trotinEtElE ElEctricE În roMâniA

Când un grup de investitori români și britanici a decis să deschidă pe piața din Ro-mânia o afacere cu trotinete electrice de închiriat, au existat mulți critici care le-au spus că nu se poate. Primul an de activitate le-a arătat că lucrurile nu stau chiar așa de rău. Wolf-e Rides este prima firmă din România care a avut curajul să plaseze pe străzi trotinete electrice fără dock, adică acele mijloace de transport care pot fi lăsate pur și simplu pe marginea trotuarului după utilizare. Pentru că au avut curajul de a lansa în România o afacere inovatoare care contribuie la fluidizarea traficului în orașe, fondatorii Wolf-e Rides sunt #GAMECHANGERS în business-ul românesc.

București, 2019: Conform TomTom Traffic index, în fiecare an o persoană pierde do-uăzeci și șapte, douăzeci și opt de zile în trafic. Pentru o generație care s-a mutat din cartierele muncitorești la marginea capitalei, în complexuri rezidențiale moderne, tramvaiul sau autobuzul sunt alternative care înseamnă multe ore petrecute în trafic. Transportul cu maşina personală este o altă variantă cu acelaşi rezultat: nervi întinşi la maximum și mult timp pierdut în trafic.

În acest context a apărut Wolf-e Rides, prima companie care a avut curajul să lanse-ze trotinete electrice de închiriat în București.

Acest business a pornit pentru a oferi o alternativă la transportul cu mașina și autobuzul pentru ultimele porțiuni ale unui traseu. În străinătate, termenul folosit pentru acest tip de transport este „last mile”: după ce cobori din autobuz, parcurgi ultimii kilometri ai unui traseu cu o trotinetă, pentru a evita un ocol mare sau un drum aglomerat.

„Pot să-ți mărturisesc că de când eram copil mi-a plăcut să merg cu trotineta? Ajuns la maturitate, ce poate fi mai cool decât să începi un business într-un domeniu pe care îl iubești?” spune Ștefan Toma, unul dintre cofondatori.

Ideea s-a născut în Statele Unite, acolo unde se aflau în acel moment fondatorii com-paniei. Au studiat situația în Europa Centrală și de Est și au realizat că în România nu exista, în acel moment, nicio companie care să ofere un asemenea serviciu. Antre-prenori la origine, deveniți investitori, cei din echipa Wolf-e au identificat o oportuni-tate de business şi au decis să o exploateze.

Fondatorii companiei sunt Ștefan Toma, Ciprian Păltineanu, Cosmin Rotaru, Cosmin Ursu și Yoav Zingher. Am putea să-i descriem ca un adevărat grup de Avengers, prin prisma experienței lor. Sunt specialiști în zona juridică, IT, servicii de pază și securita-te, investiții și banking, finanțare, consultanță pentru achiziții și fuziuni.

Toți au studiat în străinătate și au mentalitate de antreprenori și lideri.

„Noi muncim consecvent, alături de echipă, și cred că în acest fel ne motivăm aceas-tă echipă. Onestitatea și respectul acordate celuilalt sunt două principii care ne unesc ca fondatori”, explică Ștefan Toma.

Au pornit la drum în cinci și și-au împărțit clar sarcinile. Deși nu sunt mereu în țară, comunică pe telefon, WhatsApp, Slack, e-mail. Spun că educația în străinătate i-a învățat să comunice mai bine, să se respecte unii pe alții și să realizeze că fiecare trebuie să muncească mult pentru a obține rezultate.

De la o întâlnire la o afacereCa multe alte afaceri, Wolf-e a pornit de la o întâlnire în oraș între fondatori. „Suntem pasionați de ceea ce înseamnă transport electric și dezvoltarea sustenabilă a me-diului urban. Suntem investitori, oameni de business cu o viziune comună cu privire la viitorul economiei circulare și a mobilității în general și încercăm să contribuim la acest viitor electric, multimodal și colaborativ”, descrie Ștefan Toma grupul de prie-teni care a pus bazele primei afaceri de acest tip din România.

