A n u l II. B l a j , 25 Maiu 1912. Nr . 10.

CULTURA CREŞTINA 9

A P A R E , C U E S C E P Ţ I A L U N I L O R IULIE ŞI A U G U S T , L A 10 ŞI 25 n. A F I E C Ă R E I L U N I .

A b o n a m e n t e : Pe un a n : cor. 10. Pe ','2 an: cor. 5. In străin.: cor. 12. Numărul 50 bani .

R E D A C Ţ I A : Dr. loan S â m p ă l e a n u , Stefan

Roşianu, Dr. Victor Macave iu , Dr. Alexandru Nicolescu şi

Dr. Alexandru Rusu.

Redacţ ia şi Admi­nistraţia: «Cultura Creştină». B l a j —

l i a 1 á /. s fa 1 v a.

R u s a l i i l e — Reflexii ac tuale . —

Rusal i i le! Să rbă toa rea pogorîrii Spiritului Sfânt, s ă r b ă ­toarea întemeieri i Bisericii, s ă rbă toa rea păşirii Apostoli lor în lume, a mărturisir i i cu curaj a credinţii lui Hris tos şi suferinţii până la martir iu pen t ru credinţa şi pent ru Biserica lui D u m ­nezeu cea vie! — Rusaliile nu sunt ca orice alt prasnic , o s implă amint i re evlavioasă a unui fapt, ci o să rbă toa re vie şi de vieaţă dă t ă toa re ; o să rbă toare , care pururea va fi izvorul tăriei sufleteşti a credincioşi lor ; o s ă rbă toa re , care ne poa te dă nu numai noue şi noue îndemnur i în luptele noas t re pen t ru ideal, ci ne poa te î m p r u m u t a şi puter i sufleteşti nuoi , ba ne poa te chiar preface cu to tu l : din bieţi muritori de rând robiţi pat imilor şi păca te lor în adevăraţ i eroi învingători ai lumii, p recum a prefăcut odinioară pe Apostoli .

. . . D e - a b e à s'a coborî t Spiri tul Sfânt în sune t din cer ca de suflare de vifor, ce vine r epede ; de -abeà s'au a ră ta t limbi împărţ i te ca de foc, şi au şezut pe fiecare dintre ei, — şi înda tă , citim mai depa r t e în Fapte le Apostolilor, s'au umplut toţi de Spiri t Sfânt, şi au început a grăi, p recum le dà Spiritul a grăi .

Ei, cari mai îna in te numai cu câteva săp tămân i se îm-prăş t iaseră ca tu rma păstorului bătut , după cuvântul M â n ­tui torului ; ei, cari n 'aveau curajul să-ş i arete la lume c red in­ţele, ci s t ă teau cu uşile zăvori te de frica Judeilor, — atinşi acum de pu te rea d u m n e z e e a s c ă a Spiri tului Sfânt, se ruşinează de s lăb ic iunea şi laş i ta tea lor deoda tă , pă r ă se sc înguşti i p ă -

Pga. 290. C U L T U R A CREŞTINA. Nr. 10

reti ai foişorului, în care au s tă tu t amorţ i ţ i a tâ ta vreme, p ă ş e s c y y 1 y y ' ^ y

în lume, întră în s inagoge, şi fără frică sau ruş ine de oameni măr tu r i se sc prin Petru , vârhovnicul lor: că Isus Nazar ineanu l cel urgisi t şi rest ignit de Judei pe lemnul de ocară al crucii es te însuş Mesia, es te Unsul lui Dumnezeu , pe care el 1-a mări t prin v ieaţa şi minuni le sa l e ; că aces t Isus este în suş S t ăpânu l vieţii şi al morţii , care a înviat din morţi, — adevăr , a căror mar tor i sunt ei îns is i ; că d e - a c u m înain te n ime nu

y y

mai are cuvânt, să se împo t r ivească Spiri tului Sfânt, a d e c ă adevărului învederat , pe care-1 p ropovădu iesc înşişi, căci mai b ine se cade a ascul ta de Dumnezeu , decât de oamen i ; că, în sfârşit, ei nu pot să vorb iască desp re cele ce au auzit si au văzut.

Zada rn ică es te împot r iva lor ba t jocura gurilor rele (că ar fi beţi) . Zadarnice şi încercăr i le de î n spă imân ta re ale pu t e r ­nicilor zilei. Pe t ru r ă spunde , că ei nu sunt beţi, p r ecum li-se pa re , fiindcă este numai al treilea ceas din zi. Ci a cea s t a es te ceeace s'a zis prin prorocul Ioil: Şi va fi în zilele celea pe pe urmă, zice Domnul , eu voiu tu rna din Spiritul meu pes te tot t rupul ; şi fii voştri şi fetele voas t re vor proroci , şi t inerii voştri vor vedea vedenii , şi bătrâni i voştri vor v i sa visuri . Încă şi pes te robii mei şi pes te roabele mele voiu t u r n a întru ace lea zile din Spiri tul meu, şi vor proroci . Şi voiu dà minuni în cer sus , şi s emne pe p ă m â n t j o s ; sânge şi foc, şi fumegare de fum. Soare le se va în toarce întru în tu -nerec , şi luna în sânge, mai îna in te de ce va veni ziua D o m ­nului cea mare si luminată . Si va fi, că tot celce va chema

y y 7

numele Domnulu i se va mântui . (Fap te 2, 1 5 — 2 1 ) . Adevăr gră ieş te cela dintre Sfinţi păr in te le nostru loan

Gură de aur, când, t â lmăc ind aces tea cuvinte ale Apostol i lor din cea dintâiu s ă rbă toa re a Rusaliilor, zice, că în felul aces ta v o r b e s c nu nişte oameni mânaţ i de Spiri t Sfânt, ci însuş Sp i ­ritul Sfânt es te carele g lăsuieş te pr in ei d u p ă făgăduinţa M â n ­tu i to ru lu i : „Căci nu voi sunteţ i cei ce grăiţ i , ci Spiri tul Ta tă lu i vostru, care grăieş te în voi". (Mt. 10, 20.)

. . . Da r bine, se va zice, cum ne vom p u t e a însufleţi noi bieţii muritori de rând de pi lda atât de minuna tă a A p o s ­to l i lo r? Şi mai ales, cum se va pu tea a ş t ep t a delà noi, să călcăm în urmele lor întru măr tur i s i rea credinţii şi a p ă r a r e a Biser ic i i? Ba ce e mai mul t : nu ne va descuraja oa re izbi-

Nr. 10. C U L T U R A C R E Ş T I N A . Pag. 291.

torul cont ras t dintre curajul lor şi s lăb ic iunea noas t ră , dintre vrednicia lor si nevrednic ia n o a s t r ă ?

La toa te aces tea r ă s p u n d e m cu nu! Căci doară în aceea se vădeş te pu te rea cea mare alui

Dumnezeu , că El nu-ş i alege mijloacele, cari d u p ă păre rea omenească a r fi celea mai potrivite, ci din contra . Căile mele nu sunt căile voastre, — zice Domnul (Isaia 55, 8). El d e s c o ­pere adevărul Seu prunci lor , şi—1 ţine a s c u n s d ina in tea celor „pr icepu ţ i " şi „ înţelepţ i" , p recum zice Mântui torul într 'o ru ­găc iune a Sa. (Mt. 11, 25).

îşi alege Apostolii dintre simplii pescar i , căci nu are l ipsă nici de p r icopsea la filozofilor nici de averea bogaţi lor. îşi cau tă ucenici nu pr int re cei mai „doci l i" şi mai ageri la î n ­văţă tură , ci pr in t re cei mai „nepr icepu ţ i " şi mai „zăbavnici cu inima", ca tocmai prin aceas ta să-ş i a re te pu te rea Sa d u m n e -zeească .

Şi apoi , dacă- i adevărat , că unde- i p r imejd ia mai mare , acolo-i şi ajutorul lui Dumnezeu mai ap roape , a tunci cu atât mai vâr tos sun tem îndreptă ţ i ţ i a-1 aş tep ta noi între împrejurăr i le noas t re s t r âmtora te de acum. „Norocul t rebuie să se cure ţe de păca te le sale — ne zice Alecu Russo în profet ica sa cân ta re — şi prin ispitele suferinţii numa i să cură ţă noroade le . . . cele ce am îndura t în v remea t recu tă nu sunt ispite . . . , căci, dacă ne-am lupta t şi am fost viteji, rodul luptei şi al vitejiei, ne-a dat voinicia şi numele nos t ru . . . ispitele sunt s t r â m b ă t a t e a judecători lor . . . despo ia rea şi mişelia, minciuna şi lăcomia, sărăcia şi împi larea domnilor şi a boieri lor . . . c u m p ă n a n e ­potrivită a dreptăţ i i . . . robirea pent ru unii şi desfrâul pen t ru alţii . . . toa te ace lea fapte grozave, pen t ru care s'au cutropi t Sodorna si Gomora , oraşe si tări urgisi te de Domnul D u m -nezeu pent ru b lăs tămăţ ia lor!. . . T o a t e aces tea ispite le în ­cerci tu neam român. . . Paha ru l fărădelegii s 'au umplu t pes te margine şi pala tur i le de s t r â m b ă t a t e se p răvă lesc su rpa te de b lăs tămul norodulu i ! Făptuitori i de tâlhări i se î n spă imân tă înşişi de faptele lor! . . . Domnul şi-a în tors cu scâ rbă faţa delà dânşi i şi îngerii s'au depăr t a t cu groază de e i . . . O ! ţară de chinuri . Ridică-ţi capul strivit şi cau tă de vezi . . . s emne s'au ară ta t pe cer . . . fur tuna mântuir i i a începu t" ! . . . în aceas tă mare operă de mântu i re totul a t â rnă numai delà aceea, ca să şt im şi noi cere şi lua ajutorul lui Dumnezeu , p recum l-au cerut şi l-au luat Apostolii .

Pag. 292, C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 9.

Să cerem deci şi noi, p recum citim în aceleaşi Fap te ale Apostol i lor , că cereau şi se rugau şi Apostoli i înainte de v e ­ni rea Spiritului Sfânt: „Aceştia toţi s tă ru iau cu un cuget în rugăc iune şi în cerere" .

Să cerem deci şi să ne rugăm, ca Domnul Dumnezeu să ne prefacă cu pu te rea atot prefăcă toare a Spiritului Său : din păcă toş i ce sun tem şi robiţi tu turor pat imilor şi s lăbiciuni lor în eroi s tăpâni pes te noi înşi-ne. Să-1 rugăm, să săvârşească în noi aceas t ă minune, care este mai mare decât însăşi z i ­di rea lumii, pen t rucă , p recum zice un mare cuvântă to r francez (Bourda louë) , la zidirea lumei din nimica, pu te rea Iui D u m ­nezeu n 'a în t âmpina t nici o p iedecă şi nici o resis tenţă, pe când la prefacerea şi în tăr i rea sufletelor noas t re în t âmpină p i edeca păcatu lu i , care stă împotr ivă. — Trimi te deci, D o a m n e , Spiri tul T ă u în toa tă p l inăta tea Sa, şi z ideşte printr ' însul inimi noui şi cura te întru noi : „Inimă cura tă zideşte întru mine, Dumnezeule , şi spiri t d rep t înoieş te întru celea d in lăuntru ale mele" . . . T r imi te -ne , D o a m n e , Spiri tul Tău, şi se vor zidi, şi vei înoi faţa pământu lu i . . . Căci, dacă Spiri tul Tău va fi lu­mina noas t ră si mân tu i r ea noas t ră , de cine ne vom t e m e ? Si, dacă el va fi păzi torul nostru, de cine ne vom înf r icoşa?

Plini de aceas tă d u m n e z e e a s c ă pu te re a Spiri tului Sfânt vom pu tea fi şi noi încredinţaţ i cu Apostolul , „că nici moar tea , nici vieaţa, nici îngerii , nici arhangeli i , nici puter i le , nici celea de acum, nici celea viitoare, nici înă l ţ imea , nici adânc imea , nici oa recare altă făptură" , nu va pu tea să ne de spă r ţ ea scă de Hr is tos si de Biser ica Lui. — Iar dacă va izbuti să ne d e s -păr ţească , sau să o despă r ţ ea scă de noi, a tunci nu es te d ra ­gos te în noi, pen t rucă , d ragos tea unde este , săvârşeş te lucruri mari , iar dacă nu săvârşeş te , a tunci nu este. (Magna o p e r a t u r ubi es t ; si magna non operatur , amor non est, — zice Sf. G r e -goriu Marele) . In noi însă este, t rebuie să fie, d ragos t e mare, d ragos te ne ţă rmur i t ă pen t ru Biser ica noas t ră , l imanul nos t ru cel sfânt, care ne -a fost tăria şi mântu i rea noas t ră prin veacuri , şi ca re acum, când e mai amenin ţa tă , ca ori când altă da tă , mai s c u m p ă şi mai nepre ţu i tă t rebuie să ne fie ca ori când, şi în u rmare : mai vrednică de-a jertfi orice pentru m â n ­tuirea ei.

