Supliment al revistei

CULTURAvâlceană

Anul III • Nr. 2(9) • septembrie 2017 • editat de INTOL PRESS sub egida ECOSTAR 21 • www.culturaarsmundi.ro

ECOSTAR 21 • ECOLOGIA ŞTIINŢEI ŞI ARTEI ÎN SECOLUL 21

ISSN 2393 - 1922ISSN-L 2393 - 1922

CUPRINS:HRISTOS S-A ÎNĂLțAT!Eugen PETRESCU................................................pag.1

DE CE ROMÂNIA MOARE ÎNCET SAU A MURIT ÎN 2003!?S P.C. .....................................................................pag.2

LUMEA PESTE 20 DE ANI (...)Apărut în mymagazine.ro......................................pag.2

„țIN LA ACEASTĂ țARĂ ŞI ŞTIU CĂ DUMNEZEU MĂVREA AICI. AICI MĂ CUNOAŞTE DUMNEZEU DUPĂNUME” Eginald Schlattner..................................................pag.3

SUNTEM NIȘTE… GICĂ-CONTRAMihai SPORIŞ........................................................pag.4

KE SAR IOGabriel GIB.............................................................pag5

CENTENARUL 2018, CÂNTECUL DE LEBĂDĂ AL FORUMULUI CULTURAL AL RÂMNICULUI!Csaky E. POE..........................................................pag.5

O cazarmă militară pentru UAP VâlceaConstin POENARU (1951-2017).............................pag.6

Svastica vedicăGheorghe VASILE...................................................pag.7

Sms-CarteFlorentin SMARANDACHE......................................pag.8

BANUL MĂRĂCINEConstanţa BADEA..................................................pag.8

ÎNTÂMPLĂRI POST-REVOLUțIONARE: APUCĂTURI VECHI LA VREMURI NOI (I)Marian PĂTRAŞCU.................................................pag.9

BÂRFIREAArhim. Veniamin MICLE.......................................pag.11

FORUMUL CULTURAL AL RÂMNICULUI OMAGIAZĂ CENTENARUL MARII UNIRI DE LA 1 DECEMBRIE 1918Gheorghe PANTELIMON......................................pag.12

Centenarul „Ecaterina Teodoroiu - eroina de la Jiu”,1917-2017E.PETRESCU.........................................................pag.12

„Incursiune în memoria pietrei”Sorin Lory BULIGA...............................................pag.14

NEAGOE BASARAB (1459-1521) COMEMORAT LACĂLIMĂNEŞTIpcickirdan............................................................pag.15

BISERICILE CTITORITE DE SFÂNTUL NEAGOE BASARABConstantin MĂNESCU-HUREZI.............................pag.16

Compoziţie foto Petre Cichirdan

T

HRISTOS S-A ÎNĂLțAT!

Înaltpreasfnţia Voastră Părinte Arhiepiscop, prea-cucernici părinţi, dle prefect, dle președinte al

Consiliului Judeţean, dle primar, dlor parlamentari, dlecomandant al Garnizoanei Râmnicu-Vâlcea, dragi ostașiai Armatei Române, dragi copii, doamnelor și domnilor...

În această zi mare și sfântă, conform tradiţiei, neaflăm într-unul din locurile sacre ale poporului român, lacăpătâiul eroilor neamului, făuritori ai României Mari –

ţară demnă în Europa și în lume.Un mesaj scris cu sânge de erou definește motivul

prezenţei noastre aici în cuvinte puţine, dar suficient decuprinzătoare și edificatoare: „Pentru onoarea patriei șia drapelului, pentru făurirea unităţii României, noi amapărat cu bărbăţie și credinţă în victorie, până la jertfasupremă, pământul sfânt al ţării, lăsându-vă vouă, gene-raţiilor viitoare, o naţiune liberă și independentă”.

Acest mesaj de mare sensibilitate, dăltuit în piatrade Muscel, a Mausoleului, de la Valea Mare – Mateiaș,judeţul Argeș, ridicat în memoria Eroilor Primului RăzboiMondial, ar trebui să impună respect tuturor trăitorilorîn această vatră românească, faţă de eroii și martirii nea-mului, vatră apărată cu mari sacrificii umane și materialede-a lungul istoriei.

Noi, cei ce simţim și trăim românește, noi, cei ce ne-am născut și crescut în respect faţă de valorile stră-moșești, ne plecăm cu veneraţie frunţile în faţa sacrifi-ciului suprem al bravilor eroi ai neamului, apărători

demni și viteji ai fiinţei noastre naţionale, iar la chema-rea patriei vom ști să ne jertfim, ca și bunicii și străbuniciinoștri, pentru apărarea și păstrarea independenţei și su-veranităţii României.

În războiul Reîntregirii Neamului au murit pentruȚară peste 10.500 de vâlceni, unii dintre ei dormindu-șisomnul de veci aici, în acest cimitir. Așa se face că înmemoria colectivă a Vâlcii se păstrează încă numeroaseamintiri triste de acum 100 de ani. O mamă din Mihăeștiși-a plâns cei cinci fii căzuţi în luptele de pe Valea Oltuluiși la Mărășești până a orbit, ajungând să trăiască din mila

vecinilor. Să-ţi moară șapte băieţi..., sprijinul bătrâneţii,nu este ușor de suportat! Un tată, din Pietreni-Costești,și-a pierdut toţi fiii – pe Constantin, Marcu și Grigore,unul căzut sub ploaia de gloanţe pe Valea Oltului – laCoţi, iar doi la Mărășești. Ce poate fi mai dureros pentruun tată ca atunci când urmașii săi pe linie bărbăteascămor în floarea vârstei – 19, 21 și 22 de ani, iar numeleneamului său se stinge odată cu ei?

Iată de ce, fraţi români, trebuie să avem respect faţăde moșii și strămoșii noștri, eroi și martiri ai neamului,ziditori de Țară cu arma în mână, să le apărăm și să leîngrijim mormintele și monumentele – aceste simboluriale rezistenţei noastre în momente de restriște; să leapărăm palma aceasta de pământ sub care odihnesc șicare, de ceva vreme încoace, scade pentru că unii cufuncţii înalte, alţii cu relaţii la cei cu funcţii înalte, încăl-când cu nerușinare legile statului român și legile bunuluisimţ și-o doresc pentru ei și vedem rezultatul; să leapărăm monumentele de la pieire, lăsate cu intenţie în

Eugen PETRESCU

Constantin Zărnescu a propus pentru anul 2018, Lupoaica Capitolină,

instalată la Râmnicu Vâlcea

nr.2/2017Forum vâlcean2 Respectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

paragină. Așadar, pe cei pe care îi cinstim astăzi, ca

Eroi și Martiri, să-i păstrăm în sufletele noas-tre ca pe adevărate icoane ale nemuririi nea-mului românesc, iar la Centenarul Marii Uniri,ce va fi sărbătorit anul viitor, locul acesta, șica el alte sute de locuri din ţară, să fie pri-menit, adică restaurat și conservat așa cumvedem în lumea civilizată. Sperăm să fim au-ziţi!

Constatăm că ieri s-a turnat asfalt pe

aleile cimitirului. Este un lucru ce ne bucură șine dă speranţa că Primăria Râmnicului își vaface datoria până la capăt faţă de eroii nea-mului așa cum și-o face faţă de comunitatearâmniceană.

Dumnezeu să-i odihnească în Împărăţia Sape toţi eroii și martirii neamului, iar nouă săne dea înţelepciunea de a-i cinsti cum secuvine și de a trăi în Pace și armonie cu toatepopoarele lumii!

(Eugen Petrescu, cuvânt rostit joi, 25 Mai

2017, în cadrul ceremoniei militare și reli-gioase prilejuite de marea sărbătoare aromânilor „Înălţarea Domnului – ZiuaEroilor”, manifestare organizată la CimitirulEroilor „Cetăţuia” – Râmnicu-Vâlcea; organi-zatori: Prefectura Judeţului Vâlcea,Garnizoana Râmnicu-Vâlcea și FilialaJudeţeană Vâlcea „Matei Basarab” aAsociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „ReginaMaria)

Notă!De teama să nu piardă finanţarea de la

Primăria Râmnicu-Vâlcea și Consiliul Jude-ţean Vâlcea, presa vâlceană nu a menţionatfaptul că președintele ANCE „RM” – FilialaVâlcea, a rostit acest cuvânt, s-au măcar fap-tul că filiala a fost reprezentată de conduce-rea acesteia și de un număr important deelevi ai Cercului Școlar Judeţean „CultulEroilor”.

De ce România moare încet sau a murit în 2003!?1

FIULE, DĂ-MI NIȘTE BANI DIN PENSIA TA,țI-I ÎNAPOIEZ CÂND IES LA PENSIE!

Tatăl are 62 de ani, e inginer şi aşteaptăanul 2020 să se pensioneze.

Fiul are 42 de ani, e poliţist şi a ieșit la pen-sie de curând.

Tatăl va avea 42 de ani de muncă şi o pen-sie de 1.200 de lei.

Fiul s-a oprit la 20 ani de muncă şi are opensie de 8.500 de lei

Tatăl a muncit de 2,1 ori mai mult.Fiul va avea o pensie de 7 ori mai mare.Deocamdată, tatăl merge la uzină. Când

ajunge acasă, istovit, îl întâmpină fiul, odih-nit: "Ce să-ţi fac, bătrâne, dacă ţi-a plăcutmunca?!" (Grigore Cartianu, wiki, 2017)

2

ROMÂNIA S-A GRĂBIT CU LEGEA UNICĂ APENSIILOR ŞI ACUM SE FACE DE RÂS…

Am ieşit la pensie în 2000 pe legea vechede o sută de ani a pensiilor, calculată pe me-dia celor mai buni cinci ani consecutivi dinperiopada activă. În 2005, când s-au recalcu-lat pensiile după legea « pensiilor unică »iniţiată de Adrian Năstase în 2003 (aţi văzutmai sus ce fel de lege!) am fost « sancţionat »şi nu mi s-a mai majorat pensia decât prin2010 când m-a ajuns din urmă cel cu pensiade 1.015 puncte după noua lege. În 2005, uncolonel de Securitate (veche) avea pensia cuun milion jumătate mai puţin decât mine. În2017 eu am 1100 lei pe lună iar el are 8000 lei! Iată ce a făcut noua lege (cea mai înţeleaptă

dată de Guernul României) a pensiilor…unică!Se demonstrează ceea ce spunem de mult şinu ne contrazice nimeni: România nu mai arestat!... l-a vândut la nimeni! Românii trebuiesă-şi cumpere alt stat. (În loc de autor: Ce teinteresează cine sunt dacă până acum nu m-ai băgat în seamă?)

3SADICA PREVIZIUNE

La 02 februarie 1905 în Rusia, la St.Petersburg, s-a născut filozoafa şi scriitoareaamericană Zinovievna Alisa Rosenbaum,cunoscută în lumea literară sub pseudonimulAyn Rand, care a decedat în luna martie 1982la New York.

Cuvintele acestei scriitoare nicicând nu s-au potrivit mai bine, ca în aceste vremuri.

„ - Când vei constata că, în scopul de aproduce, trebuie să obţii aprobarea de la aceicare nu produc nimic,

- când vei observa cum banii se scurg sprecei care nu activează în bunuri, ci în favoruri,

- când vei înţelege că o mulţime deoameni se îmbogăţesc prin luare de mită şiinfluenţa lor e mai eficace decât munca lor,că legile nu te protejează contra lor, ci dim-potrivă, ei sunt cei care sunt protejaţiîmpotriva ta,

- când vei descoperi că este răsplătităcorupţia iar onestitatea devine un sacrificiude sine, atunci vei putea spune fără teama dea greşi, că soarta societăţii în care trăieşti,este condamnată.” (Ayn Rand - 1950)

S. P.C

LUMEA PESTE 20 DE ANI. VIITORUL-FRUMOS ŞI ÎNSPĂIMÂNTĂTOR ÎN ACELAŞI TIMPCE PREDICțII FACE DIETER ZETSCHE, DIRECTOR LA MERCEDES BENZ

(Apărut în mymagazine.ro, 25 iulie 2017)

Ce ne spune Dieter Zetsche, director laMercedes-Benz? Că trebuie să ne pre-

gătim de schimbare. Pentru că lucruri mari seîntâmplă, cu omul, în industria de mașini, pepiaţa job-urilor, în industria software. Tot cese va întâmpla este copleşitor. Dieter Zetscheare un discurs incredibil pe care te aştepţi să-l auzi de la Elon Musk, de pildă (Elon ReeveMusk-n.28 iunie 1971, Pretoria, Africa deSud-este inginer, inventator, antreprenor,investitor _i programator canadiano-ameri-can. A co-fondat Zip2 împreună cu fratele săuKimbal Musk, 1995; a înfiinţat X.com, 1999;precursor al PayPal; a înfiinţat SpaceX, 2002 şia cofondat Tesla Motors, 2003).

Iată câteva idei:- Software-ul va distruge industriile tra-

diţionale în 5-10 ani.- Deşi Uber e un soft, acum e cea mai

mare companie de tax-uri din lume. Airbnb ecea mai mare companie hotelieră deşi nudeţine nicio proprietate.

- Inteligenţa artificială. Computerele devindin ce în ce mai bune, în mod exponenţial, îna înţelege lumea. Anul acesta, un computer abătut la jocul Go cel mai bun jucător dinlume. Era de aşteptat să se întâmple, dar în10 ani.

- În SUA, avocaţii tineri, deja, nu mai suntangajaţi. Sistemul IBMWatson, de inteligenţăartificială, poate da sfaturi juridice cu o acura-teţe de 90%, versus 70% cât îţi dau oamenii.Aşa că nu vă apucaţi să studiaţi dreptul. În vii-torul apropiat vor fi cu 90% mai puţini avo-

caţi.- Deja Watson poate să pună diagnosticul

de cancer, cu o acurateţe de 4 ori mai maredecât diagnosticele formulate de persoaneleindividuale umane. Până în 2030, compute-rele vor fi superioare oamenilor.

Maşini autonome. În 2018 vor apărea, înproducţie pentru marele public, primelemaşini care se conduc singure. Din 2020încolo se va schimba complet industria demaşini. Nu vei vrea să îţi mai cumperi omașină. Vei chema o mașină prin intermediulunei aplicaţii. Maşină care va veni, desigur,singură, fără şofer. Şi nu vei mai avea bătaiade cap a locurilor de parcare. Vei plăti pentrudistanţa parcursă şi atât. Copiii noştri nu vormai trebui să aibă un permis de conducere.Acest lucru va schimba oraşele, pentru că vorfi cu 90-95% mai puţine maşini.Vom trans-forma fostele parcări în parcuri. 1.2 mil.oameni mor în fiecare an în accidente de cir-culaţie. Rata accidentelor este acum de 1 /100.000 km. Când vor fi maşini autonome petoată suprafaţa Pământului, rata va fi de 1 /10.000.000 km. Companiile producătoare demaşini tradiţionale vor falimenta. Tesla,Google şi Apple vor revoluţiona industria,construind computere pe patru roţi. Ingineriide la Volkswagen şi Audi sunt îngroziţi de ceide la Tesla.

Companiile de asigurări vor avea pro-bleme majore. O să dispară asigurările pentrucă dispar accidentele atât timp cât maşinilesunt autonome şi comunică între ele cu preci-zie de calculatoare. Asigurarea tradiţionalăde maşină va dispărea.

Agenţiile imobiliare dispar. Nimeni nu va

mai cumpăra, toţi vor locui cu chirie pentrucă vor schimba mai des locurile de muncă.

Maşinile electrice. Din 2020 maşinile elec-trice vin cu adevărat la putere. Oraşele vor fisilenţioase pentru că vor fi maşini electrice.Mai curate şi mai uşor de locuit. Electricitateava deveni din ce în ce mai ieftină. Anul trecut,au fost instalate mai multe facilităţi de ener-gie solară decât cele cu combustibili osili.Companiile de energie tradiţională încearcălimitarea accesului la cea solară, dar e impo-sibil pentru că se produce deja la nivel indivi-dual. Este o competiţie care nu va dura preamult. O dată cu energia solară gratuită vine şiapa ma ieftină. Desalinizarea ei costă 2kWh,0.25 cenţi pe metru cub (medie preţ global).

Sănătate. Tricorder X va fi lansat anulacesta, un mecanism digital similar celor dinStar Trek. El analizează prin smartphone reti-na, mostră de sânge şi respiraţie. Astfel se vorface analizele. 54 de markeri vor da verdicte

în diverse boli.Va fi extrem de ieftin, ceea ceînseamnă că din ce în ce mai multă lume depe planetă va avea parte de îngrijiri medicaleaproape pe gratis…

Imprimantele 3D. În zece ani acesteimprimante au ajuns de la 18.000 de dolari, la400 de dolari. Şi au devenit de 100 de ori mairapide. Toate companiile producătoare depantofi folosesc deja pantofi printaţi 3D.Multe părţi ale avioanelor sunt deja printateîn 3D. Staţia Internaţională are deja un prin-ter 3D care suplineşte nevoia de piese derezervă.

La sfârşitul acestui an apar telefoane cuscanare 3D. Astfel că puteţi să vă scanaţipicioarele şi în funcţie de asta vor fi soft-uricare vă scot încălţăminte la imprimanta 3D.

În China se construieşte deja o clădire debirouri de 6 etaje prin printare 3D. Până în

2025, 10% din tot ceea ce se va producepe Pământ se va realiza prin printare 3D.

3nr.2/2017 Forum vâlceanRespectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

Idei de business. Dacă ai un business de nişă trebuie să tegândeşti: „în viitor vom avea acest lucru”?. Dacă răspunsuleste pozitiv, poţi începe proiectul. Apoi, următoare întrebarepe care poţi să o pui este „pot să fac ca acest lucru să seîntâmple mai repede?”. Dacă un business nu funcţionează înacord cu telefonul mobil, uită ideea acestui business. Şi toateafacerile pornite pentru a fi unele de succes în secolul al XX-lea, vor fi destinate falimentului în secolul XXI.

Piaţa muncii. 70-80% din job-urile actuale dispar în 20 de

ani. Apar servicii noi, dar nu este clar dacă aceste noi tipuri dejob vor fi suficiente într-un timp atât de scurt.

Agricultură. Vom avea fermieri-roboţi-la 100$/ bucata.Fermierii din lumea a treia vor deveni un soi de manageri şinu vor mai lucra pe teren, vor face numai coordonarea lor.

Până în 2020, la fel cum e aplicaţia deja existentă, moo-dies, vor fi aplicaţii care ne vor spune după grimase dacăminţim sau dacă vrem să păcălim. Imaginaţi-vă o dezbaterepolitică în care ştii de la început dacă respectivul candidat te

minte sau nu.Bitcoin-ul poate să devină prima monedă mondială. Longevitate. Până acum speranţa de viaţă creşte cu 3 luni

la fiecare an şi ritmul se accelerează. Acum patru ani era de79, acum speranţa de viaţă este de 80 de ani. Până în 2036 artrebui să trăim în medie 100 de ani.

Educaţie. Deja un smartphone cosctă 10 dolari în Asia sauAfrica. În 2020, 70% din oameni vor avea smartphone, deciacces egal la educaţie.

„țIN LA ACEASTĂ țARĂ ŞI ŞTIU CĂ DUMNEZEU MĂ VREAAICI. AICI MĂ CUNOAŞTE DUMNEZEU DUPĂ NUME”

Eginald Schlattner - Preot şi scriitor sas din Roşia, Sibiu

“Când în pădurile şi mlaştinile undeastăzi se afla Berlinul creştea pir,

aici, in Transilvania, se cânta nemţeşte şi serosteau rugăciuni latineşti. Asta înseamnăvechimea săseasca! Iar daca astăzi vă potsaluta în limba noastră comună, germana,acest lucru îl datorez Patriei mele, Romania,care niciodată nu ne-a interzis limba mater-nă, nici chiar în acele noua luni de zile, de la23 august 1944 la 9 mai 1945, când Regatulroman s-a aflat în război cu Reichul german.În septembrie 1944, fiecare copil de sas s-adus la şcoala lui germană, unde se predaudoua ore de limba romană ca limba străină,începând cu clasa a III-a”.

Cu aceste cuvinte şi-a întâmpinat preotulşi scriitorul Eginald Norbert Schlattner, în bi-serica din comuna Roşia (Rothberg), de lângăSibiu, un oaspete de seamă sosit dinGermania: ministrul federal de Interne, OttoSchily. Publicat mai mult in străinătate decâtacasă, adulat de milioane de cititori dinAustria, Germania şi Elveţia, dar şi din Spaniaşi Polonia, Schlattner este considerat de cri-tici drept cel mai cunoscut romancier dinRomania.

După marea plecare a saşilor din anii1990-1991, el a continuat sa-si îndeplineascăîndatoririle de preot, trăind cu stoicism tris-teţea de a sluji zilnic în Biserica evanghelicădin Roşia (Rothberg) “doar pentru Dumnezeuşi pentru mine, de unul singur, şi mulţiîngeri“. Din cei cinci saşi care mai vieţuiesc încomuna, doar preotul şi câteodată preoteasamai trec pragul sfântului lăcaş.

Biserica-cetate din secolul al XIII-lea are înjurul ei livezi de meri şi pâlcuri de stejari şi debrazi, înălţându-se către cer în mijlocul satu-lui. Străjuită de tei seculari, casa parohialaeste, la rândul ei, un monument: ea“împarte“ veacurile în două - la sud, “aripatânăra” de la 1762, iar la nord, zidăria de la1550. Aici şi-a găsit familia Schlattner (alcărei arbore genealogic coboară, cu docu-mente, pana la 1467) loc de vieţuire şi de slu-jire pe altarul credinţei, spaţiu de tihnă şi decreaţie literară.

Când se retrage să-şi scrie cărţile, şapteuşi îl despart pe romancierul-preot de lume;şapte uşi ca tot atâtea praguri de amintirirăscolitoare.

“N-ai voie sa vorbeşti aşa de fru-mos despre Romania, că nu te

crede nimeni”

- Se spune că vorbele cu care l-aţi întâm-pinat pe ministrul Otto Schily au făcut oimpresie extraordinară asupra delegaţieigermane. În fapt, ce mesaj le-aţi transmisînalţilor oaspeţi?

- Am dorit sa le demonstrez că româniisunt europeni prin vocaţie şi ţinută, căaceastă ţară vine din istorie cu “acquis”-ulcomunitar însuşit, pe care-l şi depăşeşte lacapitolul toleranţă faţă de minorităţi. Zic:“Herr Bundesminister, la vârsta de zece ani,eu nu vorbeam româneşte. Tata îmi atârnaseo tăbliţă de gât pe care scria: “Acest băiat senumeşte Eginald Norbert Schlattner şi nu ştieromâneşte. Dacă se pierde, va rog să-lpredaţi pe strada Eminescu 5, contra recom-pensă“. Şi am spus: “Herr Bundesminister,am fost foarte intrigat că tata a plătit pentrumine, când am fost adus acasă de un româncumsecade, numai de doua ori suma plătităpentru câinele nostru, Litvinov, când şi el serătăcise. Mă aşteptam să plătească măcar decinci ori mai mult...”. În această metaforăanecdotica este ceva care defineşte spiritultolerant al României ultimilor 87 de ani, ca-racterul umanitar al civilizaţiei româneşti.Mă doare inima când observ că, în străină-tate, Romania este percepută numai prinstrada, şi anume: câinii de stradă, copiii destradă, fetele de pe stradă, hoţii de stradă...E mult prea puţin! S-a ajuns la aberaţii degenul celor întâmplate la Lisabona, unde amţinut o conferinţa de presă despre Romania,organizată de Ambasada Austriei. S-a apropi-at un ataşat de presă oarecare şi mi-a şoptit:“N-ai voie să vorbeşti aşa de frumos despreRomania, ca nu te crede nimeni”. Dar euvorbesc! Odată, în Polonia, la o conferinţăinternaţională, am luat cuvântul în încheiereşi am spus: “În mod regretabil, de patru zilevorbiţi despre identitatea Europei, şi douălucruri nu le-am auzit - cuvântul Dumnezeu şicuvântul România!”.