Cei cinci antreprenori vor să contribuie la poziționarea României drept un hub de inovație pentru transportul alternativ, care să înlocuiască mașinile în orașe.

„A fost o întâlnire între prieteni. Atunci când trei din cei patru participanți au venit la întâlnire cu trotineta electrică, lăudând acest mijloc de transport față de alte metode de mobilitate urbană de ultimă generație, a fost absolut normal să avem o sclipire și să ne întrebăm dacă un astfel de business n-ar fi potrivit și pentru Europa Centrală și de Est”, povestește Ștefan Toma, cel care a și prezentat acest proiect inovator în emisiunea Guerrilla de Dimineață.

„La fel ca orice antreprenor sau investitor în tot ceea ce ține de „noua economie”, îți riști banii proprii pentru o inițiativă privată, fără subvenții de vreun fel, care face pionierat”, explică Ștefan.

Ce e dificil la lucrurile dificile?Una dintre cele mai interesante cărți de business se numește chiar așa — „Ce e dificil la lucrurile dificile”— şi este scrisă de investitorul american Ben Horowitz, care anali-zează aspectele ascunse ale oricărui business. Atunci când au demarat business-ul, cei cinci au luat în calcul și problemele care pot interveni.

La nivel mondial, business-urile cu trotinete electrice sunt foarte complicate. Ca un asemenea business să reziste, fiecare trotinetă trebuie să circule măcar de trei ori pe zi, timp de șase luni. Altfel, compania-mamă nu reușește să-și acopere nici mă-car investiția în cumpărarea și trimiterea pe stradă a vehiculelor. Iar pentru Wolf-e, România a fost o provocare.

Mai întâi au încercat să adapteze modelul american pe specificul pieței locale. Dacă în străinătate companiile se bazează pe o flotă de oameni care strâng trotinetele de pe stradă seara și le duc la încărcat, Wolf-e a vrut să aibă controlul total al logisticii, tocmai pentru a înțelege cât mai bine orașul.

„Am pornit la drum cu echipe de intervenție în cazul tentativelor de furt, cu echipe de întreținere și service, cu angajați full-time, considerând că doar așa vom putea menține calitatea serviciilor pe termen lung”, povestește Ștefan Toma.

Din punctul de vedere al celor de la Wolf-e, cele mai dificile lucruri în această afacere nu sunt crearea unei flote de trotinete, pentru că acestea, până la urmă, se cumpără. Nici crearea aplicației nu a fost complicată. În schimb, provocările lor au fost lipsa infrastructurii adecvate sistemelor de transport alternative — pentru că Bucureștiul nu are suficiente piste de biciclete—, și gestionarea tentativelor de furt.

„Pentru România, la nivel macro, avem nevoie de infrastructura adecvată acestui tip de transport alternativ, realocarea infrastructurii existente și acomodarea pistelor special amenajate de-a lungul principalelor artere ale orașelor”, explică Ștefan Toma.

„La nivel micro, în primul rând, trebuie să educăm piața în ceea ce privește compor-tamentele antisociale (furturi, vandalisme), dar această provocare nu va fi limitată în timp, ci va fi continuă. Fiecare român trebuie să înțeleagă că există dreptul de proprietate și că nu „luăm acasă” orice obiect întâlnit pe stradă care pare nesuprave-gheat. Iar trotineta electrică nu poate fi folosită la cascadorii, nici de două persoane simultan, nici pentru condus agresiv sau necugetat între vehicule sau pietoni”, mai spune co-fondatorul Wolf-e Rides.

Uneori, orașele se schimbă și în funcție de afacerile care funcționează în ele. Un exemplu bun ar fi apariția automobilelor în Statele Unite. În momentul în care au devenit un bun de relativ larg consum, mașinile au provocat accidente pentru că intersecțiile nu aveau reguli. Nimeni nu știa să dea prioritate de dreapta. Iar unele state chiar au interzis pentru o scurtă perioadă automobilele. Aceasta este și situația trotinetelor de astăzi.

