1

2

Cuprins

Editorial - Director Prof. VASS IMOLA DORIS

O şcoală pentru toţi şi pentru fiecare! - Director Prof. Vass Imola Doris

C.S.E.I.NR.1 Bistriţa - gazda primului festival naţional de folclor dedicat exclusiv tinerilor cu nevoi speciale

Director Adjunct Prof. Moldovan Georgeta Mariana

Cum să devenim părinţi mai buni - un program articulat de educație parentală în România

Prof. consilier Luciana Maria Sidor, coordonator CJAP BN

Prof. consilier Daniela Maria Hudrea, director CJRAE BN

Abilităţi dobândite de părinţi în cadrul cursului “Educaţi aşa!”

Prof. psihopedagog Muscari Daniela Silvia

Rolul familiei în educarea copilului cu cerințe educative speciale - Asistent social Pop Iulia

Zooterapia—metodă complementară în vindecarea copiilor cu dizabilităţi, utilizată la CSEI NR. 1 Bistriţa—

Prof. Macarie Daniela

Fii profesionist! Exemple de bună practică în abordarea educațional terapeutică la copiilor cu TSA la Centrul

Şcolar de Educaţie Incluzivă Nr. 1 Bistriţa

Prof. psihopedagog Archiudean Simona Viorica

Universul minunat al copilăriei descoperit prin mimă şi pantomimă

Educatoare –educator - Muntean Virginia, educatoare –educator - Sereţan Ionela Adriana, educatoare –educator

- Ungur Nadia Maria, învăţător –educator - Bugnari Geta Tania

Metodele activ- participative, o provocare în învățământul special - Prof. psihopedagog Pasztor Nicoleta

Importanţa educaţiei psihomotrice în recuperarea elevului deficient mintal

Prof. psihopedagog Bumbu Maria Corina

Dezvoltarea competențelor socio – emoţionale prin intermediul jocului şi programelor de intervenţie pedagogică

Prof. psihopedgog Jancsika Luciana Cornelia

Ergoterapia recreativă—în educarea şi reeducarea manualităţii, elemente practice la C.S.E.I. Nr. 1 Bistriţa

Prof. kinetoterapeut Râpan Mariana Delia

Rolul activităţilor extraşcolare în educaţia copiilor cu CES

Prof. psihopedagog Câmpan Maria, Prof. psihopedagog Rusu Crina- Maria

Activităţile culturale—modalităţi eficiente în formarea competenţelor de comunicare ale elevelor cu CES

Prof. logoped Semerean Veronica Ancuţa

Orientarea şcolară şi profesională, premisă importantă în alegerea unei meserii

Prof. psihopedagog Șipoş Marcela, Profesor - educator Bălan Adina

Alimentația sănătoasă la copiii preşcolari - aspect prioritar la nivelul CSEI Nr.1 Bistriţa

Prof. Gabriela Granciu, prof. Claudia Malai

Parteneriatele educaţionale – mijloc de comunicare, implicare, dăruire şi cunoaştere la Centrul Şcolar de Edu-

caţie Incluzivă Nr. 1 Bistriţa,- Prof. înv. primar Marica Livia, învăţător – educator Pop Daniela

ECO-EVENIMENTE 2013-2014 —Prof. logoped Teodora Popescu

Din activităţile noastre ...

3

Învăţământul special este un subiect sensibil, uneori controversat

alteori ridicat la rang nobiliar, de cei care doresc să dea o mâna de ajutor,

sau au impresia că o vor face, nu neapărat din rea-credinţă, însă uneori fără

a înţelege misiunea şi încăpăţânarea noastră de a merge mai departe, pe un

drum pe care noi, cei din sistem îl considerăm ca fiind unul bun, desigur nu

perfect. Dar oare, exceptând divinitatea, ce sau cine are pretenţia de a fi astfel? Suntem aici,

dorindu-ne să creăm o lume mai bună pentru copiii noştri, pentru ca socialul să accepte şi să

înţeleagă că sunt diferiţi, însă având fiecare rolul şi locul său în marele univers. Cum ar fi această

lume fără multitudinea de culori magnifice? Cum ar fi această lume dacă am trăi doar în alb şi

negru? Cu siguranţă o lume tristă...

Ca profesor cu o vechime de peste 30 de ani, ca manager al primei unităţi de învăţământ

special din judeţ, pot să afirm faptul că ai nevoie de câteva calităţi fără de care nu poţi lucra cu un

copil care are cerinţe educative speciale. Ai nevoie, în primul, rând de calităţi umane…bunătate,

înţelegere, compasiune, iubirea aproapelui, altruism, ai nevoie de fărâma aceea de fiinţă umană

care înţelege ce este greul, suferinţa, care are mereu un zâmbet cald, un cuvânt bun şi o mână care

să confere siguranţă, o mână care poate fi atinsă şi strânsă pentru a putea să meargă mai departe o

viaţă, un an şcolar, un semestru, o zi , o clipă…

Pe de altă parte, e nevoie de o foarte bună pregătire teoretică şi asta nu pentru a vorbi

bombastic, nu pentru a crede că psihopedagogia este chintesenţa tuturor lucrurilor şi nici pentru a

avea un CV fără cusur, ci pentru a găsi modalităţi de adaptare, pentru a înţelege uneori neînţelesul,

pentru a răspunde unor noncuvinte, pentru a îndruma chiar dacă aparent nu ai pe cine, pentru a

deschide universul, pentru a deschide ochii spre lume.

Aceasta este misiunea noastră, a celor care împreună cu copiii noştri formăm o entitate

aparte, specială şi un mod de viaţă până la urmă. În ultima vreme, poate că unii pentru a fi în trend,

sau alţii pentru că au început să înţeleagă nevoia incluziunii, acceptării, integrării şi a convieţuirii

aşa cum se întâmplă în orice ţară civilizată, abordează într-o altă cheie nevoia şi dreptul acestor

copii de a face parte activă din viaţa comunităţii, din viaţa cetăţii.

Revista pe care din respect pentru cei care o vor citi sau măcar răsfoi, dorim să fie cartea

noastră de vizită şi să fie o prefaţa a paletei largi de activităţi pe care le desfăşurăm, a oamenilor

minunaţi care răspund prezent zi de zi, a celor care şi-au asumat roluri multiple de „buni

samariteni”şi uneori de „rara avis” în peisajul învăţământului contemporan. Celor care ne-au trecut

pragul, celor care au înţeles că nevoile noastre până la urmă sunt dintr-o normalitate civilizată,

celor care ştiu că noi reprezentam un univers magic, le mulţumim!

Director,

Prof. Vass Imola Doris

4

5

O şcoală pentru toţi şi pentru fiecare!

Director - prof. Vass Imola Doris

În consens cu eforturile susţinute de redimensionare a politicii educaţionale în sensul

asigurării educaţiei pentru toţi, al egalizării şanselor de reuşită ale tuturor copiilor indiferent de

natura “diferenţelor” dintre ele, unitatea noastră şcolară îşi propune susţinerea unei oferte

formative realiste. Având încredere în noi, încercăm ca “în limitele impuse, cu resursele existente,

într-un ritm propriu, bazaţi pe convingerea că toate au un început, încercăm să facem singuri ceea

ce aşteptăm de la alţii”.

1. Date de identificare

Unitatea de învăţământ reprezintă cadrul instituţional de acţiune care asigură accesul la

educaţie al tuturor copiilor prin educaţie formală şi servicii educaţionale. Acestea sunt acordate

copiilor cu CES, şcolarizaţi atât în învăţământul special, cât şi în învăţământul de masă, precum şi

personalului care este implicat în educaţia acestora.

2. Scurt istoric

Odată cu înfiinţarea Şcolii Ajutătoare Nr. 1 Bistriţa,

26 iulie 1976, a debutat şi istoria învăţământului special din

judeţul Bistriţa-Năsăud, fiind singura instituţie de acest

profil din judeţ, având internat şi cantină, instituţie ce a

deschis porțile pentru 165 elevi, grupaţi în 13 clase. De-a

lungul timpului, denumirea unităţii şcolare a suportat unele

modificări, iar începând cu anul şcolar 2013-2014, devine

Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă Nr. 1 Bistriţa.

3. Obiectul de activitate

Copilul cu cerinţe educative speciale (CES) este în centrul atenţiei procesului instructiv-

educativ, compensativ - recuperatoriu ce se desfăşoară în unitate. Activitatea didactică este

întregită şi susţinută de programe educative şi recuperatorii cu accent pe socializarea şi integrarea

copiilor, iar aplicarea programele de servicii personalizate asigură performanţa şi calitatea

demersului terapeutic. Adaptarea curriculară este o prioritate determinată de particularităţile de

vârstă şi individuale ale copiilor, iar curriculumul la decizia şcolii, prin oferta de opţionale vine să

susţină şi să dezvolte aptitudinile şi abilităţile elevilor.

6

Centrul Școlar de Educație Incluzivă Nr.1 Bistriţa funcţionează în baza legislaţiei în

vigoare, fiind subordonată Ministerului Educaţiei Naţionale, iar finanţarea este asigurată de

Consiliul Judeţean Bistriţa - Năsăud.

Scopul:

de a oferi cele mai bune servicii educaţional-terapeutice copiilor cu dizabilităţi mentale,

sprijinindu-i în efortul de valorificare a potenţialului individual restant şi în asimilarea unor

competenţe adaptative care să faciliteze integrarea socio-profesională.

Oferta educaţională:

Educație specială prin acţiunile profesorilor atestați în psihopedagogie specială / educaţie

specială;

Terapia tulburărilor de limbaj şi comunicare prin profesori logopezi;

Cultură fizică medicală şi kinetoterapie prin profesori kinetoterapeuți;

Terapie educaţională complexă si integrată prin învățători și profesori educatori;

Psihoterapie individuală şi colectivă prin profesori psihopedagogi;

Evaluare psihopedagogică din perspectiva dreptului la educație şi asigurarea de șanse egale

oricărui copil prin Comisia Internă de Expertiză Complexă (C.I.E.C.).