- La Academia Evanghelică din Sibiu sevorbeşte că, printre altele, i-aţi ţinut mi-nistrului federal o adevărata disertaţiedespre învăţământul multicultural dinRomania. Este adevărat?

- I-am prezentat, spre exemplu, situaţiaabecedarelor. Zic: “Herr Bundesminister,mesajul României către Europa Unita esteurmătorul - la noi în ţară, abecedarul setipăreşte în peste zece limbi!”. Şi fiindcă ştiucă unui german trebuie sa-i traduci în sis-temul lui de concepţie ceea ce înseamnăacest enunţ, am fost şi mai explicit: “Astaînseamnă ca la noi în ţară există tot atâteasisteme şcolare în care limba de predare nueste cea româneasca, ci limba maternă acopilului. În Parlament, domnule ministru,

sunt 19 etnii reprezentate, caz unic înEuropa!”. Fiindcă am presupus că nici acumanu îşi poate imagina ce înseamnă cele zecesisteme şcolare, cu limba de predareneromâneasca, i-am spus: “Dacă dvs. doriţica pe cele doua fete ale dvs. să le trimiteţi înGermania la o şcoală cu limba de predareturcă, la 2-3 milioane de turci, nu puteţi. Dartrimiteţi-le aici, la Constanţa sau la Babadag,unde exista numai câteva mii de turci, şiacolo poate să termine liceul şi să dea şibacalaureatul în limba turca”. Şi, deoarecenici acuma încă nu eram sigur dacă putea să-şi imagineze, i-am spus următorul lucru:“Herr Bundesminister, dacă întrebaţi aici, laSibiu, o copiliţă de etnie română (că româniiau descoperit acuma şcolile germane), dacăo întrebaţi, zic, pe Rodica Popescu: drăguţă,în ce clasă eşti? În clasa a IV-a. Unde? LaLiceul Brukenthal. Şi ce limbă străină înveţi?Răspunde: limba română... Asta este, dom-nule ministru, România europeană. Nicimăcar austriecii, care până şi în 1918 au ges-tionat 13 naţiuni, nici ei încă nu reuşesc săaprecieze corect mesajul românesc cătreEuropa multiculturală“.

“Ortodoxia aparţine în mod con-stitutiv spiritului european”

- Prin succesul cărţilor dvs. sunteţi uncetăţean român gata integrat în Comu-nitatea Europeană. Din perspectiva mult mailargă pe care o aveţi, ce calităţi ale poporuluinostru credeţi ca vor influenţa po-zitiv familiaeuropeana în care ne pregătim să intrăm?

- Dimensiunea bizantină. Sunt convins căo ţară atât de ortodoxă cum e România vacompleta în mod fericit viaţa spirituală aEuropei Occidentale. Ortodoxia aparţine înmod constitutiv spiritului european. Când d-lAndrei Pleşu a spus ca în fiecare român existăun european care trebuie doar descoperit,mă întreb ce a dorit sa spună? Suspiciuneamea este că românii, când zic “european”, segândesc la stilul de viaţă materială şi mentalădin Europa de Vest, prelungit până înAmerica. Mulţi dintre ei cred ca trebuie săadoptăm şi să imităm acest stil, aceastăformă de viaţă, această mentalitate care esteîn mod derivat tributară creştinismuluicatolic şi protestant. De aceea, când citesc căAndrei Pleşu a descoperit că în fiecare românzace un european, sper ca n-a avut în mintemodelul antropologic vestic; sper că are şi elaceastă viziune autentică a omului ortodox.Eu, ca unul care şaptezeci de ani am con-vieţuit cu românii, ştiu că religiozitatea misti-că a românilor a creat o relaţie speciala cuDumnezeu şi care are toate şansele, sper din

inimă, să revigoreze creştinismul apusean.- Grecia ortodoxă este membră a UE de

peste un deceniu. De ce n-a reuşit sa influ-enţeze Apusul catolic şi protestant?

- Pentru că Grecia, aşa cred, nu e prezen-tă prin religia ortodoxă, ci prin antichitate.Cine merge la Atena nu merge să asiste la oslujbă ortodoxă, ci să-şi rupă pingelele peAcropolis. De aceea, zic: România, alături deBulgaria mai mică, va duce în Vest şi acestelement al dimensiunii ortodoxe, al concep-tului mental, intelectual şi spiritual bizantin.Episcopul nostru, doctorul Cristoph Klein, ascris multe cărţi în care a încercat sădefinească această punte între creştinismuloccidental şi cel răsăritean, găsind ca rugăci-unea este cea care transcende graniţele din-tre Est şi Vest.

“Sunt îngrozit că de la Bruxellesni se prescrie deja cât de lungi să

fie tijele florilor din piaţă“

- În marşul forţat al României cătreEuropa unită, s-ar părea că ţăranii vor aveacel mai mult de îndurat. Locuiţi între ţărani,le ascultaţi spovedania pe româneşte, le daţisfaturi creştineşti. Ce le spuneţi despre UE?

- Despre ţărani pot să spun numai ceea cesper. Sunt şi eu îngrozit de aceste cerceluşedin urechile vacilor; sunt îngrozit că de laBruxelles ni se prescrie deja cât de lungi să fietijele florilor din piaţă, după soi şi dupăculoare - ceva de neconceput. Sper căromânul nostru se va sustrage unor regle-mentari şi unor regularizări absurde. Sper că,totuşi, va rămâne atmosfera aceasta asatelor noastre care, din ţinut în ţinut, oglin-deşte ceva din prezenţa lui Dumnezeu „hic etnunc”(aici şi acum - n.red.) şi îşi va păstraindividualitatea ei scoasă din timp. Amobservat că, şi după ce a dispărut partidulcare tot timpul bătea ţăranii la cap ce şi cumsă facă, pământurile tot se lucrează. Deşitinerii fii şi fiice de ţărani care frecventeazăşcolile din Sibiu vin acasă moderni, cu blu-ginşi, cu muzica asta infernală din combineetc., în timpul verii nu merg nici la mare, nicila munte, ci merg cu bunicuţele la câmp, lasăpat şi recoltat. Sper că această atmosferăva rămâne, iar prezenţa lor în sat va dăinui.Să nu uităm ca la noi lumea mai face petre-ceri de mare sărbătoare, se mai căsătoreştecu alai pe uliţa satului, se mai adună la paras-tase, iar familia mai este adăpost şi refugiu,nu este atomizată ca în Apus.

- Credeţi ca satul va putea rămâne sat, iarţăranul, ţăran?

- Satul va rămâne matca spiritualităţii

nr.2/2017Forum vâlcean4 Respectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

româneşti ortodoxe - care va fi o completaresalutară la spiritualitatea occidentală. Ceicare vin din Vest, şi vin tot mai mulţi investi-tori şi turişti, descoperă viaţa de la tară şirămân uluiţi că mai exista aşa ceva pe lume.În Occident, visele lui Stalin şi ale luiCeauşescu de a reduce diferenţa dintre oraşşi sat, sunt deja o realitate... Şi atunci, vin ger-manii, austriecii şi alţii, şi ce zic ei: “Ce vedemnoi aici, în România ? Vedem un băiat călarepe un cal care galopează prin mijlocul satu-lui... Vedem două fete care merg pe drum,una cu mâna trecută peste umărulceleilalte... Vedem doi băieţi care se joacă de-a calul şi vizitiul, folosind drept haţuri osfoară... Vedem că te duci pe uliţă şi eşti deja

în mijlocul vieţii...” Ceea ce eu completez: numă poate trimite soţia în vecini după lapte,că, până când viu înapoi, s-a acrit; trebuie săstau de vorbă, să povestesc cu fiecare sătean,chiar dacă l-am văzut numai ieri. Aici totuldevine eveniment: dispariţia liliacului alb,trilul ciocârliei care urca la cer, orăcăitulbroaştelor, boala unei vaci, moartea unui calpentru care trebuie sa sapi o groapă ca pen-tru împăratul. După mine, viaţa fireasca estenumai la ţară, unde şi ploaia îmi este apropi-ată.

- Credeţi ca această viziune plină de mistercotidian asupra vieţii îi va preface, îi va schim-ba şi pe fraţii noştri europeni din Vest?

- Nu ştiu în ce măsură toate acestea vor

avea o înrâurire asupra stilului lor de viaţă, aspiritului de a concepe lumea şi cerul, dar ştiualtceva: ei s-au plictisit de individualismulatomizat în care vieţuiesc, de percepereavieţii numai prin televizor. Sunt convins căaceastă inerţie pozitivă a unor forme de viaţărurală din România, tradiţiile satelorromâneşti, vor impulsiona spiritualitateaEuropei Occidentale în aşa fel, încât unul deacolo să nu mai fugă până în India sau pană înNepal în căutarea sacralităţii, găsind-o la noi.Faptul că sacralitatea pătrunde zilnic în pro-fan în satele din Romania va fi, cred, perceputşi de fraţii noştri din Vest. Este tragic ca saşiiau părăsit aceasta ţară şi au ajuns acolo undeau ajuns. Ei ar fi putut fi o punte între cele

doua lumi adiacente. Cred că noi, saşii,puteam trăi pe aceste plaiuri încă 900 de ani:cu români, unguri, sârbi, evrei şi ceilalţi.Nimeni nu ne-a alungat din ţară!

- Vă rog să-mi permiteţi o ultimă între-bare: de ce n-aţi plecat, totuşi, în Germania,părinte Schlattner?

- De data aceasta un răspuns scurt şiconcis: pentru ca ţin la aceasta ţară şi ştiu caDumnezeu mă vrea aici. Aici mă cunoaşteDumnezeu după nume!

(Redacţia mulţumeşte părintelui IoanDură, din Olanda, pentru trimiterea acestuimaterial.)

Se apropia o zi legiuită pentru cinstireaunui simbol naţional: IMNUL de Stat al

României. Ziua de 29 iulie, a fiecărui an, a fostconsacrată prin lege, sărbătoare naţională, lainiţiativa unor parlamentari care reprezentaujudeţul Vâlcea, în organul legiuitor alRomâniei. Ei își susţineau propunerea pentruziua aceasta, plecând de la faptul istoric că înRâmnicu Vâlcea, în contextul revoluţiei de la1848, s-a cântat un imn prea frumos – identi-ficat a fi Deșteaptă-te române!- în grădinapublică, în 29 iulie. Legea a fost adotată șipentru vâlceni a însemnat o cucerire identi-tară importantă, marcată cu o piatră de adu-cere aminte în Zăvoi, numita grădină publică- dată orașului de domnul ţării, Barbu Știrbei.

Ne-a trebuit multă vreme să lămurimniște lucruri. O confuzie publică se propagaseimediat. Ziua Imnului devenise și ZiuaRâmnicului. Din perspectiva legii, așa era! Darprivită, în sens invers, nu orice sărbătoareinstituită prin Hotărâre locală devine și a alto-ra. Bunăoară Mircea cel Bătrân atestă orașul,cu document valabil, prin 20 mai, iar AntimIvireanul, ales patron spiritual peste Râmnic,se serbează prin… Septembrie! Cum săducem în conștiinţa publică semnificaţiaacestor zile, declarate sărbători deautorităţile de putere legitime, dar cu raze deacţiune diferite? Aici eforturile conjugate aleasociaţiilor, cu obiectiv cultural-spiritual, aureușit, într-o oarecare măsură, separareaapelor.

Ziua de 20 Mai este prin Hotărâre aConsilului Municipal, Ziua Râmnicului, cin-stită de câţiva ani, cum se cuvine. SerbareaSfântului Antim Ivireanul – ales patron ocroti-tor al Râmnicului! – este o sărbătorire acre-ditată de sinaxar, pentru toţi creștinii de subobedienţa Bisericii Ortodoxe Române, adicănu numai pentru râmniceni. Dar hotărârealocală de-a ne declara sub patronajul sfântu-lui, care va fi trecut cândva și prin Râmnic, neobligă la o aducere aminte, la un omagiu spe-cial.

Se apropia Ziua Imnului și lumea bineintenţionată a gândit cum vom întâmpinaevenimentul. S-a iniţiat de FORUMUL Culturalal Râmnicului un program care trebuia să sedesfășoare la Biblioteca Judeţeană „AntimIvireanul”, fiindcă aceasta acceptase partene-riatul, la o dată convenită apriori. S-au difuzatinvitaţii personalizate cu intenţia organizato-rilor: o lansare de carte și o schiţă de proiectpentru „centenarul marii uniri”. Apoi un pro-

gram de sală, primit chiar în debutul eveni-mentului, ne lămurea pe deplin, privindconţinutul manifestării, desfășurarea, partici-panţii și mai ales despre numele organizato-rilor și al referenţilor.

Manifestarea, declarăm cu mâna pe suflet(să folosim și noi un clișeu… la modă!), a ple-cat de la cea mai bună intenţie. Prilejul și ade-menirea invitaţiei erau clare : Ziua Imnuluinaţional! În sala bibliotecii, la data și ora orafixată (27 iulie 2017, orele 10.00), lumepuţină. Nu toţi dintre cei ce erau puși pe pro-gramul editat ca „organizatori” veniseră.Bunăoară „Primăria Municipiului Râmnicu-Vâlcea” era lipsă, deși părea organizatorulprincipal. Vom fi observat în mijloacele media(TV locale!), că Primăria, avea propriile mani-festări, într-o confuzie evidentă (gravă ar fiaici premeditarea!) a semnificaţiei zilei careprilejuia sărbătoarea. În sala, prea mare pen-tru noi cei puţini, fără presa cotidiană,păream același grup, permanent interesat deevenimentele desfășurate la un moment datși anunţate din timp. Nimic nu anunţa mariledezbateri propuse și de evident interes, pen-tru agenda anului 2018. În sala cu oameniicărora le știam opiniile, tabieturile, ca peniște plăci ascultate de multe ori, mai veni-seră puţini reprezentanţi de la instituţilepartenere, sau în mod tradiţional solidare laevenimente. Așteptam dezbateri, privindsimbolul naţional căruia i s-a dat o sărbă-toare. O evaluarea a respectului cetăţenilornoștri pentru acest semn identitar.Formularea vreunui apel pentru o atitudinepublică înspre instituţiile îndrituite și cu sarci-ni precise pentru aplicarea legii și a normelorde conduită, necesară întăririi sentimentuluide respect pentru însemnele naţionale cons-finţite de constituţie. Asumarea de către aso-ciaţiile organizatoare a unor acţiuni pentrucorectarea derapajelor și o mai bună comuni-care în opinia publică, poate chiar stigma-tizând stări de lucru la vedere, care scapăneamendate, în dauna unui spirit civic mili-tant și activ pe poziţie. Numindu-te: FORUM,SENIORI (cu asumarea blazonului asociaţieiprin profesionalismul dat de experienţa uneivieţi în domeniul „educaţie, știinţă, cultură…”), o dezbatere de acest fel, privind ceea cemai reprezintă Imnul Naţional, ca evaluare astării de fapt și a dezideratului pentru maideparte, ar fi fost normală și de maximă efi-cienţă, ar fi arătat că aceste asociaţiireprezentative sunt responsabile și bune sfă-tuitoare, celor din mediul instituţionalizat,dar și non guvernamental.

Nu s-a vorbit despre IMN, dar s-a folositprilejul serbării lui pentru altceva! Oare ar fifost vreo problemă dacă se organiza lansareaunei lucrări considerată „de referinţă” și dez-baterea pentru agenda dedicată anului cen-tenar al „marii uniri”, 2018, în alt contex ? Îndouă evenimente distincte și nu combinatenefericit, eludând pe cel în drept : IMNUL?Limitarea prin program a dezbaterilor, confis-carea timpului prin intervenţii gen conferinţă,supralicitare didactică (că păream învăţăceineinstruiţi!), divagaţii pro domo sua (în afaracelor două teme – că despre imn nu s-a suflatvreun cuvânt!!) au omorât, ab initio, dez-baterea, pentru că intervenţiile s-au comisdin sală, în prelungirile cu ochii pe ceas, șidoar ca prezentarea acceptului la o cercetarepropusă, care trebuia să fie neapărat… edi-tată!

Ce avem de cârtit? De ce părem, din nouGică… contra? Aici, fără să vrea să-și deaseama, organizatorii, au fost de vreo trei oriGheorghe (la masa prezidiului chiar!). Auprofitat de Ziua IMNULUI și ne-au deturnatcătre altceva! Au fost ei contra? Un amănuntpoate fi lămuritor! Deschiderea și închidereaacestui eveniment, pentru un simbol al lai-cităţii STATULUI (modern?!) s-a început cucâte o rugăciune! Nu era mai bine, măcar înaceastă zi, să se fi intonat IMNUL NAȚIONAL?Nu cumva acest spaţiu al laicităţii statului îșidesconsideră propria canonicitate și înaceastă zi a comis o abatere (aici vorbim alt-fel despre păcat!) gravă, chiar de la o lege? Însala imnului lipsă în colţul din stânga înspatele prezidiului rămăsese rătăcit de la oacţiune precedentă, drapelul Cubei. Trico-lorul nu l-am observat, deși ar fi trebuit să fiela vedere! Vorbind despre însemnele statu-lui, nu le-am adus un afront? Nu am fost con-tra, dintr-o uitare impardonabilă? Să nu fimînţeleși greșit. Știm că o societate așezatăarmonic are nevoie de o simfonie a laicului cusacralitatea, dar mai știm că altarele șilocurile consacrate închinării au serviciile înmod permanent la dispoziţie. Mutarea în altăparte a trăirii pioase, uneori făţărnicie deprost gust (dragoste cu de-a sila!) duce laefecte contrare. Aici, toleranţi fiind, ne de-clarăm creștini, dar contra luării numeluidomnului în deșert! Nu ar trebui să încura-jăm făţărnicia convertirii: de la un sistem depropagandă, la altul! Iată-ne, din nou, contra!Aici, ca poziţionare convergentă la proiectulde program propus, Arhiepiscopia Râmni-cului - foarte competent și bine informatreprezentantul ei!- a avut mesajul, cel maiclar formulat, consonant unei agende pentru2018, a B.O.R (înainte ca Statul Român să fiformulat o Agendă orientativă!). Monologulcronofag să nu fie el contrar ideii de dez-

batere? Cum să nu fi cârtit prin sală și să nufim contra, când auzi lucruri demult știute șiaduse în faţă ca noutăţi? Cum să agreezi ideacă poţi pune în mișcare o societate care nuprea mai citește, editând o carte pentru anulcentenar? Evident că între antrenarea laevenimente semnificative, cu trăire empaticăși soluţia cărţii „mormânt între coperte” nuputem fi decât CONTRA editării, în perspec-tivă imediată! Aici ne vom fi arătat pozitivi :pentru predica specială din biserică, ceremo-nialelor în faţa monumentelor - ridicate înfiecare localitate pentru eroii neamului!,intervenţiei întru primenirea lor de sărbă-toare, conlucrării cu foarte activa asociaţieCultul Eroilor „Regina Maria”, concusurilortematice, cu antrenarea elevilor, ca o formăde educaţie patriotică, în măsură să com-penseze sărăcia programei școlare în dome-niul istoriei, etc. Să ne înţelegem! Suntemcontra acum, pe termen foarte scurt (suntdoar câteva luni până în 2018!), acesteieditări, dar pe termen mediu este o iniţiativăcare merită interesul și tot concursul.

Despre campania electorală, prilejuită deziua imnului, asimilată cu ziua Râmnicului ,făcută pe bani publici, ori cu sprijinul sponso-rilor (produse, servicii, bani- donaţii … pen-tru IMN!), spunem aici că este un abuz, cucare nu putem fi de accord. Iată-ne din noucontra! Încheiem cu îndemnul tematic, toc-mai pentru a ne vindeca de sindromul, civicdesigur!, al lui Gică contra: Deșteaptă-te…ROMÂNE!

Mihai SPORIŞ

Suntem niște… Gică-contra

Simpozion Internaţional deSculptură, Târgu-Jiu, 2017

nr.2/2017 Forum vâlcean 5Respectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

Unul din personajele cele mai cunos-cute şi îndrăgite, ale mitologiei pelas-

ge, preluat de cea dacică, însă, dispărut dinfolclorul şi mitologia românească (nici chiarmaestrul Romulus Vulcănescu nu-l aminteş-te, nu pentru că nu s-ar fi intersectat cu el întimpul documentării pentru opera sa “Mi-tologie Română”; cert fiind faptul, că, celpuţin în mărginimea Sibiului, loc de unde ma-estrul a preluat numeroase mituri, acest per-sonaj (deşi, chiar şi astăzi vorbirea despre else face cu oarecare teamă, amestecată cumult respect şi consideraţie) este şi a fostprezent în permanenţă; tradiţia, însăşi, îl po-ziţionează undeva în umbră, oarecum ascuns,oarecum ferit, oarecum oprit cunoaşterii to-tale, deşi, nimic din toate astea nu are legă-tură cu el; este Lupul Libelulă. Lupul Libelulă,are un nume, el se numeşte Kesarion, ori, maiprecis spus, Kesarion-Lupul Libelulă. Ciudatsau nu, nici unul din acestea nu este un numepropriuzis, ci, mai de grabă titluri sau atri-bute, pentru că, după cum arătam anterior,Kesarion, vine de la KE SAR IO {vezi inscripţiade pe Pârâul Varetelor-Sibiu} care ar însem-na, aproximativ, Învăţătorul, iar Lupul Libe-lulă, un animal fantastic, poate ireal, însăfoarte îndrăgit de daci, întrunea calităţilechtoniene ale lupului şi cele celeste ale li-belulei. Alăturarea celor trei cuvinte, Kesa-rion (învăţătorul), lupul şi libelula, devenite

un fel de titlu sacerdotal, s-a transformat îndenumirea unui soi de vraci-solomonar-înţelept; şi care de obicei locuia izolat înapropierea unor localităţi sau mai bine zis amai multor localităţi, oferindu-şi serviciile,fără plată, comunităţilor respective. Existaumai mulţi Kesarion, de regulă titlul acesta semoştenea; însă, primirea acestei titulaturinecesita o iniţiere, o şcoală, şi, în cele din ur-mă un examen. Spuneam că, de regulă, titlulse moştenea, pentru că Bătrânul Kesarion,putea să-şi aleagă ucenici şi din afară familieisale, aceştia, nefăcând parte dintr-o castă.Era ales drept urmaş, întotdeauna, cel maibun, cel mai dotat pentru sarcinile ce urma săle îndeplinească.Nu era un lucru uşor,iniţierea, presupunând pe lângă multă muncăşi talent şi multă răbdare, fiindcă, pe lângăfaptul că dura zeci de ani, necesita şi multerenunţări.Ultimii Kesarioni au existat în anu-mite zone montane, în apropierea unorcomunităţi izolate, până în urmă cu aproxi-mativ 30-35 de ani. Dacă vor mai fi existând şiastăzi, lucru, nu tocmai imposibil, eu unul, cutoate că am căutat să aflu, n-am reuşit pânăacum.

Să revenim însă la aspectul iniţial, pentrucă cei despre care vorbeam ca existând con-temporani cu noi, nu mai îndeplineau decâtunele din obligaţiile vechi, cele legate maimult de vindecare şi transmiterea unor cu-noştinţe.