„Fiecare oraș are un punct în care este necesară schimbarea și regândirea planului de urbanism, adaptat nevoilor locuitorilor. Nu este un lucru ușor, dar nici imposibil, atâta timp cât îți stabilești foarte clar obiectivele și echipele de lucru. Un prim exem-plu este proiectul inițiat de Primăria Capitalei privind măsurile concrete de îmbună-tățire a calității aerului în București, unde ne-am implicat și noi cu recomandări, atât la nivel individual, cât și la nivel de industrie, în etapa de consultare publică”, spune Toma. El este convins că, în timp, orașul se va transforma şi va acomoda şi alte mij-loace de transport în afară de mașină.

Câți adversari are o trotinetă?Dincolo de faptul că șoferii se simt uneori asaltați de trotinetele electrice, atât cele în regim de sharing, cât și de cele personale, Wolf-e a avut de luptat cu multe alte bariere. La nici câteva săptămâni după ce au pornit operațiunile în București, piața locală a primit primul mare jucător global, Lime, după care au urmat și alte servicii distincte de trotinete electrice de închiriat.

„Dacă te gândești la drobul de sare sau la viitorii concurenți, nu mai începi nimic, înseamnă că nu ai suficientă încredere în tine ca antreprenor. Eu privesc invers, piața îți poate oferi și oportunități la care nici nu te-ai gândit la momentul zero, atunci când ai planificat totul”, spune Ștefan.

Dar dincolo de intrarea pe piaţă a unui colos mondial, în toată lumea furturile repre-zintă principala provocare cu care se confruntă business-urile cu trotinete electrice.

Cei cinci au lucrat mai întâi cu tehnologia și au dotat vehiculele cu GPS, dar și cu o serie de componente care nu pot funcționa unele fără celelalte. Așadar, când o trotinetă e furată devine doar o grămadă de fiare vechi ce poate fi găsită ușor. Și, pentru că au angajaţi full-time de la început, cei cinci români au un dispecerat care să urmărească traseul trotinetelor. Acesta funcționează nu doar pentru furturi. Cu ajutorul lui, Wolf-e află în timp real dacă utilizatorii ies în afara razei de acoperire. În aceste cazuri, trotineta se deconectează automat de la curent. Ba mai mult, utilizato-rii pot primi și o amendă în aplicație.

Limita geografică a fost impusă pentru a controla mai bine operațiunile atunci când firma era mică. Dacă cineva lăsa o trotinetă la capătul orașului, șansele ca altcine-va să o închirieze acolo și să o aducă mai aproape de centru erau minime. Așa că Wolf-e a impus limite tocmai pentru a testa cât de bine se descurcă echipa de inter-venții, care circulă cu o dubă prin tot oraș, preia trotinetele, le încarcă sau le verifică pentru a fi „la zi” cu inspecția tehnică.

„Apoi, în al doilea rând, ne-am adaptat condițiilor locale și am pornit cu echipe de intervenție, toate tentativele de furt fiind raportate Poliției și urmărite până la soluți-onare, până la nivelul maxim de rigoare permis de legislație. Pentru că, dincolo de reperele de business, vrem să aducem în prim-plan și componenta educațională a societății în ansamblul ei”, explică Ștefan.

De altfel, acest lucru l-au întrebat și prietenii când au auzit că lansează un asemenea business: nu ți-e frică de furturi? La primul eveniment cu public nicio persoană care i-a vizitat nu a ratat întrebarea despre furturi. Cu toate acestea, rata furturilor a fost mică.

„A fost o etapă dificilă, dar eficientă — multe nopți nedormite, petrecute la Poliție, plângeri penale, căutări în cele mai diverse locații din București și din țară. A fost ca un val care a izbit primul rând de stânci”, își amintește Ștefan.

Cei cinci sunt însă încăpățânați și determinați, așa că nu s-au lăsat influențați de aceste mici sincope, iar astăzi au foarte puține asemenea raportări.

Încotro se îndreaptă trotinetele electrice Wolf-e?Sute de mii de kilometri au fost parcurși, doar în 2019, cu trotinetele electrice, în Bu-curești și Cluj-Napoca, orașele în care mai multe firme au implementat acest mijloc de transport. Oamenii au demonstrat că vor o alternativă care să le schimbe modul în care se deplasează prin oraș. Cu toate că la finalul lui 2019 încă nu există un cadru legislativ clar pentru asemenea vehicule, iar Poliția Română nu are proceduri pentru

ele, românii au demonstrat că nu mai vor să stea în trafic şi că micile conflicte între șoferi și utilizatorii de trotinete sunt pe un trend descendent.