Terapie ocupațională și profesionalizare prin maiștri – instructori atestați în educație special

Asistenţă educațională și terapie recuperatorie pentru copiii / elevii cu dizabilități integrați în

învățământul de masă prin profesori itineranți / de sprijin

Alte servicii specializate:

Informare şi consiliere părinţi, evaluare psihopedagogică, diagnosticare, orientare şcolară şi

profesională, testare şi consiliere psihologică, cercetare psihopedagogică şi elaborare de studii

de specialitate, asistenţă medicală şi stomatologică pentru elevi, asistenţă socială şi servicii în

regim de internat pentru elevi

Activităţi extracurriculare:

Activități cultural—artistice, sportive și de loisir, plimbări, vizite, excursii, expoziții cu

lucrările elevilor școlii și vernisajul acestora, meloterapiee, ergoterapie, zooterapie, activităţi

de voluntariat pe baza protocoalelor cu unităţi de învăţământ, activităţi educative în baza

programelor de colaborare şi parteneriat cu ONG –uri, autorităţi locale, unităţi de învăţământ.

7

C.S.E.I. NR.1 Bistriţa - gazda primului Festival Naţional de Folclor

dedicat exclusiv tinerilor cu nevoi speciale

Director adjunct – prof. Moldovan Georgeta Mariana

Centrul Școlar de Educație Incluzivă Nr.1 Bistriţa este o instituție de prestigiu în Bistrița,

zonă cu puternice tradiții culturale și obiceiuri

recunoscute la nivel național și internațional

pentru valoarea incontestabilă în ceea ce privește

patrimoniul cultural național.

Unitatea noastră derulează activități

terapeutice, precum și activități cultural-artistice

menite să cultive potențialul aptitudinal al

fiecărui individ în parte și să evidențieze rolul și

impactul pe care acestea îl au în dezvoltarea lui ulterioară. Fiind o instituție cu experiență

recunoscută în derularea de proiecte educative și extrașcolare, pe lângă obiectivele educaționale

specifice ale unității, urmărim dezvoltarea de abilități și competențe pe care școala nu le poate

acoperi prin metode tradiționale.

Prin metodele specifice educației non

formale, derulate în cadrul activităților din

unitatea noastră, avem în vedere familiarizarea

tinerilor cu elemente specifice folclorului

românesc, pentru a le întări sentimentul de

apartenență la comunitate, solidaritate și

prietenie.

Ţinând cont de aceste elemente, dar şi de nevoile speciale ale tinerilor cu care lucrăm,

la începutul anului şcolar împreună cu o echipă de oameni inimoşi am o depus cerere de finanţare

la Asociaţia Fondului Cultural Naţional, în vederea organizării unui festival naţional de folclor

8

A fost într-adevăr o propunere îndrăzneaţă, dar ne-am dat seama de acest lucru abia în

clipa în care proiectul nostru a fost aprobat, fiind singura instituţie de gen din ţară care a câştigat

un astfel de proiect. Am avut concurenţi din rândul celor mai prestigioase instituţii de cultură din

ţară, dar acesta nu a fost decât un aspect care ne-a făcut să ne dăm seama că tinerilor cu

dizabilităţi de la noi din ţară li s-a acordat în sfârşit şansa şi cadrul exclusiv de afirmare,că voci

care până în acel moment nu aveau unde să se audă vor spune clar şi răspicat la Bistriţa tot ceea

ce au de spus.

Este un motiv de mândrie pentru instituţia noastră implementarea acestui proiect inedit,

dar mai ales suntem recunoscători tuturor profesorilor din centrele de educaţie incluzivă din ţară

care au oferit din timpul şi sufletul lor tinerilor cu dizabilităţi,contribuind la pregătirea acestora în

vederea participării la festival. În acelaşi timp dorim să încurajăm şi alte instituţii de gen în

încercarea de a obţine fonduri nerambursabile necesare împlinirii viselor “ uneori imposibile”.

Nimic nu este imposibil, iar faptul că în octombrie 2013 la Bistriţa s-au întâlnit zeci de

tineri cu nevoi speciale din ţară pentru a se bucura de privilegiul de a fi văzuţi şi auziţi, de a lega

prietenii frumoase, dar mai ales de a-şi vedea părinţii mândri de realizările lor, sunt motive

suficiente să credem că ceea ce am dorit să realizăm pentru tinerii minunaţi cu care lucrăm a fost

nu numai o dorinţă a noastră, ci una a tuturor celor care cred în şansa acestor tineri.

Tuturor le suntem recunoscători şi le mulţumim!

9

CUM SĂ DEVENIM PĂRINȚI MAI BUNI

- un program articulat de educație parentală în România-

Prof. consilier Luciana Maria Sidor, coordonator CJAP BN

Prof. consilier Daniela Maria Hudrea, director CJRAE BN

Educaţia parentală, ca formă de intervenție

socială, urmărește să transmită părinților, prin

intermediul cursurilor la care aceștia participă,

cunoștinţe și informații cu scopul dezvoltării abilităților

și competențelor parentale care sunt eficiente pe termen

lung.

Odată cu dezvoltarea programelor de educație

parentală se introduce o nouă viziune a intervenției

sociale care pune accent pe modificarea modului de a gândi al oamenilor, pe interiorizarea unor

norme și valori pe care grupul le impune. În ultima perioadă, se înregistrează tot mai multe

probleme cu care se confrunta unii tineri (consumul de droguri, începerea vieții sexuale la o

vârstă din ce în ce mai mică, sarcini nedorite în rândul adolescentelor, prostituție etc). De cele mai

multe ori, cauzele acestora sunt căutate în mediul grupurilor de egali. Dar este ignorat faptul că

factorul determinant al formării comportamentelor viitorilor adulți este mediul familial.

Condițiile sociale, economice și culturale se modifică permanent și de aceea uneori

părinții se simt depășiţi în a comunica cu copiii lor. Deseori, ei sesizează problemele copiilor doar

când acestea sunt manifeste și soluția este de a apela la sprijin din partea specialiștilor, doar în

situații de criză.

Perioada de tranziţie pe care o traversăm cu toții a generat o ruptură între educația în

familie și cea școlară. Părintele acaparat de stress-ul zilnic ignoră rolul important pe care îl are în

educația copilului, în implicarea lui în formare. Mulți părinți văd școala ca singura instanță

responsabilă de educația copilului și delegă școlii aproape în totalitate această sarcină. Datorit

existenței acestei discrepanțe, se dezvoltă foarte mult influența grupului de egali asupra copilului,

iar efectele sunt, de multe ori, negative.

Programul de educaţie parentală Cum să devenim părinți mai buni a fost creat de fundaţia

Holt Iaşi în colaborare cu UNICEF Romania si vine în sprijinul tuturor celor implicaţi în educaţia

copilului. Scopul lui constă în modificarea percepției pe care părinţii o au asupra întâlnirilor din

mediul şcolar. Această modificare, putând deveni un sprijin real în îmbunătăţirea relaţiei dintre

părinte şi copil, părinte şi cadru didactic.

10

Educaţia părinţilor poate fi: educaţie a educaţiei copilului; dezvoltare a inteligenței

emoționale; un studiu al dezvoltării copilului; o formare de abilităţi de comunicare şi analiză a

copilului; un examen cognitiv al sarcinilor secvenţiale în creşterea, dezvoltarea şi educarea

copilului.

Acest program nu-şi propune să substituie clasicele şedinţe cu părinţii, ci propune să se

lucreze şi altfel cu părinţii, pentru dezvoltarea colaborării şcoală – familie. Fiecare dintre noi are

anumite standarde etice, anumite principii care ne ghidează în viaţă, atunci când avem de luat

diverse decizii. Principiile personale, ideile noastre despre bine şi rău se bazează atât pe valori

proprii, cât şi pe o serie de valori universale

adoptate de majoritate.

Iniţial copilul, tânărul află şi discerne între

diferitele valori cu ajutorul părinţilor, prietenilor,

profesorilor. Instituţiile din societate (familie,

media, şcoală, biserică, mediul politic etc.) au toate

anumite standarde şi se aşteaptă ca oamenii să le

urmeze. Privite împreună, aceste grupuri formează un sistem, societatea, în care fiecare individ

constituie elementul de bază. Etica individuală este componenta eticii sociale; oamenii lucrează

împreună, se ajută între ei pe baza unei etici comune care îi ghidează în traiul comun.

Comunitatea are anumite standarde, reguli care îi asigură existenţa şi care sunt internalizate, pe

parcursul procesului de socializare, de cea mai mare parte dintre membrii ei.

Cultura este un alt element generator de valori etice. Fie că este vorba de comunitatea

etnică din care provii, de cea religioasă sau de colegii de clasă, tu te identifici cu acest grup, te

leagă de ei interese, principii, valori comune. Cultura ne învaţă în variate contexte ce e bine şi ce

e rău. Pe lângă valorile etice, cultura ne învaţă şi despre frumuseţe, în toate formele ei, despre

valorile estetice din toate ramurile artei, din tradiţiile populare, din specificul fiecărui popor şi

cele interculturale. Indiferent dacă părinţii vor sau nu să transmită copilului valorile şi credinţele

lor, el va absorbi o parte din ele prin simplul fapt că trăieşte împreună cu ei. El va participa la

ritualurile şi tradiţiile familiei şi se va gândi la semnificaţia lor. Părintele nu trebuie să îi impună

opiniile sale, ci să-i prezinte credinţele într-un mod onest, clar şi care să fie pe măsura vârstei şi

gradului de maturitate al copilului. E necesar să adopte o atitudine deschisă, să încurajeze

întrebările copilului şi dorinţa lui de a se informa, în loc să încerce să forţeze asimilarea valorilor

sale de către copil. Dacă valorile părintelui sunt bine argumentate şi dacă el crede cu adevărat în

ele, copilul va adopta multe dintre ele. Dacă acţiunile părintelui sunt inconsistente, ceea ce se

întâmplă oricui, copiii sunt cei care vor clarifica lucrurile pentru ei, ori subtil prin intermediul

comportamentului ori, la copiii mai mari, direct, exprimându-şi dezacordul faţă de părinte.

11

Drumul către dezvoltarea unui sistem de valori nu este nici drept nici fără greşeli. El

cere un proces permanent de informare şi flexibilitate construită pe fundamente solide.