Iniţial, personajul acesta, care era la origi-

ne un sacerdot, trebuia să aibă caracteristi-cile celor două componente ale numelui, alelupului adică, şi ale libelulei…

Lupul, un animal chtonian, în carnasierviclean, dur, nemilos, trăitor în haită, căsă-torit cu lupoaica pe viaţă, curajos şi înţelept,era privit cu admiraţie de staramoşii daci,admiraţie ce provenea din respectul şi con-sideraţia pe care, la rândul lor pelasgii au ară-tat-o acestui animal. Se poate că însăşinumele dacilor, venea de la acesta, în proto-daca, una din denumirile lupului, pentru căexistau mai multe, fiind “daos”. Oricum, noi,ca urmaşi ai dacilor, am moştenit multe de-numiri legate de lupi, în limba noastră.Numele propriu de Lupu este foarte cunos-cut; la acesta, adăugându-se cele de Vâlc,Vâlcu, Lupaş, Lupaşcu sau prin derivaţie,Pascu. Apoi, tot de la acest nume, lup-vâlc,apare denumirea de vâlcea, o vale îngustă, deobicei împădurită, în care lupii îşi găseau adă-post. În sensul acesta ţinutul Vâlcii ar puteaînsemna “ţinutul lupilor”, chiar numeleoraşului Râmnicul Vâlcea derivând de aici.Trecând peste posibilitatea ca RâmnicuVâlcea să însemne Roma Lupilor este certfaptul că numele oraşului este strâns legat delupi, râmnic, însemnând tot o vale îngustă şiadâncă la lel ca şi vâlcea, locuri în care se adă-posteau lupii. Este posibil ca numele oraşuluisă însemne „Valea Lupilor”, provenind dinRâmnicul Vâlcilor. Dacă adăugăm la numeleamintite până acum şi pe cel al lui Fărcaş(Farkas), care înseamnă tot lup, constatăm cărăspândirea acestuia este foarte mare pe te-ritoriile locuite de români, la nivel naţionalfiind depăşit doar de cel al lui Ion (provenind

din IO ).Problema esenţială, însă, nu era sau nu

este cea a numelui, ci, mai de grabă, cea acaracterului sau caracteristicilor acestui ani-mal totemic. După cum spuneam, caracteris-tica principală a lupilor este vieţuirea în haită,formată din membrii aceleiaşi familii, dindiferite generaţii. La fel şi străbunii noştrierau organizaţi în sate, de cele mai multe ori,formate din triburi, toate organizate pe bazafamiliilor; la început, în perioada protodacă-matriarhală, apoi patriarhală. Existenţafamiliilor matriarhale este percepută până înzilele noastre în anumite zone ale ţării prinnumele de familie (Amariei, Apetruţii etc.-înspecial în zona Moldovei) sau a poreclelor(Chimu Stanii Galii, al Anii Grecoaicii, al ChiviiTomii Pascului…-în zona Sibiului). Caracterulmatriarhal sau patriarhal este mai puţinimportant, punctul central fiind adunareasatelor în jurul familiilor sau familiei originale,primordială. De asemenea, importantă esteatitudinea cuplurilor faţă de căsătorie. În vi-ziunea ţărănească, aceasta (după cum spu-neam mai sus-în satele noastre până în urmăcu trei-patru decenii) se făcea pe viaţă la felcă la lupi. La lupi sunt cunoscute cazurile încare în urma morţii partenerului cel rămas înviaţă va deveni un solitar, nemai căutându-şipereche până la sfârşitul vieţii. La oamenisupravieţuitorul devenea „văduvoi” sau „vă-duvoaie” şi aveau un statut aparte. Mai multdecât asta, la fel ca în cazul lupilor, oameniirămaşi singuri se aplecau mai mult asuprapărţii spirituale a vieţii şi, fără să devină pro-priuzis nişte asceţi, erau percepuţi ca singu-ratici, retraşi sau solitari.

Gabriel GIB

KE SAR IO

CENTENARUL 2018, CÂNTECUL DE LEBĂDĂ AL FORUMULUI CULTURAL AL RÂMNICULUI!

Pe 27 iulie 2017 la Biblioteca Jude-ţeană s-au întrunit mai mulţi membri

din cele două asociaţii care ocupă un acelaşispaţiu, şi, care, culmea ironiei au şi aceiaşiconducători: Forumul Cultural al Râmniculuişi Asociaţia Seniorilor din Educaţie. S-au în-trunit ca să discute, cum era şi firesc, despreviitorul lor şi-al patriei prin intermediul cu-noaşterii ştiinţifice şi iniţiativei culturale. Amparticipat şi noi, cei câţiva, de altfel foartepuţini, care facem parte şi din alte ONG-uri şipentru funcţionarea cărora forurile conducă-toare ale comunităţii nu ne dau nici o leţcaiedarămite spaţiu central, calculatoare, „cuci-na”, telefon, fax, secretare sau contabile etc.Ok. Foarte bine, atâta timp cât am existat şinoi în Forum şi ne-am mai împrumutat de la

el prin contractele de parteneriat; până prin2010...Treacă meargă până în 2013, când,faimosul vice social democrat şi liberal, înacelaşi timp, de la Forum, a ameninţat şi areuşit să desfiinţeze registrul în care anual seautoconsemnau, de fiecare membru, ideile şipropunerile de premiere ale FCR; mai mult,desfiinţând şi revista anuală care incomodavizibil revista trimestială „Forum V” şi anume„Forum 10” al cărei director era chiar secre-tarul general şi care a schiţat gesturi anemicede împotrivire... Uluitor. Totul coincidea cuacţiunea domnului Gigi Matei, primar în aceaperioadă, de a diminua fluxurile de bani şicătre FCR! Atunci am înţeles că cei doi, dinconducerea FCR, făcuseră un pact între ei:unul (fiind bolnav şi dorind să mai scape de

sarcini) îi da celuilalt puterea de decizie şireprezentare la Primărie şi primea în schimbfavorul finanţării „Studiilor Vâlcene”... cum?La Conphys revista costa peste 10 000 leiediţia, iar el, omul de legătură la Primărie, orezolva la Iaşi cu 3-4.000 lei! Cum aşa? Nuavem timp să explicăm acum, dar am averti-zat la momentul oportun (lansarea cărţii luiLeca Morariu-la Râmnicu Vâlcea-când laBibliotecă cartea s-a vândut cu 30 de lei şi laBucureşti cu 90 şi 120 lei!) că, utilizând fon-duri europene, editura ieşeană putea fărăbani să tipărească cărţi ale membrilor USR.Aşa că scriitorul a devenit îngrijitor de ediţiesau coordonator, cine mai ştie, că autor nuavea cum să fie, şi a reuşit acest salt de preţînapoi!...care, normal, a bulversat pe toată

lumea, numai pe beneficiari, nu! Şi uite aşasecretarul general şi-a declinart răspunderileînspre partea sa dreaptă, stânga noastră,spre cel care era (aşa susţinea) şi SocialDemocrat şi Liberal...

Dacă „Studiile vâlcene” şi-au păstrat câtde cât ţinuta ridicată din punct de vederetehnic, al scrierilor istorice, celelalte produseale Forumului chiar au lăsat şi lasă de dorit,coordonatorii lor, lăsând impresia că nu aunici o expertiză profesională ori juridică îneditarea de reviste şi cărţi. Mai mult, este deneexplicat cum autoritatea care finanţeazăasemenea cărţi sau publicaţii nu solicită niciun document care să ateste corectitudineacosturilor, calitatea şi probitatea actului pro-

nr.2/2017Forum vâlcean6 Respectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

fesional. Să amintim aici Dicţionarele (desi-gur , nu autorii trebuie să-şi dea cu părerea, cichiar un organ din afara sistemului, presa cul-turală scrisă-dacă există conf. Legii 186 din2003); cărţile de omagiere a membrilor fă-cute prin FCR şi, desigur, chiar ultima cartetipărită, care aniversează 15 ani de exixtenţă,o carte neruşinată cu doi autori coordonatori(din cinci) şi care ar trebui să ajungă pe masaJustiţiei pentru defăimare şi fals în acte pu-blice, şi câte şi mai câte...fiind întocmită pebani publici! Nici chiar FCR, şi asta este foarterău, nu conoaşte legea de aplicare a culturiiscrise nr. 168 din 2003! că despre ceilalţi, îndrept, prin necunoaşterea ei au devenit demult... penali!

Aşadar, la Biblioteca Judeţeană, la datamai sus menţionată, cu o sală destul de goalăşi un prezidiu format, de la stg la dreapta, dinCodruţ Dumitru Scurtu, Alexandru PopescuMihăeşti-preşedintele FCR şi al AsociaţieiSeniorilor...; Gheorghe Dumitraşcu-secretargeneral al FCR şi al Asociaţiei Seniorilor...;Gheorghe Deaconu-director în FCR,Gheorghe Pantelimon-vicepreşedinte la FCR

şi la Asociaţia Seniorilor...Adunarea a fostdeschisă de directorul Bibliotecii Judeţene,Remus Grigorescu.

În fapt, în prima parte a plictisitoarei şe-dinţe, dar destul de animată dat fiind numelecelui discutat, cartea sa, „O bibliografieistorică a judeţului Vâlcea”, domnul NiculaieRavici Tătăranu, o „lucrare de referinţă pen-tru cunoaşterea istoriei şi contemporaneită-ţii judeţului Vâlcea” (am citat din Invitaţie)vorbitorii, cum era şi normal (dată fiind per-sonalitatea domnului Ravici-un pasionat vâl-cean în lectura publicaţiilor din arealul cultu-ral vâlcean, deci, nu orice fel de publicaţie!) s-au înghesuit în elogii... Personal, care nu amvăzut cartea, aş fi dorit ca vorbitorii să se re-fere mai puţin la autorul ei şi mai mult laconţinut!...de la Bibliotecă, în privinţa luiNiculuie Ravici, fiecare, părând că a plecataşa cum a venit! Destul de păcat. De trei oriîn viaţă m-am întâlnit cu domnia sa: la CETGovora, unde era director comercial, în 1993,cred, eu, prezentându-i o ofertă cu produsede birotică Microcomputer Sevice, Craiova, alcărui reprezentant cu ora am fost o perioa-

dă... Vă daţi seama cât de mult ne-a uzat şicât de mult s-a perimat activitatea de pro-ducţie, cea adevărată, ca pâinea caldă, ade-vărată pâine plămădită din însuşi trupul dinpâine şi vin al Domnului nostru Iisus Christos,din această ţară, dacă, amândoi, din directoride giganţi industriali am ajuns oameni(benevoli) de publicaţii şi...carte! Apoi, după2000, l-am întâlnit plimbând, domnia sa, uncâine Saint Bernard, alb, cât un munte!.. Şi atreia oară, acum doi trei ani, m-a contactattelefonic cerându-mi date despre revistaSeniorii... Oricum, un om excepţional!

În partea a doua, pompos intitulată „Dez-baterea programului ştiinţfic cultural edu-caţional şi editorial: “Unitate, Identitate,Perenitate, consacrat Centenarului Marii U-niri (1918-2018), proiect pe care FCR şiAsociaţia Seniorilor din Educaţie, Ştiinţă, şiCultură, îl iniţiază şi şi-l asumă (de parcă aravea o răspundere n.n) în parteneriat cu alteinstituţii publice şi organizaţii de cultură” (erasă greşesc şi să scriu organizaţii de partid),am profitat de temă şi am „încercat marea cudegetul!”...M-am ridicat şi am propus, ca

pentru prima dată în viaţa celor două ONG-uri, după această şedinţă, cei trei conducă-tori-aceiaş, în numele membrilor cotizanţi săfacă o scrisoare către cele două consilii loca-le, municipal şi judeţean, ca în cinstea sărbă-toarei din 2018, la Râmnicu Vâlcea, să semonteze o Lupoaică Capitolina pe stradaCalea lui Traian în intersecţia cu Valea Epis-copiei sau „Podul lui Mandi”, sau „Podul luiHozoc”...În stânga, mai jos, Bustul în travertinal lui Traian, în dreapta Cartierul Traian şi înzare Bisericuţa Cetăţuia la capătul fostuluicartier „Versail”... Le-am spus că a apărut înpublicaţiile Intol Press această propunere alui Constantin Zărnescu, dar, fără nici oreacţie din partea finanţatorilor monumen-telor de for public!... de aceea ar fi necesarăo scrisoare colectivă! Ori menirea FCR tocmaiaceasta este! Dezbaterea amintită mai susavea ca scop tocmai o carte (iarăşi cărţi!) con-sacrată Marii Uniri! Când am văzut că iar sevrea o enciclopedie asumată de FCR, dupăatâtea eşecuri, am ieşit din sală!

Csaky E POE

Polemici cordiale

Articolul meu “Uniunea ArtiştilorPlastici – în colaps”, publicat în ultim-

ul număr al revistei “Cultura vâlceană” (oct.2008), a stârnit, cum mă aşteptam, mai multeproteste (firave însă, ca argumentare) dinpartea unor pictori şi oameni de cultură râm-niceni.

Unii au reproşat directorului revistei că aîngăduit să apară asemenea rânduri critice,lumea vâlceană fiind obişnuită doar cutămâierile şi omagiile de complezenţă. Seuită că libertatea cuvântului nu mai poate ficenzurată ca altădată. Se uită (sau nu se vreasă se ştie) că directorul revistei şi autorii arti-colelor lucrează benevol, fără vreo plată saususţinere financiară din partea vreunei insti-tuţii bugetare, pentru a avea oarece obligaţiifaţă de aceasta.

Desigur, preşedintele filialei Vâlcea a UAPnu înţelege că există şi oameni care nu aucoloana vertebrală înghipsată în poziţie deobedienţă faţă de autorităţi sau oamenii po-litici ai zilei. Arta adevărată a fost întotdeau-na liberă. Noi scriem aşa cum simţim şivedem pentru că aşa ne dictează conştiinţade gazetari culturali independenţi, noi nuavem să menajăm nu ştiu ce politruci, pentrucă nu ne-au dat niciodată nimic, ca să ne aibăla mână, şi nici nu le-am cerut niciodatănimic, ca să nu ni se lege aripile şi să ne creămobligaţii.

Alţii au reproşat neadevărul celor sem-nalate de noi. Să fie mincinoase oare arti-colele din diverse ziare şi reviste care au scrisdespre neregulile şi nemulţumirile de la UAP?Să fie mincinoasă chiar propria declaraţie deavere a fostului preşedinte al UAP, careîntrece în opulenţă chiar bogăţiile marilorpotentaţi ai zilei? Noi nu am vorbit desprerealităţi vâlcene, dar, dacă se doreşte, putemface un inventar al tuturor banilor încasaţi deactualul şef al pictorilor şi sculptorilor de subCapela din 1992 încoace, ca şi de câţiva acoliţiai săi, bani care poartă încă semnătura unor

instituţii bugetare, adică acelea finanţate dinbanii noştri, ai contribuabililor. Pentru că deaici vine grosul: ba o leafă şi un atelier decreaţie (în care să ne facem nu doar lucrărilede serviciu, ci mai ales ghişefturile noastreparticulare), ba zeci de achiziţii pe bani publi-ci ale unor tablouri (fără licitaţie, desigur), baacordarea câtorva zeci sau sute de milioanede lei (vechi) pentru organizarea unor taberede creaţie cu satiri şi nimfe ţopăind reuma-tismal prin maluri cu flori, ba deplasări princele străinătăţuri. Nu toţi membrii filialei UAPVâlcea au beneficiat de asemenea binefaceride la buget, dar ei au contabilizat tot şi potfurniza aceste informaţii cui interesează. Şisunt unele organe mai băgăreţe, gen DNA sauCurtea de Conturi, care chiar ar vrea să ştie cuce preţ se plăteşte dragostea de pictură aunor edili şi directori locali din Vâlcea.

Noi nu am criticat decât lăcomia fărăseamăn a unor conducători din UAP, înte-meiată pe sărăcia celorlaţi membri de rând.Nu am spus că UAP nu ar fi necesară, dar nustipendiată din bani publici. Nicăieri, în afaraunora din fostele ţări comuniste, statul nueste obligat să plătească şi să susţină oarmată de creatori, după modelul defunctuluiFond Plastic, un fel de sac fără fund de la carepictorii sau sculptorii primeau sute de mi-lioane în contul unor lucrări care, de cele maimulte ori, nu se realizau niciodată. Pretutin-deni se plăteşte Arta, se plătesc proiecteleartistice de valoare, nu se dă o sinecură unormembri ai unei asociaţii profesionale. Altfel,ar trebui sponsorizaţi şi poeţii sau prozatorii,dramaturgii, criticii şi istoricii literari, com-pozitorii şi interpreţii (chiar şi cei de manele),dansatorii, actorii şi arhitecţii, precum şi toţicei care creează ceva, adică artizanii,designerii (inclusiv cei de pe web) etc.

Noi am criticat, de asemenea, condiţiilestupide de accedere în Uniunea ArtiştilorPlastici, în care nu trebuie să fi pictat cevadeosebit sau să fi organizat vreo expoziţie

personală, ci doar să faci dovada că eşti pro-fesor de desen, ca preşedintele UAP Vâlcea,de exemplu. Asemenea reguli nu există la alteasociaţii similare din străinătate. Ba mai mult,acolo asociaţiile profesionale vizează Artele,nu oamenii care creează.

Iată, bunăoară, Asociaţia Internaţională aArtelor Plastice, organizaţie la care sunt afili-ate vreo 116 ţări, inclusiv România. Ştiţi caresunt obiectivele acestui ONG? Să acţionezepentru a obţine intrarea liberă a artiştilorplastici în muzee, să încurajeze statele mem-bre să creeze reguli precise de identificare aoperelor de artă, pentru a frâna falsurile şi auşura circulaţia liberă a acestora în lume.Nicăieri nu se spune vreun cuvânt măcardespre vreo lege care să oblige statul să plă-tească artiştilor plastici sedii, ateliere, achizi-ţionarea de tablouri, stipendii ocazionale saupensii speciale. Sunt preconizate, însă, acţiu-ni de captare a interesului autorităţilor pen-tru sprijinirea organizării unor expoziţii sautabere de creaţie, prin atragerea de sponsoriparticulari, pentru promovarea unor legi caartiştii să primească un procent din revân-zările succesive ale operelor lor, de exemplu.

Din înregistrările postului de televiziuneVâlcea 1, postate pe Internet, aflu că un par-lamentar vâlcean (prieten la cataramă cuGigi, cum îl numeşte pe preşedintele UAPVâlcea) susţine idei cu totul contrare celordin restul Europei. Astfel, el doreşte să pro-pună o lege prin care autorităţile locale (pri-mării, prefecturi, unităţi descentralizate) săfie obligate a achiziţiona, la “preţuri semni-ficative”, operele pictorilor şi sculptorilor lo-cali, şi să pună la dispoziţia filialelor judeţeneale UAP sedii şi ateliere de creaţie în mod gra-tuit. Încurajat, nesăţiosul preşedinte al artiş-tilor plastici vâlceni doreşte să fie chiar…împroprietărit cu casele altora! Ba mai mult,speră ca parlamentarul respectiv să pună ovorbă bună la ministrul apărării naţionale(schimbat între timp) pentru ca Filiala UAPVâlcea (adică el!) să primească, gratuit, chiar

o fostă cazarmă militară de la margineaRâmnicului. Nu o încăpere, două, nu oclădire, ci toate clădirile câte sunt, cu anexeleşi terenurile aferente. Aceasta în condiţiile încare la Rm. Vâlcea nu există un Centru Cul-tural, ca în alte judeţe, în care să activeze toţicreatorii de artă, nu doar o castă privilegiată.

Aşadar, cine exagerează? Noi, că am ară-tat o stare de lucruri anormală într-o ţară ci-vilizată sau reprezentanţii UAP Vâlcea caredo-resc ca Statul să le cumpere la metru cublucrările, indiferent de valoare şi fără concu-renţă, şi tot Statul (sireacul!) să le dea, gratis,case, ateliere şi cazărmi militare, că de-aiasunt ei singurii artişti din ţara asta!

La aşa lăcomie şi neobrăzare, ce să maidiscuţi de valoarea estetică a tablourilor sausculpturilor produse pe bandă rulantă. De-geaba le spui că non-figurativul nu înseamnădoar nişte tuşe aruncate brambura pe pânză,intitulate însă cât mai abscons, ca să nu înţe-leagă îmbogăţitul de tranziţie sau ţăranulcum i se şterpelesc banii din buzunar. O dez-batere pe fondul lucrărilor (temă, abordarestilistică, realizare artistică, măiestrie profe-sională, înnoire a limbajului plastic) este tax-ată drept atac la persoană, membrii UAP nupot fi apreciaţi şi criticaţi decât tot de mem-brii UAP, dar banii pentru huzurul lor să-i dămnoi, prostimea.

Repet, cu toată stima faţă de muncamiilor de artişti plastici oneşti, UAP nu esteun nou CC al PCR şi nici măcar un ComitetJudeţean al PCR, care să dicteze asupra insti-tuţiilor statului şi asupra noastră, a celorlalţimuritori. Ce s-ar întâmpla dacă şi UniuneaScriitorilor şi Uniunea Compozitorilor şiAsociaţia Fotografilor şi Uniunea Arhitecţilorşi alte uniuni şi asociaţii de creaţie artistică arsolicita de la Stat, de la Guvern, de la primăriişi prefecturi case pentru sedii şi ateliere decreaţie, dacă ne-ar băga adânc mâna în buzu-nar şi ne-ar cere să le plătim lucrările pe carele creează, chiar dacă nu le vrem sau nu avembani ca să le satisfacem cerinţele tot maimari?

(Noiembrie, 2008)

O cazarmă militară pentru UAP VâlceaConstin POENARU (1951-2017)

7nr.2/2017 Forum vâlceanRespectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

Svastica este un obiect în formă decruce cu braţele egale, îndoite la cape-

te în unghi drept, servind ca simbol religios launele popoare orientale. Simbolul are maimulte versiuni, printre care și cele două binecunoscute, în care braţele sunt reprezentateîndoite în sensul orar sau anti-orar.

Acest simbol este foarte vechi, este folositîn sub-continentul indian și este consideratsacru în religiile hinduistă, jainistă și budistă.În Asia, are o vechime de cel puţin 11 000 deani. Cea mai veche descoperire arheologicăce conţine svastica a fost datată în perioada10 000 - 13 000 î.C. în Ucraina. Acest simbol afost identificat pe toate continentele, maipuţin Australia. Există teorii care susţin ori-ginea unică a cestui simbol preistoric și îiindică pe proto-indo-europeni ca autori. Separe că simbolul a fost utilizat pentru primadată de locuitorii Eurasiei. Cu toate acestea, afost adoptat în culturile vechi americaneaparent independent.

În anii ’20 ai secolului trecut partidulnazist german a adoptat imaginea svasticii casimbol politic. Ca urmare a folosirii acestuisimbol de către Germania nazistă, svastica afost asociată cu nazismul și cu supremaţiarasei albe în cele mai multe ţări occidentale.Prin folosirea acestui simbol vechi cu o sem-nificaţie pozitivă, naziștii i-au schimbat totalsemnificaţia în ură și moarte. Din acest motiv,în prezent se evită utilizarea acestui simbol,iar în unele ţări este chiar interzisă.

Numele simbolului își are originea încuvântul sanscrit ”svastika” și are semnifica-ţia de “obiect norocos”. Termenul este com-pus din cuvântul ”sva” însemnând ”însuși”,cuvântul ”ast” având semnificaţia ”existent”

și sufixul ”ka”, o particulă care determină ge-nul neutru. Deci, din punct de vedere literal,”svastika” are semnificaţia de ”existent prinel însuși” sau, cu alte cuvinte, ”nenăscut, a-vând originea în eternitate, din timpuri ime-moriale”. Altă interpretare provenită tot dinsanscrită, din cuvântul ”suastika” este urmă-toarea: ”su” însemnând ”bun”, ”asti” cu sem-nificaţia ”a fi” și particula ”ka”, un sufix. Deci,”a fi bun”. O altă semnificaţie derivată dincuvântul sanscrit ”swastika”, este o combi-naţie a cuvintelor: prosperitate, noroc, secu-ritate, glorie și bine.