IOAN GEORGESCU.

Nr. 10. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 2Q3.

Gheorghe Bariţiu. In 24 Maiu s'au împlinit o sută de ani delà ziua aceea

fericită, care a da t neamului r o m â n e s c pe Gheorghe Bari ţ iu. E o nefericire, că împrejurări le t r is te , cu cari t r ebu ie să lup tăm nu ne îngăduie a dà acestui cen tena r carac terul unei mari sărbă tor i naţ ionale , pen t rucă cunoaş te rea vieţii şi activităţi i lui Bariţiu n'a fost n ic iodată mai necesa ră decâ t în vremile aces tea de mater ia l ism, de demagogie , de desor ien ta re anarh ică , de apa t ie înspă imân tă toa re , cari carac te r izează vieaţa noas t ră publică în anii din urmă.

Gheorghe Bari ţ iu n'a avut fanat ismul şi avântul cucer i tor alui S imeon Bărnuţ iu , d iplomaţ ia ş i reată , fără sc rupul şi o p o r ­tunis tă alui Şaguna , nici erudi ţ ia uimitoare alui T imote iu Cipar iu ; a avut însă în t runi te în cea mai desăvârş i t ă a rmon ie : un suflet de -o bună t a t e evangel ică, o ex t raord inară iubire de neam, b lândeţa , modest ia şi idealismul senin al unui sfânt, o mare credinţă în vi tal i ta tea neamulu i nostru, o s ta tornic ie de mucenic , o ur iaşă d ragos te de muncă , şi o în ţe legere fără p ă -reche de l impede a împrejurăr i lor şi a oamenilor . N'a fost un resvrăt i t revoluţionar, n 'a fost o fire răsboinică, sufletul lui n 'a fost zgudui t nici oda tă de pa t imi adânci , ci a fost p â n ă Ia adânc i bă t râne ţe un dascăl bun şi cuminte , un rob al d r a ­goste i de neam, care a avut o s ingură p a s i u n e : de - a fi folo­sitor altora. N'a fost un savant r e t ras în chiliuţa r igidă şi p o ­somor i tă a speciali tăţi i sale, ci un om, care t ră ind într 'o epocă de t ransi ţ ie , de pr imeni re pe toa te terenele , s'a a runca t în învă lmăşagul luptei, mâna t nu de ambi ţ ia bolnăvic ioasă de -a se înălţa pe sine şi de-a se impune , ci de o dor in ţă i rez is ­tibilă de-aş i vedea neamul fericit şi a lupta t cu o s ta tornic ie de fier p â n ă în cl ipa când s'a p răbuş i t fulgerat de suflul rece al morţii. A luat par te Ia toa te mişcăr i le politice, culturale şi sociale din veacul al 19-lea, a scris istorie, arheologie , filo­logie, critică literară, articoli de economie , s'a făcut tu tu ro r toate , cum zice sf. apostol Pavel . „Eram dator i cu aces tea — scrie dânsu l — eu şi cont imporani i mei unui popor dota t delà D u m n e z e u cu multe calităţi eminente , î n să tocmai din aceas tă cauză s u p u s la persecuţ iuni seculare , urgisit şi spol iat p ă g â -neşte . Era t impul suprem, ca să se împl inească oa recând profesia unui poet latin înainte cu două mii de ani, care ser i -

Pag. 294 C U L T U R A CREŞTINA. Nr. 10.

sese , că oda tă tot au să răsa ră din osămintele celor omorîţi şi câţ iva răsbunător i . Invăţaserăm şi ş t iam numai o regulă a vieţii noas t re mult ag i t a te : a lucra, a suferi, a tăcea , a muri fără a cuteza să aş tep tăm vre-o recunoş t in ţă în aceas tă v iea ţă" .

I.

In vrâs ta de 26 de ani în temeiază „Gaze ta de Trans i l ­van ia" şi „Foia pent ru minte şi l i teratură", cari n'au fost o arenă, unde să-ş i joace mendre le cu ta re lup tă tor isteţ în arun~ carea săgeţ i lor înmuia te în veninul personal i tăţ i i sale rănite, ci o şcoală în cel mai nobil şi mai ideal înţeles al cuvântului , o şcoa lă de înfrăţire a sufletelor în d ragos tea de neam şi-n lup ta pent ru ideal. „Ţinta redacţ iei —- scrie Bariţiu — delà în ­ceput erà a m ă s u r a t deschil ini telor p lase a cititorilor a lăţi fe­lurimi de cunoş t in ţe şi idei nouă, neapă ra t t r ebu inc ioase şi folosi toare şi aces tea . . . î m b r ă c a t e oda tă în cuvinte s ă rbă to ­reşti, a l tă da tă iarăş în stil de rând şi uşor, cari pot aflà in­teres înaintea tu turor l i teraţi lor noştri , nu pen t rucă doar acelea idei şi cunoşt in ţe ar fi nouă şi de dlor neciti te, ci pen t rucă sunt zise şi publ ica te r o m â n e ş t e " (Gaze ta din 1836 nr. 49).

„Gaze ta de Trans i lvan ia" dà în anii primi a p r o a p e n u ­mai ştiri. Număr de n u m ă r se publ icau veşti despre mişcăr i le mari din Ardeal, Ungar ia şi s t ră ină ta te dându- l i - se p r inc ipa ­telor române cea mai m a r e atenţ ie . Unui publ ic ne luminat şi neor ien ta t în poli t ica t impului , care nu ştia, fiindcă nu avea de unde şti, nici ce se în tâmplă la el în ţară , nu i-se pu t ea dà mul tă teorie, nici studii adânci şi abs t rac te . „Au nu cerea t r ebu in ţa — scrie redactoru l — ca să ne silim a lăti mai în -tâi idei generale , a face şi pe ai noştri , ca să s imtă t r ebu in ţa citirei pentru ca să nu s t r igăm în p u s t i u ? " (Gazeta din 1884 nr. 51). Ştirile se publ icau apoi cu scopul, ca publicul r o ­mânesc să înveţe din ele şi să se cultive, să urmeze pilda al tor neamur i mai culte şi mai puternice , când aceea erà bună , sau să o încunjure, când aceea erà rea. Căci nu se r e ­p roduceau în „Gaze ta" tot felul de fleacuri, de cari sunt pline ziarele noas t re moderne , ci se r ep roduceau lucruri, cari erau în s ta re a pregăt i un popo r hulit şi amărî t în faţa unui viitor de lupte şi de prefaceri . „Noi mai mult decât toţi ceialalţi , iubiţii mei fraţi, avem cea mai s t r ânsă dator inţă a ne folosi de şti inţele scoase de alţii la lumină si a t rage din aceleaşi e l emente de vieaţă pen t ru viitor" (Gaze t a din 1844 nr. 11).

N r 10 C U L T U R A CSESTINA. Pag. 295

In 1844 redactorul începe a pub l i ca în fruntea foii a ş a numiţii „Articoli începă tor i" , cu îndrumăr i pentru întreg com­plexul vieţii noas t re publ ice . In cuvinte s imple , fără mul te în ­torsătur i măiestr i te de fraze î ncep a se desfăşura de-aici înainte învăţă tur i le b u n e şi sfaturile păr in teş t i — căci părinţi i erau mucenici i condeiului din genera ţ ia bă t rână —, şi îndru­mările, cari au făcut minuni . Sun t in te resan te cuvintele, cu cari in t roduce Bariţiu elementul aces ta nou în vieaţa gazetei sale. „Mulţi oameni , cari nu voiesc a se despăr ţ i pe un minut de t rebi le celea tâ râşe ale vieţii de toa te zileie, când se în­t âmplă a citi vre-un lucru ceva mai ser ios , decât veşti le din uliţi, nepr icepându-1 zic, că sun t nimicuri . Aşa, nimicuri , pen t rucă în capul lor nu încape n imic! Mulţi iarăşi sunt de aceea părere , că într 'un jurnal ar t rebui să se afle numai iacă aşa ştiri fabuloase, comedioase , minc inoase , ca să te ţini de foaie, când le citeşti, iar nu lucruri cu măduvă , dă tă toare de vre-o învă ţă tură si deschiză toare de mulţi ochi sufleteşti bă tu ţ i de prietinii în tunerecului cu orbie vecinică. . . Dorim din suflet, ca şi aceia, cari nu au avut prilej a se a d ă p a p â n ă acum cu nici o şt i inţă mai de D o a m n e ajută, să ştie căuta mai depar te decât p â n ă la nas . Deci să nu se mire unii din ai noştri cititori, dacă tocmai în fruntea acestei gaze te vor afla de-ac i înainte mai adeseor i unele discursuri , desbater i mai lunguşoare , mai a les poli t ice. Pen t ruce numai noi Românii să r ămânem şi pe viitor tot leneşi de - a cugeta ceva mai mult, a ne încorda şi a ne ageri puter i le min ţ i i ? Pen t ruce tot alţii să poar te lumina ştiinţelor îna in tea n o a s t r ă ? " (Gazeta din 1844 nr. 5).

In 1845 in t roduce în corpul „Gazetei" , sub titlul „Reviste de j u rna l e " un fel de cronică l i terară, care publ ica cupr insul foilor din pr inc ipa te şi din când în când a t răgea atenţia şi a s u p r a ar t icolelor mai in te resante din foile ungureş t i si nemţeşt i din patr ie . Ştirile sunt mai lungi şi cea mai mare par te pr ivesc ţara noas t ră şi mai a les dieta. In genera l se obse rvă în foaie un spirit mai viu. Ici colo aflăm idei mai precise , mai clar expuse despre postula te le şi idealul polit ic al Românilor . Astfel în nr. 8) sc r ie : „dorinţele şi p re t ens iun ik Români lor t r a n ­silvăneni se pot reduce la u rmătoare le trei punctur i . 1. N a ­ţ ional i ta te luată într 'un în ţe les s t râns politic şi civil cum se iau celelate trei naţ ional i tă ţ i t rans i lvane ? 2. Dreptur i politice fără naţ ional i ta te . 3. Dreptur i civile sub aceeaş condiţ ie . Noi

Pag. - 9 6 . C U L T U R A CREŞ H NA Nr. 10

nu ne ames tecăm în lupta pen t ru l imbă dintre Saşi şi Maghiar i , dar sun tem datori omenimii şi ca rac te ru lu i nost ru a p re t inde : 1. In toa te şcolile e lementare si reale l imba instrucţ iei să fie

> j y

cea română . 2. Limba bisericilor române să rămâie în veci cea românească , deci a cea s t a l imbă t rebu ie cul t iva tă déjà în seminar i i şi p reparandi i . 3 T o a t e măsur i le admin i s t r a t ive şi porunci le să se publ ice şi româneş te , ca să poa t ă veni la cu­noş t in ţa poporulu i" .

Cu cât ne apropiem mai ta re de anul revoluţiei, cu a tâ t p r eponde rează mai mult elementul polit ic. In „Gaze ta" din 1847 se ocupă ap roape numai cu politica. Articolii începător i încă sunt mai rari, iar locul lor îl o cupă ştir i le mai a m ă n u n ­ţite din dietă şi r apoar te le delà adunăr i le comi ta tense . Cu excepţ ia alor 2—3, articolii de fond sunt exc lus iv numai p o ­litici. Es te in teresant articolul din nr. 89, în care se ocupă de unirea Trans i lvanie i cu Ungaria . Redactorul e convins, că sau ne unim cu Ungaria sau nu, soar tea ni -se va sch imba . In ce ne pr iveş te naţ ional i ta tea , ea a fost, es te şi va fi amen in ­ţa tă . De-i va plăcea sorţii ne va lovi şi prin unire şi prin neuni re . Ori cum, t rebuie ca „fără a pune manile în sân sau a ne culca pe-o ureche, să ne mai socot im, că şi pentru noi iam fata viam invenient" .