Cunoaşterea de sine, dorinţa de a asculta copilul şi a te schimba atunci când este nevoie şi, mai

presus de toate, o demonstraţie a respectului faţă de tradiţii vor ajuta mult relaţia dintre părinte şi

copii. Dacă alegerea valorilor şi principiilor este, în cazul fericit, democratică, în alegerea

copilului, părintele trebuie să-i ofere baza pentru aceasta, prin ideile, întrebările, răspunsurile şi

mai ales acţiunile sale.

Viitorul copilului stă ascuns în primii

trei ani de viață; ceea ce învață în această

perioadă este esențial pentru viitorul său.

Părinții trebuie să vină mereu în

întâmpinarea nevoilor de dezvoltare ale

copilului, trebuie să-i permită copilului să

ceară ceea ce are nevoie pentru ca acesta să

primească încredere în el însuși, în oameni

și în viață. Părinții au puterea să crească sau să limiteze, prin tot ceea ce fac, potențialul copilului.

Nu există o rețetă specială pentru a fi

un bun părinte. Totuşi există anumite calități

esențiale și indispensabile pentru părinte:

Un bun părinte știe să se facă dispensabil

pentru copil

Un bun părinte găsește timp pentru distracție

Un bun părinte știe cum și când să spună NU

Un bun părinte este un model pentru copil

Un bun părinte dă dovadă de o dragoste necondiționată față de copilul său

Un bun părinte acceptă copilul exact așa cum este el

Un bun părinte își iubește copilul pentru ceea ce este și nu pentru ceea ce fac.

Cele mai bune rezultate în educația copiilor le obțin părinţii care sunt optimiști în relația cu

copiii lor iar educația copiilor rămâne, indubitabil, cea mai profitabila investiție (în timp, atenție,

înțelegere, dragoste) pe care o pot face părinții pentru ei.

BIBLIOGRAFIE:

Cojocaru Ș., Cojocaru D., (2011) Educaţia parentală în România, Buzău, Alpha MDN Edwards, C., Sheridan, S., Knoche, L. (2008). Parent Engagement and School Readiness: Parent- Child

Relationship in Early Learning. Nebraska Center for Research on Children, Youth, Families and Schools

Link-uri: www.educatieparentala.ro, http://www.parinteconstient.ro/aletha-solter

12

Abilităţi dobândite de părinţi în cadrul cursului “Educaţi aşa!”

Prof. Psihopedagog: Muscari Daniela Silvia

Motto: ” Copilul nu datorează părintelui viața, ci creșterea.” - Nicolae Iorga

Faptul că din ce în ce mai mulți copii nu mai răspund adecvat cerinţelor adulţilor, prezintă

probleme de conduită şi comportament (ceea ce afectează din ce în ce mai puternic familiile

acestora), ne-a făcut să ne dorim implementarea, în cadrul Centrului Şcolar de Educaţie Incluzivă

Nr. 1 Bistriţa, a unui program de educaţie parentală „Educaţi aşa!” furnizat în România de

Fundaţia Copiii Noştri cu sprijinul UNICEF România.

Educaţia parentală urmăreşte: dezvoltarea

competenţelor practice, dezvoltarea competenţelor

reflexive. Cea mai bună modalitate de a influenţa

favorabil dezvoltarea copiilor şi comportamentele

acestora este să acţionezi asupra: convingerilor,

atitudinilor şi comportamentelor părinţilor, căci

aceştia sunt cei mai timpurii şi mai apropiaţi

educatori ai copiilor. Modul cum să fii părinte se

învaţă, se exersează şi nu este înnăscut sau moştenit.

Din anul școlar 2009 - 2010, în unitatea noastră se desfășoară anual, cursul pentru părinți

“Educați așa!”. Acest program a fost conceput pentru formatorii care vor lucra în general cu

părinţii care au copii între 3 şi 12 ani, dar si cu părinţi aflaţi în situaţii dificile.

Prin "părinţi în situaţii dificile" înţelegem părinţi care din diverse motive întâmpină

greutăţi în educarea copiilor lor. Aceste motive pot fi: lipsa timpului fizic de a se ocupa de copii,

nivel de instruire redus, venituri joase, familii numeroase, locuinţe neconfortabile, cartiere

neamenajate (puţine locuri de joacă, agresivitate în cartiere), şomaj, loc de muncă nesatisfăcător,

datorii, alte probleme sociale. Dintre obiectivele urmărite de acest program am putea enumera:

realizarea unei bune relaţii între părinte şi copil, prevenirea unor probleme grave de educaţi,

prevenirea apariţiei unor probleme în comportamentul copilului şi a spiralei negative pe care o

determină acestea (comportamentul negativ al copilului, reacţia negativă a părintelui,

comportament şi mai negativ al copilului - respingerea mai profundă a părintelui, etc.), și în

special: să-i facă pe părinţi să înţeleagă că ei pot influenţa şi conduce comportamentul propriilor

lor copii; să-i sprijine pe părinţi să-şi însuşească abilităţile de bază de care au nevoie pentru a

influenţa efectiv comportamentul copilului.

Cadrul teoretic al metodei "Educaţi aşa!" este conceput conform teoriei învăţării sociale ş i

13

se bazează pe comportamentul învăţat de copil. Copiii descoperă şi dezvoltă un întreg repertoriu

de comportamente. Comportamentul pe care de obicei copiii îl descoperă şi şi-l însuşesc jucându-

se, poate fi întărit sau slăbit de reacţia pe care o au părinţii sau ceilalţi educatori.

Reacţia poate fi diferită: recompensă sau o apreciere pozitivă dacă este vorba de un

comportament acceptabil pentru părinte; există

aprecieri non-verbale ca: a face cu ochiul, a

mângâia pe cap, a ridica degetul mare de la mână

sau a oferi ceva drept recompense remarcă de

reproş, o expresie supărată a feţei, o interdicţie

dacă este vorba despre un comportament

inadmisibil (pentru părinţi). În aceasta se includ şi

pedepsele: a-i lua jocul care îi face plăcere, a-1

izola pe copil.

Comportamentul poate fi învăţat. Aceasta înseamnă că este posibil să-ţi dezveţi copilul

de comportamentul nedorit. Acesta este un punct de plecare important pentru curs; părinţii îi pot

învăţa pe copii comportamentul dorit şi îi pot dezvăţa comportamentul nedorit. Din practică reiese

că este mult mai dificil să dezveţi copilul de un anumit comportament decât să îl înveţi unul nou.

Recompensarea unui comportament acceptabil şi dorit are un efect mult mai bun decât pedepsirea

comportamentului inadmisibil şi nedorit.

Datorită cursului „EDUCAŢI AŞA!” părinţii au declarat că și-au îmbunătăţit relaţia cu

copiii lor, precum şi atmosfera din familie. Cursul cuprinde cinci întâlniri cu părinţii. Fiecare

întâlnire durează, în medie, două ore. Atmosfera in cadrul cursului este prietenoasă, relaxată. Se

folosesc lecţii video, aplicaţii practice, teste, schimburi de opinii. Pentru fiecare întâlnire părinţii

trebuie să aplice practic, acasă, cu copiii lor ceea ce îşi însuşesc la fiecare şedinţă. De asemenea,

primesc pliante şi broşuri legate de fiecare temă în parte. Cursul este gratuit.

La fiecare întâlnire părinţii îşi însuşesc câte o abilitate, şi anume:

aprecierea şi acordarea atenţiei - unde învaţă că observând şi apreciind lucrurile bune pe care

le face copilul reprezintă cheia succesului în relaţia cu copilul;

stabilirea limitelor - în orice familie trebuie să existe reguli clare, pe măsura fiecăruia şi care

să fie respectate de toţi membri ;

de asemenea, părinţii şi copiii învaţă că NU înseamnă NU;

conceperea recompenselor - părinţii înţeleg că e nevoie de recompense şi că cele mai eficiente

nu sunt cele materiale;

izolarea şi pedepsirea - când celelalte procedee nu dau rezultate se apelează la acestea; părinţii

învaţă care sunt cele mai eficiente pedepse şi în nici un caz pedeapsa fizică şi umilirea.

14

Evaluarea - se realizează practic, sub formă de joc-exerciţiu, schimb de păreri, precum şi

prin aplicarea chestionarului final. În urma participărilor la curs și la focus-grupurile organizate

după 6 luni de la finalizarea cursurilor, participanții evidențiază valoarea incontestabilă a

programului sub aspectul tehnicilor de disciplinare eficientă care sunt învăţate, care generează

efecte şi în planul comportamentului şcolar al copiilor.

Concluzia pe care o putem desprinde aici este că, programul „Educaţi Aşa!” conduce la

dezvoltarea unor abilităţi parentale eficiente ceea ce conduce la experienţe parentale pozitive mai

ales sub aspectul rezultatelor obţinute cu copii (modificarea comportamentului acestora) şi

implicit la creşterea sentimentului de autoeficacitate şi satisfacţie parentală.

Rolul familiei în educarea copilului cu cerințe educative speciale

Asistent social - Pop Iulia

La orice copil, în mod particular la copiii cu

CES, gradul de interes și de colaborarea părinților cu

școala este cel mai adesea direct proporțional cu

rezultatele școlare obținute de copii. Școala a devenit

insuficientă pentru formarea copiilor.

Oricât de eficiente ar fi metodele și procedeele

folosite de școală, oricât de puternică ar fi acțiunea

formativă a acesteia, fără concursul nemijlocit și

permanent al familiei, educația copilului nu este

completă.

Se spune că ”meseria de om” copilul o învață în familie, deoarece de atitudinea pe care o

adoptă față de membrii familiei depinde mai târziu relațiile cu restul oamenilor. Familia este

instituția primordială unde copilul dobândește cea dintâi școală a vieții. Familia este factorul care

modelează personalitatea copilului din primele faze ale vieții, pregătind adaptarea acestuia la

mediul social.

Din experiența anilor trecuți, ca asistent social la Centrul Școlar de Educație Incluzivă Nr.

1 Bistrița, pot afirma că numeroase cazuri de inadaptare socială, de abandon școlar înregistrate în

rândul copiilor cu CES s-au datorat părinților care nu au știut să-și îndeplinească rolul de părinte.