25 000 de persoane au folosit cel puțin o dată aplicația Wolf-e. Rata de creștere este mare în cele mai bine de șase luni de funcționare. Dar planurile celor cinci prieteni nu se opresc în capitala României și nici la simplul import de trotinete din China.

„Pe termen scurt, avem ca obiectiv principal atât pornirea producției de e-trotinete în sistem sharing la nivel local, în România (o premieră pentru Europa), cât și lansarea unei platforme multi-client și lărgirea ariei de acoperire în cadrul Bucureștiului”, ex-plică Toma. Acest lucru înseamnă să facă trotinetele proprii în țară, să poată să inte-greze mai multe servicii într-o singură aplicație și să le ofere utilizatorilor posibilitatea de a se deplasa cât mai departe în oraș.

„Aceste trotinete de ultimă generație vor încorpora toate inovațiile tehnologice pe care le-am dezvoltat în perioada aceasta, fiind dedicate activităţii de „e-scooter shar-ing” și vor acoperi în principal propriile nevoi de expansiune. De asemenea, am pri-mit și cereri din partea unor operatori europeni pentru a produce trotinete personali-zate pe platforma Wolf-e”, spune cofondatorul Wolf-e Rides.

Dar Wolf-e nu se oprește aici, ci vrea să treacă granițele și munții. Mai întâi în Ro-mânia, cu un serviciu care să fie disponibil în mai multe orașe, apoi în alte ţări din Europa Centrală și de Est. De altfel, Ștefan glumește când se gândește că au pornit în București, capitala traficului european: „Mai în glumă, mai în serios, cine reușește în acest tip de business în București poate reuși oriunde în lume...”.

„Noi nu venim cu un simplu serviciu de micro-mobilitate, ci redefinim modul de trans-port urban, venim cu un concept integrat — transport „first/last mile”, cu extensii colaterale, care să aducă valoare și stabilitate business-ului. Aici aducem în discuție producția locală, platforma multi-client, sistemul de asigurări, magazinul online”, ex-plică Toma.

Pentru românii care au lansat Wolf-e Rides, acest business nu este numai doar des-pre a face ride-sharing în cele mai aglomerate orașe, ci și despre a introduce tot felul de servicii conexe, precum livrare de mâncare, turism și teambuilding-uri.

Dacă primul an a fost unul în care Wolf-e a demonstrat că poate să supraviețu-iască și să crească în țară, următorii ani vor fi destinaţi extinderii spre Occident a acestei afaceri pornite în România.

scAneAză qrcode-ul pentru A AscultA povesteA wolf-e rides spusă în emisiuneA #GAmechAnGer, reAlizAtă de sorin bAdeA lA rAdio GuerrillA

AdriAn călin A fost șAse Ani AnGAjAt în domeniul educAției diGitAle înAinte să se hotărAscă să devină Antreprenor. Astăzi deține unA dintre cele mAi importAnte firme de e-leArninG locAle şi AjutA compAniile să-şi speciAlizeze AnGAjAții în diverse domenii.

e-leArninG compAny

romÂnul cAre AjutĂ compAniile sĂ AibĂ AnGAjAți mAi performAnți

A vrut să fie de toate. Sau, de fapt, nu a știut niciodată ce vrea să fie cu adevărat. Nu crede că antreprenorul este acea persoană care face bani, ci omul care crede într-un set de principii. Experiența într-o companie americană care oferea și conce-pea cursuri digitale l-a schimbat și l-a adus pe drumul de astăzi: Adrian Călin a creat E-Learning Company în 2012, dar avea deja șase ani de când voia să educe anga-jații din companii.