Anul 1848 e anul sguduiri lor , al f rământăr i lor şi al l u p ­telor. Toa te aces tea au aflat un pu te rn ic ecou în „Gaze ta" de là Braşov, care resuflă acum mai uşor. „Liber ta te şi in­d e p e n d e n ţ ă na ţ iona lă este devisa noas t r ă" scrie în nr. 44. Din toa te părţ i le sosesc ştiri a la rmante . In mijlocul svârcolir i lor Bariţ iu îşi scrie art icolul din nr. 8 — 10 despre „Par t ide poli t ice", în care le spunea Românilor să nu fie nici liberali nici con­servatori . „Mişcare s ă n ă t o a s ă să poa te face r e spec tând dreptul , d rep ta tea şi legile s ănă toasă" . Când lucrurile iau un mer s violent, le vorbeş te cititorilor desp re „Evenimente le din Viena", d u p ă cari u rmează noţiunile despre g a r d a naţ ională şi despre Unirea naţ ională (de T. A—n). In nr. 44, d u p ă ce ră ­s u n a s e déjà pe câmpul libertăţii de lângă Blaj glasul celor pat ruzeci de mii de ţărani români , cere a rmarea poporului . D u p ă câteva luni le punea cont iporani lor îna in tea ochilor p r o ­b lemele principale, cari t rebuiau să-i p r eocupe în rândul întâiu. „Două sunt problemele , pe cari Români i Transi lvani sunt dator i a le des legà astăzi, acum în prezent cu orice preţ. 1. A-şi as igura ex is ten ţa na ţ iona lă şi poli t ică în s ta t pent ru

Nr. 10. C U l / f U R A CREŞTINA Pag. 297-

tot viitorul a şa cum şi-le as igură şi al te popoară . 2. A-şi as igura l iber ta tea drep t în ţe leasă şi b ine cupr insă cu min tea"

Când a început a r ă s u n a glas de buc ium şi de p u ş c ă „Gaze ta" a încetat , da r numai pe un t imp scurt .

„Nicăiri n 'a fost v re -oda tă un organ de publ ic i ta te mai b ineveni t decât ,Gazeta de Trans i lvan ia ' chiar a tunci în m i j ­locul naţ iunei române . ,Gazeta de T rans i lvan ia ' era a tunci s ingura şcoală politică, ce-i c reş tea pe Români , ca să nu- i afle toa te metamorfozele poli t ice, în e ta tea copilăriei , cum îi aflase mai îna in te" . Astfel vorbeş te Pap iu Ilarian, unul d int re cei mai ageri luptători din vremile acelea.

„Foaia pentru minte , inimă şi l i teratură" , era o revis tă pur cul turală , ca re da publicului cetitor poezii, povest ir i , cr i ­tică l i terară, informaţii l i terare si art ist ice si noţ iuni folosi toare din diferiţii rami de ştiinţă, cont r ibuind astfel în măsu ră în -semna tă la desvol ta rea gustului aceluia.

După anii viforoşi ai revoluţiei „Gaze ta" şi „Foaia pent ru minte, inimă şi l i teratură" au t recut sub conducerea lui I acob Mureşan . Sufletul lor a r ă m a s însă şi de aci înainte Gheorghe Bariţ iu.

II. Cuvinte le nu sunt alta, fără o

i coană a lucrării, pi lda e s t e în­săşi lucrarea.

P. Maior.

D u p ă ce flăcările revoluţiei au fost s t inse, p reocupaţ i i l e conducător i lor noştri erau îndrep ta te în două direcţ iuni : a s i ­gu ra rea dreptur i lor poli t ice şi o rganizarea internă, lupta î m p o ­triva duşmani lo r externi şi lupta împot r iva stării cul turale înapo ia te şi a în tunerecului , în care se afla societatea, r o m â ­nească în u rma sclaviei seculare . In toate lupte le aces t ea p e vechiul redactor al „Gazete i" şi al „Foii pentru minte, inimă şi l i te ra tură" î! aflăm în şirul prim al luptători lor . în t reagă ac t i ­vi ta tea ur iaşă a generaţ ie i t recute , care a p u s bazele desvol -tării noa t re moderne , a fost s t ăpân i tă şi călăuzi tă de pu t e rn i ca sa personal i ta te .

A lupta t cu s ta tornic ie şi însufleţire, n'a cunoscu t o b o ­sea la şi n'a avut nici oda tă clipe de îndoială. A fost m e m b r u al dietei ardelene, al consil iului imperial din Viena, al multelor deputa ţ iuni t r imise la cur tea împără t ească , pentru a dà expres ie

Pag '-98 C U L T U R A CREŞTINA. Nr. 10.

dor in ţe lor şi pos tu la te lor naţ iunei r o m â n e ; glasul lui blând şi potoli t a r e suna t în toa te adunări le , unde se d iscutau mijloacele de luptă, iar intel iginţa sa l impede afla t o t d e a u n a căile, cari d u c e a u la i sbândă .

Idealul polit ic alui Gheorghe Bariţ iu, a fost pă s t r a r ea au tonomie i Ardealului. In au tonomia a c e a s t a vedea garan ta c e a mai pu te rn ică a desvol tăr i i noas t re pe teren polit ic şi cul tura l , pen t rucă aci Români i erau în major i ta te şi astfel p o ­s ibi l i ta tea subjugări i lor din p a r t e a al tor neamur i i-se pă rea cu desăvârş i r e eschisă. Iar mai târziu, când poli t ica d u ş m a n ă a învins, când Ardealul a fost uni t cu Ungar ia , a r ă m a s pe lângă vechile sale principii , t r ăgând din ele ul t ima şi s ingura concluzie logică şi f i rească: pasivi ta tea . Pas iv i t a tea a cea s t a n 'a fost o pă răs i re a luptei , n 'a fost un pa ravan , d u p ă care să se a s c u n d ă păca te le t rândăviei şi ale nepăsăr i i , cum afirmă unii, cari cred, că r egene ra rea vieţii noas t r e naţ ionale a începu t în 1905, ci a fost expres ia d e a m n ă a indignării legitime a unui neam, care ş i -a vărsa t sânge le în năde jdea unui viitor mai luminos si în urmă s'a văzut desconzidera t . Genera ţ ia lui Bari ţ iu , vedea în unirea silită a Ardealului cu Ungar ia , p r ă b u ­ş i rea celei mai pu te rn ice temelii a desvoltăr i i noas t re naţ ionale şi de a c e e a n 'a r e c u n o s c u t - o şi n e r e c u n o s c â n d u - o , n 'a voit să t r imi tă deputa ţ i la d ie ta din Pes ta , ca re — d u p ă pă r e r ea lor — era die ta Ungariei , iar nu a Ardealului . Pa r t i c ipa rea la ş e ­d in ţe le dietei o cons iderau ident ică cu r ecunoaş t e r ea unirei , p e care au combă tu t -o din tot sufletul şi din toa te p u t s -rile lor.

Pr incipi i le poli t ice ale lui Bariţiu au r ă m a s învingătoare , au t recut în conşt i in ţa publicului şi au format esen ţa p rog ra ­mului nos t ru naţ ional , stabilit în conferinţa din 1881.

Acelas ideal ism nobil, a ceeas însufleţire şi s ta tornic ie au fost însuşir i le de căpetenie , cari i-au carac ter iza t act ivi ta tea , pe care a desvol ta t -o ca s ec r e t a r şi p reşed in te al „Asociaţ iuni i pen t ru l i teratura r o m â n ă şi cul tura poporu lu i român" . A fost unul dintre urzitorii aceste i insti tuţi i şi un lung şir de ani a r edac t a t revis ta „Trans i lvania" , pe care a sc r i s -o a p r o a p e singur. Aici a publ ica t o mare mul ţ ime de d o c u m e n t e şi s tudii istorice, făcând din ea un isvor de căpetenie al istoriei noas t r e na t ionale . Si aceeas act ivi ta te neobos i t ă a desvol ta t -o si ca

> t j t

membru al Academiei române , unde s'a bucura t ch ia r si din p a r t e a acelora, cari aveau alte principii în vederi , de o d e o s e -

Nr. 10. C U L T U R A CREŞTINA. Pag . 29<>:

bită s t imă şi considera ţ ie , iar în anul ultim al vieţii sa le a fost a les p reşed in te al aces tu i înal t a ş e z ă m â n t cul tural .

A avut toa tă v iea ta sa un deosebi t oult fată de ş t i inţe si Ï y y y y

cu deoseb i re faţă de şt i inţa istorică. In „Foaia pent ru minte in imă şi l i tera tură" , iar mai târziu în „Trans i lvan ia" şi în „Analele Academiei r o m â n e " a publ ica t o mul ţ ime de art icole şi diser ta ţ i i is torice. O p e r a s'a cap i ta lă în direcţ ia a c e a s t a ră ­m â n e însă marea scr iere în trei vo lume „Păr ţ i a lese din istoria Trans i lvan ie i " . „O c o m o a r ă de simţiri şi virtuţi mari şi nobi le es te »ascunsă în aceas t ă car te modes t ă ; iubire învăpă ia tă de na ţ iunea r o m â n ă împi la tă si asupr i tă , dor nes t ins de l iber tate , egal i ta te şi frăţietate, indignaţ iune c u m p ă t a t ă da r adâncă în con t r a tiraniei si sclaviei, c redinţă neclăt i tă în viitorul nat iunei

y ' y y

române , cu un cuvânt în ca r tea a c e a s t a se află tot, ce a făcut să palpi teze inima lui Bariţiu, în decurs de 81 de ani, tot ce a visat pe p ragu l vieţii sale şi pen t ruce s'a lupta t p â n ă la cea din u rmă resuflare. Car tea es te scr isă mai mul t pen t ru genera ţ iun i l e de azi, pentru ca să nu r u m p ă cont inu i ta tea cu luptele părinţi lor , da r lucrul cel mai pre ţ ios în opul aces ta sunt faptele săvârş iue de Bariţ iu, care nu numai a scris, ci a făcut istorie pen t ru Român i" (Bunea) . A fost u l t ima jertfă mare a d u s ă pe al tarul culturei na ţ iona l e !

Aşa ni-se prezintă vieaţa şi act ivi ta tea lui Gheorghe Bariţiu, care a avut mai mult decâ t toţi cont imporani i săi dreptul de -a scr ie Ia v râs ta de 80 an i : „ Invă ţase răm şi ş t i am numa i o regulă a vieţii noas t re mult ag i ta te : a lucrà, a suferi, a tăcea, a muri, fără a cuteza să a ş tep tăm vre-o recunoş t in ţă în aceas tă vieată" .

ZENOVE PÂCLIŞAN.

Părţi din oficiul defensorului căsătoriei. — Caz practic. —

In anul 1910 ori 1911 soseş te , delà cutare Tr ibuna l ma t r imo-niai de legat de I-a ins tanţă din X, o cauza mat r imonia lă vinculară la Tr ibuna lu l matr imonia l de a II-a instanţă, ca Tr ibunalul de a II-a ins tanţă se decidă cauza în merit. Or icare Tr ibuna l superior , înainte de a se dimite în meritul cauzei t rebue să examineze cauza din punctul aces ta de vedere, a n u m e : Oare

Pag. 300. C U L T U R A CREŞTINA. Nr. 10.

delà acuza rea căsător ie i p â n ă la sent inţă , şi respect ive p â n ă la apela ţ iune, prin care cauza iese de s u b ju r i sd ic ţ iunea fo­rului inferior şi t rece sub a celui super ior , nu cumva s'au comis ceva defecte de formă, fie defectele acele esenţiali, fie neesenţiali? Cele esenţial i impun apoi forului super ior da tor in ţa , să nimicească din oficiu în t reg procesul lucrat la forul inferior, iară cele neesenţial i obligă forul superior , ca se t r imită cauza forului inferior spre întregire. Că a ievea a ş a t rebuie să pu r ­ceadă forul superior , apa re de acolo, că dreptul procedural, adecă modal i ta tea , după carea are se înceapă , să se cont inue şi să se te rmine un p roces , es te un mijloc excugeta t de mai mare le societăţ i i , şi p r o p u s supuş i lo r în mod obligator, ca opor tun , folositor şi necesar , spre a se pu tea împărţ i supuşi lor , legal i ta te negreşit , şi pe cât e cu put in ţă şi d rep ta te , în cauzele lor, fie private, fie publ ice . Aşadară dreptul p r o c e ­dural este un ce, care apar ţ ine domeniului public. Nu es te nici al meu, nici al tău, nice al judecător iului , ci este, un mijloc al societăţi i , şi deci t rebue ţ inut de toţi.

In cauza din cest iune, veni tă delà forul delegat de I-a ins t an ţă din X, s'a cons ta ta t următoriul lucru, ce să refereste la dreptul procedura l , adecă :

Delà începutul procesului până la de sba t e r ea cauzei în şedinţa forului delegat de I-a instanţă , va se zică la ascul ta rea litiganţilor, a martorilor, la confrontarea litiganţilor, ori a m a r ­torilor, la cercetarea prel iminară, la cea p roba toare , la cule­ge rea documente lor , la p r o p u n e a excepţiunilor , etc., a fost de faţă defensorul matrimonial substitut, iară la de sba t e r ea cauzei şi la aducerea sentinţei fii de faţă defensorul ordinar al căsătoriei. Relativ la defensorul matr imonia l subs t i tu t se află u rmă toa rea dec lara ţ iune în actele procesua l i lucrate la forul I., a n u m e : defensorul matrimonial substitut a promis solemn, că vă apără căsătoria conform sfintelor canoane.