În decursul anilor am constatat că următoarele carențe educative ale familiilor acestor

copii au favorizat inadaptarea și abandonul: lipsa de înțelegere față de acești copii, lipsa

afectivității; nepăsarea, lipsa totală de interes a părinților pentru educația copilului; lipsa

15

Orice am face ”noi”, echipa pluridisciplinară (formată din profesor psihopedagog,

psiholog, logoped, kinetoterapeut, asistent social, medic, asistent medical), pentru educarea

copiilor, fără sprijinul părinților, această educație va avea unele lipsuri. Deci este evident faptul că

numai printr-o strânsă colaborare, fluentă și susținută, între școală și familie, cele două medii pot

face eficient procesul de educare a copilului. Copilul are nevoie să fie ajutat, apărat, călăuzit, are

nevoie să se simtă important pentru cei care îi iubește. Copilul are nevoie să fie ajutat, apărat,

călăuzit, are nevoie să se simtă important pentru cei care îi iubește.

Rolul asistentului social este de a identifica elevii cu risc de inadaptare socială / insucces

școlar și de a consilia elevii si familiile acestora, oferindu-le părinților informații despre

facilitățile și oportunitățile existente în școală pentru realizarea trebuințelor specifice ale

copilului.

Am recitit zilele acestea un poem scris în anul 1954 de Dorothy Law Nolte - conferențiar

în domeniul educației copiilor în familie, care transmite un mesaj simplu și clar: copiii învață

neîncetat de la părinții lor.

Copiii învață ceea ce trăiesc ...

Dacă trăiesc în critică și cicăleală, copiii învață să condamne;

Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învață să fie agresivi;

Dacă trăiesc în teamă, copiii învață să fie anxioși;

Dacă trăiesc înconjurați de milă, copiii învață autocompătimirea;

Dacă trăiesc în gelozie, copiii învață să simtă invidia;

Dacă trăiesc în rușine, copiii învață să se simtă vinovați;

Dacă trăiesc în încurajare, copiii învață să fie încrezători;

Dacă trăiesc în toleranță, copiii învață răbdarea;

Dacă trăiesc în laudă, copiii învață prețuirea

Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să iubească;

Dacă trăiesc în aprobare, copiii învață să se placă pe sine;

Dacă trăiesc înconjurați de recunoaștere, copiii învață că este bine să ai un țel;

Dacă trăiesc împărțind cu ceilalți, copiii învață să fie generoși;

Dacă trăiesc în onestitate, copiii învață respectul pentru adevăr;

Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învață respectul;

Dacă trăiesc în siguranță, copiii învață să aibă încredere în ei și în ceilalți;

Dacă trăiesc în prietenie, copiii învață că e plăcut să trăiești pe lume.

16

Zooterapia—metodă terapeutică complementară în vindecarea copiilor cu

dizabilităţi, utilizată la CSEI NR. 1 Bistriţa

Profesor Macarie Daniela

Cum reuşesc trei căţei să intre în lumea copiilor cu probleme?

Terapia Asistată de Animale a fost introdusă că metodă alternativă de terapie în SUA în

anii 60, iar în România, în 2004. Primul proiect de terapie asistată de câini, „Câini pentru

oameni”, aparţine uneia dintre cele mai cunoscute organizaţii româneşti de protecţia animalelor,

Vier Pfoten (de fapt, una dintre reprezentantele, la nivel internaţional, ale organizaţiei austriece

apărută în 1988). Vier Pfoten are totodată şi alte proiecte de TAA sau AAA, în care foşti câini

fără stăpân, special antrenaţi, lucrează cu copii cu sindrom Down sau vârstnici. TAA şi AAA se

adresează tuturor categoriilor de vârstă şi au diverse domenii de aplicabilitate, vizând latura

fizică, psiho-socială, emoţională, cognitiv-comportamentală şi de limbaj. Se adresează copiilor cu

tulburări de dezvoltare din spectrul autist sau cu

ADHD, persoanelor cu tulburări depresive sau

anxioase, cu tulburări emoţionale, care au nevoie de

recuperare fizică etc.

Zooterapia este o terapie specială care se bazează

pe emanaţia fiecărei fiinţe care participă în această

relaţie şi aici câinele are rolul fantastic de a pune în

contact copilul cu propriile emoţii. Dintre beneficiile

terapeutice ale acestei terapii asistată de animale

amintesc:

*recuperarea copiilor cu deficiențe de vorbire;

*ajutor în tratarea autismului datorită influenței pozitive

din punct de vedere a colaborării;

*tratarea și ameliorarea sindromului Down;

*tratarea paraliziei cerebrale infantile;

*dezvoltarea capacităţilor motorii;

*extinderea vocabularului copiilor cu probleme speciale;

*reeducarea psihomotorie a copiilor prin învățarea unui

mod de comunicare și a relației de încredere cu câinele;

*excelent mijlocitor pentru copiii care au mari probleme de comunicare.

17

Rolul câinelui (animalul dresat special pentru zooterapie) este extrem de important pentru

copiii cu tulburări din spectrul autist și a persoanelor cu dizabilități, oferind un substitut

comportamental, devenind agent intermediar de susținere psihică și afectivă, beneficiile apărând

în dezvoltarea social-emoțională a copilului, în dezvoltarea empatiei și a suportului emoțional,

dezvoltarea abilităților de comunicare pentru o cât mai bună integrare a copiilor cu nevoi speciale

în societate.

Ideea acestui proiect mi-a venit uitându-mă la

copilul prietenilor noştri de un an şi jumătate, care se

juca cu Fly. M-a emoţionat acel moment şi mi-am zis

că asta vreau pentru copiii noştri care sunt cu adevărat

speciali, pentru că aceşti copii au lumea lor unde nu

există decât iubire şi feeling. Partea cognitivă este

afectată şi atunci vorbim doar pe emoţii.

Am numit proiectul ,,De la suflet, la suflet”,

pentru că avem de-a face cu materia primă fiinţe, iar

vibraţia dintre animal şi copil este specială, este o

VIBRAȚIE A SUFLETELOR.

Proiectul „De la suflet, la suflet” a avut un

început încununat de succes, desfășurându-se pe tot

parcursul anului școlar 2013-2014, cu frecvența

întâlnirilor o dată pe lună. Colaboratori în cadrul

proiectului au fost: Psih. Clinician Daniel Dragne,

Școala de Dresaj CIPRIAN NECHITA, Dresori: Ciprian Nechita și Claudia Pantiș, Câini: DEX,

FLY, DEMON și „invitații” lor.

Pe parcursul fiecărei întâlniri cu îndrăgitele animăluțe am avut parte de momente magice

și unice de comunicare între câine și copil, de iubire nealterată, iar FLY, DEX și DEMON au

făcut ca toate chipurile copiilor de la C.S.E.I.

nr.1 să strălucească de bucurie și iubire. Fiecare

copil a avut posibilitatea să interacționeze direct

cu câinii.

Cu ocazia sărbătorilor și a vacanței de iarnă,

câinii au adus elevilor daruri și un spectacol de

dresaj unde copiii au avut ocazia să-i mângâie, să

le dea comenzi scurte (îndrumați de dresori).

Atmosferă emoționantă...:)

18

Televiziunile: TVR, ProTv, Antena1, As Tv, Look Tv împreună cu publicațiile:

Mesagerul, Răsunetul, Observator BN, City News, Ager press, Bistrița Online, Timp Online,

Adevărul, ne-au făcut cunoscute acțiunile din cadrul acestui proiect (flash-uri cu apariții din

ziare). Am început să vedem realul progres al copiilor în interacțiunea cu animalele.

Comunicarea sufletelor a fost la ea acasă, într-o atmosferă relaxată, veselă, transformând o

zi obișnuită într-o zi specială, plină de emoție, căldură, tandrețe, iubire necondiționată. Nu doar

câinii au fost eroii acestei minunate lumi a zooterapiei, ci și iepurașii au adus bucuria și fericirea

pe chipul copilașilor, iar pe noi, adulții ne-au transportat în universul inocenței.

Câinele este cel mai bun pedagog al copilului! Copilul care trăieşte cu un câine, învaţă

repede că prietenul său patruped este o fiinţă cu care nu se poate comporta drastic şi nedrept, nu-l

poate arunca într-un colţ ca pe o jucărie.

Convieţuirea cu animalul, înseamnă o ocupaţie

zilnică şi responsabilitate care îl învaţă pe copil să

renunţe la obiceiurile şi capriciile lui, dând

prioritate necesitaţilor prietenului său. Dragostea,

prietenia, înţelegerea, răbdarea şi stăpânirea de sine

au dimensiuni uriaşe, pornind dintr-un suflet de

copil. De când lumea, între copii şi câini a existat o

relaţie specială, privilegiată. Cuvintele mor în faţa

gesturilor. Sufletele lor comunică într-o magie

unică.

Animalul de companie (câinele) din preajma copiilor cu dizabilități are rolul de sursa de

siguranță, substitut comportamental, agent intermediar, susținere psihică sau afectivă. Ne dorim

ca, odată cu implementarea acestui proiect de zooterapie, să deschidem perspectiva spre un

program de intervenții terapeutice, în sprijinul copiilor cu dizabilități, dând posibilitatea părinților

de a opta pentru acest tip de terapie. Zooterapia

nu se încadrează în terapiile cunoscute (terapia

comportamentală, cognitivă sau psihanaliza).

Deși are aspecte comune cu cele menţionate, nu

poate fi redusă la niciuna dintre ele. Activitățile

prevăzute de zooterapie sunt planificate în

funcție de problemele pe care le are persoana

(copilul) și ele se derulează într-o anumită

perioadă de timp și poate fi realizată în grup sau

individual, sub atenta urmărire a unui psiholog.

19

Fii profesionist!

Abordarea educațional terapeutică a copiilor cu TSA

la Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă Nr. 1 Bistriţa

Profesor psihopedagog: Archiudean Simona Viorica

,,Semeni fapte bune şi culegi deprinderi,

semeni deprinderi şi culegi un caracter,

semeni caracter şi culegi un destin”

(Proverb chinezesc)

,,Autismul-una dintre enigmele care de ceva timp au devenit fie marea provocare, fie

marea necunoscută, dar, în acelaşi timp, şi marea problemă a numeroşi părinţi, educatori sau

chiar a unor specialişti în domeniul serviciilor psihopedagogice şi sociale adresate elevilor cu

cerinţe speciale. Experienţa practică a identificat o categorie aparte de copii care prezintă

dificultăţi de comunicare şi relaţionare cu cei din jur, instabilitate emoţională, asociate sau nu cu

deficienţe de intelect, comportament stereotip şi repetitiv, având relevanţă în desfăşurarea

normală a activităţilor educative şi de socializare a acestor copii, mai ales în primii ani de viaţă.”