Astronomia și astrologia vedică sunt foar-te vechi, cel puţin 7 000 – 8 000 de ani. Zodi-acul vedic lunar este un sistem, despre carese presupune că a apărut în perioada 10 000- 5 000 î.C., bazat pe cunoașterea perfectă amișcării Lunii în jurul Pământului. Astrologiivedici au împărţit zodiacul în 27 de intervaleegale numite ”case lunare”, fiecare casă a-vând o deschidere de 13 grade și 20 de minu-te.

Cea de a 8 a casă lunară este Pushya sauTishya, având semnificaţiile de ”hrănitorul”,”cel care oferă hrana” și respectiv ”noroc”.Această casă are ca stele asociate stelele ga-ma, delta și teta, adică grupul de stele ”kar-ka”, din constelaţia Cancerului, Fig. 1. Sem-nificaţiile termenului sanscrit ”karka” sunt:excelent, alb, bun, foc, crab, splendid, strălu-citor, piatră preţioasă, bijuterie, giuvaer, etc.Zeul care patronează această casă este Bri-haspati, un înţelept, preotul, învăţătorul șisfătuitorul zeilor, strălucit, pur, deţinătorul”ordinei cosmice”. Simbolurile acestei casesunt: floarea de lotus, o săgeată, un cerc sauun uger, (simbolul vacii sacre).

Pushya este cea mai favorabilă casă azodiacului, având ca și caracteristici generale:

îngăduinţa, bunăvoinţa, grija, cultivarea,prosperitatea, bunătatea și norocul. Aceastăcasă este simbolizată prin ugerul vacii sacre,care sugerează fertilitatea și hrana,mijloacele de subzistenţă.

În concluzie, se poate afirma că simbolulîn discuţie a apărut în Eurasia, este un simbolpreistoric și are origine proto-indo-euro-peană, iar cuvântul are origine sanscrită,adică origine vedică, înţelegând prin poporulvedic legătura etnică, lingvistică, în generalculturală cea mai apropiată de proto-indo-europeni, sau arieni. Patria istorică a arienilora fost Europa, (Kurganul sau spaţiul carpato-dunăreano-balcanic), de unde aceștia aumigrat, cucerind în câteva mii de ani unspaţiu imens, cuprins între India și Irlanda,motiv pentru care au fost numiţi indo-eu-ropeni. Specialiștii au presupus că limba ve-dică are o vechime cca 8 000 de ani și că arputea fi chiar limba proto-indo-europeană.Se poate presupune că arienii vedici suntmoștenitorii culturii proto-indo-europene.

Ținând seama de aceste considerente, au-torul a presupus că simbolul svasticii este, deasemenea de origine sanscrită și că poate fiidentificat în astronomia și astrologia vedică.Un reper important în sprijinul acestei ipo-teze îl reprezintă casa lunară Pushya și con-stelaţia asociată, constelaţia Cancerului, Fig.1. Această casă lunară întrunește toate carac-teristicile pozitive, care își au originea în ca-lităţile casei, ale zeului Brihaspati și ale con-stelaţiei Cancerului (exprimate prin semnifi-caţiile termenului “karka”). Aceste caracteris-tici pozitive ale casei Pushya sunt perfectcompatibile cu semnificaţiile cuvântului”svastica”.

În Fig. 2 este reprezentată constelaţiaCancerului sub forma unui uger. Imaginea afost construită avându-se în vedere denu-mirea sanscrită a constelaţiei de ”constelaţiaugerului”. Deci, această constelaţie poate fi

folosită pentru a demonstra originea san-scrită a simbolului svasticii și verificareaipotezei.

Simbolul svasticii a fost construit în Fig. 3prin unirea unor stele din constelaţia Can-cerului. Stelele utilizate în construcţie suntstele vizibile cu ochiul liber. Construcţia re-produce simbolul svasticii cu braţele îndoiteîn unghi drept, orientate în sens orar. Ima-ginea nu reproduce perfect forma simbolului,dar asemănarea este evidentă. Fiecare seg-ment al simbolului este determinat perfectprin două puncte, adică două stele. Fiecarecolţ al construcţiei este de asemenea marcatperfect printr-o stea. Construcţia folosește șistele din constelaţiile vecine Leo, Leo Minor,Lynx și Gemini.

Imaginea din Fig. 3 demonstrează că sim-bolul svasticii își are originea în civilizaţia san-scrită, continuatoarea civilizaţiei vedice.Ținând seama de faptul că una dintre hiero-glifele Vinca – Turdaș are forma svasticii cubraţele orientate în sens anti-orar și că sim-bolul a fost identificat și în cultura Cucuteni,se poate presupune că simbolul ”svastica”este de origine vedică din perioada în carestrămoșii arienilor vedici trăiau în spaţiulcarpato-dunareano-balcanic și în spaţiul est-european.

Construcţia din Fig. 4 poate fi luată, deasemenea, în consideraţie deoarece este maiapropiată de forma simbolului. Un inconve-nient este faptul că un colţ al simbolului nueste determinat printr-o stea, ci de inter-secţia a două segmente, care la rândul lor,sunt determinate perfect prin câte douăpuncte, două stele. Este posibil să se constru-iască simbolul svasticii și prin folosirea altorconstelaţii, dar toate argumentele prezen-tate mai sus conduc direct la constelaţia Can-cerului. Metoda de a construi simbolul svas-ticii folosindu-se o anumită constelaţie nupoate oferi o soluţie perfectă.

Gheorghe VASILE

Svastica vedică

Fig.1 Fig.2 Fig.3 Fig.4

Ciob dacic- Coloanaşi zvastici. Ccolecţia

Gh Petre Govora

nr.2/2017Forum vâlcean8 Respectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

FLORENTIN SMARANDACHE: FsmsÎn editura “Napoca Nova” din Cluj Napoca, în 2017, a apărut

cartea cu titlul de mai sus, Fsms, semnată de compatriotul nos-tru din SUA, Florentin Smarandache, şi pe care colaboratorii săidin întreaga lume au primit-o recent pe adresa personală de pe

Internet. Cartea nu face altceva decât să redea în câteva capitoledistincte, materialele din corespondenţa electronică, a fiecăruia

cu renumitul om de ştiinţă şi scriitor, care, actualmente, estecetăţean al SUA. Desigur, cartea este interesantă fiindcă fiecare

din corespondenţi îşi etalează ideile în legătură cu tematicaabordată la data respectivă ca într-un simultan de şah condus deFlorentin Smarandache, românul care pentru descoperirile sale

în matematică a fost propus pentru premiul Nobel. Nu maiamintim aici de nenumăratele cărţi de călătorie şi beletristică pecare acesta le-a scos de-a lungul timpului, câteva dintre ele, găz-

duind în limba română mulţi scriitori originari de pe ValeaOltului şi Valea Olteţului...Iată-i, de această dată, şi în cartea de

faţă: Mircea Monu, Ion Soare, Dionisie Dubinciuc, Edith şiEmilian Dobrescu, Gh Stancu, Zenovia Zamfir, Ilie Fârtat, Al.

Florin Țene, Ion I. Pârâianu, Marian Pătraşcu, Alex Cetăţeanu,Ion Nălbitoru, Geo Tăsău, Petre Cichirdan, Felix Sima, Elena

Neacşu, George Anca, William Alexandru Cosmescu, GhCărbunescu, Dragoş Călinescu, Ilie Gorjan, Adina Dumitrescu...

(pcickirdan)

Oadevărată comoară sunt faptele devitejie ale Banului Mărăcine, Ban de

Severin, devenit apoi Marchizul Mărăcine.Istoria vieţii Banului Mărăcine arată legăturade prietenie dintre România, Franţa, Bulgariaşi Banatul de Severin. De această istorisire seleagă numele actual al ţării noastre, România.Imperiul Roman de Răsărit, Imperiul Bizantinsau Bizanţul sunt termeni folosiţi, în modconvenţional, pentru a numi Imperiul Romandin Evul Mediu având capitala la Constan-tinopol. Denumirea oficială era Ρωμανία(Romanía) sau Βασιλεία Pωμαίων (BasileíaRomaíon), adică imperiul Roman.

Când latinii din timpul cruciadei a IV-a aucucerit Constantinopolul, în loc să meargă înPalestina au rămas în Balcani, întemeindImperiul Latin de Răsărit (numit ImperiulRomaniei de către occidentali). Acest impe-riu catolic a fost înfiinţat la sugestia Papei dela Roma, care l-a desemnat ca împărat alacestuia pe Balduin I, conte de Flandra (iulie1172-cca-1205). Balduin fusese cel maiimportant lider al cruciadei a IV-a în luptelepentru cucerirea Constantinopolului şi a celeimai mari părţi din Imperiul Bizantin.

În urma schismei ce se produsese încadrul bisericii, Papa a încercat, în scrisorilesale, să-l atragă de partea catolicilor şi peIoniţă Kaloyan, numit şi Ioan Asen al bulgari-lor şi vlahilor, propunându-i o alianţă. Ka-loyan a refuzat, iar pe câmpul de luptă l-aînfrânt pe Balduin de Flandra, pe care l-a luatprizonier şi l-a închis în cetatea de la Târnovodin Bulgaria. “Târnovo” înseamnă “spin”,“mărăcine”, în limba bulgară. După toate pro-babilităţile, Balduin de Flandra a decedat întemniţă, pentru că de atunci nu s-a mai auzitnimic de el.

O soră a lui Kaloyan s-a căsătorit cu undescendent al lui Balduin de Flandra şi părţilebeligerante s-au împăcat.

Lângă Târnovo este un oraş numit Târ-

govişte (în bulgară Търговище), iar în împre-jurimi se află Munţii Pirin cu staţiunea mon-tană Bansko.

În timpul luptelor, o parte din familiile im-periale bizantine s-au refugiat în sudul Grecieicucerită de veneţieni, iar altele în partea asia-tică a imperiului.

În timpul lui Balduin de Flandra, ia fiinţăBanatul de Severin ca marcă de graniţă, pen-tru a controla zona de nord a Dunării şi ce-

tatea Bodin (Vidin). În această perioadă, auloc şi luptele duse de Carol Robert de Anjoupentru cucerirea Banatului de Severin.

Mai târziu, cronicile consemnează pleca-rea unui anume Ban Mărăcine (Banul de Târ-novo) în Franţa. Cu siguranţă Banul Mărăcinenu este nimeni altul decât un strănepot al luiBalduin. Banul Mărăcine al Banatului de Se-verin era rudă cu Basarabii, Pârvuleştii, Cra-ioveştii, cu Țarii vlaho-bulgarilor, dar şi cuÎmpăraţii Bizanţului Latin, adică ai Romaniei.Documentele vremii mai consemnează faptulcă Banul Mărăcine s-a remarcat în luptă ca unadevărat cavaler, în războiul franco-englezdin 1320. Pentru faptele sale de vitejie, Filipde Valois l-a înnobilat cu titlul de Marchiz,echivalentul titlului de Ban, şi l-a înzestrat cuproprietăţi, dăruindu-i şi Castelul de la

Vendomois. Marchizul Mărăcine s-a căsătoritîn Franţa şi a avut urmaşi, unul dintre străne-poţii săi fiind poetul Pierre de Ronsard, năs-cut în 11 septembrie 1524 şi decedat la 28decembie 1585. Pierre de Ronsard (PierreMărăcine) spune că strămoşii săi s-au întorsla locul de baştină, adică în Flandra carecuprindea pe vremea aceea şi Franţa. Tot elsustine că strămoşii lui se trag din MarchizulMărăcine de la curtea lui Alexandre deBasarat (Alexandru Basarab).

Probabil Fuior din Rybnik împreună curudele sale, Frânceştii, erau descendenţii luiPierre de Ronsard, înaintaşii lor numindu-se“Frântu”, “Frâncu”, de la termenul “Franci”.Dar, spre a edifica mai limpede cititorul cuafirmaţiile lui Ronsard, redăm textul Elegieisale şi traducerea lui în limba română:

”Or quant a mon ancêtre, il a tiré sa raceD’ou le glacé Danube est voisin de la Thrace ;Plus bas que la Hongrie, en une froide part,Est un Seigneur nommé le marquis deRonsard,(…)Traverse la Hongrie et la Basse Allemagne,Traverse la Bourgogne et la grasseChampagne,Et hardi, vint servir Philippe de Valois,Qui pour lors avait guerre avec les Anglais.Il s’employa si bien au service de la FranceQue le Roy lui donna des biens a suffisanceSur les rives du Loir; puis, de tout oubliantFreres, pere et pays, francois se mariantEngendre des ayeux dont est sorty le perePar qui premier je vu ç’este lumière” .Străbunul coboară spiţa din vremuri de ceaţăAcolo unde Dunărea prin Tracia îngheaţă;De unguri mai la vale, sta în ţări vecine,Boierul numit Banul Mărăcine. (…)Străbătu ungurimea şi Țara nemţilor,Străbătu Burgundia şi Țara Franciei mai jos,Şi lui Filip Valois duse al său prinos,Care tocmai purta război cu neamul englez.Primi solia în slujba steagului francezȘi-o răsplăti cu bunuri peste trebuinţăPe-al Loirei ţărm; în bună credinţă,Uitând de tot, fraţi, părinţi şi Țară,

Cel ce mi-a fost bunic, aicea se-nsoarăZămislind un fiu din care viaţa mea coboară“.

Şi poetul Vasile Alecsandri a scris poezia”Banul Mărăcină”. Poetul vorbeşte despreBanul Mărăcine al Craiovei ( Numele mu-nicipiului Craiova are originea în toponimulkraina, nu în kraljevici, acesta din urmăînsemnând fiul craiului sau fiul regelui). Cu-vântul krai (varianta mai cunoscută înlimba română fiind craină) înseamnăgraniţă ori margine. El mai denumeşte şiregiunile localizate de-a lungul periferiilorgeografice sau economice. În denumirilegeografice, cuvântul rusesc край arată po-ziţionarea la graniţa/marginea teritoriilorslave: Украйна – Ucraina (aflată la graniţaapuseană a Rusiei) sau Крајина–Kraina(mai multe teritorii locuite de sârbii orto-docşi în zonele de graniţă ale Croaţiei cato-lice sau Bosniei).

În alte limbi decât cele slave, kraina s-arputea traduce prin “zona de frontieră”.

Să nu uităm de Marii Bani ai Craiovei.Repet, Banatul şi funcţia de Ban au fostmărci de graniţă.

Iată câteva versuri din poezia BanulMărăcină .

”Banul tânăr Mărăcină,Cărui Oltul se închină,De pe malu-i a plecatPe-un fugar ne-ncălecat.A plecat în lungă caleCu ceata slugilor saleŞi cu cincizeci de voinici,Adunaţi toţi de pe-aici.

Trec prin satele maghiare,Prin oraşele nemţeşti,Prin ţări lungi împărăteşti,(…)Colo-n ţărmuri depărtate,În a Franţiei cetate,Vechiul Luvru e deschisPoporimei din Paris,Care-aleargă să priveascăArmia cavalereascăCe din zori s-a adunatLâng-al regelui palat.(…)Iată că în sala mareUn străin deodat-apare,

Constanţa BADEA

BANUL MĂRĂCINE

Pierre deRonsard

9nr.2/2017 Forum vâlceanRespectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

Tânăr, mândru, nalt, frumos,La ochire luminos.El spre tron măreţ păşeşte,Lângă rege se opreşteŞi din gură zice-aşa:„Să trăieşti, măria-ta!“Uimit regele-atunci zice:„Bun sosit la noi, voinice!Spune nouă, cine eşti?În Carpaţi cum te numeşti?“„Eu sunt banul Mărăcină,Cărui Oltul se închină.“

„Ține spada mea în dar,Brav marcheze de Ronsar!“

Iată istoria fascinantă a rădăcinilor poet-ului Pierre de Ronsard (Pierre Mărăcine).

Bibliografia pentru Ρωμανία:Wolff, R.L. “Romania: The Latin Empire

of Constantinople“. In: Speculum, 23 (1948),pp. 1–34 .

După revoluţia din decembrie 1989 (sauce naiba o fi fost!?), defectele de carac-

ter, aproape că eu le-aș numi – congenitale, alepoporului în mijlocul căruia mi-a fost dat să mănasc, deși eu nu o cerusem, au început să-șiarate roadele nefaste, ca urmare a faptului căcei mai mulţi dintre conaţionali au consideratliberatea câștigată (oare?) ca fiiind dreptul lorde a face ceea ce vor și nu ca fiind dreptul lor dea nu face ceea ce nu vor. Oare cine-și închipuiaatunci că va urma o stranie continutate a re-gimului pe care toţi îl credeam defunct, cel pu-ţin sub aspectul celor care urmau să conducăţara și care, în cele din urmă, au condus-o spreun dezastru aproape total, în toate domeniilede activitate: economic (în primul rând!), cul-tural, educaţional, medical și, ca o încununareconsecutivă – social?

Apropo, de defectele noastre de caracter canaţiune (tristul adevăr că nici până astăzi noi nuam ajuns a fi o naţiune, în sensul clasic al noţiu-nii, ci am rămas tot la stadiul de populaţie – ase vedea mai jos un citat din Dumitru Drăghi-cescu), nu pot să nu menţionez câteva perso-nalităţi care și-au dat seama de ele și au încer-cat cât au putut să le corecteze, bineînţeles –fără succes:

– Dumitru Drăghicescu: „Adevărul este cătrecutul nostru atât de agitat și de nefericit n-apus în joc și n-a desvoltat decât însușirilesufletești nefavorabile, slabe – defectele, adă-ugând pe lângă lipsurile noastre morale de laobârșie și alte defecte noui”. / „Dacă activitateasocietăţii în care ne desvoltăm este sporadică,intermitentă, anarhică, incoerentă, tot astfelvor fi și sufletul, caracterul și mintalitatea noas-tră”. / „Cei aleși vor fi făuritorii sufletului româ-nesc, desăvârșirii noastre etnice”;

N. A. 1: Desigur, în acest ultim citat D. Dră-ghicescu se referă la „aleși” ca fiind oameni mo-rali, responsabili, serioși, bine pregătiţi profe-sional, de aleasă cultură și, nu în ultimul rând –altruiști și patrioţi, dar eu vin și vă întreb – LiviuDragnea și Călin Popescu-Tăriceanu, împreunăcu acoliţii lor din parlament și guvern (precizezcă sutem în 2017), cei mai mulţi dintre eipușcăriabili (sau chiar pușcăriași sadea în cazulunor primari!) sunt ei aceia? Da, ei pot fi făuri-tori, și au început să lucreze frenetic la asta, darai desăvârșirii decăderii noastre morale, eco-nomice, culturale și sociale, căci „fiecare poporîși are conducătorii pe care și-i merită!” (KarlMarx).

N. A. 2: Vă rog să remarcaţi că D. Drăghi-cescu a sesizat foarte bine un adevăr dureros:noi nu eram o naţiune atunci când el a l-a spus,după cum nici astăzi, cu atât mai mult, nu sun-tem, rămânând la stadiul de populaţie, în ciudafaptului că dăinuim pe aceste meleaguri din-todeauna!

– Constantin Rădulescu-Motru: „Este înlumea politicienilor noştri o manie de a consi-dera ţara ca un bun al lor propriu asupra căruiapot face tranzacţii”. / „Cel mai anonim dintreanonimi, intrat în politică, devine dintr-o datăom mare. Şi cum toţi românii au râvna să ajuteşi să îndrume neamul, ţara este copleşită deoameni mari. Nu mai ştie neamul pe cine săurmeze. Mare a devenit şi Ion, mare a devenit şiGheorghe, mare a devenit şi Petre... S-a zăpăcitaproape tot neamul, că prea are neamuloameni mari! / [Noi, românii – N. A.] „Voim săînvingem pe străin în comerţ şi industrie, voimsă trăim o viaţă politică cu regim parlamentar şivoim să avem o cultură a noastră originală,păstrându-ne, cu toate acestea, deprinderilevechi de suflete gregare. În loc de a ne prezentaîn lupta cea nouă ca individualităţi puternice,diferenţiate după aptitudini, ne prezentăm slabişi cu aptitudini la fel. Suntem toţi meşteri lagură şi răi de faptă”. / „Caracterul ciocoismuluipolitic [la români – N. A.]: frenezia puterii, lipsade ideal şi dispreţul pentru mulţime; armeleciocoiului în viaţa politică sunt: intriga şi calom-nia; el nu admite niciodată importanţa adver-sarului; el nu vorbeşte niciodată cu stimă departidul advers; nu au sentimentul realităţii; elvorbeşte peste capul tuturor; dispreţuieşte petoată lumea crezând că astfel se impune tutur-or; şi când este descusut mai de aproape deintenţiile sale, asupra programului său de gu-vernământ, atunci firea sa mai întâi se revoltăiar la sfârşit răspunde: dar scopul este că voi săfiu la putere şi să-mi aleg energia; el duşmă-neşte exclusiv pe cel care i-a luat locul, fiindcăacesta deţine puterea şi din această cauză faceo politică personală în vederea reobţineriifuncţiei pierdute”.

– Marin Preda: „Poporul acesta ar putea fiun popor mare dacă ar scăpa de lichele și liche-lism”;

– Ernest Bernea: „În România nu există de-cât două ipostaze ale existenţei umane: licheaori câine bătut!”.

– Petre Țuţea: „Aflatul în treabă este meto-dă de lucru la români” / „Bășcălia este metodaprin care românii transformă toate dramele înflleacuri”,

– Emil Cioran: „România? Un spaţiu al ra-tării!”;

– Octavian Goga: „Țară de secături, ţară mi-noră, căzută ruşinos la examenul de maturitateîn faţa Europei… Aici ne-au adus politicieniiordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti,miniştrii cari s-au vândut o viaţă întreagă, de-putaţii contabandişti… Nu ne prăbuşim dincauza numărului duşmanului, nici din cauzaarmamentului său, boala o avem în suflet: esteo înfricoşătoare epidemie de meningită morală!…Piramida noastră socială este morbidă: vârful– bolnav de sifilis, temelia – de pelagră”;

– Petre Pandrea: „Licheaua este prototipul

cetăţeanului din ţara mea. Edureros. E adevărat!”. / „Lichea-ua română înfloreşte în putre-gaiul tuturor idealurilor sfărâ-mate”. / „Aici, în Valahia, totuleste frază, există o milenară îm-puţiciune levantină, asiatică, fa-nariotă, însă fără valorile afe-rente, mandarinale şi mistice aleOrientului, un pospai occidentalpretenţios şi moftangiu, care-iface pe oameni incapabili de oviaţă reală, viguroasă”;

Stimulat de lecturi, încă dinliceu m-am tot întrebat de cenaiba am tot frecat la literaturăbalada „Mioriţa” pentru că, defapt, ea relevă tocmai caracterul fatalist al po-porului român, „disperarea molcomă... clocoti-toare în afunduri”, dar „ieşită la suprafaţă subformă de bolboroseli chinuite”, cum defineaPetre Pandrea „pecinginea sufletului valah”,aceea care face ca doar să ne văicărim, fără însăa întreprinde ceva ca să nu mai suferim?; vorbalui Mark Twain: „Toată lumea vorbeşte desprevreme, dar nimeni nu face nimic în privinţaasta”.