La t r ibunalul matr imonia l de a Il-a ins tanţă , în ces t iunea defensorului subs t i tu t şi a celui ordinar , s'au agitat două dub i i :

a) Că oare jurat 'a , ori nu, defensorul matr imonia l subs t i tu t îna in te de a-şi începe oficiul său, conform prescr i se lor c a n o ­n ice : „Defensorul mat r imonia l la in t rarea sa în oficiu, iară substitutul său de câteori va avea să apere legătura căsătoriei, vor promite prin jurământ, că-şi vor împlini oficiul consc ien-ţios şi cu diliginţa cuveni tă" (Cone. prov. II. Tit. IV. §. 52. alin. 3.); iar Instr. Sacr. oficiu din 20 Iunie 1883. Tit. II. §. 8.

Nr. 10. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 301

zice : „Defensorul căsător iei înainte de a-şi începe slujba încre­dinţată tui, va jura cu mâna pe s. Evanghelie îna in tea comi -sar iului invest igator , că-şi va împlini slujba sa cu dil iginţa şi cu s incer i ta te , promiţând, că va a d u c e îna in te cu graiul şi în scr is toate a rgumente le acelea, ce le va judeca de ap t e pent ru sus ţ ine rea validităţii căsătoriei

b ) Că oare nu poa te presc inde Tr ibunalul matr imonial delà împre jura rea aceea, că a jurat , ori nu a ju ra t defensorul s u b ­stitut, pe temeiul acela, că la desba te rea şi deciderea cauzei a fost de faţă defensorul ordinar, care e jurat , de când şi-a în ­ceput slujba de defensor ordinar la forul I., a d e c ă : că oare nu am poa te equ ipa ra cazul aces ta acelui caz, că defensorul or ­d inar nu e de faţă la toa te actele judecă toreş t i în p rocesu l mat r imonia l vincular, împedeca t fiind din cauză legitimă, şi apoi mai târziu i-se comunică actele procesual i , ca să-ş i facă observăr i le de l ipsă, conform prescr i se lor din Instr. Sacr. of. cit. §. 9 : „Iară dacă defensorul căsător iei nu ar pu t ea să fie de faţă la unul fiecare act judecă to resc — câte vin înainte în p rocesu l vincular — p e n t r u ceva împrejurăr i deosebi te , d u p ă c e se va fi t e rmina t procesul , actele acelea să se comunice cu defensorul, ca să-şi poa t ă face reflexiunile acelea, pe cari el le va fi judecat , că sunt necesa re pent ru a p ă r a r e a validităţii căsătoriei ? a ) :

Dubiul prim 1-a deslegat Tr ibuna lu l matr im. de a II-a in­s t an ţ ă astfel: D u p ă c e a promite nu e tot a tâ ta oât a jura, a cons ta ta t judecătoreş t i 1 , că defensorul subs t i tu t delà forul de I-a ins tan ţa delegat nu a d e p u s ju rămân tu l prescr is .

La dubiul al doilea a da t u rmă toa rea exp l ica re : Instr. Sacr. oficiu din 1883, ci tată mai sus , es te generală, a d e c ă este da tă ad Pa t r i a rchas , Arhiepiscopos , Ep i s copos rituum orientalium în caus is matr imonia l ibus a d h i b e n d a . . . ; pe când dispoziţi i le Conciliilor noas t re provinciali , şi în deosebi Conciliul nost ru

1 I «Defensor matrimoni i a n t e q u a m m u n u s s ibi c o m m i s s u m suscipiat , coram actorum moderá toré iuramentum praestabit , tact is Sanct i s Evange l i i s , d e m u n e r e s u o d i l igenter e t incorupte ad implendo , s p o n d e n s s e o m n i a v o c e e t scr ipto deduc turum, quae ad va l id i ta tem matrimoni i s u s t i n e n d a m conferre iudicaverit» .

2 ) » Q u o d si ob pecul iares c ircumstant ias matrimoni i de fensor s ingul is actia in teres se nequiveri t , abso luto p r o c e s s u e a d e m ipsi tradantur, ut e a s e x a r a r e queat a n i m a d v e r s i o n e s , quas t u e n d a e matrimoni i validităţi n e c e s -sarias iud icaver iU .

Pag. 302. C U L T U R A CREŞTINA. Nr. 10

provincial al II., în care se cupr inde mai pe larg şi a p r o a p e numai în el, p rocedu ra mat r imonia lă vinculară , cupr ind dreptul special numai pent ru provincia met ropo l i t ană gr.-cat. r o m â n ă de Alba-Iulia şi Făgă ra ş ; şi apoi dispositio speciális derogat generali. D u p ă t imp, fiind ap roba te actele conciliului al II. provincial în 1 Oc tomvr ie 1884 (a - se vedea decretul de a p r o ­bare la pag . 190 în core. II. prov.) ia ră Instr. Sacr. ofic. fiind din 10 Iunie 1883, se poa te ap l ica pr incipiul : per dispositionem subscquentem derogatur antecedenti. — In conciliele noas t r e provincial i , cari se ocupă cu p rocedura matr imonială v inculară , în nice unul nu se cuprinde excepţ ia adusă îna in te în §. 9. din instr. s. Oficiu. E l impede deci, că noi avem să ţ inem dispoziţi i le, cari sunt a d u s e în special pentru noi *).

P e baza acestora , lucru foarte natural , Tr ibunalu l mat r . de a I l -a ins tan ţă a nimicit sent in ţa forului delegat de I-a in­s tanţă , căci absen ta rea defensorului matr imonia l jura t delà ac te le judecă toreş t i în p rocesu l mat r imonia l vincular , constitue scădere esenţială de forma procedurală în cauzele v incular i , potrivit care z ice: „Sent in ţa a d u s ă în cauzele vinculului va fi nula, dacă se va fi de sbă tu t cauza în absen ţ a defensorului mat r imonia l" . Cone. prov. II. Tit . IV. §. 78.

* * * Acum se iveşte în t rebarea , că ce a potut face în cazul

aces ta forul de lega t de I-a i n s t an ţ ă ; ce a trebuii se facă; şi ce a făcut de fapt?

1. Apelà nu a po tu t în cont ra sent inţei de nuli tate , a d u s ă de Tr ibunalu l matr imonia l de a I l-a ins tanţă , p e n t r u c ă :

a) în vir tutea Cone. prov. II. Tit . V. §. 65. punc t 1. s e d e n e a g ă ape la ţ iunea , când motivul sent inţei este de tot evident , şi când deci prin ape la tă numai se pro t rage cauza (prescr ie re În cauze de na tură civilă, adecă pr iva tă : apl icabilă însă în cele matr imonial i , cari t rebuie să se per t rac teze grabnic) .

b) „Contra decisiunii de nul i ta tea sentinţei nu se p o a t e ape là" (Cone. prov. II. Tit . V. §. 69).

c) „In con t ra sentinţei a d u s e a sup ra cererei de nul i ta te nu se poa te ape la" (Cone . II. Ti t . VI. §. 71). Acum este ind i -

') Prin c e l e z i s e până aci ara sat isfăcut promis iune i făcute d e m i n e în «Cultura Creştină» Nr. 20 din 1911 p. 656 în no ta 1) prin v o r b e l e : »§. 9. cunoscut ce lor orientaţi în procedura matrimonială vinculară, cuprinde o e x c e p ţ i u n e faţă de §. 5. şi 8., carea meri tă să fie tractată separat . V o m face-o altădată».

Nr. 10 C U L T U R A CREŞTINA. Pag. 303.

ferent, că la forul super ior a întrat cerere de nul i ta te formală, ori că nul i ta tea aceas ta o cer actele invalide, pe cari forul superior , nu numai că poate, dară este dator, să le declare de nule din oficiu.

2. T r ibuna lu l matr imonia l de I-a ins tan ţă a t rebui t s ă repe teze în t reg procesul , fiind de faţă defensor jurat , şi să aducă sent in ţa nouă în cauză, pe spese le propr i i ale comi -sariului invest igator ( „P rocesu l dec la ra t de nul a re să se r e -r epe ţa scă îna in tea ace lu iaş for:" Cone . II. prov. Tit. IV. §. 82). — Demni t a t ea Sac ramentu lu i şi just i ţ ia , ce t rebuie împăr ţ i t ă l i t iganţilor, pret ind, ca să se per t rac teze şi dec idă cauza in ­t rodusă legitime înaintea judecătorului , pen t rucă actio est jus persequendi in iudicio, quod sibi debetur. Aceea dară, ce n o u a debetur, adecă Ia ce avem drept , o po tem pre t inde delà j u d e ­cător, şi el es te da to r să ni-o deie, şi în cazul, că nu ni-o dă , avem dreptul să-1 cons t rângem prin forul Iui super ior , ca să n i -o deie. Că a c e a s t a o pre t inde demni t a t ea Sacramentu lu i şi jus t i ţ ia faţă de litiganţi, apa re din Instr. S. Oficiu din 1883, la î n c e p u t : „aşa nu mai puţin atunci , când s'a încheia t căsă tor ia cu v r e ­una din pedecile, ce să n u m e s c d i r imătoare , şi deci de aceea nu a fost căsă tor ie adevăra tă , î n săş demni t a t ea s a c r a m e n t u l u i , na tu ra justiţ iei şi mântu i rea sufletelor pre t inde , ca pu t e r ea legit imă a bisericii, de carea se ţin exclusiv cauzele m a t r i ­moniali , să j udece sau să declare de nulă şi fără valoare o a tare căsător ie !)"•

Paragraful relat iv la spese es te 54. din Tit. V. Cone. II. prov. „Dacă din expune rea cauzei ar eşi la lumină, că în actul de invest igaţ iune sunt multe defecte esenţial i , a tunci , înainte de a se dec ide cauza în merit, se va d i spune supl inirea acelor defecte; şi dacă defectele ace lea vor fi proveni t din negliginţa comisarialui, în acel caz se vor suplini pe spesele lui".

3. Şi ce a făcut de fapt forul delegat de I-a ins tan ţă ? A t r imis în t reagă cauza la Tr ibuna lu l matr imonia l de I l-a in­s tanţă , ca să o decidă în merit, şi a dat explicare, ca p r o m i ­s iunea aceea solemnă, ce a făcut 'o defensorul mat r imonia l subst i tu t , a fost ju rământ . Forul de a I l-a ins tan ţă a decis , că

M »lta non minus q u a n d o c u m al iquo ex i m p e d i m e n t i s , q u a e diri-ment ia nuncupantur, ini tum atque ide irco verum matr imonium non fuerit, a l eg i t ima E c c l e s i a e potes ta te , ad quam c a u s a e matr imonia le s un i ce spectant , irritum ac nul lum ut iudic ie tur seu declaretur, ipsa Sacrament i d ign i ta i , ratio iustit iae, e t animarum sa lus p o s t u l a t e (Instr. c it ).

Pag. 304. CULTURA CREŞTINĂ. Nr. 10

s tă pe lângă decisul seu an tecenden t în cauza ace; sta. Şi care i-au fost motivele ? Lucrul ta re uşor de aflat, a n u m e :

a) forul l. nu a pu tu t subş t e rne spre decidere în meri t un ce neesistent: deci forul al i l - lea nu a avut ce decide în merit .

b) cât pen t ru expl icarea dată, chiar să zicem, că este adevăra tă , ea nici a tunci nu poa te servi ca motiv la sent in ţa p r imă de nulitate, pen t rucă motivele t rebuie să exis te îna in tea sentinţei , şi tot îna in tea sent inţei să se şi p roducă îna in tea forului, care aduce sent in ţa ; dupăce sent inţele t rebuie să fie abso lu te , adecă nu condi ţ ionate de anumi te eventual i tăţ i . — Expl icarea nu a pu tu t servi de motiv la sent inţa a doua , sau mai cura t la aceea , că forul de a 11-a ins tanţă să steie, ori să nu steie, pe lângă sent in ţa sa pr imă de nulitate, p e n ­t rucă nici un for nu are dreptul să se coreagă pe sine însuş .

Ca se poţi isprăvi la t imp, şi corect, cauzele matr imonial i vinculari , t r ebue medi ta tă bine p rocedura matr imonia lă v incu-lară din textul conciliielor, si s tudia te actele const ient ios .

Dr. IOAN SÂMPĂLEANU.

Ceva despre concelebrare. Pe tema aceasta s'ar putea scrie multe, după partea din

care ar fi privită. Pute-s'ar vorbi despre efectele intrisece ale sfintei Jertfe, aduse de mai mulţi servitori ai altarului deodată ; pute-s 'ar scrie despre efectul înălţător de suflete, edificator de inimi pii şi cucernice a sfintei Liturgii orientale, a cărei mişcări evlavioase le îndeplinesc deodată, cu evlavie mişcătoare, mai mulţi urmaşi ai Învăţăceilor lui Hristos. Dar de data asta mă restrâng la atingerea unor cunoştinţe neapărat de lipsă fiecărui slujbaş al sfântului jertfelnic, dat fiind, că mai des sau mai rar fiecare ajungem în situaţia »concelebranţilor«, şi o fac aceasta îndemnat de unele experienţe dureroase.