Astăzi, E-Learning Company lucrează în România cu cele mai mari companii, oferă o paletă largă de cursuri online cu ajutorul cărora angajații se pot specializa în di-verse domenii și a schimbat modul în care companiile ajută angajații să crească în cadrul organizației. A dezvoltat una dintre cele mai mari companii din domeniu și sin-gura din România care oferă cursurile SkillSoft, cunoscute la nivel internațional pen-tru calitatea lor. Adrian Călin este un #GAMECHANGER pentru că oferă companiilor

din România posibilitatea de a accesa aceleași resurse de învățare ca în străinătate contribuind astfel la creşterea competitivităţii mediului de business pe piața locală.

Originile antreprenoriatului

Adrian spune că nu știe dacă există cu adevărat o genă a antreprenoriatului. Se gân-dește la tenismenul Roger Federer sau la marele compozitor Wolfgang Amadeus Mozart. Oare ei au fost antreprenori prin gândirea lor? Cumva, spune cu regret, oa-menii cu bani au confiscat termenul de antreprenor. „Eu nu mă simt antreprenor. Mă simt ca un copil care înțelege matematica mai repede decât colegii de clasă și rezol-vă problemele mai repede”, explică Adrian Călin, fondatorul E-Learning Company.

Își amintește că toată lumea l-a îndrumat către altceva. Profesorul de istorie voia să-l trimită la facultate în domeniu, profesoara de română i-a povestit despre literatură, până și profesorii de matematică i-au recomandat să studieze această disciplină. Dar i-a plăcut ideea de a fi profesor. „Am făcut patru ani de liceu de fizică-chimie, dar am dat la pedagogie la ASE. N-am ajuns să predau, dar mi-ar fi plăcut să-i învăț pe copii lucruri”, spune cu un mic regret Adrian. Astăzi le predă oamenilor mari.

În facultate nu a fost încântat de materiile studiate, așa că a căutat metode prin care să facă un ban în plus. „În toamna lui 2000, aveam deja un an și jumătate de vechime în muncă. Fusesem pe rând merchandiser, om de vânzări, lucrător la o benzinărie din Ferentari, unde am stat o zi, și paznic pentru cinci zile”, povestește Adrian. A ajuns în domeniul cursurilor online cu ajutorul unui prieten din facultate, care se angajase la o firmă cu acest profil. S-a dus la un interviu pentru un post de tester al unui program de training pe calculator pentru un combinat chimic din Statele Unite. A descoperit doisprezece erori la un produs care, teoretic, trebuia să fie în versiunea finală. A fost angajat pe loc. Odată ajuns la această firmă, viața lui profesională s-a schimbat defi-nitiv. Norocul său a fost colectivul și compania unde era.

Compania fusese fondată de un român plecat în Statele Unite, Peter Ilica, și avea contracte cu mai multe firme din SUA. Toți angajații erau români și majoritatea erau studenți, cu o singură excepție: directorul sediului local, o doamnă în vârstă de 60 de ani, doamna Manta, cum și-o amintește Adrian, care i-a călit spiritul antreprenorial, dar și pe cel critic. Evident, la început a fost încântat de alte lucruri, precum faptul că avea internet prin satelit (lucru rar pe vremea aceea), un program flexibil și un salariu mare. A învățat atunci că nu contează programul, ci doar dacă proiectul este livrat sau nu.

Învățarea din postura de angajat

Mulți antreprenori cu experiență spun că este foarte util să ai experiență de angajat înainte de a-ți lansa propriul business și că această experiență te ajută să înțelegi mai bine sistemele și procedurile. Adrian a avut parte de o astfel de experiență și, în plus, compania pentru care a lucrat i-a oferit acces la un stil occidental de lucru într-o Românie care era în proces de adaptare la capitalism.

„Chiar dacă exista o ierarhie, regulile nu erau impuse de vreun manager. Proprietarul firmei stătea de vorbă cu toți, ne scotea la prânz când venea în țară. Doamna Manta

era cea care se asigura că lucrurile sunt organizate. Nu exista cultură organizațio-nală, viziune a companiei sau valori. Firma avea o arhitectură simplă în care toată lumea înțelegea ce are de făcut și cu cine trebuie să colaboreze pentru a finaliza proiectele”, povestește Adrian. Acolo a învățat că un stil de lucru simplu și un număr redus de reguli pot fi foarte benefice pentru succesul unui business. „Țin minte că, atunci când am avut o problemă personală și a trebuit să plec acasă, doamna Manta mi-a spus că pe ea nu o interesează când vin, cât stau și ce fac, atât timp cât proiec-tul este livrat la timp”, își amintește Adrian Călin. Toate acestea l-au făcut să lucreze mult, uneori chiar două săptămâni încontinuu, dacă trebuia să termine pregătirea unui curs online.