Și un străin, Paul Morand, a spus, confir-mând parcă spusele lui Petre Țuţea referitoarela bășcălia românească: „România este un pă-mânt tragic, unde totul sfârşeşte în comic”. Darspusa lui Paul Morand mai poate fi interpretatăși altfel, anume că tragismul unei ţări, care laînceput determină compasiune și solidaritatedin partea altor ţări, este târât în derizoriu toc-mai de populaţia acelei ţări, care, în mod cutotul ignobil sfârșește în cele din urmă prin a-șiaccepta soarta tragică și a nu întreprinde nimicpentru a și-o schimba; mai mult, lichelele șisecăturile nu ezită să profite de tragismul ţăriilor, neamul prost își dă în cele din urmă înpetec, vorba aceea: „Țiganu’ tot ţigan și-n ziuade Paști!” (și, Doamne, ce ne mai oripilăm noicând suntem făcuţi ţigani!).

Am două exemple extreme în acest sens. Văamintiţi, desigur, de valul de simpatie de care s-a bucurat poporul român imediat după decem-brie 1989. Zeci, dacă nu chiar sute de TIR-uriîncărcate cu ajutoare au început să intre în ţară.Curând însă, aceste ajutoare au fost însușiteaproape în totalitate tocmai de cei desemnaţisă le distribuie! Cunosc indivizi care s-au îm-bogăţit rapid din vânzarea ajutoarelor intrate înţară după decembrie 1989. La extrema cealaltă– vă amintiţi iarăși că imediat după intrareaRomâniei în UE se spunea că este imposibil cabanii din fondurile europene să poată fi furaţi(din cele interne se fura într-o vesele!). În scurttimp, românașii noștri au demonstrat lumiiîntregi că se poate fura și fondurile europene,imposibilul devenise posibil! Înainte de intrareaRomâniei în UE, un prieten inventator a primit

75000 de dolari SUA pentru punerea în operă aunui proiect de cercetare inovator. Banii i-aufost daţi prin intermediul autorităţilor române,respectiv, prin Prefectura Vâlcea. Ei, bine, pri-

etenul meu a fost chemat laprefectură, unde prefectul deatunci al judeţului Vâlcea i-aspus:

– Ori primești 40 000, ori –nimc!

Și prietenul meu a primit40 000, ce era să facă, dar dejustificat a trebuit să justifice75 000! Iar astăzi acel prefecteste ambasador, adulat și pu-pat în fund de câte ori apareprin Râmnic! C-așa-i românu’!

Apoi știaţi faptul că și înNATO și în UE noi am intrat…românește, adică – pe ușa dindos? Într-un articol publicatdupă intrarea în UE, pre-vedeam că, în scurt timp, vom

fi prima ţară exclusă din acel club select pânăatunci, căci România, intrând în UE prin ușa dindos, a fost mărul putred din coșul UE, adică ceacare a provocat ulterior mersul Europei cu douăviteze și am fost astfel cei care am inauguratclubul deloc select al ţărilor membre de mâna adoua ale UE.

Acum, recunosc că m-am înșelat în previ-ziunea mea, dar m-am înșelat nu pentru că înmod normal nu aș fi putut avea dreptate, cipentru că, ţările dezvoltate din UE și SUA, înţe-legând cu ce fel de popor au de-a face, auhotărât să ne aducă în stadiul de slugi prea-aplecate lor. Și, au și reușit! Între timp, niciunuiromânaș nu i-a trecut prin cap că dacă cineva îșibate joc de el, o face pentru că poate și pentrucă are de cine-și bate joc, iar pentru asta el estesingurul vinovat!

În 1994, într-o delegaţie în Italia, l-amcunoscut pe Beniamino Faoro, intermediarul u-nei afaceri cu Oltchim-ul. Domnul Faoro este unom de afaceri prosper, român de origine ita-liană, stabilit din 1992 la Sibiu, un tip inteligent,cult şi discret; deşi are o avere impresionantă,nu este de găsit în „Top 100 cei mai bogaţioameni din România”. Este un om care-şi iu-beşte sincer ţara natală, România, mult maimult şi, mai ales, mai practic, decât mulţiPopeşti, Ioneşti sau Georgeşti, care se bat cucărămida-n piept în timp ce mai pun la cale un„tun”. Ei bine, Beniamino Faoro împreună cu altsibian, Ion Mărginean, au scris o carte intitulată„Românul şi felul lui de a fi sau amatorismul laromâni”. Fără patimă, cu blândeţe, relevândcalităţile, dar, mai ales defectele, autorii ana-lizează românii grupaţi pe categorii – ţărani,muncitori, şefi, maiştri, ingineri, directori, pro-fesori, elevi, militari, artişti, preoţi, bancheri,po-liţişti, jurnalişti, femei, fete, pensionari,politicieni. Două capitole ale acestei cărţi autitluri sugestive: „Despre schimbarea menta-lităţilor” şi „Caracteristicile generale ale ro-mânilor”. Autorii identifică, în ultimele capitole,64 de caractertistici generale ale românilor, cuprecizarea că „poate n-or fi valabile pentru sutăla sută dintre români, dar pentru şaizeci şi şase

Marian PĂTRAŞCU

Iubitorii muntelui şi drumeţiei, dinîntreaga ţară, se vor întâlni din nou, la

Voineasa, în perioada, 3-5 noiembrie,2017, când se va desfăşura cea de a III-aeditie a Festivalului Muntelui – aşa cum afost el „botezat” în urmă cu doi ani, cândvechii membrii ai clubului (din câţi au mairămas şi răspuns la apel) – Clubul de

Turism Ecologic Montan „LOTRU”-Voineasa, s-au reunit, la reşedinţa de ori-gine, şi-au hotărât să reia, după o lungăperioadă de timp, organizarea concursuluide turism sportiv montan, cunoscut deoamenii muntelui sub numele, generic, de„Trofeul Lotru”.

Festivalul Muntelui la VOINEASA, 2017

ÎNTÂMPLĂRI POSTREVOLUțIONARE: APUCĂTURI VECHI LA VREMURI NOI (I)

10 nr.2/2017Forum vâlcean Respectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

la sută se poate garanta”. Iar acestea nu sunt şidintre cele mai măgulitoare.

Fireşte, nu este cazul de a înşira aici cele 64de caracteristici generale ale românilor, dar în-tre ele regăsim superficialitatea, lipsa de răb-dare, improvizaţia (se precizează aici tendinţaromânilor „de a face din ... rahat bici” şi... sămai şi pocnească, evident!), plictiseala rapidăde „profesionalismul propriu, în timp ce de laaltul cere profesionalism” (aici, eu aș fi adăugat„umblatul după cai verzi pe pereţi” şi umblatuldupă şperţuri – se-nţelege, în timpul serviciului,cum altfel?), amatorismul, vorba lungă, neseri-ozitatea. De asemenea, autorii remarcă faptulcă românul nu suportă să fie criticat, dar el îicritică pe alţii, că este procupat mai mult deimpresie decât de lucrul bine făcut (ei, da! –aflatul în treabă), că este „scump la tărâţe şiieftin la făină”, că este o slugă deşteaptă, dar unşef nepriceput, că aşteaptă în loc să acţioneze (ase vedea „Mioriţa”!) şi că nu este capabil de a-şi valorifica oportunităţile, de a aspira la cevatrainic şi valoros (încremenirea în proiect) etc.

Prin 1996, am lansat cartea aceea și la Râm-nicu Vâlcea, cei doi autori acceptând cu plăcerepropunerea și au și fost de faţă. La manifestare,a participat foarte multă lume bună, nu numaidin localitate, dar şi invitaţi din Sibiu, Bucureşti,Cluj, şi Craiova. Fireşte, eu am luat primul cu-vântul, prezentându-i mai întâi pe autori şi apoifăcând o analiză concentrată a cărţii. Inevitabil,la un moment dat, am introdus în expunere şipărerea mea, devenită axiomă, despre balada„Mioriţa”:

– Pentru mine, singurul mesaj valabil al ba-ladei „Mioriţa”, este acela că două treimi dinpoporul român sunt formate din hoţi și criminaliși o treime din proști / victime!

La auzul unei asemenea blasfemii la adresapoporului român, culmea, rostită de un loviş-tean ca şi el, cunoscutul scriitor şi folcloristConstantin Mohanu a sărit ca ars, întrerupându-mă:

– Domnule, cum îţi permiţi să spui aşa cevadespre poporul român? Dumneata ştii că existăo sută de variante ale baladei „Mioriţa” în careciobanul moldovean nu moare?

Iritat, nu atât de întrerupere, cât de vehe-menţa ei şi neavând o simpatie deosebită faţăde el, căci de fiecare dată când era invitat lavreo manifestare culturală, Constantin Mohanuavea pretenţia de a fi tratat ca un VIP, i-amrăspuns înţepat:

– Nu, domnule Mohanu, nu ştiam, dar dacăeste aşa, de ce dracu a ales poporul român să ofacă celebră tocmai pe aceea în care-şi dă custângul în dreptul? Nu cumva pentru că acceptăprea uşor să fie umilit şi înjosit, preferând săstea cu mâinile în sân şi să se văicărească ne-putincios? Şi, apropo de alegere – arareori po-porul nostru a făcut alegeri corecte, de obicei,din o sută de soluţii bune, el o va alege întot-deauna pe cea de-a o sută una, adică pe cea maiproastă, exact ca în cazul baladei acesteia atâtde vârâtă pe gât elevilor români, ca o marecapodoperă. Da! Dar de prostie!

– Domnule, dumneata eşti un trădător deneam şi ţară, nu-mi vine să cred că un lovişteanca şi mine poate gândi astfel!

– Domnule Mohanu, cu tot respectul, dacăeu sunt trădător, dumneavoastră, care pe vre-mea împuşcatului aţi decretat că din folclorul şitradiţiile Țării Loviştei au dispărut colindele reli-gioase, ce sunteţi? Când dumneavoastră cla-maţi laicizarea completă a colindelor dinLovişte, eu cântam prin casele oamenilor împre-ună cu alţi tineri, în noaptea de Crăciun,„Steaua”, „Cântecul Sfintei Maria”, „Cântecullui Sfâtul Ilie”, „De-ntreabă Sfinţi peDumnezeu”, „Roagă-se Ion la Dumnezeu” şi„Cântecul popii”, iar la cinci dimineaţa, cândîncepeau să fie trase clopotele la biserică,„Ziorile”, şi asta, de la un capăt la altul al satului,

timp în care toată suflarea lui pornea spre bise-rică pentru a lua parte la sărbătorirea NaşteriiDomnului. Copil fiind, erau două situaţii în careriscam să mănânc bătaie de la părinţi: dacăspuneam „Nu mă duc la şcoală” sau „Nu merg labiserică”. Dacă spun ceea ce spun desprepoporul meu, o fac sperând că odată şi-odatăne vom debarasa de apucăturile care ne sub-minează permanent demnitatea şi progresul,de mentalităţile mioritic-fataliste, de ipocrizie şineseriozitate, de grija pentru aparenţe şi pentrucapra vecinului, de permanentul aflat în treabăal celor mai mulţi dintre noi, încredinţaţi fiind căcei care ne văd sunt idioţi şi ne vor aprecia „hăr-nicia” – în fine, de lene, fudulie şi lichelism. Eibine, domnule Mohanu, suntem unii care nuvrem să fim băgaţi în aceeaşi oală cu gloata demai sus, ne puteţi condamna pentru asta?

Surprins de riposta mea vehementă, bietulConstantin Mohanu abia a mai putut să bâiguiestins:

– Dar nu se poate aşa ceva, este o minciună,o calomnie, lipsă de respect...

S-a aşezat apoi încet, roşu la faţă şi uitându-se speriat în stânga şi-n dreapta, cerşind, parcă,ajutor care însă n-a venit de nicăieri. Reme-morând această întâmplare, am regretat defiecare dată cele spuse atunci, căci, între timpConstantin Mohanu trecuse la cele veşnice, iardespre morţi... numai de bine.

Daniel David, de la Universitatea Babeș-Boliay din Cluj Napoca, conduce un grup decercetători (2017), care analizează psihologiapoporului român și a ajuns la concluzia că, „înultimul secol, poporul român s-a schimbat de laspiritul de turmă la complexul de inferioritate”.Cred că acest complex se relevă cel mai preg-nant prin protocronismul exacerbat al conaţion-alilor noștri, grevat masiv de ignoranţă şi infan-tilism, prin care ei caută să se convingă şi săconvingă pe şi pe alţii (cei pe care nu reuşesc să-i convingă sunt, desigur, trădători de neam şiţară), că strămoşii noştri s-au aflat la origineacivilizaţiei planetare, dar, în acelaşi timp, şi că,la nivel mondial, există o conspiraţie careîncearcă să ascundă acest lucru, ce mai – cărestul omenirii nu există decât pentru a ne ocul-ta nouă întâietea în orice domeniu. Noi suntemdeștepţi, harnici și frumoși – nu! – cei maideștepţi, cei mai harnici și cei mai frumoși de pafaţa pământului, ce să facem însă dacă restulomenirii nu există decât pentru a ne face nouărău, din invidie, desigur?! Această beţie colec-tivă cu amăgiri oculte este cea care în multecazuri a dus la trecerea de la dacism la… daco-patie! Așa se face că ne tot mândrim cu stră-moşii noştri, fără să realizăm că, de fapt, confir-măm iar şi iar crudul adevăr exprimat prinzicala: „Ce-am fost şi ce-am ajuns?!”. Nouă,românilor, nu ne place să discutăm despredefectele noastre de caracter ca naţie, darămitesă le mai şi recunoştem! Aşa că, ele au soartagunoiului vârât sub preş: nu se văd / recunosc,dar ele există şi, din nefericire, ne influenţeazăpermanent viaţa!

Aș fi total nedrept să susţin că noi, românii,n-am avea și calităţi, dar ele, atâtea câte sunt,sunt de departe excedate de defectele noastrede caracter. Personal, defectul pe care îl detestcel mai mult la poporul meu este prostia fudulă.Şi asta în ciuda faptului că tot el este creatorulsuperbei zicale: „Prostu’ până nu e și fudul,parcă nu e prost destul!”; s-au, „Capra moarede râie, dar…”. Ca și în cazul baladei „Mioriţa”,suntem cei mai mari maeștri în a ne da singuricu stângu’-n dreptu’.

De-a lungul istoriei noi, românii, nu am pro-gresat decât împinşi de la spate, dar şi atunci –doar în două cazuri: când am avut parte de nişteconducători geniali sau când am fost conduşi destrăini. Faptul că prima universitate din spaţiulromânesc a apărut (1860, Iaşi) la mai mult de ojumătate de mileniu după Universitatea din

Praga (1348), este, probabli, primul argumentcare susţine această tristă constatare. Astăzivedem halul în care a ajuns învăţămâtul româ-nesc, devastat de incompetenţă, corupţie și pla-giate. Universităţile românești sunt astăzi pelocurile 700+ în ceea ce privește nivelul lor cali-tativ de pregătire a studenţilor. O inflaţie teri-bilă de doctori închipuiţi în orice, în realitate –niște impostori ordinari, a dus în derizoriu a-ceastă formă de perfecţionasre care ar trebui săfie superioară, creativă știinţific; pe de altă par-te, o astfel de stare de lucruri subminează înmod cu totul nedrept munca unor doctoranziserioși, care vor să obţină acest titlu știinţific pemerit.

Sistemul medical a devenit unul de-a drep-tul criminal în România, acesta fiind probabil șidomeniul de unde s-au furat cei mai mulţi bani.Justiţia românească, în ciuda unei salarizări uri-așe, a transformat dreptatea într-o marfă carese vinde la licitaţie: o are cine dă mai mult! Îarcei chemaţi s-o împartă sunt adeseori „para-leli”cu profesia!

Prin urmare, politicienii nu aveau cum să fiealtfel decât poporul din care provin. M-am con-vins demult că nenorocirea acestei ţări esteaceea că nu are politicieni de doctrină, ci, cufoarte rare excepţii, doar politicieni de interes.În plus, la noi, cei care se apucă de politică sunt,în marea lor majoritate, indivizi care nu sunt înstare de altceva. Prin urmare, nu trebuie să nemire faptul că ajung miniştri foşti tractorişti şichelneri, ori foşti căpitani, care împărţeauizmene şi bocanci soldaţilor şi care au ajunspeste noapte generali de multe stele, preşedinţide camere parlamentare – foşti lăcătuşimecanici de CFR, secretari de stat şi parlamen-tari – foste educatoare, foşti şoferi, fierari-betonoşti, vânzători de butelii, aprozarişti,grataragii, felceri etc. În fine, politicianul româneste astăzi o specie umană degenerată care aînlocuit fapta cu vorba.

Cel care a dat tonul acestui parcurs al Ro-mâniei și vinovatul nr. 1 pentru halul în care afost adusă, este, fără nicio îndoială, Ion Iliescu.Pentru mine, Ion Iliescu este un criminal. Dar,ce popor cu scaun la cap ar alege să fie condusde un criminal? Și, Dumnezeule, nu doar o dată!Hitler a fost ales cancelar când încă nu devenisecriminal și, în doar câţiva ani, a făcut dinGermania cea mai puternică ţară din lume, atâteconomic, cât și militar. Ce a făcut Ion Iliescu?Vedem astăzi!

Până în 1990 am avut în fruntea ţării un ciz-mar semianalfabet, după – am ales să ne con-ducă un criminal (Ion Iliescu), unul care a fostînvins de Securitate și căruia i-a fost scârbă depoporul în fruntea căruia se afla (EmilConstantinescu – declaraţie la Viena, cu „o-cazia” ultimei mineriade), un marinar beţiv, cur-var și hoţ (Traian Băsescu) și unul care are înspate niște hoţii dovedite și care adeseori calcăîn străchini (Klaus Iohannis); și culmea! – toţiniște alogeni, niciunul român get beget: treievrei (Ion Iliescu – este evreu-ţigan, cu atât mairău!) și al patrulea – neamţ, ceea ce confirmăfaptul că noi suntem un popor care nu este înstare să se conducă singur.

Nu am ascuns niciodată faptul că sunt mo-narhist convins și că am avut trei unchi legio-nari, unul dintre ei – fost sergent în GardaRegală și prieten cu Vasile Militaru (Laie Pătraș-cu). Consider actuala formă de guvernământ aRomâniei ca fiind ilegală și, ca urmare, eu n-orecunosc! A întrebat cineva poporul român în1947 dacă vrea republică sau, în continuare, totmonarhie? Monarhia a fost înlăturată ilegal iarrepublica ne-a fost băgată pe gât de sovietici cuajutorul cozilor de topor din ţară. După ce mari-narul beat a fost ales în fruntea ţării pentru unal doilea mandat, motivarea preferată a opţiuniimele monarhice am rezumat-o în întrebarearetorică: nu-i aşa că astăzi, orice bembeluc cu

bani şi gură mare, beţiv, curvar şi hoţ, poateajunge preşedinte de Țară? Și continuam: unrege, un monarh constituţional este altceva, eleste născut, crescut şi educat pentru a deveniconducător de Țară şi, cel puţin, aş fi sigur că numi-ar roşi obrazul când ar deschide gura! Oriceasemănare cu realitatea nu este deloc întâm-plătoare!

Realităţile ingrozitoare de după decembrie1989, m-au făcut să ajung la concluzia aceea,recunosc – extremă, cu privire la balada„Mioriţa”, iar argumentarea acestei percepţiidevenise pentru mine un fel de corolar, de com-pletare absolut necesară: cât de idiot trebuie săfii pentru ca atunci când după ce afli că înnoaptea următoare vei fi omorât de tovarăşii tăide afacere, în loc să-ţi iei toate măsurile deapărare, inclusiv să-i ucizi tu înainte ca ei să teucidă pe tine, tu să începi doar a telamenta/văita? Ceva mai târziu am adăugat şi onuanţă la fel de necesară acestei „ziceri” a mea,şi anume: „…Excepţiile nu fac decât să confirmeregula”, gândindu-mă – vanitos ca orice român– că eu nu puteam face parte din niciuna dinaceste categorii. Aiurea! De câte ori nu m-aș fiputut încadra lejer în cea de-a treia?! Oh, da,ani de zile am fost copios înjurat pentru ceea ceam spus aici, încât, zău, nu mai contează, aveţilibertatea să o faceţi și dumneavoastră dacăsimţiţi nevoia.

* * *

Vă veţi întreba, pe bună dreptate, ajungândpână aici cu lectura, ce este acest text: pove-stire sau eseu politic? Vă răspund: este un eseupolitic pe post de introducere în povestirea careurmează, povestire care are pretenţia de a con-cretiza „tezele” eseului.

(Va urma)

al XV-lea,. Pisania iniţială, care probabil îlpomenea printre ctirori și pe Teodosie, fiul luiNeagoe Basarab și al Despinei Doamna, s-apierdut. Pisania actuală, datând din 30 iunie1760, precizează doar data încheierii lucrărilor(30 iulie 1522). După pierderea soţului și a fiu-lui într-un răstimp foarte scurt, DespinaDoamna, care va mai trăi încă 33 de ani dupămoartea soţului său, se călugărește la SchitulOstrov, sub numele de monahia Platonida.

Neagoe Basarab a ctitorit și alte mânăstiri șibiserici din Țara Românească, între careamintim și o a doua biserică în Târgoviște, cuhramul ”Sfântul Gheorghe”. De asemenea, azugrăvit bisericile mânăstirilor Dealu, ctitorialui Radu cel Mare. și Glavicioc, refăcută de VladCălugărul și Radu cel Mare. A făcut apoi diferiteîmbunătăţiri și adăugiri la mânăstirile Tismanași Cozia, a dăruit mânăstirii Comana moșiaTătărăști și a înzestrat cu sfinte vase și obiectede cult numeroase biserici. Numele său esteîntâlnit între ctitori și binefăcători la Vișina(mânăstire dărâmată în sec. al XVIII-lea), laDobrușa, la Govora, la Nucet (unde conformcelor scrise de Nicolae Iorga, a împodobit oicoană cu aur și pietre scumpe), la Corbii dePiatră.

Toate aceste ctitorii, rezidiri, restaurări alenumeroaselor mânăstiri și biserici din ȚaraRomânească și din alte ţări ortodoxe l-auîndreptăţit pe istoricul Constantin C. Giurescusă afirme:”Fără nici un fel de exagerare sepoate spune că Neagoe a fost susţinătorulîntregii ortodoxii, din Carpaţi până în Siria și dela Marea Ionică până în Egipt; numele voievo-dului român se pomenea atunci în nenumăratemânăstiri, în Balcani, în Grecia, în Asia Mică”.

(urmare din pag.16)

BISERICILE CTITORITE...

nr.2/2017 Forum vâlcean 11Respectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

Despre bârfire nu se vorbeşte numai înSfânta Scriptură şi în scrierile Sfinţilor

Părinţi, ci tema este abordată şi de cărturariilaici din toate timpurile.

Astfel, scriitorul latin Publilius Syrus (85–43 î. Hr.) zicea că „o limbă bârfitoare estesemnul unei inimi rele”, iar un mare învăţat,Philon Iudeul din Alexandria, gânditor şiexeget evreu (20 î. Hr. – 50 d. Hr.), spunea:„De obicei, bârfele răutăcioase spun multedespre bârfitori, şi anume: că undeva, înadâncul sufletului, sunt invidioşi pe persoanape care o vorbesc de rău. Răspândesc zvonuridespre alţii, ca să se simtă mai bine în pielealor, ca să se convingă că sunt mai buni decâtacele persoane”. De asemenea, politicianulPelopidas, (420–364 î. Hr.) din Teba-Grecia,afirma că „Oamenii îi calomniază aproapetotdeauna pe cei care sunt mai buni decâtei”.