In izvoarele de drept special ale Bisericii noastre aflu o sin­gură dispoziţiune în materia aceasta, în §. 8, c. I. T. III. a Con­ciliului prov. III. Aici se statoreşte aşa: »Dacă vor fi mai mulţi preoţi, cari ar dori a aduce s. Jertfă, vor putea s'o iacă cele­b r â n d cu toţii împreună la acelaş altar, vor fi însă datori cu toţii a fi nemâncaţ i şi nebeuţi , curăţiţi de păcate . . . având . . . a face toată ceremonia prescrisă, consacrând cu toţii şi cumine-

Nr. 10 C U L T U R A CREŞTINA. Pag . 305

cându-se pe rând cu preţiosul şi sfântul t rup şi sânge al Mân­tuitorului nostru Isus Hristos. La consacrare să fie mai ales cu luare aminte, ca să pronunţe cuvintele (consacratoare) cu toţii deodată*. înţelesul altcum cât se poate de curat, al cuvintelor subliniate de mine îl aflăm circumscris şi mai respicat în * Teologia pastorală* vol, II. Liturgica a păr. Dr. Izidor Marcu, unde la pag. 254 se zice: »Efeptuindu-se prefacerea prin pro­nunţarea formei, este evident, că atunci, când concelebrează mai mulţi preoţi, toţi trebuie să o pronunţe deodată şi încă din cuvânt în cuvânt. Din această cauză pontificantele, care pro­nunţă forma cu voce sonoră, să o pronunţe rar şi încă chiar aşa cum se află în Liturgier, cât ceialalţi concelebranţi să o poată pronunţa împreună cu el din silabă în silabă*.

Uniformitatea mişcărilor rituale, prefacerea singuraticelor ceremonii deodată de cătră toţi concelebranţii e necesară şi din punct de vedere estetic şi pentru nutrirea şi aţâţarea cuceriei în cei de faţă, dar consonanţa perfectă »din silabă în silabă« recerută la rostirea formei de consacrare («Luaţi mâncaţi , acesta este trupul meu, care . . .; Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele meu . . .) e necondiţ ionat de lipsă pentru chiar adu-ce iea sfintei Liturghii. Aceasta are valoare când unii dintre concelebranţi au să oferească fructul sfintei Jertfe. In cazul acesta, dacă nu se observă dispoziţia citată din Cone. prov. III. parafrazată în studiul de liturgică citat, unde materia aceasta se tractează ex professo, — ceeace între noi ceşti delà sate se întâmplă aproape deavalma, numai acela dintre concelebranţi satisface datorinţii de a celebra, care a avut norocul (nu voiu zice mai bine), de-a pronunţa pr imaoară cuvintele consacratoare. In momentu l când unul dintre celebranţi rosteşte . . . » Acesta este trupul meu . . ,« substanţa pânei şi a vinului se t ransub-stanţiaza, cuvintele celoralalţi preoţi răsună în deşert şi întârziate fiind, devin superflue. Urmarea practică va fi, ca ceialalţi preoţi rămân datori cu persolvirea Liturghiei, care au avut de gând să o ofere pe acelaş altar cu alţii şi, dacă nu o fac, îşi contrag un păcat. Când nici un célébrante nu e răspunzător pentru ofe­rirea fructului sfintei Liturghii la care concelebrează, păcat nu-şi cont rage nici unu:, deşi din ei ar premerge oarecare celoralalţi în pronunţarea cuvintelor consacratoare, dar nici nu au meritul de a fi celebrat, ci s implaminte au recitat rugăciunile, au să­vârşit acţiunile prescrise la ceremonialul sfintei Liturghii — şi atât.

Pag. 306. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10.

DLspoziţiunea de mai sus legiuieşte, că toţi concelebranţi i sunt ^datori să fie nemâncaţi şi nebeuţi« Ocaziunile la cari s. Liturghie se celebrează de cătră mai mulţi preoţi, înţeleg iarăş bisericile din provincie, sunt, între altele, s inoadele trac-tuale, sfinţirea de biserici, peregrinaje, nedeie. In urma împre­jurărilor delà sate se întâmplă destul de des, că afară de pon­tificate abea se mai află vre-un preot >nemâncat şi nebeut«, iar alţii au servit déjà mai de dimineaţă în parohia proprie. Dar nimbul praznicului, impozanta serviciului divin la atari ouaziuni pret inde, să fie oferită sf. Liturghie mai pompos ca altădaiă. Lipsa strică legea — se zice — şi deci se îmbracă în ornate le sfinte preoţi necapabili — in statu quo — a oferi sf Liturghie. Până aci nimic de récriminât. Răul urmează de aci încolo şi conzistă în aceea, că fraţii nedispuşi pentru servirea sfintei Jertfe se fac >concelebranţi« în senzul genuin al cuvântului,, servesc tn toată regula, rostesc cuvintele sfintei Prefaceri cu in-tenţiunea de a consacra, dar se reţin delà sf. împă r t ă ş i r e ] ) . Asta-i partea condamnabi lă a concelebrării greşite.

Conc. prov. în 1. c. adecă impune tuturor preoţilor, că d e câteori servesc sf. Liturgie, to tdeauna trebuie să se cuminece: « . . . a v â n d . . . a face toată c e r e m o n i a . . . consacrând cu toţii şi comunicându-se... cu preţiosul t rup şi sânge al Mântui torului . . .» Cuvintele aceste, deşi nu destul de respicate, spun, că preotul care consacră, t rebuie să se şi împărtăşească. I 'upăce preotul «mâncat ori beut«, sau care a Voferit deja sfânta Liturgie în Biserica sa parohială, nu poate primi sf. Euharistie, (preotului liturghisit nu-i este iertat nici a servi a doua oară, chiar să fie nemâncat şi nebeut!*) nu poate, fără periclu de-a păcătui greu, nici consacra. Referitor la aceasta în opul citat a păr. Dr. Isidor Marcu, aflăm: »... fără cuminecare sacrificiul ar ràmiineà incom­plet, din acest motiv Biser ica . . . preotului i-a demandâ t sub păcat greu şi sub pedeapsa excomunicaţ iuni i să se cuminece, de câte­ori celebrează» (pag. 264.)

La deplinătatea jertfei în general se recere ca aceea, d u p ă oferire, să fie şi nimicită într 'un chip sau într'altul. La sf. L i -

') Unii purced şi mai greşit , p r e c u m am î n ţ e l e s chiar din s p u s e l e respect iv i lor : întâmplândui -se , fiecăruia d e o s ă b i t la casa lui, să iea c e v a î n gură D u m i n e c ă d imineaţa , au m e r s la Biser ică au servi t nealteraţi , dar nui s.au cuminecat . Unul dintre aceş t i fraţi împrumutase procedura aceasta, , p r e c u m s p u n e a iarăş el, de là un fos t profesor seminarial d e p e vremuri.

Nr. 10. C U L T U R A C R E Ş T I N 4. Pag. 307.

turghie, jertfa Legii N., ca să avem jertfă deplină, e de lipsă ca Victima de sub speciile sacramentale, D. N. Isus Hristos, să fie nimicit, întrucât e jertfă, de acela, prin mijlocirea căruia s'a jertfit, ceeace se întâmplă prin cuminecarea respectivului. Cu­minecarea pontificantelui şi eventual încă a vreunuia dintre con­celebranţi nu satisface datorinţei de a-se împărtăşi fiecare preot consacrator, pentrucă pontificantul îşi deplineşte numai jertfa adusă de el, care e deosebită, după număr, de jertfa unui fie­căruia dintre conce lebran ţ i l ) To t aşa şi concelebrantul capabil a primi sf. Taină.

Urmarea acestor dispoziţiuni în praxă este, că preotul, care dintr 'o cauză sau din alta nu se poate împărtăşi cu sf. Euharist ie, t rebuie să se absţ ină delà aducerea sf. Jertfe. Cu toate aceste poate coopera (dar nu concelebrà) la serviciul sf. Liturgii, se poate îmbrăca în toate odăjdiile sacre, poate recita toate rugă­ciunile prescrise, numai să nu consacre la nici un caz. Azistinţa lui are de scop înălţarea pompei , înfrumseţarea ceremoniei litur­gice, care se ajunge deplin şi fără să consacre cei nepregătiţ i .

în contra acestora se aduce ca scuză obiecţ iunea: asta-i numai lege bisericească, prin urmare nu are tocmai aşa putere , ca şi cum ar fi dată de Dumnezeu. Să admitem, că ar emana numai delà Biserică (mulţi o derivă din dispoziţie divina), să admitem că legile bisericeşti ar obliga mai puţin ca cele dum-nezeeşti, din atâta încă nu rezultă nimic împotriva ei. Dar dis­poziţia referitoare la ajunul perfect înainte de primirea sf. Cu­minecături încă-i din porunca Bisericii şi totuşi o observă şi aceia, cari consacră nefiind »nemâncaţi şi nebeuţi.*

Fi indcă suntem în partea aceea a anului, în care ni-se dă mai des prilej să ne apropiem în grupuri de sf. altar, fie bine primite şirele aceste de orientare pe viitor, ca să prevenim cu ajutorul lor barem păcatele acele, cari se pot încunjurà mai uşor, ca aşa să ne dedăm a ne feri şi de ispitele acele, cari rec lamă din partea noastră sforţări mai mari şi graţie specială delà Dumnezeu.

VASILE CERGHIZAN.

') D e s p r e d ivers i ta tea jertfelor, vez i la Dr. V. S u c i u : D o g m . spec . II. p . 279. urm.

20*

Pag. 308. C U L T U R A CREŞTINA Nr. 10.

G h e o r g h e B a r i ţ i u c a t e o l o g . Acum, când un neam în t reg aduce t r ibutul recunoşt in ţ i i sale unuia dintre cei mai mar i şi mai zeloşi apostol i ai deş teptăr i i şi cul tur i i poporulu i nos t ru , c r edem a fi de interes, să publ icăm judeca ta profeso­r i lor de teologie, ce au adus pe v remur i , pr iv i tor la p rogresu l în studii şi pu r t a r ea mora lă a fericitului Gheo rghe Bariţiu, ca re s'a luminat şi încălzit de mari idealur i 4 ani în seminarul teologic din Blaj. Dăm în ex t r a s o copie fidelă din „Pro to-co l lum classificationum ductum pro audi tor ibus s tudiorum theo-log icorum in Seminar io d ioecesano blasiensi" , început în 1806. P e pag. 20 şi 21. cetim u rmă toa re l e :

Classis Clericorum ad Seminarium susceptorum. Cognomen et Nomen, Condit io, P raed ica tum, Locus

or iginis . Ae tas : Baritz Georg ius e Középpeterd com. T h o r d a a n n o r u m 18—22.

C u r s u s p r i m u s 1832/3 .

In primo S e m e s t r o :

L. H. Archeo lóg ia Bibi. E x e g .

V . T e s t : E m His t E c c l a pars 1-a: Em.

In s e c u n d o S e m e s t r o : L. H Introd. V. T e s t : E m . Hi s t Ecc la pars L'-a: Em.

G u r s u s s e c u n d u s 1833/4 .

In pr imo S e m e s t r o :

L. Graeca. Herm. Arch. E x e g .

N T . : Em. lua ! an. pr ivatum: E m .

In s e c u n d o S e m e s t r o : L. Graeca . Introd. N. Test .

E x e g : E m l u s Can. publ i cum: Em.

Reflexiones variae: M o r e s : E x e m p l a r e s . T a l e n t u m : Opt imum.

Aşa a fost Gheorghe Bari ţ iu ca s tudent în sf. teologie. A u r o r a aceas ta f rumoasă din seminaru l Blajului, unde s'a ruga t

C u r s u s t e r t i u s 1834/5.

In pr imo S e m e s t r o :

Theol . Morális pars 1-a: E m .

T h e o l . D o g m : Em.

In s e c u n d o S e m e s t r o :

Theol . Morális pars 2-a: E m . Théo! . D o g m . : E n .

C u r s u s q u a r t u s 183S/6.

In pr imo S e m e s t r o :

Theo l . D o g m a t i c a : Em. Theo l . Pastoral i s : E m .

In s e c u n d o S e m e s t r o :

T h e o l . D o g m a t i c a : E m . Theo l . Pastoral i s : E m .

Nr. 10. C U L T U R A CREŞTINA l ' ag . 309.