Despărțirea și antreprenoriatul

A plecat de la Abbottsfield în 2006, după șase ani, mai degrabă dat afară decât de voie bună. A vrut să aibă inițiativă, să aibă clienți români, dar proiectul nu a avut suc-ces și a plecat din companie. Ce să facă? Împreună cu Radu Georgescu, astăzi un cunoscut antreprenor în serie, a înființat SkillSmart, o firmă de cursuri digitale care aduce în România cursuri realizate la nivel de conținut de una dintre cele mai mari în-treprinderi din acest domeniu, SkillSoft. Dar business-ul înființat cu Radu Georgescu nu a funcționat pentru că aveau stiluri de lucru diferite.

Adrian s-a dus ulterior la Dimitris Baltas, care avea compania Blue Point IT Solutions, și a deschis o linie de business în zona de learning, pe care a crescut-o în plină criză financiară. După mai multe proiecte și implementări, cei doi au decis ca în 2012 să separe zona de learning de firma-mamă și să creeze E-Learning Company, as-tăzi un #GAMECHANGER pe piața cursurilor online. De ce? Pentru că oferă cursuri pentru bănci, companii mari sau persoane care vor să se pună la punct cu cele mai noi programe utile în companii. Cu ajutorul E-Learning Company, zeci de firme din România au ajuns la același nivel cu cele din străinătate, iar firma lui Adrian Călin a fost printre primele companii locale care au făcut asta. De asemenea, au reușit să aducă e-learning-ul în firme care altfel nu ar fi apelat la astfel de metode de educație a angajaților.

„Ceea ce oferisem pieței erau cursurile SkillSoft, ale unuia dintre cei mai mari cre-atori de asemenea cursuri din lume, în special cele de business care cuprindeau programe de comunicare, dezvoltare personală, leadership, dar și cele de Office, plus o platformă de Learning Management (platformă digitală unde participanții pot vedea și participa la cursuri)”, explică Adrian Călin. Dacă te uiți astăzi în topul primelor o sută de companii din România, foarte multe dintre acestea au trecut pe la E-Learning Company pentru a lua un curs pe care să-l aplice într-un anume departament sau prin care să ajute angajații să se dezvolte.

Piața de e-learning funcționează în trepte. Creatorii de cursuri online depun efortul de a le crea, apoi au parteneri, de cele mai multe ori exclusivi, în anumite țări sau regiuni. Pentru a economisi timp în creșterea companiei, Adrian a decis să se bazeze pe Skill-Soft, creând cea mai mare bibliotecă de cursuri traduse de un partener al americanilor. Așa a devenit #GAMECHANGER și cel mai mare furnizor de cursuri online de pe piață.

Piața cursurilor digitale, cucerită

După 2012, E-Learning Company s-a dezvoltat în permanență cu ajutorul cursurilor SkillSoft. A avut foarte mulți clienți din domeniul de banking, dar și alte companii din România și Republica Moldova. Cum a reușit acest lucru? Spre deosebire de competitorii lor de pe piață, cei de la E-Learning Company au vrut să ofere o soluție integrată, una pe care clientul să o folosească fără probleme. Au dezvoltat nu doar cursuri, dar și platforme pe care acestea să poată fi urmate.

„Am învățat că un client care nu are nicio soluție e-learning implementată va lua deci-zia mai rapid și va fi mult mai mulțumit dacă va beneficia de un serviciu complet. Am oferit o soluție de learning management încă din 2009, iar în 2017 am testat propria platformă, ca în aprilie 2018 să o livrăm către clienți”, povestește Adrian Călin.