Filozofi, scriitori şi politicieni din antichi-tate au scris mult despre bârfitori şi bârfe.Astfel,

Filozoful grec Teofrast (372–287 î. Hr.),din Şcoala Peripatetică, scria: „Bârfeala estenăravul care te îmboldeşte să-i defăimezi peceilalţi... Bârfitorul vorbeşte de rău prieteniişi rudele şi nu-i iartă nici pe cei morţi. Aceastăcomportare o numeşte sinceritate, spiritdemocratic şi libertate, şi nu are o mai maredesfătare pe această lume. Această poftă debârfire îi supără pe oameni şi-i scoate dinsărite”, iar filozoful grec Diogene, din ŞcoalaCinică (412–323 î. Hr.), zicea: „Dintre toatefiarele sălbatice, cea mai primejdioasă estebârfitorul”.

În Evul Mediu, filosoful englez FranciscBacon (1561–1626) spune: „Nu ignoraţi nicio-dată răul pe care îl poate produce bârfa. Euînsumi cunosc persoane dintre cele maioneste şi mai bune a căror viaţă a fost practicdistrusă de acuzaţiile calomnioase care le-aufost aduse”.

Foarte interesant cugetă despre bârfirecel mai cunoscut scriitor de limbă engleză,Oscar Wilde (1854–1900), zicând: „E tristcând lumea te bârfeşte, dar când nu te bâr-feşte nimeni e groaznic!”. Deci, atât timp câtunii vorbesc despre tine, de bine sau de rău,înseamnă că reprezinţi o anumită importanţăpentru ei, de au interesul să vorbeascădespre tine. Când nu te mai aduce nimeni îndiscuţie, ai devenit fără nici o valoare.

Unii învăţaţi, cum este medicul şi învăţă-torul spiritualităţii hinduse Swami Shiva-nanda (1887–1963) zicea: „Evitaţi bârfa şivorbăria inutilă şi umpleţi-vă mintea numaicu gânduri sublime conţinute în scripturilesacre”, iar misticul indian Sathya Sai Baba(1926–2011), care a înfiinţat instituţii de în-văţământ, spunea ucenicilor săi: „Nu luptaîmpotriva nimănui, nu te răzbuna, nu bârfi penimeni”, iar profesoara Amita Bhose (1933–1992), prima traducătoare a marelui poetromân Mihai Eminescu în limba bengali dinIndia, era convinsă că „şi hoţii şi pungaşii sepot îndrepta, dar bârfitorii niciodată nu selasă de bârfe”.

Bârfirea nu a fost trecută cu vederea nici

de oamenii politici, cum a fost iranianul AlFadl Ibn Sahl (770–818) care susţinea că „Celcare ascultă bârfelile este mult mai vinovatdecât cel care le răspândeşte”, sau NapoleonBonaparte (1769–1821), împăratul Franţei,era convins că, „acela care ştie să flateze, ştiela fel de bine să bârfească, să defăimeze, săclevetească”.

Numeroşi literaţi emit o serie de aforismedeosebit de inteligente despre bârfire. Iatăunele dintre ele, rostite de poetul, dramatur-gul şi nuvelistul francez Paul Scarron (1610–1660): „Cei absenţi sunt asasinaţi prin bârfă”;scriitorul italian Oreste Del Buono (1923–2003): „Cine are minte gândeşte, cine nu,bârfeşte”. De asemenea, scriitorul GeorgeBudoi (1928–2011) are numeroase aforisme,dintre care cităm: „Bârfa e ca fumul: nu teomoară, dar nici nu te lasă să trăieşti”, sau:„N-ai crede în bârfe de n-ai fi tu însuţi bârfi-tor”; scriitorul Vasile Ghica (n. 1940), zice:„Eşti imbecil, dacă bârfeşti o nulitate”; scri-itoarea americană Erica Jong (n. 1942) spunecă „Bârfa este opiul celor oprimaţi”, iar poet-ul Teodor Dume (n. 1956) afirmă: „Să fiirecunoscător acelora care te bârfesc, pentrucă bârfa e o măsură a inteligenţei şi apre-cierii”.

Jurnalista americană Shana Alexander(1925–2005), susţine că: „A încerca să puicapăt unei bârfe este ca şi cum te-ai străduisă estompezi sunetele unui clopoţel”.

Cântăreţul şi actorul american Elvis Pres-ley (1935–1977) constata că „Bârfa este vor-bă mică din minţi mici”.

Iar Marius Simion, un om angajat în pro-cesul de dezvoltare personală, afirmă ironic:„Bârfele sunt modul oamenilor de a vorbidespre ei indirect”.

Numeroase sunt şi proverbele, recunos-cute ca adevărate cugetări înţelepte, bogateîn semnificaţii profunde, care se referă la bâr-fire; ele se întâlnesc la toate popoarele dinvechime până în prezent. Iată ce susţine unproverb sanscrit: „Bârfele sunt plăcerea omu-lui josnic”; un proverb indian sfătuieşte: „Sănu lauzi în faţă, să nu bârfeşti în spate”, iar unproverb bengalez: „Bârfeşti pe alţii, teînjoseşti pe tine”. Deosebit de plastic defi-neşte bârfa un proverb kenian:„Bârfa şi minciuna sunt surori”.

În cultura europeană, găsimla fel de sugestive proverbereferitoare la bârfire. Astfel,„Bârfa şi minciuna merg mânăîn mână”, afirmă un proverb en-glezesc; „Cei ce bârfesc, pedracu-l servesc”, zice un pro-verb german; „Îl bârfeşte fiind-că se teme de el”, susţine cudreptate un proverb rusesc.

Înţelept şi creştineşte ar fi canimeni să nu se amestece în tre-burile altora şi să-şi foloseascăgura spre a rosti, sau să folo-sească urechile spre auzirea aceea ce nu e treaba lor (I Te-saloniceni 4, 11). Nu este nimicmai distructiv, care să destrameun cămin, să divizeze o bisericăşi să nască duşmănii între pri-

eteni, decât bârfirea. Cei care bârfesc suntplini de mândrie, crezând că prin bârfă aratămai bine decât alţii. Cine este cu adevăratsmerit nu va vorbi niciodată în spatele altcui-va. Noi ştim că Dumnezeu stă împotriva celormândri, iar celor smeriţi le dă har, aşa căDumnezeu va sta împotriva oricărui bârfitor,dacă nu-şi stăpâneşte limba (Iacov 4, 6).

Tot din Sfânta Scriptură află că „Omul ne-astâmpărat stârneşte certuri, şi pârâtoruldezbină pe cei mai buni prieteni” (Proverbe16, 28), iar „Cel rău ascultă cu luare aminte labuza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urecheala limba nimicitoare” (Proverbe 17, 4). Deşi,„când nu mai sunt lemne, focul se stinge; şicând nu mai este niciun clevetitor, cearta sepotoleşte” (Proverbe 26, 20). Înţeleptul esteconştient că „şase lucruri urăşte Domnul, şichiar şapte Îi sunt urâte: ochii trufaşi, limbamincinoasă, mâinile care varsă sânge nevino-vat, inima care urzeşte planuri nelegiuite,picioarele care aleargă repede la rău, mar-torul mincinos, care spune minciuni, şi cel cestârneşte certuri între fraţi” (Proverbe 6, 16-19).

Din nefericire, când bârfitorii sunt con-fruntaţi, ei neagă afirmaţiile şi răspund cuscuze şi tot felul de explicaţii. În loc să-şirecunoască greşeala, aruncă vina pe alţii sauîncearcă să reducă gravitatea păcatului, dupăcum foarte bine îi descrie Sfântul ApostolPavel în Epistola către Romani: „Astfel, auajuns plini de orice fel de nelegiuire, de cur-vie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plinide pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăci-une, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori”(Romani 1, 29).

Sfântul Apostol Iacov scrie categoric, că„dacă crede cineva că este religios, şi nu-şiînfrânează limba, ci îşi înşală inima, religiaunui astfel de om este zadarnică” (Iacov 1,26). De asemenea, cartea Proverbelor neprevine că „cine îşi păzeşte gura şi limba, îşiscuteşte sufletul de multe necazuri” (Pro-verbe 21, 23), iar Iisus avertizează că, „în ziuajudecăţii, oamenii vor da socoteală de oricecuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit”(Matei 12, 36). Din această cauză, omul cre-dincios ia aminte la aceste avertizări biblice.

Mai mult, Sfânta Scriptură ne învaţă să nune pronunţăm asupra unor probleme pe carenu le cunoaştem bine, deoarece s-ar putea săfim umiliţi la aflarea adevărului: „Nu grăi derău pe slugă la stăpânul său, ca nu cumva săte blesteme şi să te silească să-ţi ceri iertare”(Pilde 30, 10).

Vedem cât de răspândit este păcatul bâr-

firii şi cât de uşor îl săvârşesc cei cu sufletuljosnic, având totdeauna scopul de a discre-dita şi chiar de a distrugere persoana încauză. Ea este întâlnită în toate mediilesociale, fiind considerată o „armă socială” cuputernice influenţe negative, constând înrăspândirea de informaţii, mai mult sau maipuţin adevărate, legate de viaţa intimă a uneipersoane.

Cine acceptă bârfa, devine el însuşi unbârfitor. Aceasta se observă îndată ce primiioameni au încălcat porunca lui Dumnezeu;când El întreabă pe Adam şi Eva din ce cauzăau încălcat porunca, răspunsurile lor conţin şio parte de bârfă. Astfel, Adam răspunde: „Fe-meia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceeami-a dat din pom şi am mâncat”. Aşadar,după părerea lui Adam, Eva era de vină că ela mâncat, fără a mai pune la socoteală faptulcă răspunzând aşa, aruncă vina direct peDumnezeu, că doar El îi dăduse femeia. Deci,iată caracteristica specifică bârfitorului: laşi-tatea. La rândul ei, Eva face acelaşi lucru,dând vina pe şarpe, ca şi cum ea nu ar fi avutnici o vină la propria alegere. În acest fel, ceidoi protopărinţi ai neamului omenesc, Adamşi Eva, devin primii bârfitori din lume, iar bâr-firea a continuat să provoace mari problemeîn societate, fiind o formă de autodistrugere,cum spune înţeleptul Solomon: „Păziţi-vădeci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţilimba voastră de clevetire, fiindcă vorba ceamai tainică nu va trece fără pedeapsă şi guramincinoasă aduce sufletului moarte” (Înţe-lepciunea lui Solomon 1, 11).

Ce poate face omul când cineva îl bâr-feşte? Pentru a scăpa de bârfitori este nece-sar să devenim înţelepţi: „Când înţelepciunease va sui la inima ta şi ştiinţa va desfăta sufle-tul tău; când buna chibzuială va veghea pestetine şi înţelegerea te va păzi, atunci tu vei fiizbăvit de calea celui rău şi de omul caregrăieşte minciună” (Pilde 2, 10-12).

Probabil, nu vei reuşi să-i opreşti pe alţiisă te bârfească, dar poţi alege cum să rea-cţionezi la bârfire. Dacă afli că se zic unelelucruri negative despre tine, ai două opţiuni:Prima, să ignori cele ce se spun, trecând cuvederea bârfele, îndeosebi dacă au legăturăcu lucruri nesemnificative, şi să plici sfatulBibliei: „Nu te grăbi să te mânii în spiritul tău”(Eclesiastul 7, 9); a doua, să stai de vorbă cupersoana de la care a pornit zvonul bârfirii.

Înţelept este să încerci a înţelege bârfa şisă găseşti motivul pentru care eşti bârfit.Dacă bârfa îţi afectează reputaţia, atunci săte confrunţi cu bârfitorul: ascultă ce are de

spus şi spune-i părerea ta desprecei care bârfesc. Dacă nu te afec-tează prea tare, nu te necăji pentrua nu-i da satisfacţie celui care tebârfeşte.

Deci, cea mai înţeleaptă atitu-dine pe care se cuvine să o adopteomul superior, înduhovnicit, în faţabârfitorilor, este o stare de deta-şare suverană; un asemenea om nutrebuie niciodată să facă greşealade a se coborî la nivelul bârfitorilor.Într-o situaţie ca aceasta, un omdemn trebuie să lase pe bârfitorisă-şi continue „opera” lor mize-rabilă, folosindu-se de tot felul deminciuni calomnioase care, aşacum am văzut, sunt armele obişnu-ite ale celor mici la suflet şi ne-putincioşi.

Arhim. Veniamin MICLE

BÂRFIREA,Păcatul ce ucide pe aproapele

(II)

Ioachim şi Suzana, S P.C, pictura pe pânză, 2005, 30x30cm

12 nr.2/2017Forum vâlcean Respectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

FORUMUL CULTURAL AL RÂMNICULUI OMAGIAZĂ CENTENARUL MARII UNIRI DE LA 1 DECEMBRIE 1918

Pe 29 iulie 2017, românii au sărbătoritZiua Imnului Naţional. Conform

Constituţiei, Imnul Naţional „Deşteaptă-teromâne!” reprezintă unul din simbolurilestatului. Prin Legea nr. 99 din 26 mai 1998,iniţiată de un grup de parlamentari vâlceni, înfrunte cu Acsinte Gaspar, 29 iulie a fostproclamată Ziua Imnului Naţional al Ro-mâniei. Pentru marcarea evenimentului, şianul acesta, în Capitală şi în municipiilereşedinţă de judeţ s-au organizat ceremoniipublice de înălţare a Drapelului Naţional şi deintonare a Imnului Naţional. Pentru vâlcenieste o mândrie că Imnul „Deşteaptă-te ro-mâne!” a fost cântat pentru prima dată, înȚara Românească, într-un cadru oficial, laRâmnicu Vâlcea, pe 29 iulie 1948, când ce-tăţenii oraşului au depus jurământul pe Con-stituţie, cu prilejul unei ceremonii entuziaste.Continuând o frumoasă tradiţie, PrimăriaMunicipiului Râmnicu Vâlcea a organizat, înmod special, în perioada 27-30 iulie 2017,multiple manifestări cultural-artistice, dis-tractive şi sportive, la care au participat zecide mii de râmniceni şi invitaţi din Cehia,Ucraina, Republica Moldova şi Serbia. Înîntâmpinarea Zilei Imnului Naţional, ForumulCultural al Râmnicului, în parteneriat cuPrimăria Municipiului Râmnicu Vâlcea, Ar-hiepiscopia Râmnicului, Asociaţia Seniorilordin Educaţie, Ştiinţă şi Cultură şi BibliotecaJudeţeană „Antim Ivireanul”a organizat, pe27 iulie 2017, în Sala de conferinţe a Bi-biotecii Judeţene, o manifestare interesantă,sub genericul „Cunoaştere ştiinţifică şi iniţia-tivă culturală”, la care au fost invitaţi repre-zentanţi ai instituţiilor şi ONG-urilor de profil.Din partea Primăriei Municipiului a participatSimona Iliescu. Alocuţiunile de deschidere şide închidere a activităţii au fost rostite depreşedintele Forumului Cultural, AlexandruPopescu Mihăieşti.

Participanţii au fost salutaţi de directorulBibliotecii Judeţene, Remus Grigorescu, iar laînceput şi în final au rostit o rugăciune.Programul întâlnirii a fost prezentat, pe larg,de Curierul de Vâlcea, sub titlul „Eveniment

cultural de seamă la Biblioteca Judeţeană”.Acesta a fost structurat pe două coordonate.În prima parte, moderată de GheorghePantelimon, vicepreşedinte al ForumuluiCultural, în cadrul reuniunii ştiinţifice„Bibliografia Judeţului Vâlcea”, instrumentfundamental pentru cercetarea ştiinţificălocală a fost prezentată opera valoroasă acercetătorului Niculae Ravici-Tătăranu. Pun-ctul de pornire l-a constituit cartea sa „O bib-liografie istorică a judeţului Vâlcea” I-II, ediţiaa II-a revizuită şi adăugită, Muzeul Brăilei „Ca-rol I”, Editura Istros, Brăila, 2017, o lucrare dereferinţă pentru cunoaşterea istoriei şi con-temporaneităţii judeţului nostru.

Gheorghe Dumitraşcu, secretar generalal Forumului Cultural, un bun cunoscător alpreocupărilor autorului s-a referit la profilulacestuia, la conţinutul lucrărilor pe care le-aelaborat. În opinia sa, Niculae Ravici Tătă-ranu merită toată admiraţia noastră. Pe bazăde voluntariat, inginerul, care a lucrat pe maimulte şantiere din ţară şi din Vâlcea a realizato operă monumentală pentru vâl-ceni, careconstituie un reper în munca de cercetare.Gheorghe Diaconu, coordonatorul ClubuluiOamenilor de Ştiinţă, Cultură şi Artă al Fo-rumului a vorbit despre concepţie şi metodăîn practica bibliografului. Printre altele aapreciat că acesta reprezintă cea mai impor-tantă instituţie bibliografică a judeţului Vâl-cea, un autodidact, cu cele mai multe cărţidedicate spaţiului vâlcean, pentru întocmireacărora a depus o activitate laborioasă, întoc-mind zeci de mii de fişe. În lucrările sale afăcut referire la peste 1000 de personalităţidin 510 localităţi. Pe marginea cărţilor au-torului s-au făcut ample comentarii. Părintelearhidiacon Dumitru Codruţ Scurtu, profesorde mare talent la Seminarul Teologic „SfântulNicolae” Râmnicu Vâlcea a apreciat, în cu-vinte calde, că autorul, un cercetător com-plex, de mare modestie şi smerenie a realizato bibliografie de certă valoare pentru istoriaBisericii Ortodoxe din Vâlcea. Este vorba des-pre lucrarea „O posibilă bibliografie pentruistoria Bisericii Ortodoxe din Vâlcea”, Ediţia aII-a revizuită şi adăugită - Râmnicu Vâlcea,Editura Offset color, 2011. Pentru autor bi-serica a reprezentat o mamă care l-a îm-

brăţişat şi l-a tămăduit. Înaltpreasfinţitul dr.Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, împăr-tăşeşte orice demers cultural, mai ales laadresa bisericii. Cei prezenţi la întrunire s-aurugat pentru sănătatea inginerului Ravici-Tătăranu. Ioan St. Lazăr l-a apreciat ca fiindcel mai de seamă bibliograf al zilelor noastre,care a depus o muncă extraordinară şi a evi-denţiat colaborarea Fundaţiei „Sfântul AntimIvireanul” pe care o conduce cu cercetătorul,un om cu o mare bogăţie sufletească. Du-mitru Lazăr a prezentat volumul „Studii Vâl-cene 1971-2014” Bibliografie, Editura Istros,Brăila 2017, de acelaşi autor, o lucrare dereferinţă, eshausrivă, de peste 420 de pagini,pentru care a depus o muncă titanică.

În partea a doua a manifestării, moderatăde Gheorghe Diaconu a fast supus dezbateriipublice proiectul Programului ştiinţific, cul-tural-spiritual, educaţional şi editorial „U-nitate identitate, perenitate”, consacrat Cen-tenarului Marii Uniri (1918-2018). Acestaeste iniţiat şi asumat de Forumul Cultural alRâmnicului şi Asociaţia Seniorilor, în partene-riat cu Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea,cu alte instituţii şi ONG-uri culturale, şi îşipropune să contribuie la mai buna cunoaş-tere şi înţelegere a dimensiunilor şi semnifi-caţiilor măreţului act istoric, înfăptuit de po-por la 1 Decembrie 1918, la convertirea aces-tora în valenţe educaţionale. Despre acestproiect de anvergură au vorbit şi au făcutpropuneri mai mulţi participanţi: Petre Ci-chirdan, Ioan St. Lazăr, Doina Glăvan, IonMăldărescu, Mihai Sporiş, pr. Nicolae StateBurluşi, Elena Rotomeza, care au apreciatiniţiativa Forumului Cultural, proiectul gen-eros care a fost lansat. Petre Cichirdan asolicitat ca Forumul să înainteze PrimărieiRâmnicului o adresă prin care să cearăamplasarea unei statui-Lupa Capitolina-înoraşul nostru. Mihai Sporiş, energetician, fostcoleg cu Niculae Ravici-Tătăranu a subliniatmeritele acestuia în domeniul energeticii dinVâlcea şi a considerat că merită să primeascătitlul de Cetăţean de Onoare al judeţului Vâl-cea, urmând ca Forumul Cultural să facă de-mersurile necesare. Nicolae Daneş considerăcă este necesar ca în Râmnicu Vâlcea să seconstruiască un monument închinat regelui

geto-dac Burebista, întemeietorului statuluisclavagist incipient dac, şi unul la Câineni, lavedere, pentru cinstirea memoriei generalu-lui erou David Praporgescu, căzut în luptă întimpul Primului Război Mondial.

Mihai Sporiş, Ion Măldărescu, pr. NicolaeState Burluşi au făcut referiri ample la eveni-mentele istorice pe care le celebreazăpoporul român în 2017 şi 2018, prilej să reîn-viem şi să cultivăm în mai mare măsură senti-mentele patriotice, spiritul naţionalismului,în şcoli, în rândul tineretului şi să promovămmai mult valorile culturii noastre naţionale,să ne respectăm trecutul, dar să ne gândimmai mult şi la viitorul ţării, responsabilitatemajoră a guvernanţilor, a clasei politice. Toa-te instituţiile statului, la toate nivelurile, săaibă o strategie proprie pentru a cinsti cum secuvine Centenarul Marii Uniri, la 1 Decembrie2018. Programul supus dezbaterii de ForumulCultural are şi o componentă editorială. Sepropune, printre altele, realizarea volumului„Un veac de cultură în Vâlcea” (1918-2018),idee pe care Mihai Sporiş nu a îmbrăţişat-o,optând pentru manifestări concrete, iniţiateîn primul rând de „infrastructura” statului.

În numele instituţiilor şi asociaţiilor pe ca-re le reprezintă, invitaţii Forumului Culturalşi-au declarat disponibilitatea de a colaborapentru materializarea obiectivelor şi acti-vităţilor proiectate. S-a propus ca în luna sep-tembrie 2017, la nivelul municipiului Râm-nicu Vâlcea să se realizeze o întâlnire cu toţiconducătorii instituţiilor şi ONG-urilor care auresponsabilităţi pentru celebrarea actului so-lemn de la 1 Decembrie 1918, considerat celmai important eveniment din istoria româ-nilor.

Pe plan naţional, Departamentul Cente-nar a fost reorganizat şi mutat de la Guvern,la Ministerul Culturii, fiind o măsură contro-versată.

Prim-ministrul României, Mihai Tudose adeclarat că la rectificarea bugetară i se voraloca fonduri. În opinia sa Centenarul nu esteo afacere ci o chestiune de mândrie naţio-nală şi va fi un eveniment atipic pentru carese strâng idei.

Gheorghe PANTELIMON

Centenarul „Ecaterina Teodoroiu – eroina de la Jiu”, 1917-2017

Într-o atmosferă de mare și aleasă încăr-cătură patriotică, Consiliul Judeţean

Gorj a organizat la Târgu-Jiu marţi, 22 august2017, începând cu ora 11.00, un amplu pro-gram de activităţi culturale, religioase și mi-litare dedicate Centenarului „Ecaterina Teo-doroiu, eroina de la Jiu”, 1917-2017. Astfel, înprezenţa oficialităţilor judeţene și locale, areprezentanţilor Asociaţiei Naţionale CultulEroilor „Regina Maria” – filialele București(prof. Andrei Popete-Pătrașcu – vicepreșe-dinte), Gorj (lt. col. Ovidiu Ghindă și prof.Grigore Haidău, vicepreședinţi), Hunedoara(ing. Gheorghe Ile – președinte, Ioan DorelȘchiopu – secretar executiv) și Vâlcea (ist.Eugen Petrescu – președinte, col. NicolaeȘtefănescu – vicepreședinte și jr. Nicolae

Dobrică – membru), a reprezentanţilor insti-tuţiilor militare, a locuitorilor municipiuluiTârgu-Jiu și ai localităţilor vecine, centenarultrecerii în nemurire a eroinei poporuluiromân a fost omagiat printr-un complex demanifestări desfășurat pe parcursul întregiizile la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”și Casa Memorială „Ecaterina Teodoroiu” dincartierul Vădeni, Muzeul Judeţean de Istorie„Alexandru Ștefulescu”, Mausoleul EcaterineiTeodoroiu din Piaţa Prefecturii, Calea Eroilorși Parcul Coloanei Infinitului.