- Gherguţ

TIPUL ACTIVITĂȚII: DEZBATERE

PARTENERI: CCD BN, CSEI Nr.2 Bistrița

COORDONATORI:

DIRECTOR Prof. VASS IMOLA DORIS

DIRECTOR ADJ. Prof. MOLDOVAN MARIANA GEORGETA

CONSILIER EDUCATIV Prof. MUSCARI DANIELA SILVIA

ORGANIZATOR: Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă nr.1 Bistriţa

DATA: 10.04.2014

RESPONSABILI:

Prof. psihopedagog ARCHIUDEAN SIMONA VIORICA CSEI Nr.1

Prof. psihopedagog TODOR RODICA CSEI Nr.1

PARTICIPANȚI:

Prof. psihopedagogie specială Roman Mirela CSEI Nr.2, Prof. psihodiagnoză Oprea Livia CSEI

Nr.1, Prof. psihopedagog Granciu Gabriela CSEI Nr.1, Prof. psihopedagog Pasztor Nicoleta

CSEI Nr.1, Prof. înv. preșc. special Mălai Claudia CSEI Nr.1, Prof. psihopedagogie specială Guia

Emilia CSEI Nr.1, Prof. religie Graur Voichița CSEI Nr.1

SCOP: Optimizarea calității actului educativ prin cunoașterea, promovarea și generalizarea unor

modele de bună practică.

20

OBIECTIVE:

Implicarea cadrelor didactice din instituții diferite în activități de dezvoltare profesională

Stimularea schimburilor de experiență prin împărtășirea de soluții la situații problematice

Identificarea bunelor practici în abordările pedagogice și terapeutice contemporane

GRUP ȚINTĂ: cadre didactice din învățământul special

EVALUARE: chestionar de evaluare

La activitatea ,,Promovarea exemplelor de bună practică în abordarea educațional-

terapeutică a copiilor cu TSA” desfășurată în 10.04.2014 la CSEI nr.1 au participat cadre

didactice de la CSEI Nr.1 Bistrița și CSEI

Nr.2 Bistrița care lucrează cu copii cu

Tulburări de spectru autist. Au fost

prezentate materialele ,,Tulburările de

spectru autist în abordările științifice și

educaționale contemporane” (Archiudean

Simona, Todor Rodica, Roman Mirela)

și ,,Modele de structurare a mediului

educaţional al copiilor cu TSA” (Oprea

Livia).

Pe parcursul derulării materialelor participanții au intervenit cu exemple din activitatea

lor educațională, cu completări, activitatea a avut beneficiul mărturiei unui părinte și a dat

posibilitatea exprimării unor puncte de vedere argumentate științific.

La finalul activității participanții au completat un chestionar care a relevat experiența

acumulată și beneficiile pe care le-au avut în plan personal și profesional în urma experienței de a

lucra cu elevi cu TSA, exprimându-și totodată interesul pentru acest tip de activități.

A încerca să sintetizezi specificul tulburărilor de spectru autist este o mare provocare.

Presupune a găsi esența a sute de studii și cercetări care au încercat să deslușească această

enigmă comportamentală, acest pattern de comportamente care presupun interacțiuni sociale

reduse, joc stereotip, echolalie, lipsa atenției împărtășite, lipsa teoriei minții și multe alte

ciudățenii și bizarerii care descriu un traseu atipic de dezvoltare.

Constatându-se traseul atipic de dezvoltare în autism, au fost emise mai multe teorii.

Teoria coerenţei centrale a lui Baron şi Cohen (1997)(citaţi de Bruin, 2004) care face referire la

incapacitatea de a înţelege întregul şi de a-i oferi semnificaţie, deficit la nivelul funcţiilor

executive , a capacităţii de organizare şi planificare a sarcinilor într-un mod flexibil

(Ozonoff,1995) )(citat de Bruin, 2004) precum şi lipsa teoriei minţii, lipsa capacităţii de a înţelege

perspectiva altuia (Frith,1996) ) (citat de Bruin, 2004).

21

Programele de învăţare concepute pentru aceşti copii îşi propun diminuarea efectelor

produse de aceste deficite şi dezvoltarea independenţei acestora. Cele mai cunoscute sunt

programele intensive de terapie comportamentală cu o durată zilnică de 5-8 ore, conţinutul

curriculumului incluzând abilităţile de funcţionare necesare unei persoane.

A da posibilitatea celor care lucrează cu acești copiii să împărtășească din experiența lor

considerăm că este un argument suficient de puternic pentru a justifica o dezbatere pe această

temă și experiența lor suficient de valoroasă pentru a putea fi valorificată în practică.

Bibliografie

Bruin, C. (2008) Dă-mi o mână de ajutor, Iaşi: Editura Fides Leaf, R., McEachim, J. (2010) Ghid de terapie ABA, Bucureşti: Editura Frontiera

Yu, C., Smith, L., B. (2013) Joint Attention without Gaze Following: Human Infantsand

Their Parents Coordinate Visual Attentionton Objects thrughEye-Hand Coordination,PLOS-ONE,

www. plosone. Org, 8, e79659

Morales, M., Mundy, P. Delgado, E.F.C.,Zale, M.,Neal, R., Schwartz, K., H. (2000) Gaze

Following, temperament, and language development in 6-month-olds: A replication and extension, Infant Behav-

ior&Development 23:231-236

Mundy, P., Newell, L., (2007) Attention, Joint Attention, and, Social Cognition, Curent direction in psichological

science, 16, 5

Universul minunat al copilăriei descoperit prin mimă şi pantomimă

Educatoare –educator - Muntean Virginia

Educatoare –educator - Sereţan Ionela Adriana

Educatoare –educator - Ungur Nadia Maria

Învăţător –educator - Bugnari Geta Tania

“Unora le place numai ce înţeleg, alţii pot înţelege numai ce le place.” - Lucian Blaga

În cadrul cercului „Mimă – pantomimă” am dorit

învăţarea unor cântece, poezii şi jocuri folosind exerciţiul

euritmic. Pentru multe persoane cu nevoi speciale

limbajul este dificil, iar situaţiile în care trebuie folosit

poate reprezenta o ameninţare. Ştiind că limbajul

primordial al omenirii este pantomima, am optat pentru

un cerc în care elevii să poată exersa diferite tipuri de

comunicare non-verbală (mimică, gestică şi pantomimă) şi verbală.

Cuvintele pot fi înlocuite prin exerciţiul euritmic şi acest lucru poate constitui o experienţă

mai accesibilă şi mai satisfăcătoare pentru copii. Demonstraţiile frecvente trebuie însoţite de

stimulare emoţională pozitivă, iar jocul, având ca scop organizarea învăţării ludice, trebuie

adaptat la aptitudinile şi preferinţele copilului (metoda trebuie adaptată la copil şi nu copilul la

22

Se facilitează astfel, autocunoaşterea, exprimarea Eu-lui, comunicarea şi dezvoltarea

personală, dezvoltarea potenţialului sub toate

aspectele: fizic, intelectual şi social, îmbunătăţirea

coordonării, încrederii, independenţei şi cooperării

prin activităţi în grup, se lucrează pe abilităţi şi

aptitudini existente ceea ce duce la dezvoltarea

încrederii în sine, se dinamizează procesele

inconştiente şi le fac comprehensibile, suscitând şi

provocând verbalizarea.

Obiectivele generale urmărite au fost:

consolidarea deprinderilor de autocontrol comportamental;

consolidarea echilibrului şi al gradului de maturitate în relaţiile cu ceilalţi elevi participanţi la

cerc;

dezvoltarea unor procese psihice antrenate în învăţare: memorie, gândire, spirit de observaţie,

limbaj;

stimularea dezvoltării socio-emoţionale şi încurajarea interacţiunii;

educarea sensibilităţii şi echilibrului afectiv.

În afara obiectivelor generale, am stabilit şi o serie de obiective specifice:

stimularea deprinderii de a interpreta prin mimică rolurile personajelor primite, redând

sentimente, stări sufleteşti şi atitudini potrivite;

consolidarea unor atitudini pozitive faţă de colegii care fac parte din cercul de mimă şi

pantomimă.

stimularea şi dezvoltarea funcţiilor senzorio-motorii expresiei corporale si estetice;

stimularea manifestării preferinţelor faţă de unele jocuri şi faţă de partenerii de joc;

consolidarea deprinderilor de relaţionare prin jocuri în perechi/grup;

consolidarea deprinderilor de autocontrol comportamental.

Finalităţile aşteptate au fost:

descoperirea prin joc a unor experienţe noi ;

utilizarea diferitelor forme de comunicare în stabilirea relaţiilor cu cei din jur;

dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi elevi, cu alte cadre didactice în medii diferite

pentru a dobândi cunoştinţe, deprinderi, atitudini şi conduite noi;

însuşirea unor mişcări noi de expresie corporală.

Învăţarea prin mimă - pantomimă poate deveni o activitate mult mai atractivă şi accesibilă

pentru copiii de nivel preşcolar, cu atât mai mult, cu cât copiii pe care noi îi îndrumăm sunt cu

nevoi speciale.

23

Metodele activ- participative, o provocare în învățământul special

Profesor psihopedagog: Pasztor Nicoleta

Un copil este că o sămânță de floare, cât de frumos va crește, cât de frumos va rodi,

depinde de grădinarul care o va îngriji...

Metodele activ- participative sunt proceduri care pornesc de la ideea că învăţarea este o

activitate personală, care nu poate fi înlocuită cu nimic, iar cel care învaţă este considerat

managerul propriei învăţări, al întregului proces de învăţare. Sunt considerate activ- participative

acele metode care mobilizează energiile elevului, care îl ajută să îşi concentreze atenţia, care îi

stârnesc curiozitatea.