„Viziunea pentru viitorul apropiat este să creăm planuri de pregătire personalizate. Avem mult conținut care, tocmai pentru că este atât de abundent, creează o pro-blemă pentru utilizatorul nehotărât sau care nu are un plan de dezvoltare creat de companie. Accesul de pe telefoanele mobile schimbă modul de consum, dar îi și obligă pe furnizori să fie mai atenți la modul în care creează conținut”, spune Adrian.

„Sunt multe cursuri, inclusiv cursuri gratuite, așa că strategia nu este să impunem cursurile, ci să fim ca un doctor în epoca Google. Vii la noi ca să afli cursurile potrivite și experiența unei învățări eficiente”, spune Adrian Călin.

După România și Moldova, E-Learning Company vrea să se extindă. „Vrem să fim furnizori regionali. Avem câteva exemple de cursuri în greacă, arabă și, în curând, rusă și mongolă. Așteptăm așadar clienți din mai multe colțuri ale lumii”, explică fon-datorul companiei.

Conform lui Adrian Călin, firma a generat o cifră de afaceri de 10 milioane de lei până la jumătatea lui 2019, dar din 2020 vrea să aibă o creștere susținută și să tripleze suma. „Avem cincisprezece clienți recurenți care ne plătesc în avans pe doi, trei ani, dar 2019 a însemnat și apariția unor clienți noi. Tot în 2019 am avut și cel mai scurt ciclu de vânzare, o lună de la momentul primei întâlniri”, spune Călin. Semnalele de tipul acesta sunt importante deoarece arată că produsele companiei sale pot fi vândute mai ușor, firmele le înțeleg și au nevoie de ele. Totul se face cu șapte angajați implicați activ, dar, de la o vreme, compania folosește foarte mult Robotic Proces-sing Automation (automatizarea proceselor prin intermediul roboților software). Nu a înlocuit încă pe nimeni, dar automatizarea ajută la realizarea proceselor repetitive.

Cu bune și cu rele

Adrian Călin spune autoironic, atunci când este întrebat despre alte afaceri pe care le-a dezvoltat, că a fost „prea leneș ca să dau greș”, o parafrază din cartea „O căsni-cie americană” de Tayari Jones. Spune că a fost prea leneș, așa că s-a rezumat doar la e-learning. Și pentru că a făcut doar asta, a putut să crească afacerea.

Recunoaște că principala sa greșeală este că nu e preocupat de partea financiară. „Sunt dezorganizat financiar, partea de contabilitate mă frustrează. Am luat multe de-cizii împotriva evidențelor financiare: am început traducerea cursurilor atunci când

toată lumea spunea că este o investiție riscantă, dar ne-a adus în poziția privilegiată de astăzi. Nu aveam de unde să știu, a fost dorința mea să am cursuri în limba româ-nă”, spune Adrian Călin.

Pe viitor, spune că obiectivul lui este să se pregătească pentru faptul că firma sa va deveni dintr-una mică una medie sau mare, ceea ce va însemna o schimbare de mentalitate și de leadership. Știe că are în jurul său competitori puternici, cum ar fi LinkedIn, Udemy sau Coursera, unde poți urma inclusiv cursuri gratuite, dar vrea să ajute companiile să-și rezolve nevoile în funcție de specificul fiecăreia și să facă și consultanță, nu doar să fie un simplu furnizor de cursuri.

Dozele de inspirație

Antreprenorul român preferat/motivul:

Nicolae Malaxa. România nu are acum antreprenori care să fi crescut într-un mediu potrivit antreprenoriatului. Malaxa a apărut la zeci de ani după ce România a intrat într-o perioadă fastă a istoriei.

Antreprenorul străin preferat/motivul:

Elon Musk. A reușit în aproape orice domeniu a activat. Sunt fascinat de comple-xitatea, viziunea și implicarea lui în proiecte. Este cel mai important antreprenor al zilelor noastre.

Cartea preferată/motivul:

„Strategia Oceanului Albastru”. Mi-a dat idei despre cum trebuie făcute lucrurile. Re-comand oricui să internalizeze principii care te transformă într-un bun manager, dar care nu se învață din cărțile de business.

Materia preferată în școală/motivul:

Matematică în clasa a VI-a, istorie, fizică.