şi a munci t 4 ani, s'a desvol tat în individuali tatea putern ică a neuitatului dascăl , ca re cu lumina intelectului său şi cu zelul lui neobosi t a adus foloase rea le incalculabi le neamului nos t ru întreg. A escela t ca s tudent între colegii săi şi ca bărba t între toţi cei de un sânge şi l imbă cu el, adever indu-se în el zisa sf. Scr ip tur i : „Dreptul ca finicul va înflori, şi ca cedrul cel din Livan se va înăl ţa" iPs. 91 , 11). (sr.)

* G h e o r g h e B a r i ţ i u ş i l u p t a a l c o o l i c ă . Neuitatul

dască l al neamulu i nostru , Gheorghe Bariţiu, a p ropovădui t adevărur i le veşnice nu numai cu vorba şi cu scr isul , ci mai vâr tos cu pilda vieţii sale, cum sc cuvine şi-i dator, să facă fiecare bărbat , mai a les acela, ca re pr imeşte rol conducă to r în familie, şcoală , biser ică, ori în societate . A fost un ade ­văra t in teger vitae, sce le r i sque purus . Tresv ia a fost una dintre cele mai frumoase note carac te r i s t ice ale acestui om mare . Cu escepţia muncii, în toate şi to tdeauna a fost cumpătat .

în t reaga lui activitate a ţintit la e l iberarea şi desvol ta rea economică, cul tura lă şi naţ ională a poporulu i nostru, ce e con­diţionată în locul întâiu de l iber ta tea şi de conştiinţa t rează a indivizilor. Din cauza aceas ta fericitul Gheo rghe Bariţiu în­deamnă, în coloanele foilor şi în vorbir i le sale, pe toţi la cumpăt, la c ru ţa re , a cărei cel mai mare duşman este necumpătu l în beutură , pr in ce omul să răceş te , se în tunecă, s lăbeşte , devine sclavul pat imilor şi ajunge în robia ruş inoasă a străinului .

Despre i lustrul bărbai se spune, că voind odată să capa-citeze pe un ţă ran asupra ravagi i lor beutur i lor necumpăta te şi că omul poate trăi fără de ele, s'a p rovoca t la sine, z icând: „Vezi, eu nu beau şi tot pot t răi ." — La aceas ta ţăranul , pr ivind z imbi tor la fizicul neobosi tului bărbat , ca re e rà debil de compacţ ie , zise cu i ronie : „Să şi vede, că nu beai, Dom­nule!" Şi s'a văzut, da ră nu după gândul ţăranului beutor , ci cu totul al tcum. Neuitatul bărba t a r ă m a s cumpăta t în toată vieaţa, şi cumpătu l 1-a susţinut până la cele mai depăr ta te limite ale vieţii omeneşti . Cumpătul i-a conse rva t energii le şi pu terea de muncă în aşa măsură , cât şi la vrâs tă de pes te 80 ani, când conducea cele mai mari instituţiuni româneş t i cultu­ra l e : Academia română şi Asociaţ iunea, a desvoltat o bogată şi intensivă activitate spiri tuală. Cumpătul 1-a ajutat, să-ş i păs t reze vioiciunea şi ager imea spiri tului manifestate şi în vorbir i le şi lucrăr i le delà finea vieţii sale.

Pag, 310. C U L T U R A CREŞTINA Nr. 10.

Aniversa rea centenarulu i naş ter i i meri tosului G. Bariţ iu e o dator ie plăcută, dictată de sent imentele de grat i tudine a R o ­mânilor , da r an iversăr i le numai a tunci îşi au adevăra ta impor ­tanţă, când prăznui tor i i întră în gândur i le şi sent imentele celui să rbă tor i t şi se ho tă resc a-i imita vieaţa f rumoasă şi pl ină de jer t fe mar i . Numai aşa se poa te as igura p rog re su l şi v i i torul unui popor . Aceasta a accen tua t -o G. Bari ţ iu în 1880, când z icea : „Es te un testimoniu de lene şi decadenţă , când se aşteaptă, ca, pen t ru sute de mii şi milioane, să cugete şi să facă totul numai 10—12 oameni , ia r mulţ imea cea mare să s tee cu manile în sân, fără a voi să sacrifice, dacă nu l aboare şi o sudoa re de ani întregi , cel puţ in atâţia bani, cât se dau pe fumul de tutun." — Toţi îl pu tem imita, numai voinţă ne t rebuieş te . Dacă nu vom putea merge după el în sboru l înalt al minţii şi nu-1 vom putea u r m a în bogata lui act ivi tate, îl pu tem imita în vir tutea cumpătulu i r igoros , ce 1-a depr ins în toa tă vieaţa. Câte foloase real i s'ar p roduce , dacă din pri lejul se rbăr i i centenar iului naşter i i lui G. Bariţiu, preoţ i i , ajutaţi de învăţă tor i şi de alţi inteligenţi , ar înfiinţa în toate comunele reuniuni de t emperan ţă şi a r veghea, ca ace lea să şi p r o -spereze ! <Sr.)

S e m n e d e v i e a ţ a . Acum, când primejdia, ce poate să ajungă biser iaa noas t ră , din pa r t ea mul tora (unii de bună c r e ­dinţă!), e prezinta tă ca un efect firesc al l ipsei de energ ie şi de control , ca re s'ar părea , că s tăpâneş te şi la noi — înregis t răm cu bucur ie o seamă de mişcări , car i dacă vo r fi cont inuate , vo r fi în s tare să spu lbe re or ice nedumer i r i , pr ivi tor , la vitali­ta tea acestei biserici .

îna in te de toate, înc res tăm luc ru l ce l mai însemnat , ca re es te : o controla , în ce rcu r i largi , a şcolii noas t re . S'a făcut ea şi în anii de mai înainte, dar pe cât ştim în cadre mult mai s t rânse . Acum s'au t r imis de aici din cen t ru inspec tor i speciali pen t ru examene le finale: ap roape în în fiecare t rac t p ro topo -pesc . Cele exper ia te din par tea aces tor comisar i , în ce le 50—60 comune unde vor face inspecţia, dacă se vo r aprec ia după cu­viinţă, şi se vo r şi lua măsur i le de îndrep ta re acolo, unde se simte trebuinţa, vo r face ca în toată a rh id ieceza Bla­jului , chest ia şco la ră să fie îndrumată sp re un traiu mai pl in de vieaţă. In deosebi , c redem, că t rebuie să se păşească cu toată energ ia în chetia catehizări i din par tea preoţ i lor . Mai amintim

Nr. 10. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 311.

apoi , că aces t fel de control a r trebui, să se introducă, şi r e s ­pec t ive să se genera l i seze , şi pe terenul s t r ict b iser icesc .

Un alt s emn îmbucură to r este lă ţ i rea , în ce rcu r i tot mai largi , a ideii misiuni lor pen t ru popor . Cine a luat par te , şi numai ca privi tor , la astfel de mişcăr i pline de vieaţă şi putere , c ine a văzut lacr imile pocăinţei s incere , car i se s c u r g pe fe­ţ e l e su te lor şi mii lor de credincioşi , şi cine îşi dă seamă de hotăr î r i le pen t ru o v iea ţă mai c reş t inească şi mai românească , e a r i i svorăsc cu pu te re e lementa ră pe u rma potopului de graţ ie , c e p ică din ceriu, — nu se poate să nu cea ră delà Dumnezeu, ca aceas tă mişca re să c r ească tot mai ta re . In v r emea din u r m ă s'au ţinut astfel de misiuni în Pin t icul de lângă Teaea , şi la Rusalii se vor face în Uifalău— Tâmpăhaza , locul de naş te re al Vlădicului Radu. Si dea Dumnezeu, să u rmeze în cu rând al tele multe.

Mai înc res tăm acum un s ingur l u c r u : însufleţirea ce s tă­pâneş te pe p reo ţ i şi mireni deopotr ivă, în chest ia meet ingului delà Alba-Iulia. Dacă aces ta va reuşi , cum t rebuie să reuşească , el va r ă m â n e a pen t ru multă v r eme cea mai ec la tan tă dovadă, că b iser ica noas t ră t ră ieş te , şi porţ i le iadului nu o vo r birui...

iar.) *

C o n g r e s u l e u h a r i s t i e d e l à V i e a a . P r o p a g a n d a şi pregăt i r i le ce se fac, ne îndrep tă ţesc a c rede într 'o reuşi tă sprendidă a aces te i conveni r i a lumii întregi . Mai nou cet im desp re înlesnir i le de t r e n pr in r e d u c e r e a de p re ţu r i a bi letelor pen t ru toţi cei ce vo r că lă tor i în aceeaş zi la Viena. In ţ a ra noas t ră încă se vo r a c o r d a a tar i reducer i , şi a n u m e : cu 1/2 bilet de t r en acce le ra t se va putea că lă tor i în a c e e a ş clasă cu t r en personal , iar cu bilet întreg de t ren pe r sona l se va pu tea că lă tor i pe t ren acce lera t . — Mai mul te întrebări , ce ni-s 'au ad re sa t în cauza aces tu i congres , ca re e pen t ru noi şi un bun pri lej de a ce rce ta oraşul lui Lueger , ma re l e priet in al nea ­mului nostru , dovedesc , că in teresul pen t ru par t ic ipare e t reaz şi la noi. Avem informaţia, că în cu rând acţ iunea de par t ic i -c i p a r e va l u a şi la noi o formă concretă, (m.)

„ C a m p a n i l e d i S a n M a r c o " . Ziua sf. Marcu (25 Aprilie), a fost o zi de mare s ă rbă toa re pen t ru cetăţenii o r a ­şului lagunelor , c a r e este Veneţia . In aceas ta ziuă s'a inau­g u r a t adecă, cu m a r i festivităţi, noua clopotni ţă din piaţa

i'ag. 312 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 10

sf. Marcu. Uar, celea 5 clopote, cinstite de fostul pa t r ia rh a l Veneţiei, Sf. Păr in te din Roma, a c ă r o r sunet de 10 ani nu a mai electr izat inimile Veneţ ieni lor pacinici , nu au fost auzi te acum numai din pa r t ea lor ; glasul lor a pă t runs până la ce lea mai ex t reme margini ale pământului . Da, pen t rucă monumentul de artă, ca re a fost vechea Campani lă , r idicată în decursul unui în t reg veac , a fost cunoscu tă de lumea întreagă.

Şi p recum ziua de 14 Iulie 1902, când s'a prăbuşi t c lo­potniţa măreaţă , a întristat pe toţi, cari cunosc şi admiră m o ­numente le arh i tec ture i i tal iene, întocmai aşa a încălzit aceleaş i inimi, ziua de 25 April ie.

Noua zidire, ca re este întru toate o recons t ru i re a celei vechi , şi este un energic protes t cont ra cuvinte lor lui Eminescu : „nu învie morţi i , e înzadar copile" , s'a făout în 10 ani, cu o chel tuială de vre-o 2 mil ioane de lire Nu încape îndoială, că la re învierea mortului a contribuit foarte mult ambiţ ia na ţ io­nală a Italienilor, dar e s igur şi aceea, că râvna pent ru mă­r i rea lui Dumnezeu, a cărei frumos s imbol este acest turn. încă şi-a avut par tea leului în aceas ta operă .

Vesti ta „ loggiet ta" a sculptorului Santovino, ca re cu p r i ­lejul p răbuş i re i se s fărmase în mai mult de 1500 bucăţi , încă e reconst rui tă din par tea lui l ' ietro Zei, r e s taura to ru l muzeului a rheologic clin F loren ţa . E a reprez in tă pe P reacu ra t a Fec ioa ră , în bra ţe cu p runcu l Isus, ca re îşi întinde, b inecuvântând, mâna sa asupra micului sf. loan Botezătorul delà p ic ioare le Fec ioa re i . Recons t ru i rea acestui monument s'a făcut în t reagă din mate­rialul vechiu. afară de câteva părţ i din capul sf loan, c a n nu s'au mai putut folosi.

Dintre clopotele vechi, unul singur, cel mijlociu, ca re a r e 36 mâji metr ice , numit Marangona , a r ă m a s în t reg în ziua de de 12 Iulie 1902. Celelal te 4, pe cari le-a cinstit Piu X : Frot t iera , Mezzaterzo, T e r z o şi Campanone , sunt perfect asă-mănă toa re ce lor vechi . îngeru l într 'auri t din vârful Campanilei , pe ca re mai întâiu îl ză resc mar inar i i ce se apropr ie de ţe rm, întru toate este cel vechiu, pen t rucă în cădere s'a păs t ra t a p r o a p e nevătămat . I-s'au frânt numai braţele şi aripile, car i uşor s'au reaşezat .

Campani la din Veneţia va p rovoca deci ia răş admira ţ ia lumii întregi, pen t rucă or icâ t de r e t rog radă s'ar pă rea cuiva ideia de-a reînvia o ruină, e sigur, că aceas ta p a s ă r e Fhoen ix a meri tat să reînvie, (ar) .

Nr. 10 C l iTURA C R E Ş T I N A Pag. 313.