Manifestările au debutat cu o slujbă depomenire a Eroului Sublocotenent EcaterinaTeodoroiu, oficiată de un sobor de preoţi laBiserica „Adormirea Maicii Domnului” dinVădeni (acolo unde eroina a fost botezată), în

Foto: Eugen Petrescu

13nr.2/2017 Forum vâlceanRespectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

prezenţa urmașilor acesteia pe linia fraţilor.Coordonatorul acestui prim punct din pro-gram a fost tânărul istoric Andrei Popete-Pătrașcu, care, împreună cu familia sa – pă-rinţi și bunici, cu rudele eroinei și cu enoriașiiacestei biserici, la care ne-am alăturat și noicei din afara localităţii și a judeţului, au fostalături de preotul paroh Marian Mărăcine –protopop al Protoieriei Târgu-Jiu Nord și desoborul de preoţi, contribuind cu pioșenie ladesfășurarea ritualui prevăzut de canoanelebisericești și la reușita ceremoniei solemne.După cuvântul evocator rostit de preotul pa-roh, Ștefania Căprea – o fetiţă în vârstă de 12ani, din Vădeni, a interpretat doina „Lină,Cătălină”, impresionând auditoriul cu voceasa. Conform tradiţiei, au fost oferite batiste șilumânări, care au stat aprinse în timpul slu-jbei, iar la sfârșit au fost împărţite pachete cualimente pentru sufletul celei comemorate.După slujbă, participanţii au fost invitaţi săviziteze Conacul Pleniceanu, astăzi Casa Pa-rohială, o construcţie restaurată și bine îngri-jită.

A urmat un moment emoţionant la CasaMemorială „Ecaterina Teodoroiu”, acolounde s-a născut Eroina de la Jiu, când, în-cepând cu orele 12.00, în curtea casei a fostplantat un „Stejar al Recunoștinţei”.Oficialităţi judeţene și locale, reprezentanţi aiAsociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „ReginaMaria”, membri ai Asociaţiei CercetașilorTradiţionali din România – Filiala Dolj, elevi aiColegiului Naţional „Ecaterina Teodoroiu” șiai Școlii Gimnaziale „Ecaterina Teodoroiu” dinTârgu-Jiu, urmași ai eroinei, o gardă deonoare formată din membri ai Asociaţiei„Tradiţia Ostășească” – echipaţi în ţinuta mi-litară specifică timpului, istorici, cercetători,cadre militare în rezervă și retragere, cu toţiiși-au adus prinosul de omagiu eroinei. Gru-purile de cercetași din judeţul Gorj și elevi aiinstituţiilor școlare amintite au plantat „Ste-jarul Recunoștinţei” și, în sunetul de trom-petă, cei prezenţi au depus pământ la rădăci-na acestuia, reînviind o tradiţie mai veche depe plaiurile Gorjului, din urmă cu 90 de ani,atunci când la Târgu-Jiu a fost plantat„Stejarul Unirii”. Au rostit alocuţiuni și au puso brazdă de pământ la rădăcina stejărelului

Gheorghe Nichifor – vicepreședinte alConsiliului Judeţean Gorj, Adrian-MarcelTudor-Drăghici – viceprimar al municipiuluiTârgu-Jiu, Costin Scurtu – șeful Filialei Con-stanţa a Muzeului Militar Naţional „RegeleFerdinand I”, Eugen Petrescu – președinteleFilialei Judeţene „Matei Basarab” Vâlcea aAsociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „ReginaMaria”. Și aici, ca și la biserică, fetiţa ȘtefaniaCăprea a încântat participanţii cu vocea sa,pusă în valoare prin aceeași piesă de sufletromânesc; doina „Lină, Cătălină”. Manifes-tarea de la Casa Memorială „EcaterinaTeodoroiu” a fost moderată de tânărul istoricgorjean Andrei Popete-Pătrașcu – vice-președinte al Filialei București a AsociaţieiNaţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”.

Următorul moment din program a fostvernisajul expoziţiei foto-documentare dedi-cată vieţii și faptelor de arme ale ErouluiSublocotenent Ecaterina Teodoriu, organiza-tă la Muzeul Judeţean de Istorie „AlexandruȘtefulescu”. Manifestarea a fost moderată decătre Dumitru Hortopan – directorul insti-tuţiei și de muzeograful Valentin Pătrașcu, înprezenţa subprefectului Judeţului Gorj, SorinGabriel Arjoca, acesta primind onorul dinpartea Gărzii de Onoare a Asociaţiei „TradiţiiOstășești”.

Începând cu ora 17.00, manifestările aucontinuat la Mausoleul Ecaterinei Teodoroiudin centrul municipiului Târgu-Jiu, în prezen-ţa unui public numeros. Au participat la cere-monialul religios și militar ÎnaltpreasfinţitulIrineu – mitropolitul Olteniei, care a rostit uncuvânt de învăţătură, preoţi și militari, oficia-lităţi judeţene și locale, primari din judeţ,invitaţi din ţară, și foarte mulţi gorjeni dinreședinţa de judeţ și din localităţile vecine.Progra-mul manifestărilor de la mausoleu adebutat cu prezentarea semnificaţiei eveni-mentului și cu slujba de pomenire a eroinei, acontinuat cu câteva alocuţiuni evocatoare(istoricii Gheorghe Nichifor – vicepreședin-tele Consi-liului Judeţean Gorj și CostinScurtu – șeful Filialei Constanţa a MuzeuluiMilitar Naţional „Regele Ferdinand I”excelând prin alocuţiunile rostite), cu unmoment artistic de mare sensibilitate susţin-ut de Ansamblul Artistic Profesionist „Doina

Gorjului”, cu depunere de coroane și jerbe deflori, cu onorul la erou (stingerea) și cu defi-larea Gărzii de Onoare constituită din militariai Garnizoanei Târgu-Jiu.

Nu pot trece mai departe fără a face oscurtă referire la momentul artistic ce m-aimpresionat până la lacrimi, în care artiștii-dansatori de la „Doina Gorjului” au pus înscenă „Hora de pomană” – ritualul unui obi-cei popular creștin, unic în România, specificGorjului (zona de interferenţă Gorj-Mehe-dinţi), care se desfășoară în anotimpurilecalde cu prilejul nedeilor (petreceri câm-penești de origine pastorală, organizate cuprilejul unei sărbători sau al unui hram) și areun scop bine determinat, acela de a omagiape cei dragi, plecaţi în „Lumea cea fără dedor”. Am auzit în jurul meu oameni sus-pinând, am văzut lacrimi curgând; am văzutpentru prima oară un monah, un ierarh alBisericii noastre plângând – întâistătătorulacestor plaiuri, Înaltpreasfinţitul Irineu – mi-tropolitul Olteniei, pătruns de rânduiala aces-tui vechi obicei românesc, ce vine din adân-curile istoriei noastre, a plâns. «„Hora depomană” este comandată de familia îndoliatăși se joacă pe o melodie și un text trist, dejale, cu versuri în care se regăsește atât viaţacelui trecut în „Lumea de apoi” cât și a celorîndureraţi; este o horă mare, la care sunt invi-taţi să participe toţi oamenii aflaţi la nedeie.În mijlocul horei, lângă taraf, se află coșul culumânări, batiste, flori, colaci și ulcele cu vin,care vor fi date de pomană pentru decedat,celor aflaţi în horă. „Hora de pomană” are locla un an sau la șapte ani de la deces, fiind șiun prilej pentru cei îndoliaţi și nu numai „de acălca doliul”. Călcatul doliului (lepădatul) estemomentul în care se fac primii pași în horă,pe o batistă albă, acesta reprezentând res-pectul pentru cel plecat dintre cei vii, spunân-du-se, din bătrâni, că, dacă nu pui primii pașipe o batistă albă, „lepădând” în acest feldoliul, ai juca pe pieptul mortului, totodatădezlegând pe cei apropiaţi lui, aceștiaputând, de aici înainte, să joace în horă și sădea jos hainele de doliu. După ce se terminăcântecul de jale, caracteristic acestui obicei,după ce s-a călcat doliul, hora continuă,nedeia urmându-și cursul ei normal, cu tara-

ful care se află la faţa locului și cu repertoriulacestuia, unde, ușor, se integrează și familiacelui pentru care s-a dat hora de pomană,astfel trecând peste momentele grele, viaţamergând mai departe». http://www.ver-ticalonline.ro/hora-pomana-plaiul-closani

După orele 18.30, programul a continuatcu o impresionantă Procesiune „In memori-am” pe Axa „Constantin Brâncuși” – CaleaEroilor, 1250 m (Masa Tăcerii – AleeaScaunelor – Poarta Sărutului – Biserica SfinţiiApostoli „Petru și Pavel” – ColoanaInfinitului), iar după orele 19.30 programul aconstinuat cu o proiecţie a filmului documen-tar „Cătălina Teodoroiu – Eroina poporuluiromân” (realizat de publicistul gorjean DorinBrozbă) și a filmului artistic „EcaterinaTeodoroiu”, în Parcul Coloanei Infinitului dinTârgu-Jiu.

În semn de omagiu adus Eroinei de la Jiu,pentru a marca evenimentul și a păstra viememoria acesteia, a faptelor de arme și a sa-crificiului său, Consiliul Judeţean Gorj a emiso medalie și o insignă – Medalia omagială„Ecaterina Teodoroiu. 100 de ani de la tre-cerea în eternitate, 1917-2017” și Insignaomagială de rever „Centenar Ecaterina Teo-doroiu” – ambele cu efigia omagiatei (meda-lia cu chipul pe avers în relief și Casa Memo-rială „Ecaterina Teodoroiu” pe revers, iar in-signa cu chipul pictat), acestea fiind conferitereprezentanţilor instituţiilor administraţieipublice, instituţiilor de cultură, instituţiilormilitare și Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor„Regina Maria”.

În acestă frumoasă zi de 22 august 2017am avut bucuria să trăiesc la Târgu-Jiu mo-mente de neuitat. O îmbinare a noului cutradiţionalul românesc, o frumoasă paginădin istoria prezentă a României scrisă de oa-menii frumoși ai Gorjului – edili, oameni decultură, militari, preoţi, elevi etc., pentru aomagia simbolul feminin al României și alEuropei, simbolul jertfei supreme – EcaterinaTeodoroiu, eroina de la Jiu.

E. PETRESCU

nr.2/2017Forum vâlcean14 Respectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

„Incursiune în memoria pietrei”Simpozion Internaţional de Sculptură, Târgu-Jiu, 2017

Simpozionul Internaţional de Sculpturădin cadrul Atelierelor Brâncuşi, numit în

acest an „Incursiune în memoria pietrei”, s-adesfăşurat, conform tradiţiei, în municipiulTârgu-Jiu, în perioada 1 august – 3 septembrie2017. Organizatorii au fost Centrul de Cerce-tare, Documentare și Promovare „ConstantinBrâncuși”, Consiliul Local şi Primăria Munici-piului Târgu-Jiu, având ca parteneri Filiala Gorja Uniunii Artiștilor Plastici din România şiInstitutul Cultural Român. Sponsorii au fostfirmele „Andezitul SRL” (care a pus la dispoziţieblocurile de andezit din care s-au executatlucrările), „Bosch” și „Triton” (care au furnizat,ca și anul trecut, sculele și consumabilele nece-sare prelucrării pietrei).

Au participat şase artişti plastici profesio-nişti: Gheorghe Zărnescu, Mihai Țopescu(România), Colin Figue (Anglia), Rumen Dimi-trov (Bulgaria), Shan-Chi Teng (Taiwan) şiYoshin Ogata (Japonia). Curatorul taberei desculptură a fost, ca şi în anii trecuţi, sculptorulVlad Ciobanu, membru al U. A. P. din România.Locul de desfăşurare a simpozionului a fostCentrul multifuncţional Bârseşti.

Spre finalul simpozionului am realizat oserie de interviuri cu sculptorii, încercând ca, înurma dialogurilor cu ei privind arta (şi mai alesarta lor) să devină mai „transparente” semnifi-caţia lucrărilor (despre care artiştii în generalnu prea discută), curentul artistic de la care serevendică (dacă este cazul, pentru că unelelucrări pot fi foarte personale) şi influenţaexercitată de Brâncuşi asupra lor. Am să prezintîn cele ce urmează doar răspunsurile artiştilor.

Shan-Chi Teng a realizat lucrarea „Spatialtorsion” („Torsiune spaţială”), evident influ-enţată de coloanele brâncuşiene. Sculpturaeste alcătuită din două piese: una orizontală,mai puţin lucrată, care joacă în acelaşi timp şirolul de soclu şi una verticală, pe care suntreliefate elementele plastice definitorii. Estevorba de romburi şi de striaţii ce sugerează tor-siunea şi, totodată, ascensiunea.

Artistul a declarat următoarele: „Brâncuşi asculptat idei. Iar opera lui mi-a dat şi mie idei.Ca dovadă, lucrarea mea conţine romburi, ca şiColoana fără Sfârşit, dar între ele am realizatstriurile (ca nişte spirale) ce sugerează torsi-unea şi ridicarea la cer. Prin cele două ele-mente principale, unul orizontal şi altul verti-cal, am vrut să sugerez faptul că există odesprindere şi o ridicare din pământ a coloanei(adică a elementului vertical din cel orizontal).De asemenea, am vrut să sugerez şi ivirea uneiidei. Astfel, ceea ce am realizat constituie oreinterpretare originală a coloanei lui Brâncuşi.A fost important, pentru mine mai ales, să sim-bolizez ideea de desprindere din pământ, detorsiune şi ascensiune la cer”.

Rumen Dimitrov a realizat lucrarea „Dropfor Brâncuși” („Strop pentru Brâncuși”):„Numele lucrării mele sau al acestui proiecteste « Drop for Brâncuși », în sensul de «stropde lacrimă». În mod esenţial, proiectul meuconstă dintr-un cadru, care poate fi de fapt opoartă, ce face trecerea între două lumi para-lele (ca un pod în acelaşi timp), iar ideea este căacest mare strop apare dintr-o lume și intră în

cealaltă lume. Deci, am încercat să redau acestmoment de factură suprarealistă în acestălucrare a mea, mai exact apariţia unui marestrop în cadrul realităţii. Acest strop de lacrimăcurge din cadru în partea de jos și din acestmotiv am ales piatra naturală pentru posta-mentul în care este pus cadrul. De ce « lacrimăpentru Brâncuși » ? Pentru că el a fost un mareartist, iar pentru mine a fost important să reali-zez un strop de lacrimă în memoria unui om pecare-l iubesc, dar o lacrimă de bucurie, deemoţie și de respect. Lucrarea mea nu estefigurativă; ea este una suprarealistă, dinmoment ce-am realizat o poartă și am surprinsun moment în care un strop traversează lumile.Unii oameni nu vor înţelege poate semnificaţiaadâncă, dar pentru mine cel mai importantlucru este poarta prin care se poate trece dintr-o lume în alta ».

Yoshin Ogata a creat sculptura „Genesis”(„Water”) („Geneză” / „Apă”), care aduce cusimbolul sărutului incizat pe Poarta Sărutuluidin Târgu-Jiu. Despre artă şi lucrarea sa a spusurmătoarele: „La început, după ce mi-am fina-lizat studiile la Academia de Arte Frumoase dinItalia, am făcut sculptură figurativă, nuneapărat una de imitaţie, ci tot în sens modern.Apoi am făcut o sculptură apropiată deBrâncuşi, mai simplă şi mai puternică. Amlucrat atât în marmură, cât şi în bronz. L-amdescoperit pe Brâncuşi la Tate Galery înLondra, unde sunt câteva lucrări de micidimensiuni, şi apoi la Paris la Atelierul Brancusidin cadrul Centrului Georges Pompidou. Nu mi-am schimbat modul de a sculpta imediat dupăaceasta, dar totuşi am început uneori să lucrezîn piatră, folosind tăietura directă, ca şiBrâncuşi. Am folosit marmură de Carrara şi amrealizat unele forme tradiţionale (folclorice).Încet, încet, de la figurativ am trecut la nonfigu-rativ, probabil din cauza lui Brâncuşi.

Lucrarea mea se numeşte „Genesis” şi seinspiră din mitologia japoneză, despre origineapământului şi a lumii (dar şi în mitologia greacăse vorbeşte despre acelaşi lucru). Nu este opoveste atât despre Dumnezeu, ci mai multdespre omenire. Această naştere a avut loc laînceput din apă. Dumnezeu a amestecat înapele primordiale cu un băţ şi apoi, când l-aridicat, de pe el au început să picure stropi careau format apoi pământul şi animalele, planteleetc. Când apele au început să se evaporeDumnezeu s-a dus să locuiască în Cer. Aceststrop reprezintă aşadar pentru mine apele ori-ginale şi geneza lumii în acelaşi timp. Totul aapărut din apă. Dar apa pentru mine ţine şi deexperienţa mea personală, deoarece încă dincopilărie am văzut mereu apa, Japonia fiind oinsulă. Când aveam 22 de ani am plecat pemare timp de un an, lucrând ca pescar, doar cuscopul de a obţine bani.

Aş vrea să adaug că nu are importanţă dacălucrarea este nonfigurativă sau nu, ci mesajulcare a fost pus în ea, scopul pentru care a fostfăcută. Chiar dacă unii pot să facă această se-parare figurativ-nonfigurativ, pentru minelucrarea are de asemenea o « figură », maiexact o figură abstractă. Şi figurativul este okpentru mine. De fapt toate formele sunt figura-tive. Până la urmă contează ceea ce am vrut eusă spun ca artist, ideea care conduce la formalucrării. Stropii care au format lumea au fostnonfigurativi, dar au dus la crearea figurativu-

lui, adică a formelor din univers. Aşa că laînceput a fost nonfigurativul care s-a transfor-mat apoi în figurativ”.

Colin Figue a creat sculptura „Form fromthe Formless” („Homage to Brâncuşi”) („Formădin Inform” / „Omagiu lui Brâncuşi”). A făcuturmătoarele aprecieri: „Lucrarea mea areconexiuni cu unele lucrări ale lui Brâncuşi, maiales sub aspect cosmogonic. Pentru mineBrâncuşi a fost dintotdeauna ca un far, ca unpunct de referinţă, a avut o mare importanţăprin opera şi filosofia lui. În mijlocul atâtorprostii din jurul nostru şi al unei agitaţii conti-nue el rămâne perfect nemişcat. Când i-amdescoperit opera, ca student, a fost o mareinspiraţie pentru mine, mai ales în ceea cepriveşte percepţia lui asupra spaţiului şi timpu-lui, misterul vieţii şi misterul universului. Inviaţa mea profesională am intenţionat mereusă exprim minunea universului în care locuim şia imensităţii lui. Uneori devenim inconştienţide cât de vast este acest univers pe care-llocuim. Pentru mine este un minunat subiectde a medita asupra misterului şi frumuseţii, avieţii pe pământ.

Brâncuşi încerca să surprindă, să captezeideea, spiritul, esenţa şi fundamentul din pro-funzimea lucrurilor, în simplitatea lor. Acestspirit al lucrurilor eu îl simt uneori, dar din

păcate nu pot să-l exprim prin cuvinte. Esteceva ce-l simţi înăuntru, intuitiv, uneori doarpentru un moment; este ca un fel de realizare,ceva ce nu este raţional. Încerc să devindisponibil, deschis, că poate o să am parte de oastfel de experienţă indescriptibilă în atelierulmeu. Însă nu ştiu dacă este vorba despreDumnezeu aici. Eu sunt un credincios, dar nuştiu sigur ce este în ceea cred. Ceva magnific şiuriaş ce nu poate fi explicat prin cuvinte.Oricum, ceea ce simt în astfel de situaţii estefoarte aproape de o experienţă religioasă.Încerc să nu descriu pentru că este foarte dificilsă fac asta, dar încerc să relatez ce fac înlucrarea mea. Dar chiar şi pentru o lucrare îmiia uneori mult timp pentru a-i găsi un titlu.

De obicei am un plan cînd mă apuc de olucrare, dar în acest caz nu am ştiut cu ce mate-rial voi lucra, aşa că am realizat această sculp-tură într-un mod spontan, mai degrabă rapid(am lucrat-o cu ciocanul, dalta şi polizorul demână). Forma ei mi-a apărut în minte dinmomentul în care am văzut aspectul interesantal pietrei ca o pană, indiferent cum aş fi privit-o sau aşezat-o. Nu pot descrie exact cum am

făcut-o; ci am lăsat pur şi simplu să se întâmpleprocesul creaţiei şi am folosit intuiţia, mai multdecât o idee fixă cu care am venit la început.Mai degrabă a fost un răspuns la materialTrebuie să am încredere în mine însumi ca săpot să ajung la un rezultat. Ca semnificaţie, eapoate face trimitere la spaţiul cosmic şi la otrăire religioasă în acelaşi timp (deşi nu aşfolosi cuvântul « religios », ci mai curând« sacralitate », « respect » sau « reverenţă »,pentru că te simţi atât de mic în faţa misteruluiuniversului). Aş spune că ea are câte ceva dinmai toate curentele de avangardă ale secoluluiXX sau le conţine pe toate. Este nonfigurativă şifigurativă (mai ales ca « scară figurativă », caceva ce simţi că este în legătură cu altceva) înaceeaşi măsură. Lucrarea este ca o formăreceptivă. Am admirat mereu lucrările desculptură precolumbiană din America Centralăşi probabil este cunoscută forma acelei mesesacrificiale unde era pusă inima victimelor, carecreează o impresie foarte puternică, de forţă,care sperie.

În ceea ce priveşte operele lui Brâncuşi dinparcurile din Târgu-Jiu, ele sunt magnifice şieste minunat să le priveşti, mai ales că eu suntpentru prima dată aici. Cu toate acestea, ele m-au influenţat în ultimii 50 de ani”.

Creaţia sculptorului Gheorghe Zărnescueste denumită „Dannymadlen”. El ne-a decla-rat următoarele: „Pe mine nu numai Brâncuşim-a influenţat. Aş spune că orice artist mare teinfluenţează la început, până ajungi la ideiletale, până ajungi să îţi pui întrebări. Şi Brâncuşite influenţează şi Moore şi artiştii contempo-rani. Ajungi să îţi pui întrebări şi la un momentdat ajungi la tine, ajungi la propriul tău interes,la propriile tale forme, la propriile tale idei. Înmomentul în care renunţi la formele carnale,când te duci spre esenţe, acolo te influenţeazăBrâncuşi, el te învaţă despre esenţa lumii,despre esenţa omului, despre esenţa universu-lui. Evoluţia spirituală a lui Brâncuşi mergea înparalel cu evoluţia lui ca artist. În operele lui elare esenţe nu numai din arta populară; pestearta populară el şi-a pus propria gândire şi pro-priile esenţe pentru a ajunge la formele sale,aşa cum se văd la Coloană, la Masa Tăcerii şichiar la Poarta Sărutului. O împărţire în patru,aşa cum sunt la vechile temple. Porţile deintrare la acele temple se împart în patru şişase. Există nişte măsuri sacre care te pot ducedincolo. Uitându-mă la operele lui, observ că elfolosea aceste măsuri, fără ca noi să ne dămseama. Ele te duc spre transcendent doar dacă-ţi propui să mergi acolo. Fără conştientizareaacestor lucruri nu poţi să treci dincolo. Brâncuşia rămas solitar în creaţia sa. Din momentul încare pleci pe direcţia lui nu mai eşti tu, eşti maimult Brâncuşi. Trebuie să găseşti totuşi undrum al tău, dar tot în sensul modernismului.Până şi jucăriile de azi au forme esenţializate.Este ceva care merge în pas cu evoluţiaomenirii, totul se duce spre esenţă. Simbolurilevechi se păstrează, nu au cum să nu se conti-nue, pentru că pleacă din aceleaşi măsuri,numai că oamenii le prezintă altfel, dar respec-tând şi ei aceleaşi măsuri.