În ultima perioadă se insistă foarte mult la toate cursurile de formare continuă- în care se

urmăresc aspecte legate de curriculum- faptul că utilizarea metodelor activ-participative la clasă

duce la creșterea eficienței învățării. Mi-am pus astfel întrebarea dacă aceste metode se pot folosi

și cu elevul cu cerințe educaționale speciale în condițiile în care cadrul didactic trebuie să

adapteze conținutul învățării la posibilitățile reale de achiziție specifice fiecărui caz în parte și să

practice învățarea diferențiată, individualizată. După ce am preluat o parte dintre aceste metode,

am constatat că multe dintre acestea pot fi utilizate cu elevii cu care lucrez, desigur într-o manieră

adaptată particularităților acestora. Câteva dintre metodele prin care am încercat să-mi activizez

elevii și totodată să stimulez comunicarea orală a acestora sunt: explozia stelară și metoda R. A. I.

(denumirea provine de la iniţialele cuvintelor Răspunde – Aruncă –Întreabă).

Metoda “Explozia stelară” o folosesc în special la orele citire-scriere-comincare în

următoarele variante:

Varianta I.

1. Se prezintă o planșă cu o stea care are scrise

în colțuri întrebările: Cine? Ce? Unde? Când?

De ce?. Se anunță sarcina: “Formulăm cât mai

multe întrebări legate de conținutul lecției cu

fiecare dintre cuvintele date!”.

2. Individual, fiecare elev formulează câte o

întrebare cu cuvântul “Cine?”, pe care o spune

colegilor, până se epuizează toate posibilitățile, după care se trece la cuvântul următor.

3. Pentru fiecare întrebare se adaugă câte o steluță lângă steaua mare. Acest lucru aduce un plus

de motivație, elevii dorind să caute cât mai multe întrebări pentru a obține o “explozie” de steluțe

cât mai mare.

24

Varianta II

Unul dintre elevi va veni în fața clasei și se va așeza pe un scaun. Poate opta pentru un

anumit număr de întrebări la care să răspundă (1-3). Ceilalți elevi îi vor adresa întrebări legate de

tema stabilită, folosindu-se de cuvintele scrise pe steluță. În situația în care elevul nu știe

răspunsul la o întrebare poate solicita ajutorul unui prieten sau a celorlați colegi. Pe rând, elevii

pot lua locul “intervievatului”.

Metoda R. A. I urmărește stimularea şi dezvoltarea capacităţii de comunicare orală a

elevilor (prin întrebări şi răspunsuri) şi se desfăşoară

astfel: la sfârşitul unei lecţii a unei secvenţe de lecţie,

se investighează rezultatele obţinute în urma predării-

învăţării, printr-un joc de aruncare a unei mingi de la

un elev la altul. Cel care aruncă mingea trebuie să

pună o întrebare din lecţia predată celui care o prinde.

Cel care prinde mingea răspunde la întrebare şi

apoi aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă

întrebare. Această metodă am folosit-o la disciplinele

citire-scriere-comunicare, formarea abilitățăților de

comunicare și la opționalul „În lumea poveștilor”, în

etapele de reactualizare sau de consolidare a

cunoștințelor.

În urma utilizării metodei am constatat că este o modalitate de a realiza un feed-back

rapid, într-un mod plăcut. Antrenaţi în acest joc cu mingea, chiar şi cei mai timizi elevi se simt

încurajaţi, comunică cu uşurinţă şi participă cu plăcere.

Această metodă se pretează mai mult elevilor cu deficiențe ușoare sau moderate, pentru

cei cu deficiențe severe fiind nevoie de sprijin permanent, însă am considerat o reușită chiar

faptul că participau alături de ceilalți și repetau întrebările/ răspunsurile colegilor sau reușeau să

arunce/să prindă mingea. Având o clasă eterogenă, am încercat să identific cât mai multe soluții

pentru a sprijini elevii cu dizabilități grave, dar și de a-i responsabiliza pe ceilalți, una dintre

acestea fiind și alegerea „colegului de sprijin”. In timpul derulării acestei metode, rolul „colegului

de sprijin” era de a-și ajuta perechea să formuleze întrebări și răspunsuri.

În concluzie, este necesar ca și în activitatea cu elevul cu cerințe educaționale speciale să

dăm dovadă de creativitate și flexibilitate pentru a evita rutina, în acest context am adaptat

metodele interactive la specificul învățământului special accentuând beneficiile fiecărei metode

pentru dezvoltarea maximă a potențialului fiecărui elev.

25

Importanţa educaţiei psihomotrice

în recuperarea elevului deficient mintal

Profesor psihopedagog - Bumbu Maria Corina

Psihomotricitatea poate fi definită ca ,,expresia

maturizării şi integrării funcţiilor motrice şi psihice la

nivelul pretins de integrarea funcţională bună a individului

în ambianţă"(M.Epuran). Aceasta este o funcţie complexă

ce determină reglarea comportamentului uman, include

participarea diferitelor procese şi funcţii psihice care asigură

atât recepţia informaţiilor cât şi execuţia adecvată a actelor

de răspuns. Prin componentele sale de bază, psihomotricitatea face posibilă adaptarea pragmatică

(învăţarea tehnicilor profesionale, manuale, intelectuale), adaptarea socială(modalităţi de

comunicare interpersonală).

Pentru copilul deficient mintal, dar şi pentru ceilalţi educaţia psihomotrică reprezintă o

educaţie de bază în şcoală, deoarece condiţionează întregul proces de învăţare. Acesta nu poate

fie eficient dacă copilul nu are conştiinţa corpului său, nu cunoaşte lateralitatea, nu se poate situa

în spaţiu, nu are dobândită o stabilitate şi o coordonare a gesturilor sale.

Chiar din primele ore de activităţi cognitive putem observa deseori o lipsă accentuată în

dezvoltarea conduitei perceptiv-motrice spaţiale. Deficitele care sunt prezente aparţin atât

planului perceptiv cât şi celui motor, funcţia perceptiv-motrică fiind sever afectată.

Dacă în planul perceptiv apar deficite de orientare-organizare-structurare spaţială cu

repercursiuni în actul lexic, grafic şi de calcul, pe plan motor apar deficite de coordonare sau de

disociere a gesturilor, lentoare în organizarea acţiunilor.

Toate acestea sunt semne ale unei indisponibilităţi

motrice care sunt implicate în procesul de învăţare a

scrisului: litere deformate, trăsături tremurătoare,

depăşirea spaţiului grafic, neglijenţă faţă de suportul

material (rupe sau murdăreşte hârtia).

În acest sens, am derulat două programe de

intervenţie personalizată cu două eleve cu scopul de a

îmbunătăţi aspecte legate de conduita perceptiv-motrică spaţială, ca bază pentru învăţare şi

structură comună tuturor activităţilor de cunoaştere.

26

Programul conţine o gamă de jocuri şi exerciţii legate atât de consolidarea unor noţiuni

spaţiale cât şi de orientarea, organizarea şi structurarea spaţială. Toate aceste structuri trebuie

privite ca şi capacităţi care se învaţă, se dobândesc experienţial, prin exerciţii şi nu ca dat

înnăscut. După aproape un semestru de derulare pot spune că apar îmbunătăţiri ale funcţiei

perceptiv-motrice, evidenţiate în activitatea de scris-citit, învăţarea numeraţiei, activităţi practice.

Având această experienţă pot spune că este foarte important la copilul deficient mintal din

primele clase ale învăţământului primar să ne concentrăm eforturile pentru educare

psihomotricităţii, ca mijloc eficient de ameliorarea comportamentului şi a activităţii de învăţare,

ca şi condiţie esenţială pentru adaptarea şcolară.

Dezvoltarea competențelor socio – emoționale

prin intermediul jocului şi programelor de intervenție pedagogică

Profesor psihopedgog: Jancsika Luciana Cornelia

,,Orice plantăm în subconștientul nostru şi hrănim prin repetiție şi emoții va deveni

într-o zi realitate” - Earl Nightingale

Dezvoltarea socio- emoțională a copilului are un rol esențial în dezvoltarea personalității

acestuia precum și în integrarea lui socială.

Competențele socio – emoționale dobândite de către

copii reprezintă abilități de viață foarte importante.

Dacă aceste abilități ar lipsi, copiii nu ar putea să se

dezvolte armonios și ca urmare, adaptarea lor la

maturitate ar fi dificilă.

O importanță majoră în dezvoltarea socio –

emoțională a copiilor o reprezintă educarea

încrederii în sine prin care copilul poate pur și simplu să fie învățat să „zboare” adică să aibă

curajul să exploreze pentru a cunoaște lucruri noi, curajul să învețe din greșeli, curajul de a se

ridica deasupra pentru a progresa. Pentru copilul de vârstă preșcolară și școlară mică, jocul este

forma de bază prin intermediul căruia se organizează și se desfășoară procesul de dezvoltare a

competențelor emoționale și sociale.

Prin joc copilul învață reguli de comportare, își satisface nevoia de activitate, se transpune

în situații diferite într-un mod plăcut. Jocul este mijlocul prin care copii își formează anumite

deprinderi fizice, cognitive, sociale și emoționale. În timpul jocului copilul experimentează

anumite acțiuni, care ulterior vor fi combinate cu alte deprinderi mai complexe.

27

Jocul introduce copilul în grupuri sociale, îl învață să ia contact cu ceilalți, să țină cont de

punctul de vedere al altora, să iasă din egocentrism. Punând

accent pe caracterul formativ al copilului, emoțiile trebuie

învățate, înțelese și în cele din urmă controlate.

O bună dezvoltare emoțională trebuie să înceapă de la

o vârstă mică. Primii pași se referă la vocabularul emoțiilor,

precum și la capacitatea copilului de a-și recunoaște propriile

emoții și pe ale celor din jur prin diverse jocuri.

Cu timpul copilul de vârstă școlară mică va învăța

cum să-și exprime emoțiile într-un mod adecvat şi ce trebuie

să facă atunci când are anumite trăiri negative. Există o

varietate bogată de jocuri care îl ajută pe copil să-şi dezvolte

inteligenţa emoțională.

În cadrul orelor de dirigenție desfășurate la clasa a III –a A, am derulat un program de

intervenție pedagogică pentru dezvoltarea competenţelor socio-emoționale, care s-a desfășurat pe

parcursul unui semestru, conținând 17 activități.