H a ţ j î a S o f i a din Constant inopol , cel mai însemnat m o ­nument de ar tă bizantină, între ale cărei ziduri s'au pe t recut a tâ tea evenimente , a c ă r o r amint i re nu se va ş te rge în curând — de câţiva ani e în primejdia, de a ajunge soa r t ea c a m p a ­nilei veneţ iene . Umezea la şi mul te le cu t r emure de pământ au slăbit adecă temeli i le moşeei turceşt i de acum, aşa de mult, încât dacă nu se vor lua, în t impul cel mai scurt , măsur i le cu­venite, pen t ru r e s t a u r a r e a ei din temelii , lumea se va t rezi în o bună dimineaţă numa i cu ruinele sfintei Sofia.

Autori tăţ i le turceş t i s'au ocupat încă cu ani înainte de gândul res taurăr i i , şi fiindcă chel tuel i le aceste i lucrăr i au fost pre l iminate în suma de c i rca 2 mil ioane maree , câ tăva v r e m e s e părea , că Musulmanii nu v reau să mai aibă moşeea răpi tă din mani le creşt ini lor . Acum însă, după cum vesteş te ziarul , ,Figaro" se ocupă de nou şi cu toată ser ios i ta tea de execu­ta rea cât mai în g rabă a planului de r e s t au ra r e .

Ar fi şi pagubă să se n imicească aceas tă biserică, ca re a fost creşt ină odată, şi ca re ia răş poate , dacă nu chiar t rebuie , să devie creşt ină. Aşa, că dacă va fi res taura tă , mai ştii, că nu i-se rezervă g lor ia de-a fi tot z iduri le ei acele , între cari , p r e c u m la 1054 s'a desbinat b iser ica lui Hris tos , — se va face şi reuni rea lor, atât de mult dori tă! (ar.)

J u b i l e u l u n u i p a t r i a r h u n i t c u R o m a . în Beirut (Berithul Feniciei) şi-a se rba t de curând an ive r sa ra de ^'5 ani a consacră r i i întru episcop, pat r iarhul bisericii syro-ca to l ice Ignaţiu Ephra im II. Rahmani.

Is toria aceste i biser ici este, pu tem zice, scr isă cu sânge : a tâ tea persecuţ i i a avut ea să îndure , din par tea păgâni lor mohamedan i şi din par tea ere t ic i lor syro- iacobi ţ i . Biser ica syră cu drep ta te se poate mândr i , că l imba ei r i tuală erà reslăţ i tă încă în v remea predicăr i i apostol i lor , la începutul religiei c r e ­ştine. Limba în care apostol i i au pred ica t evangel ia în Pale­stina şi in învecinată Syrie, a fost de s igur cea syro-ca lda ică . Se mai poate mândr i biser ica aceas ta şi cu scaunul patr iarhiei sa l e : Antiohia IJupă pa t r ia rhu l Romei şi după al Alexandriei , cel dintâiu loc l a avut Antiohia, al căre ia scaun a fost în te­meiat de căpeten a Apostoli lor, de sf. Pet ru , c a r e a fost şi cel dintâiu episcop al Antiohiei, de unde mai apoi t recu la Roma. — F ieca re pat r iarh la numele său adauge şi numele Ignaţiu, sp re aduce rea aminte de păr inte le aposto l ic Ignaţiu „pur tă toru l

Pag. 314. C U L U U R A CREŞTINA. Nr. 10.

de Dumnezeu" , ca re a împodobit şi el s caunu l ep i scopesc a l Antiohiei, mur ind mai apoi ca mar t i r în Roma, sub împăra tu l Tra ian .

Ignaţiu Ephra im II, pa t r i a rhu l catol ic unit al Antiohiei, s'a născut la 9 Octomvr ie 1849 în Mossul, şi a fost botezat cu numele de Ludovic. Cele dintâi studii le făcu în Mossul, de unde t recù la Roma în colegiul de P ropaganda , obţ inând l au rea de doc tor în filozofie şi teologie şi pr imind la 12 Apri l 1873 ordul preoţ iei . Reîn tors în patr ie , se ocupă cu instrucţ ia t ine-rimei, cu propoveduir'e'a credinţe i şi morale i , rămânându- i r ăgaz ca să facă şi l i te ra tură (patr is t ică, mai ales). în a. 1880 e numit chorep i scop în Edess-a, la 1890 a rh iep iscop la Bagdad. Ca chorepiscop, în misiune la Constant inopol , obţine delà Sul tanul un ferman de conf i rmare şi res t i tu i re a biserici lor , pe car i Iacobiţi i pe nedrep tu l le r ăp i se ră catolici lor. Ca episcop de Edes sa a re par te însemnată în s inodul naţ ional al syr i lor uniţi, ţinut la Şarfe în munţi i Libanului . Ca a rh iep iscop de Bagdad reprezen ta pe pa t r i a rhu l său la congresu l euhar is t ie din Ieru­salim din 189), ros t ind acolo două cuvân tă r i r emarcab i le .

în 9 Octombr ie 1898 e p roc lamat din par tea sinodului episcopi lor syro-ca to l ic i de pa t r ia rh , luându-şi numele de Ignaţ iu Ephra im II, fii întronizat în curând , iar Papa Leo XIII. confirmă cu bucur ie a legerea făcută.

Cu autorizaţ ie specială rezidenţa îi este acum în Beirut . Pr in E u r o p a a călător i t în repeţ i te rândur i şi e cel dintâiu pat r iarh , afară de Constant inopol , ca re posede ordul Medjidie cu bri l iante, conferit de Sultan.

De 14 ani, de când e pat r iarh , a întemeiat mul te biserici , multe şcoli, a conver t i t mulţi Iacobiţi , a res taurat , lărgit şi înzestrat mănăst i r i le naţ iunei sale, în special a lărgi t t ipografia polyglot tă din Şarfe, întemeiată de an tecesoru l său. Număru l opere lo r sale, în l imba arabă, siră, latină şi franceză este as tăz i 26, plus cele ce vor mai urma, sp r e podoaba şi folosul biserici i sale syro-uni te . (m.)

î n s e r v i c i u l m o r a l i t ă ţ i i . Zilele t recu te ministrul d e finanţe a prezintat cameri i ungare un nou proiec t de lege, c a r e indirect e chemat să p romoveze moral i ta tea . Es te pro iec tu l despre adausul familiar, care , or i câte détecte a r avea din al te punc te de vedere , defecte car i pot fi încă îndrepta te în decu r su l

Nr. 10. CUI .TURA C R E Ş T I N A Pag. 315

desbater i lor pa r l amen ta re , una nu se poate t ăgădu i : el în­seamnă, şi pe te renul moralităţi i , un mic pas înaint î .

Adausul , ca re se p r e v e d e în aces t proiect , se va împăr ţ i tu tu ror funcţ ionar i lor de stat , de comitat şi delà căile ferate, după număru l copii lor . Toţi sunt împărţi ţ i în două clase şi a jutorul este de 100, 200 şi 300 cor., r espec t ive de '200, 400 şi 600 coroane , după cum cu ta re familie a r e unul, doi, şi t rei sau mai mulţi copii.

Pes te 400 şi respec t ive 600 cor., a jutorul aces ta nu poate t rece , or i câţi copii ar aveà cineva, şi în punc tu l aces ta p r o ­iectul, a căru i idee fundamentală este foarte cuminte, deja p ie rde din vede re terenul morali tăţi i . E adevă ra t că cele peste 27 mil ioane cor., cu câ t c reş te pr in aces t adaus familiar bud­getul ţării , este o sumă destul de însemnată , ca re nu se p r ea poate eventua l mări , dar nu era nici o lipsă să fie ajutate şi familiile, car i au, sau vor aveà câte un s ingur copil. F o a r t e uşor se poate întâmpla astfel, că numărul copiilor va creş te în cele mai muîte familii până la număru l de trei, şi în loc de unul sau doi copii, cum se obicinueşte azi între soţii, car i nu mai ştiu de Dumnezeu şi lege creşt ină, noua lege va int roduce s is temul de trei . Aşa că răului şi păcatului nici pe depar t e nu i-se opune prin aces t proiec t de lege o stavi lă puternică, ci numai se împuţinează în t rucâtva unele dintre motivele, car i le-au provoca t , şi le susţin.

Şi atâta încă e ceva. Dar, e sigur, că, fără să c redem, că moral i ta tea a r putea, sau a r t rebui , să se întemeieze pe legile civile, aces t p ro iec t în sine destul de bun. putea să fie mult mai bun. Biserica, ori v re -un alt guvern , c a r e ar aveà mora ­l i tatea mai mult la inimă — cu s iguranţă l'ar fi făcut altfel, chiar şi numai cu aceiaşi bani. (ar).

*

S c h i o p t i c o n u l î n s e r v i c i u l r e l i g i e i . Dăm seamă de înce rca rea unei serii de proiecţ iuni , ca rea va forma una dintre atracţ i i le Vienei pe v r emea congresului euhar is t ie . Cardinalul a rh iepiscop Nagl din Viena a încredinţa t pe un preot , p r ecum şi vest i tă firmă pent ru apa ra te fotografice Sengsbrat t , ca să compună o ser ie potr ivi tă de icoane refer i toare la sf. Euha­ristie. Ser ia e gata şi cupr inde 80 de icoane, care de ca re mai splendidă.

Pag. 316 C U L T U R A CREŞTINA. Nr 10.

Cea dintâiu e o apoteoză a sf. Euhar is t i i în nori , deasupra ei chipul Mântui torului . Urmează admirabi le scene din istoria biblică, cu refer i re la sf. Euhar i s t ie . Aşa: t r ece rea pr in Iordan, a Israeli ţ i lor cu sicriul legii, protot ipul p roces iun i lo r euhar is t ice ; jertfa lui Melhisedec, mana în pust ie etc . Urmează reprezen tă r i din viaţa Mântui torului : tot atâtea tablouri de ale ce lor mai mar i maest r i ai picturei . Chipuri din ca t acombe , din viaţa sfin­ţ i lor şi a bisericii (sf. Toma dictând confraţi lor din ord inul său oficiul euharist ie , tablou de Rafael, sf. Stanislau Kos tka primind sf. Euhar i s t i e din mâna îngeri lor , st. F r a n c i s e de Sales înaintea Papei , t ipuri din legendele g e r m a n e vechi — Gralsage , Rudolf de H a b s b u r g şi preotul e t c . — ) . Chipuri l i turgice: Proces iuni euha­r is t ice la Viena, la munte, la Veneţia, la Lourdes . Biserici în­chinate în special tainei euhar is t ice (Bozen, Viena, în misiunile africane), o p roces iune euhar is t ică la Indiani, pe insula Tahi t i etc . Susceper i fotografice delà ult imele congrese euharis t ice . In Mets au luat par te !a p roces iunea delà congresul de acolo 3000 preoţi , 41 episcopi şi 10,000 copii. In Londra, oraşul p r o ­testant, întreaga poliţia a t rebui t să fie ajutată la sus ţ inerea ordinei , de 10,000 de soldaţi. In p roces iune au luat par te ca 70,000 de persoane . In Köln înaintea sf. Sacrament mergea un c o r de 1600 de cântăreţ i . In Montreal, în Amer ica de nord, au luat par te nu mai puţin de 500,000 oameni la congres .

Cu prilejul congresu lu i se vor aranja reprezenta ţ i i spe ­ciale pentru fiecare naţiune, cu textul expl ica tor reci ta t în l imba respect ivă .

Sperăm că şi româneş te ! (m).

D u p ă 3 0 0 a n i . înainte cu 300 ani ap roape în t reg p o ­porul finlandez a părăs i t re l ig iunea rom.-cat . şi a îmbrăţ işat pe cea lu terană. Propovădui to ru l ereziei a fost Gus tav Vasa. Lipsele sufleteşti a puţ ini lor catolici , cari au mai rămas , au fost împlinite 8<i0 ani de că t ră preoţ i străini , mai a les din Galiţia. î n anul aces ta le-a fost numit ce l dintâiu preo t din neamul lor, în pe r soana doctorului A. Kartnig . Credincioşi i păr . Dr. Kar tn ig sunt în n u m ă r de 800 (luterani .-s milioane), şi sunt împrăşt iaţ i în toată ţa ra ; mai mulţi 'ocuiesc în oraşe le Viborg şi He ls ing-fors. , sr . i

Nr. 10 C U L T U R A CREŞTINĂ Tag 317.

Cărţi şi reviste. Fascicolele lunare, d'í câte 16 pag., cari iaudă munca fru­

moasă a păr. Bronislaus F. Th. Falewski din Craiova au putut fi cuprinse deja într'un al doilea volum, pentru a ne dà în ro­mâneşte a doua parte din lucrarea păr. iezuit Victor Cathrein, asupra » Concepţiei catolice despre lume».