Lucrarea mea am intitulat-o «Danny-madlen» şi i-am dat numele fostei mele soţii,care era artistă şi folosea nişte forme apropiatede ce face eu aici, aşa cum ar fi crucea. E olucrare nonfigurativă, dar s-a întâmplat să fie

Sorin BULIGA

15nr.2/2017 Forum vâlceanRespectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

aşa. Ea se suprapune perfect peste personali-tatea lui Danny, dar nu pentru asta am făcut-o.Am vrut să combin două forme total diferite:linia dreaptă şi linia curbă. Linia dreaptă să deaun fel de rezistenţă, o osatură ca să zic aşa. Întoate lucrările încerc să reunesc formele con-trarii. Şi Brâncuşi făcea la fel. De pildă, la MasaTăcerii este sfera tăiată: linia dreaptă cu cur-burile. Am combinat tăieturile drepte cu celerotunde încercând în acelaşi timp să le armo-nizez cu întregul. Lucrarea mea ar putea fiîncadrată la postmodernism, care se revendicăde la toate curentele din perioada interbelică.Eu am preluat din cubism tăieturile acesteacare se văd în lucrare, din expresionism faptulcă are o formă asimetrică, din dadaism unireacontrariilor, iar din Brâncuşi tăietura directă. Casă existe viaţă trebuie să existe contrarii, carereprezintă motorul. Nu există viaţă fără acesteadouă. Locul în care se unesc cele două contrariieste, de exemplu, primăvara (şi chiar toamnaun pic); mărţişorul este un simbol al celor douăcontrarii care se unesc. Le mai găseşti peporţile maramureşene şi peste tot în arta po-pulară românească. Acest lucru nu-l maiînţelegem astăzi, dar vrând-nevrând noi trans-mitem asta, făcând ceva ca strămoşii. Preluândtradiţiile, din păcate nu am preluat şi învăţătu-ra lor.

Formele acestea îmi vin în minte în primulrând uitându-mă la piatră, pentru că ea îţispune ce ai de făcut. Poţi să faci şi ce vrei tu,dar iese ceva sec. Dacă însă conlucrezi cu piatraiese altceva. La lucrarea mea « s-a nimerit » săreprezint acel ceva particular psihologiei luiDanny datorită pietrei. Anul trecut am făcut laBistriţa o lucrare pe care am denumit-o în ace-laşi fel, tot cu forme sub aspect de cruce, numaică acolo am trecut prin piatră. Dacă piatra eraaltfel putea să iasă altceva. Piatra îţi dă ideea,îţi vine-n cap. Te uiţi la ea şi încet, încet tu teapropii de ea, ea se apropie de tine. Nu suntnumai formele pietrei, ci şi conţinutul cumva.Se poate forma o legătură şi spirituală întretine şi piatră. La un moment dat cioplind, cio-plind, închizând ochii vezi focul din piatră, pen-tru că piatra are în ea un foc, conţine un foc pri-mordial. Egiptenii spuneau că forţa vieţii (Qi-ul)se află în piatră”.

Numele lucrării lui Mihai Țopescu este„Energii captive 2017”. El consideră că, de fapt,lucrarea în sine trebuie să se exprime și nu estenevoie de explicaţiile artistului. Pe site-ul săuapare scris „Arta nu dă răspunsuri, arta puneîntrebări”, iar acest lucru, ne spune el, este dela Brâncuși citire, deoarece el nu și-a explicatniciodată opera.

Creaţia lui Mihai Țopescu este o sculptură-manifest, încadrându-se în sfera artei concep-tuale, fără să adere la vreun curent artisticanume și, din acest motiv, redăm în continuaredeclaraţia sa exactă: „Titlul lucrării mele este« Energii captive » sau « România lui 2017 »,aceasta fiind o temă la care lucrez de un an dezile: este o mămăligă gata să explodeze.Proiectul acestei piese era altfel. Mai exact,trebuia scris pe aceste centuri care se văd pelucrare (aşa cum am scris doar pe macheta eide ghips), care sugrumă, care strâng aceastămămăligă care este România la ora actuală,următoarele: justiţia, poliţia, serviciile, băncile,multicorporaţiile, partidele etc., adică toţi ceicare au un cuvânt de spus dar de fapt sugrumăaceastă ţară și nu o lasă să se dezvolte. Aceastaeste starea pe care o am eu de moment, astasimt eu ca artist vizual și, din acest motiv, amfăcut această lucrare, încercând să lasamprenta României lui 2017. Iar umflăturilelucrării sunt potenţele oprite în dezvoltarea lorși pe ele ar fi trebuit să fie scris artiști, profe-sori, medici, potenţe care nu pot să se exprimedeoarece ele sunt sugrumate de aceștiimpotenţi care au salarii, pensii și privilegii ne-simţite și care-și bat joc de această mămăligăcare este România actuală. Așadar, este vorbade o expresie a trăirii mele de artist din acestmoment (așa cum s-a întâmplat și anul acestacu pădurea la care am pictat trunchiurilecopacilor), care ţine cont și de experienţa, edu-caţia și cultura mea și a ţării din care provin,toate acestea lăsându-şi amprenta asupralucrării de faţă, într-un anumit moment. Loculși timpul condiţionează dintotdeauna o lucrarede artă. Iar în secolul 21 nu mai vorbim deobiectul în sine, ci de un concept, de o poveste.

Dacă te duci la bienale, cam de treizeci deani încoace, se merge numai pe social, politicetc., iar obiectul în sine a cam dispărut.Rămâne ideea, povestea, mesajul. Toţi sculp-torii, vrei nu vrei, se revendică de la Brâncuși,dar de la el încoace asistăm la un deja vu. Aiciîn Târgu-Jiu trebuie însă făcute sculpturi, să sevadă că există sculptură și după Brâncuși, să sevadă o amprentă a lui Brâncuși. În altă parte, ladiverse simpozioane de pictură sau sculpturătrebuie să vii cu ceva nou (există și un teatruconceptual acum). Aici mi-aș fi dorit să aduc ungrafician, un pictor, un muzician, un balerin șisă le arăt diferite pietre, să le dai meseriașicare știu să cioplească piatra și să le spui: hai săfacem niște lucrări de sculptură, așa cum levedeţi voi. Arta contemporană nu o mai facdirect marii maeștri; ei dau doar ideea, vin cupropuneri, restul îl fac oamenii care lucrează înateliere pentru ei.

Această ediţie a simpozionului de sculpturăeste extraordinar de bine organizată, oferindu-se condiţii deosebite (mai puţin cioplitorii, darsper ca la anul să fie și ei aduși). Artiștii nu suntnumai valoroși, ci sunt artiști cu cotă, care aurelizat lucrări de asemenea de o valoare extra-ordinară. Eu am o vorbă: dacă vrei să fii mare,înconjoară-te de oameni mari. Dacă vrem caacest simpozion să devină nu numai de valoarelocală și naţională, ci de valoare internaţională,atunci trebuie investiţi bani. Brâncuși nu esteun sculptor local, ci unul universal. Așa cum seinvesteşte în Enescu, la fel, aceeași sumă ar tre-bui investită şi aici. Pentru mine, un lucrufoarte important este că am reușit să convingcel mai important arhitect al lumii la ora actu-ală să vină să facă un muzeu Brâncuși în Târgu-Jiu și cel mai grav lucru este că i s-a întorsspatele”

Vlad Ciobanu, curatorul simpozionului ne-arelatat următoarele: „Intenţiile mele personaleprivind acest simpozon sunt conjugate cu celeale organizatorilor acestuia: Centrul „Brân-cuși”, Primăria Târgu-Jiu și Institutul CulturalRomân. Natura și structura acestui simpozionsunt generate de ţinta pe care ne-am fixat-o șide numele lui Constantin Brâncuși. Când ros-tești numele lui, în general în lumea artei ţi sedeschide o poartă foarte largă, un adevărat arcde tiumf și trebuie să învăţăm să pășim cu dem-nitate prin acest arc pe care l-a deschis Con-stantin Brâncuși. Adică să ne îmbăcăm frumosși să intrăm ca în biserică, pentru că, într-un fel,intrând în cultura universală intrăm într-o uri-așă catedrală. El este o mare deschidere anoastă către universalitate, către cultura lumii.De aceea obligaţile și exigenţele noastre suntaltele decât într-un simpozion obișnuit.

În ţara asta sunt două simpozioane spe-ciale: unul comemorativ la Oarba de Mureș,unde se fixează o temă generică in memoriamși aici, la Tâgu-Jiu, unde tema este libertateacreaţiei. Cum Brâncuși nu a suportat ingerinţeîn modul lui de a gândi arta, nimeni nu poategândi în numele lui Brâncuși în alţi termenidecât și-a propus el însuși. Scopul acestui sim-pozion este, în primul rând, de a-l omagia peBrâncuși (ceea ce declară toţi sculptorii care vinaici). Acesta este un proiect care crește, avândo ţintă foarte înaltă. În acest sens trebuie săconcertăm instituţiile mari ale statului, avândţinta ca el să ajungă la nivelul FestivaluluiEnescu. Trebuie să depăşim micile asperităţi denatură politică și de orice altă natură, deoarececreem un reper cultural care se numeșteBrâncuși; el va rezona în lume, va da semndespre puterea noastră de creaţie, despre pu-terea noastră de a fi la un nivel înalt, că nu sun-

tem la nivelul scăzut pe care uneori îlexprimăm atunci când ieșim în lume. Acest sim-pozion va crește în intensitate și în nivelul departicipare în funcţie de cum se conjugă insti-tuţiile importante ale statului. Mă refer laguvern în general și la Ministerul Culturii în spe-cial, la Institutul Cultural Român, la Centrul„Brâncuși” și Primăria Municipiului Târgu-Jiu șila alte instituţii”.

Ca o concluzie generală, aş putea spune cămajoritatea lucrărilor realizate în ediţia 2017sunt influenţate în mare măsură de operele luiConstantin Brâncuşi. În linii mari, astfel deinfluenţe brâncuşiene ar putea fi următoarele:sculpturi cu un profund substrat ideatic (cutrimitere la metafizică, mituri, cosmogonie),tăietura directă (cu care Brâncuşi a revoluţio-nat sculptura secolului XX), forme specifice(portal, coloană, sfere, romburi, spirale, sim-bolul sărutului cu aspect columnar), alternanţasuprafeţelor plastice (în care coexistă celepolisate cu cele nepolisate) cu porţiuni mairestrânse lăsate în stare naturală.

Este interesant că și unele idei subtile brân-cușiene au fost înţelese și preluate în lucrărilelor de către sculptori. De exemplu, artistul tai-wanez a înţeles ideea de ascensiune în spiralăpe care o încorporează Coloana fără sfârșit, pecare o redă în lucrarea sa, fiind foarte puţinprobabil să fi știut că ideea Coloanei i-a venit luiBrâncuși de la un șurub de teasc spiralat pecare-l ţinea în atelierul său și-l numea „Duhulatelierului meu”. Artistul bulgar a înţeles căpoarta este o trecere metafizică între douălumi, neștiind că Brâncuși îi spunea MalvineiHoffman că Poarta Sărutului este o poartăcătre lumea de dincolo. S-ar putea spune călucrările lor sunt complementare celor dinansamblul Calea Eroilor, relevând sensuri as-cunse, încifrate și mai puţin evidente în celedouă opere brâncușiene.

Sculpturile realizate în simpozion sunt de omare valoare artistică (unele chiar excep-ţionale) şi vor îmbogăţi colecţia de artă con-temporană a Municipiului Târgu-Jiu, con-tribuind la transformarea acestuia într-un oraşal sculpturii contemporane şi într-un veritabilmuzeu de artă în aer liber. Nu trebuie uitat cădestinul cultural al oraşului Târgu-Jiu a începutîn momentul în care creatorul sculpturii mo-derne, românul Constantin Brâncuşi (de la carese revendică o mare parte a sculptorilor con-temporani, inclusiv majoritatea celor care aufost prezenţi în acest an la Târgu-Jiu), a hotărâtsă-şi amplaseze aici capodopera.

nr.2/2017

NOTĂZiarul apare cu 16 pagini şi respectă Legea 186/2003! Ziarul se adresează cetăţenilor cu diverse pre-

ocupări culturale de la sat şi de la oraş. Articolele, grafica, fotografiile nesemnate aparţin editorului.Autorii păstrează responsabilitatea conţinutului.

Tipărit la Prodcom, Tg. Jiu, 31.10.17

Forum vâlcean16 Respectaţi şi aplicaţi LEGEA 186/2003

S.C. NTX CONCEPT SRLProiectare și Execuție Infrastructuri Rutiere, Construcții Civile și Industriale

Contact: 0740.035.985

BISERICILE CTITORITE DE SFÂNTUL NEAGOE BASARAB

Cel mai de seamă ctitor de locașuri sfintedin Țara Românească din secolul al XVI-

lea a fost Sfântul Voievod Neagoe Basarab(1512-1521). Din Viaţa Sfântului Nifon, patri-arhul Constantinopolului, întocmită de GavriilProtul (protosul), mai marele mânăstirilor dinMuntele Athos, aflăm despre acţiunea de ridi-care de biserici reprezentative pentru spaţiulromânesc, iniţiată de acest mare voievod ridicatdin Scaunul Țării Românești la data de 23 ia-nuarie 1512. Sub acest voievod s-a clădit ceamai frumoasă dintre bisericile pământuluiromânesc: biserica mânăstirii de la Curtea deArgeș. Elegant proporţionată, lucrată din mate-rialede cea mai bună calitate, împodobităbogat, ea a stârnit admiraţia contemporanilor șipoate fi considerată, pe drept cuvânt, printrecapodoperele arhitecturii din întreaga lume.

În vremea zidirii, biserica mânăstirii Argeșu-lui era situată în partea de nord a orașuluiCurtea de Argeș, la o depărtare de doi kilometride vechea așezare a Curţii Domnești, pe moșianumită Flămânzești. Ea a fost ridicată pe ruinelealtei biserici mai vechi, care fusese sediul primeimitropolii a Țării Românești, voievodul NeagoeBasarab hotărând să ridice în locul ei o bisericăextraordinară, de o bogăţie cum nimeni nu maiclădise până atunci în ţară. Lucrările de con-strucţie au început, probabil, în 1514 și au duratmai mulţi ani. Pentru a realiza opera dorită,Neagoe Basarab a făcut apel la o seamă de meș-teri dintre care, după toate aparenţele , n-aulipsit nici cei ce realizaseră pentru înaintașulsău, Radu cel Mare, minunata biserică a mână-stirii Dealu de lângă Târgoviște, cu care ctitoriadomnească de la Curtea de Argeș are multeînsușiri comune. Unele relatări pretind căNeagoe Basarab, care și-ar fi petrecut o parte

din tinereţe la Constantinopol, unde s-ar fi ocu-pat între altele și cu supravegherea lucrărilor deconstrucţii a unei moschei, ar fi adus cu el, cânds-a întors în ţară, un meșter cu numele Manollidin Niaesia, care lucra la Constantinopol. Dacăaceste știri sunt adevărate, atunci Manolli,identificat cu meșterul Manole al legendei po-pulare, ar fi mai degrabă un armean care lucrala Constantinopol.

Sfinţirea solemnă a bisericii Adormirii MaiciiDomnului a Mânăstirii Argeșului a avut loc chiarîn ziua hramului, pe 15 august 1517, iar primulegumen Iosif, a primit privilegiul – pe care îl vorpăstra și urmași săi- să ”facă liturghie cu be-derniţă”, iar mânăstirea să aibă rang de ”arhi-mandrie”, întocmai ca Tismana. Alături dePatriarhul ecumenic Theolipt, au participat laaceastă ceremonie mitropoliţii de Serres,Sardes, Midia și Mitilene, mitropoliţii și epis-copii ţării, douăzeci de egumeni de la MunteleAthos, precum și un mare număr de preoţi,reprezentanţi ai clerului local. Descriind eveni-mentul , Gavriil Protul, avea despre noua clădireurmătoarele cuvinte entuziaste: ”Și așa vomputea spune cu adevărat că nu este așa mare șisobornică ca Sionul, carele îl făcu Solomon, niceca Sfânta Sofia, care o au făcut marele împăratJustinian, iară cu frumuseţea este mai prea dea-supra acelora”.

În anul 1654, adică la o sută treizeci și șaptede ani de la ridicarea acestei biserici, arhidia-conul Paul de Alep, fiul și însoţitorul patriarhuluiMacarie al III-lea Zaim de Antiohia, în vizita sa înȚara Românească, își exprima admiraţia faţă debiserica de la Curtea de Argeș, pe care o consid-era unică, oferind în același timp o descriereexactă ”structurii și a decorului său, însoţită dedeslușirea unor simboluri numerice încifrate înformele și în compoziţia arhitecturală”. Bisericamânăstirii Argeșului, concepută de ctitor și ca o

biserică-mausoleu, menită să fie locul deîngropăciune a lui și a membrilor familiei sale, adevenit în 1793 sediu al Episcopiei Argeșului,fiind restaurată în anii 1875-1886 de arhitectulfrancez Andrė Lecomte du Noȕy.

Dar marele domnitor Neagoe Basarab, carea dat ţării unul din cele mai preţioase monu-mente de arhitectură românească, după cumafirma Grigore Ionescu în 1937, în a sa sinteză”Istoria arhitecturii în România”, nu s-a mulţu-mit cu o singură clădire, a cărei importanţă erasuficientă pentru a-i veșnici numele. El maipune să se zidească, aproape de sfârșitul dom-niei lui, alte două biserici, a căror valoare, dinpunct de vedere arhitectectonic, nu este cumult mai mică decât cea a monumentului de laArgeș.

Prima dintre ele este biserica Mitropoliei dinTârgoviște, construită în întregime de NeagoeBasarab, aceasta având opt turle. Din nefericire,catedrala aceasta nu mai există. Printr-o sur-prinzătoare neînţelegere, această vestitămitropolie a ţării de la Târgoviște a fost demo-lată în 1890 de către arhitectul Andrė Lecomtedu Noȕy, în cadrul unui proces de restaurare, șiînlocuită cu un edificiu nou, care păstrează preapuţin din structura celui ridicat la începutul se-colului al XVI-lea. La două zile după sfinţireasolemnă a bisericii mânăstirii Argeșului, adică la17 august 1717, Neagoe Basarab hotărăștemutarea Scaunului Mitropolitan al ȚăriiRomânești la Târgoviște și ridi-carea unei catedrale aici, aceastafiind sfinţită la data de 17 mai1520. Ea va fi restaurată în 1645de voievodul Matei Basarab. În1821 a fost jefuită și avariată deeteriști, dată după care procesulde degradare a înaintat fulgeră-tor, fapt care a condus la dărâ-

marea ei din temelii.Cea de-a treia mare ctitorie a lui Neagoe

Basarab este biserica mânăstirii Snagov, situatăpe o insulă de pe lacul Snagov, la 40 kmdepărtare de București. Construită între anii1517-1521, această biserică introduce înpeisajul architectonic al Tării Românești un tipnou de lăcaș, cel numit ”athonit”, adică înrâuritde arhitectura religioasă de la Sfântul MunteAthos. Tipul acesta reprezenta o biserică înesenţă de structură cruce greacă înscrisă cupuncte libere de sprijin, adică stâlpi sau coloanecare susţineu prin arce și prin pereţii laterali ainaosului cele patru bolţi ce descriau în spaţiucrucea, iar la întretăierea lor, prin intermediulpandantivilor, se ridica turla. Acestui nucleu,prezent în toate marile mânăstiri de la MunteleAthos,i se adaugă, exact în dreptul zonei centraldominate de turlă, două abside laterale, menitesă adăpostească fiecare câte un grup decălugări care cântau, psalmodiau sau recitaualternativ textele prescrise pentru diferite tipuride slujbe. Biserica a fost pictată în 1563, pringrija lui Petru cel Tânăr (1559-1568), fiul luiMircea Ciobanul.

La aceste mari ctitorii, se adaugă desigur șibiserica ”Nașterea Maicii Domnului” a SchituluiOstrov de la Călimănești, ridicată în anii 1520-1522 pe locul unei biserici mai vechi, din secolul

Ca în fiecare an, la Călimăneşti, 21 sept.2017, a avut loc un simpozion închinat

lui Neagoe Basarab, voievod român care a dom-nit între anii 1512 şi 1521; „Sfântul NeagoeBasarab-izvor de spiritualitate românească”(Ediţia a IX-a). Acesta s-a desfăşurat, nu ca anul

trecut, la Mânăstirea Ostrov, ci în cadrul rafinatal cărţilor Bibliotecii Orăşeneşti „A.E. Bacon-sky”... A deschis simpozionul Georgeta Tănă-soaica, directoarea bibliotecii, după care FeniaDriva, preşedinta Forumului Cultural al Călimă-neştiului, a moderat această întrunire, unde au

participat cu lucrări: Mihai Sporiş-„Anul 2017-Bornă la trei repere istorice seculare”, pr.Constantin Mănescu-Parohia Urşani-„Bisericilectitorite de Sfântul Neagoe Basarab”, OvidiuMihail Stângă-reporter Radio România-„Desprevalahul Basarab, cumani şi ordinile cavalereşti

cruciate”, Paula Adriana Cozian-prof. scriitor-„Despina Elena Doamna-Maica Platonida”. Dinpartea primăriei oraşului Călimăneşti a partici-pat, şi a luat cuvântul, Vasile Scârlea-profesorde istorie, viceprimar..În sală am observat uncolectiv de măicuţe de la Mânăstirea Ostrov,dar şi personalităţi de la Forumul Râmnicului(Dumitraşcu Gheorghe-prof. doctor în istorie-secretarul general al Forumului Râmnicului) saudin Călimăneşti: scriitorul Nicolae Ghinoiu, poe-tul Vasian Mircescu, comandorul în rezervăprof. inginer-Gheorghe Gavrilă...

NEAGOE BASARAB (1459-1521) COMEMORAT LA CĂLIMĂNEŞTI

pcickirdan

Constantin MĂNESCU - HUREZI

(urmare în pag.10)

Ziar de cultură realizat de Asociaţia ECOSTAR 21Editura INTOL - PRESS, prin SC INTOL SRL, şi

SENATUL EDILILOR VÂLCEA

Director: Bogdan CICHIRDANSeniori editori: Arhim. Veniamin MICLE

Constantin ZĂRNESCURedactor şef: Petre CICHIRDANPublicişti: Felix SIMA

Mihai SPORIŞGheorghe SPORIŞGheorghe DUMITRAŞCU Simona Maria KISGheorghe PANTELIMONAdina DUMITRESCUGheorghe MĂMULARUConstanţa BADEAIlie GORJAN

Tehnoredactare computerizată: Bogdan CICHIRDAN.Adresa: Calea lui Traian 169, bl. 5, sc. E, ap. 3Tel/Fax: 0250.736615, 0350.401254, 0746.029824, E-mail: cichirdan@yahoo.comParteneri media: www.culturaarsmundi.ro

Preţ: 3 lei