Programul a avut drept scop recunoașterea şi exprimarea emoțiilor, autoreglarea

emoțională, educația socială, inițierea conversației şi integrarea în jocul celorlalți copii, ascultarea

activă şi stabilirea contactului vizual, împărțirea jucăriilor cu colegii, oferirea şi acceptarea

complimentelor, rezolvarea problemelor sociale.

Activitățile din cadrul programului s-au desfășurat în mare parte prin intermediul jocului

dovedindu-se a fi plăcute şi eficiente. Rezultatele studiului experimental arată o ameliorare a

tabloului clinic a unei tulburări, ceea ce înseamnă un progres şi pune în evidenţă valoarea

intervenției. Dincolo de toate datele statistice pe care le obținem, orice dezvoltare a competenţelor

socio-emoționale a copiilor oricât de mică, este esențială, ceea ce justifică dorința ca astfel de

programe să se desfășoare frecvent şi chiar să facă parte din curricula obligatorie în învățământul

special.

Latura socio-emoțională a personalității este

din multe puncte de vedere motorul evoluției

sinelui, iar educarea armonioasă a acestei laturi

cade în responsabilitatea cadrului didactic,

părintelui şi a tuturor persoanelor implicate în

educația copilului, iar aceasta muncă, ce necesita

răbdare, perseverenţa şi aplicare aduce în timp

rezultate inestimabile.

28

Ergoterapia recreativă - în educarea şi reeducarea manualităţii,

elemente practice la C.S.E.I. Nr. 1 Bistriţa

Profesor kinetoterapeut -Râpan Mariana Delia

Ergoterapia este o formă de tratament kinetic, care folosește pentru reeducare, muncă,

diverse activități practice sau recreative. Ergoterapia urmărește un scop precis, ceea ce nu poate fi

confundat nici cu o activitate oarecare, nici cu profesionalizarea sau reprofilarea profesională a

unui deficient.

Ergoterapia recreativă este în special aplicată copiilor. La ei se folosesc jucării, jocuri,

activități de lucru la scară redusă – traforaj, cusut, montaj electronic, montări de construcții sau

mecanică. Jucăriile și uneltele de lucru trebuie să corespundă nu numai posibilităților micului

pacient, dar să aibă și un caracter educativ, psihic și motor și să fie corectoare în același timp.

Modelajul în plastilină este un bun mijloc de creștere a forței și dexterității degetelor.

Sporturile de echipă sau de întrecere pot fi folosite

cu o mare utilitate; stimulentul obligă la o mare concentrare

și efort. În acest cadru se pot impune reguli care să țintească

direct la reeducarea și recuperarea unei anumite deficiențe.

Învățarea unui instrument muzical poate fi de aceeași

utilitate. Pianul, de exemplu, obligă la o gimnastică activă,

extensorii coloanei vertebrale, solicită musculatura

degetelor. Pictura, pe lângă marile sale calități educative și a

caracterului său relaxant, este un element foarte bun pentru

gimnastica abductorilor umărului.

Ergoterapia presupune cunoaşterea anumitor metode

de kinetoterapie a mâinii, dezvoltarea neuropsihomotorie normală a copilului precum și achiziția

abilităților de joc și de autoservire. Cu jocurile funcționale și cu ajutorul kinetoterapeutului

priceput,copilul își cunoaște posibilitățile care se lărgesc pe măsura exersării terapeutice. Ambele

posibilități terapeutice se completează cu alte modalități, toate bazate pe cunoștinţe de

neurofiziologie și psihomotricitate precum și o bună apreciere psihoemoțională a copilului cu

dizabilități.

De la caz la caz, în funcție de o serie de factori, printre care în primul rând starea concretă a

deficitului funcțional al mâinii și gradul de cooperare al copilului, se utilizează diferite exerciții

metodologice bazându-se pe câteva principii:

29

de la simplu la complex, de la gesturi simple la gestica elaborată sau de la priza simplă la

priza combinată;

corectitudinea în posturarea atât a corpului cât și a membrului superior și respective a mâinii,

pentru obținerea unei poziții comode, neobositoare și pentru efectuarea unei prize corecte;

principiul progresivității;

respectarea unui orar care să-i permită copilului odihnă și eventual activități recreative

respectarea unor norme și principii de protecție în exploatarea aparaturii din dotare etc

Orientarea atenției spre recuperarea mobilității active a

mâinii ar fi incomplete dacă s-ar pierde din vedere faptul că toate

mișcările trebuie să aibă o finalizare funcțională. În acest scop,

mâna trebuie să dobândească, selectiv, acele abilități care să-i

permită omului să poată acționa cu uşurință, precizie și rapiditate

asupra obiectelor cu care vine în contact. În acest context,

kinetoterapeutul trebuie ca în planul de tratament, pe lângă

exercițiile analitice, să cuprindă și elemente ale terapiei

ocupaționale.

Educarea și reeducarea manualității este orientată spre îndeplinirea următoarelor scopuri:

menținerea restantului funcțional, caz în care acțiunea este îndreptată spre păstrarea funcției

existente, ceea ce impune ca în planul terapeutic să se includă exerciții analitice specifice

îndeplinirii acestui scop; redobândirea deprinderilor motrice pierdute parțial sau total – în acest

sens, se are în vedere recuperarea activităților zilnice(A.D.L.=activities of daily living), cum ar fi:

folosirea accesoriilor pentru igiena personală și servire a mesei, echiparea și dezechiparea etc.;

redobândirea deprinderilor motrice legate de gestualitatea profesională; în caz contrar, formarea

unor abilități specifice pentru o altă profesiune; dobândirea posibilităților de compensare a unor

gesturi ce nu pot fi recuperate prin mișcări de substituție, adică a mișcărilor ,,trucate”.

Recuperarea abilităților manuale trebuie să răspundă, unei cerințe de bază a

kinetoterapiei, care se refera la capacitatea de autoservire, aceasta fiind una dintre condițiile ce

elimină dependența socială. Niciodată nu trebuie uitat

faptul că, deși mâinii îi revine obligația de a finaliza

gestica motorie prin atributele prehensiunii, totuși fără

punctul fix pe care-l asigura ,,ancorarea” sa toracică, prin

intermediul centurii scapulo-humerale, ar rămâne doar la

stadiul de intenție, în incapacitate de a realiza orice fel de

mișcare cu finalizare funcțională. Prin extrapolare și cu

privirea întoarsă spre antichitate, trebuie amintită

30

Rolul activităţilor extraşcolare în

educaţia copiilor cu CES

Prof. psihopedagog Câmpan Maria

Prof. Psihopedagog Rusu Crina- Maria

Modelarea, formarea şi educaţia fiecărei persoane cere timp şi dăruire. Timpul istoric pe

care îl trăim cere oameni în a căror formaţie caracterul şi inteligenţa se completează pentru

propria evoluţie a individului. În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în

care se pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte

să pună bazele formării personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i

forma pe copii sub aspect psihointelectual, fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare

socială.

Complexitatea finalităţilor educaţionale impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele

extracurriculare. Rolul terapeutic al activităţilor extracurriculare constă în faptul că prin ele se

poate realiza mai uşor socializarea copiilor cu CES. În funcţie de specificul lor, aceste activităţi

dezvoltă la elevi priceperi, deprinderi şi abilităţi cognitive şi comportamentale, mult mai solide,

pentru că, desfăşurându-se în afara cadrului tradiţional al sălii de clasă, ele permit contactul direct

cu realitatea socială.

Activităţile extracurriculare organizate împreună cu elevii noştri au conţinut cultural,

artistic, spiritual, ştiinţific, tehnico-aplicativ, sportiv sau simple activităţi de joc sau de participare

la viaţa şi activitatea comunităţii locale. Vom prezenta în cele ce urmează activitățile

extracurriculare și rolul acestora din cadrul programului ,,Săptămâna altfel- Să știi mai multe, să

fii mai bun!” organizate în parteneriat între clasele a VI-a B și a X-a- elevi cu deficiență severă,

profundă și/sau asociată de la CSEI.Nr.1 Bistrița.

Ziua Eco ,,Clasa mea cea mai curată, Vizionare film, Ecologizare strada Alba Iulia

Ateliere Confecționare obiecte decorative pentru Paște (Felicitări, Ouă); Poster Primăvara

Activități științifice Riscurile și prevenirea situațiilor de risc ( Atenție la stop!, Focul-prieten

sau dușman)

Activități sportive Jocuri de masă, jocuri de mișcare, întreceri sportive

Activități culturale Vizitarea principalelor obiective din oraș.

Activităţile extracurriculare de tipul ecologizării permit informarea problemelor de

mediu și prevenirea distrugerii acestuia.

31

Aceste activități au rolul de a sporii interesul de cunoaștere și întreținere a frumuseților

naturale, de a stabilii interacțiunea între elevi, sentimente de valorizare cât și de a forma și

dezvolta sentimente de prețuire a mediului natural, în vederea adoptării unui comportament

ecologic adecvat.

Un rol deosebit îl au activitățile extracurriculare din cadrul abilitării manuale -

Ateliere, unde elevii au posibilitatea de a-și antrena gândirea, priceperea ,memoria, colaborarea și

creativitatea influențând într-un mod pozitiv și plăcut activitatea lor intelectuală. Pornind de la

considerentul că astfel de activități pot face trecerea de la joc la muncă, este indinspensabilă

dezvoltarea abilităților și deprinderilor, cât și cooperarea cu ceilalți în confecționarea lucrărilor

artistico-plastice într-un mod cât mai organizat.

Activitățile cu tematică sportivă dezvoltă la elevii cu CES, spiritul de competiţie, de

echipă, îi mobilizează la cooperare şi le dezvoltă încrederea în forţele proprii. Desfăşurarea de

competiţii între elevii cu CES din clase diferite, cu dizabilități diferite și cu grade de severitate

diferite facilitează depăşirea sentimentului de marginalizare, acceptarea diferențelor şi permite

valorizarea potenţialului aptitudinal al tuturor copiilor cu deficit de intelect.

32

Participarea copiilor cu CES la activităţi cultural-artistice constituie puncte de referinţă,

jaloane care-i duc spre autocunoaştere, matricea spirituală în care un copil îşi descoperă treptat

propria sa identitate, rostul său în lume, permițând astfel socializarea şi valorizarea acestor copii.