«Creştinul în lumina revelaţiei supranaturale* se întitu­lează aceasta a doua carte, care pe 166 pagini lămureşte, cu competinţa unui Cathrein, asupra bisericii lui Isus Hristos, precum şi asupra descoperirii dumnezeeşti , pe care aceasta se sprijineşte. întreg materialul acestor două părţi principale, pentru o cupr indere mai uşoară şi-o orientare mai sigură, se des­face in articole şi paragrafi. Fiecare din aceste articole, şi chiar şi paragrafii singuratici, constituie un ce întreg şi rotunzii, sunt tot atâtea pietrii de mozaic, cari puse alăturea ne dau un mic, dar cu atât mai preţios, tablou al ideilor, de cari se ocupă. Alăturea de argumentele tradiţionale, prezintate fireşte în lumina ştiinţii de azi, sunt puse la contribuţie şi a rgumente mai noue, sau cel puţin mai nou formulate, ca bună-oară acela despre su­ferinţele şi triumfurile bisericei catolice, din care tot aşu de lim­pede reiese adevârătatea bisericii catolice, ca şi din mărturiile convertiţilor. De altă parte apoi, argumentele aduse pentru divini­tatea lui Isus Hristos, între cari mai ales însaş învierea Lui, spulberă orice îndoieli raţionale, privitor la faptul descoperirii dumnezeeşti a religiei creştine, a cărei înfăptuire concretă este tocmai biserica catolică.

Cartea întâie a traducerii păr. Falewski, în care se tracta despre originea, esenţa şi ţinta omului din punct de vedere ra­ţional, a trecut pe cât ştim destul de bine. şi suntem convinşi, că aceasta a doua parte va fi primită cel puţin tot atât de bine. Ea costă numai 1"80 lei, şi se vinde şi la librăria seminarială din Blaj. 0 recomandăm cu căldură, (ar.).

* «Biblioteca din Blaj*, prin cea mai nouă broşură a sa

(nr. 4), care es te : Floricele din Raiu, o t raducere făcută de dl. Augustin Răchită din păr. iezuiţi Hattler şi Tóth, se apro­pie tot mai mult de ţinta, pe care delà început credeam, că trebuie s'o aibă, aceea, de-a pune în mâna tinerimii şcolare o seamă de cărticele ieftine, cari prin cuprinsul lor religios morali să ajute munca, celor ce luptă pentru creşterea unei generaţii mai

Pag. SI8 C U L T U R A CREŞTINA Nr. 10.

însufleţite de idealele creştine, ca cea din zilele noastre. O ţintă mai ideală, dar în aceeaşi vreme şi una, a cărei însămnătate e t impul suprem să o înţelegem cu toţii, nici nu putea să urmă­rească aceasta «Bibliotecă*, izvorîtă din dorinţa spre mai bine a unuia dintre acei crescători ai neamului , cari înţeleg glasul vremii: păr. Alexandru Ciura. Şi ne place a crede, că numerii viitori, pe cari îi dorim cât de deşi, ai acestei întreprinderi , vor fi închegaţi la lumina şi căldura aceleiaş ţinte măreţe.

In «Floricele din Raiu« ni-se dau 6 pilde de tinereţă sfântă, cari se citesc foarte uşor. Sunt momente înălţătoare, prinse din vieaţa acelora, a căror sfinţenie a început din cea mai p lăpândă tinereţă. Preacurata Fecioară Maria, sf. Francise de Sales, sf. Bernardin de Siena şi ceialalţi, a căror tinereţă ni-o povesteşte aceasta broşură, sunt tot atâtea icoane, cari nu numai pot, dar chiar trebuie, sa ocupe locul cel mai de frunte pe altarul inimii tinerimii noastre. Numai astfel pu tem nădăjdui, că generaţia de mâne, ţărani şi cărturari de-opotrivă, se va şti însufleţi de ceeace avem mai scump, de legea noastră scumpă, care alăturea cu limba, singure pot garanta fiinţarea noastră şi pe mai departe.

Dacă avem şi ceva de excepţionat , este t raducerea prea servilă, pe alocurea chiar j ignitoare, a limbei maghiare şi ceeace, mai ales în cărţi menite tinerimii, nu se poate ierta, multele greşeli de tipar, cari nu fac cinste editurei (ar.).

* In numărul 14 al *Foii Diecezane* — un »Ceteţ« se acaţă

— bagseamă, de dragul păcii confesionale — de cronica noastră din nr. 1 a. 1912, despre reforma breviarului latin, poruncită preo-ţimii latine prin o constituţie apostolică delà Roma, de dto 20 De­cemvrie 1911. — Cititorii noştri binevoiască à reciti acea cronică a noastră, şi a judeca apoi dacă concluzia ei poate fi tălmă­cită cu cuvintele «Cetcţului« Foii Diecezane: «Adecă, pe ro­mâneşte : numai ceeace are biserica ,latină' e bun ; toate ale bisericii ,orientale' sunt rele!*

1. «CeteţuN — care, să mi-se ierte vorba: nu ştie citi —• să-şi însemne bine că, pentru partea practică a cestiunii (devo-ţiunea preoţească privată), pe care se punea pondul în cronica noastră, nu e tot atâta, că eu ori alt preot — « o m al rugăciunii « pot să pun în buzunar ori în geanta de călătorie un singur volum, manuabil , ori voiu aveà să port cu mine 3—4 volume mari, din Ohtoih, Psaltire, Mineiu, Tr iod etc., fără să mai vorbim d e «Tâlcurile* din sfinţii Părinţi!!

Nr. 10 C U L T U R A CREŞTINA Pag. 319.

2. Ce priveşte «varietatea* cărţilor noastre liturgice, cu res­pectul cuvenit totuş se poate zice, că zeu, pe alocurea, mono­tonia cântărilor noastre este destul de mare Fără să mai atingem, de pildă, cestiunea sinaxarelor din Mineiu etc., cu toate enormităţi le istorice cuprinse acolo!

3. Ce priveşte tipicul bisericii noastre, mi-ar plăcea dacă »Ceteţul« m'ar putea convinge cumcă în toate parohiile uneia şi aceleiaş eparhii, să zicem, în eparhia Caransebeşului , se urmează în praxă întru toate, acelaş tipic, ca de pildă în oraşul Caran­sebeş, cu toate că rubricatura va fi pre tut indenea aceeaş.

4. Cât priveşte «studiul temeinic de liturgică comparat ivă«, scriitorul acestor şire promite sărbătoreşte, că de cumva «Ceteţul* va deschide un atare curs, el va fi. cel dintâiu, care se va anunţa ca participant!!

5. Mai rămâne un lucru de lămurit. «Ceteţul* recunoaş te însuş — cu sfiială, e drept, — că »de o reformă a cărţilor noastre liturgice poate că ar fi lipsă*. Noi am spus, cu sfiială şi mai multă, acelaş lucru. Prin urmare, — care este vina noastră? Ori — mai şti? — »ceteţul«, acâţându-se de noi, s'a gândit la vorba neamţului : W a s sich iiebt, das neckt s i ch ! . . . (m.).

Cărţi Intrate la redacţie: Serbările delà Blaj. O pagină din istoria noas t ră cul tu­

ra lă , publ icată de despăr ţământu l XI. Blaj al „Asociaţ iunei" . Blaj 1912. P re ţu l 3 5 0 cor., pent ru România 4"50 lei.

Gavril Pop, Exp l i ca rea Evanghel i i lo r din Duminecile de pes te an. Fasc ico lu l I. Blaj 1912. Pre ţu l 1 cor .

Joan Al. Brătescu Voineşti, Pe marg inea cărţ i lor . Cu­vân ta re ţ inută la congresu l Asociaţiei Române pen t ru înaintarea şi r ă spând i r ea şt i inţelor. Bucureşt i 1912. P re ţu l 30 bani.

Dr. Joseph Holler C. SS. R, Die Ep ik lese der g r iech i sch or ien ta l i schen Liturgien. Ein Bei t rag zur Lösung de r Ep ik les i s -frage. Wien 1912.

Dr. Magdics Ignác, Ka tho l ikus e rkö lcs tan . Pen t ru şcoli le medii . Budapes ta 1912. P r e ţu l 1'40 cor.

Pag. 3 o. C U L T U R A C R E Ş T I N Ă Nr. 10.

Manuscrisele nu se înapoiază ! P. Viena. Că e p i s c o p i a gr . -catol ică maghiară încă nu e s t e fapt împlinit ,

s e v e d e şi d in a c e e a , că g a z e t e l e ungureşt i în v r e m e a din urmă nici e l e nu mai scriu in tenorul d e mai înainte , ci s e restring să spună numai , că ches t ia înaintează, şi s e speră, că s e va rezolvi cu s uccesu l depl in al ini­ţ iatorilor a c e s t e i mişcări . Iată bunăoară din cuvânt în cuvânt , c e scr ie într'un număr din urmă ziarul « A lkotmány « : »mint tudjuk ez a k é r d é s s z é p e n halad a m e g o l d á s fe lé , a te l jes megva losu láshoz .« Asta e însă cu totul a l tceva , d e c â t ce s'a scr is mai îna inte în m o d t e n d e n ţ i o s . Aleetingul nostru, ori cât ar fi d e târziu, nu e s t e dec i întârziat, ci din contra p o a t e aveà c e l e mai frumoase rezul tate . Informaţi i le c e a v e m din R o m a încă n e întăresc p e depl in în aceas ta credinţă.

/. Aiton. N u m e l e ce lor doi preoţ i , cari au d o v e d i t îna intea lumii în­tregi, că şi în faţa morţii sunt preoţi , abia a c u m s u n t e m in poziţia d e a l e cunoaş te . Unul e s t e păr. Torna R. Liyles, iar celalai t călugărul bened ic t in din mănăst irea Scheyern iBavaria), păr. losif Peruschitz . Iată şi necro logu l in teresant al aces tu ia din urmă: «Pax! Die 15 Ápril is 1912 cum nave «Tita­nica* fluctibus obrutus in D o m i n o obdormiv i t R. P. J o s e p h u s Peruschitz O. S. B. aetat i s suae anno 42, sacerdot i i et profess ionis 17. Pro cuius anima V t s t r - s precantur orat ioncs A b b a s e t C o n v e n t u s Schyrens i s . R. 1. P.« — Fără să s e facă dec i p o m e n i r e măcar d e eroismul său, s e cer numai ru­găc iuni le fraţilor. L e p u t e m face şi no i !

Dr. P. Oradea-mare. Intr'unul din art ico le le acestui număr puteţ i citi o s e a m ă de lămuriri, privitor la cel mai î n s e m n a t (cel puţin noi aşa c r e d e m ! ) punct , din c e l e c e dificultăţi în articolul D-Voastră . A s e m e n e a lămuriri am putea şi am trebui să d ă m apoi şi referitor la ce l e la l t e puncte , c e at ingeţi , şi -de a c e e a Vă rugăm să nu stâruiţi pentru publ icarea lui, în forma, in care l-aţi trimis.

D. D. Î7i D-c. A b o n a m e n t u l reviste i noas tre e s t e pe an 10 cor. Sf. V o a s t r ă până azi aţi plătit, în 22/11. 911 , în 14/1. şi 20/1. 912 câ te 5 coroane , total 15 c o r , prin urmare Vi-s'a î n s e m n a t corect, că abonamentu l Vă espiră cu 31 /V. 9Vi.

• Rectificare. P e pagina 309 al aces tu i număr, în loc d e «luptă a lco ­ol ică», să s e c i t ească «luptă ant ia lcool ică« .

S U M Ă R U L : loan Georgescu: Rusaliile (Reflexii actuale). — Zenove

Pâcl işan: Gheorghe Bariţiu. — Dr. l oan Sâmpăleanu: Părţi din oficiul defensorului căsătoriei. — V a s i l e Cerghizan: Ceva despre concelebrare — Cronică: Gheorghe Bariţiu ca teolog (sr.); Ghe­orghe Bariţiu în lupta antialcoolică (sr.); Semne de vieaţă (ar.); Congresul euharistie (m.); «Campanile di San Marco* (ar.); Hagia Sofia (ar.); Iubileul unui patriarh unit cu Roma ( m ) ; In serviciul moralităţii (ar.); Schiopticonul în serviciul religiei (m.); După 300 ani (sr.). — Cărţi şi reviste: Cathrein—Falewski. Concepţia catolică despre lume II. (ar.); Hattler, Tóth—-Răchită: Floricele din Raiu (ar.); «Foaia Diecezană (m.); Cărţi întrate la redacţie. Telefon.

Pent ru redacţ ie r ă s p u n d e : Dr. Alexandru Rusu. P ropr i e t a r -ed i to r : Membrii redacţiei.

TIpf grafit ft LlbrSrla Semln. Taal. Gr. Gat. BaMzafalva—Blaj,