Activitățile complementare concretizate în excursii şi drumeţii, vizite, vizionări de filme

sau spectacole imprimă copilului un anumit comportament, o ţinută adecvată situației,

declanșează anumite sentimente. Așadar, cadrul

didactic poate face multe pentru educarea spiritului

creativ în cadrul activităţilor extracurriculare. Totodată,

de mare importanţă sunt şi activităţile ce îi pregătesc

pentru viața de adult, pentru situaţiile de risc cu care se

vor putea confrunta.

O mai mare contribuție în dezvoltarea

personalităţii copilului o au activităţile extraşcolare care

implică în mod direct copilul prin personalitatea sa şi nu

prin produsul realizat de acesta; necesitatea fiind de a

modifica destul de mult modul de gândire, să se evite

critica în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să

realizeze un feed- back pozitiv. Prin urmare, formarea personalităţii deficientului mintal se face în

cadrul obiectivelor educative generale, comune tuturor elevilor, numai că mijloacele de realizare

sunt diferite.

Indiferent de tipul de educaţie: specială, integrată / incluzivă sau de conceptele utilizate,

problema personalităţii elevului trebuie să ocupe locul principal. Acţiunea educativă cea mai bună

este aceea „care modelează eul”, permiţând deficienţilor mintali învăţarea realităţii sociale, pentru

că ei se vor integra în realitatea socială normală.

Profesorul trebuie să sensibilizeze în elevi propriul „eu”, conştiinţa posibilităţilor,

capacitatea de a lua decizii, de a fi stăpâni pe ei. Acest lucru se poate realiza nu numai prin

activităţi educative şcolare, ci şi prin activităţi

extracurriculare.

De aceea este necesară o riguroasă

planificare, organizare şi desfăşurare a acestor

tipuri de activităţi în relaţie directă cu

posibilităţile reale ale elevilor şi pentru a veni

în întâmpinarea cerinţelor pe care elevii

respectivi le resimt în raport cu actul

educaţional.

33

Activităţile culturale—modalităţi eficiente

în formarea competenţelor de comunicare ale elevelor cu CES

Profesor logoped: Semerean Veronca Ancuţa

Integrarea copiilor cu dizabilităţi

implică un amplu şi complex proces instructiv-

educativ, recuperativ - compensatoriu, în care

un loc important îl deţin activităţile culturale.

Întâlnim pretutindeni oameni cu deficienţe.

Perceperea lor socială nu este întotdeauna

constantă, ea variază de la societate la societate,

furnizând semnificaţii diferite, în funcţie de cultura şi valorile promovate.

În acest context, integrarea copiilor cu dizabilităţi desemnează pe de o parte adaptarea la

circumstanţele vieţii sociale contemporane, iar pe de altă parte acceptarea lor de către societate.

Unul dintre punctele acestei accepţiuni este aceea de cunoaştere la nivel social a capacităţilor şi

aptitudinilor pe care copilul deficient le poate dezvolta. Pe lângă activităţile specifice procesului

educaţional, activităţile culturale au o însemnătate deosebită atunci când în conţinutul lor accentul

se pune pe educativ-formativ. Dat fiind faptul că obiect şi subiect al educaţiei este copilul cu

dizabilităţi, activităţile culturale trebuie să aibă un pronunţat caracter recuperator-compensator.

Importanţa activităţilor culturale rezidă şi din necesitatea unor metode complementare de

educaţie a copiilor cu nevoi educative speciale. Desigur, nu trebuie omis faptul că datorită

dizabilităţii copilului, cadrul didactic organizează şi desfăşoară aceste activităţi ţinând cont de

particularităţile psihice şi de vârstă ale copiilor. Activitatea terapeutică de nuanţă culturală

contribuie la socializarea mai uşoară a copilului prin caracterul ei practic-aplicativ. Prin

intermediul acestora se intensifică exerciţii empatice între membrii grupului, colaborare şi

comunicare.

Spiritul de echipă şi de ajutor este relevant în

cadrul activităţilor culturale prezentate la scenă deschisă.

Prin intermediul activităţilor culturale se dezvoltă libera

exprimare, capacitatea de furnizare a mijloacelor de

comunicare non-verbală, interacţiuni sociale, cunoaşterea

celuilalt, creşterea încrederii în sine, abilitatea socială de a

conduce şi a fi condus, concentrarea, creativitatea,

34

La nivelul Centrului Şcolar de Educaţie Incluzivă Nr.1 Bistriţa a fost mereu o preocupare

principală derularea de asemenea acţiuni pentru o educaţie în ideea integrării sociale a acestor

copii. În acest sens menţionez câteva dintre activităţile desfăşurate de la începutul acestui an

şcolar: serbări tematice (1 Decembrie - Ziua Naţională a României, 3 Decembrie –Ziua

Persoanelor cu dizabilităţi, Decembrie - „În aşteptarea lui Moş Crăciun”, 15 Ianuarie - „Mai

aproape de Eminescu”, 24 Ianuarie –„Hai să dăm mână cu mână”, 8 Martie –„Mamei in dar”);

spectacole organizate de diferite instituţii atât din oraş cât şi din alte judeţe la care au participat

cu programe artistice elevi ai C.S.E.I.Nr.1

(Grupul Cununiţa), respectiv: ”Ziua Persoanelor

cu dizabilităti” – Casa de Cultură „George

Coşbuc” Bistriţa, Festivalul „Tradiţiile populare –

o şansă la egalitate – Sinagoga Bistriţa; Festivalul

Cultural Miraje – Cluj, Festivalul Judeţean de

folclor “Rădăcinile Eternităţii”; olimpiade şcolare

- Olimpiada Inocenţilor.

Comunicarea joacă un rol esenţial în cadrul vieţii sociale, deoarece reprezintă una din

formele fundamentale ale interacţiunii omului cu cei din jur. Aceasta, reprezentând una din

trebuinţele spirituale esenţiale ale oamenilor este indispensabilă desfăşurării eficiente a oricărei

acţiuni, fără ea viaţa socială fiind fadă, lipsită de sens, practic imposibilă.

Activităţile culturale contribuie la valorificarea potenţialului artistic al elevilor şi implicit

la formarea unor abilităţi şi competenţe comunicaţionale menite a contribui la inserţia socială a

acestora. În acest sens, activităţile culturale organizate cu elevii de la centrul nostru şcolar au

demonstrat că: elevii cu dizabilităţi pot participa la diferite activităţi culturale, spectacole,

concursuri obţinând rezultate notabile; elevii cu dizabilităţi participă ca indivizi valizi la

realizarea activităţilor culturale din comunitate; se facilitează inserţia socială propriu-zisă,

deziderat urmărit de întregul proces de învăţământ special.

Respectând principiile didacticii moderne şi implicit ale educaţiei incluzive, prin iniţierea,

organizarea şi facilitarea participării elevilor la activităţi culturale, unitatea noastră şcolară

promovează interactivitatea, eliberarea energiilor pozitive a copilului cu dizabilităţi, formarea

unor competenţe comunicaţionale de nivel superior. O educaţie benefică şi eficientă, adaptată

cerinţelor unui învăţământ democratic este aceea care se construieşte în strategii de respectare a

diferenţelor interindividuale, promovarea egalităţii drepturilor şi oportunităţilor educaţionale,

sociale, culturale a tuturor membrilor societăţii, evitarea marginalizării sociale a talentelor şi

stimularea dezvoltării durabilă a fiinţei umane în context social.

35

.

Orientarea şcolară şi profesională,

premisă importantă în alegerea unei meserii

Prof. psihopedagogie specială -Șipoş Marcela

Profesor - educator Bălan Adina

Orientarea școlară și profesională se constituie ca un sistem concret și dinamic de

principii, acțiuni și măsuri prin care un individ sau un grup de indivizi sunt îndrumați să opteze

pentru o anumită școală sau profesie, corespunzătoare înclinațiilor, aptitudinilor și aspirațiilor

proprii în scopul dezvoltării personalității și în perspectivă, a pregătirii pentru o anumită profesie.

Cele două componente, orientarea școlară și orientarea profesională, se realizează una în

continuarea celeilalte și în interacțiune. Orientarea școlară este o etapă necesară pregătitoare

pentru orientarea profesională.

Școala, ca principal factor în orientarea profesională a elevilor cu CES (cerințe educative

speciale) trebuie să ajute elevul în luarea unei decizii referitoare la viitoarea profesie. Orientarea

școlară și profesională modernă acordă multă atenție atitudinilor persoanei(ceea ce este specific

concepției caracterologice), după cum nu se neglijează nici înclinațiile depistate prin teste de

personalitate(caracteristice concepției clinice).

Dintre factorii care condiţionează reuşita integrării şcolare şi profesionale a copiilor şi

tinerilor CES face parte şi învățământul special prin școlile profesionale care școlarizează acești

copii în învățarea unei meserii, prin activităţile desfăşurate în acest sens.

Aceşti copii trebuie să facă un efort suplimentar, nu numai în plan profesional, dar şi pe

plan social şi psihologic pentru a pleca de pe acelaşi loc în competiţie, pentru a-şi spori şansele

de a-şi găsi un loc de muncă şi de a se integra armonios în societate. Realitatea demonstrează

frecvente eşecuri ale integrării şcolare şi

profesionale a copiilor şi tinerilor cu CES.

În cazul copiilor CES este important să

nu se meargă pe linia relevării în mod fățiș a

profesiunilor pe care nu le pot exercita sau a

contraindicațiilor, ci pe linia bilanțului pozitiv

sau al prezentării profesiilor care le sunt

accesibile și pe care le-ar putea exercita în bune

condiții. Insuficienta cunoaștere a posibilităților

și limitelor copiilor cu CES poate contribui la orientarea greșită a acestora spre o profesie.

36

Specificitatea OȘP a copiilor cu CES constă în utilizarea metodelor care să antreneze și să

socializeze pe parcursul școlarității capacitatea de muncă și potențialul individului neafectate de

existența deficitului în scopul integrării lui sociale. Se caută modalități integrate de plasare a

acestor copii în condiții în care să-și poată valorifica maximal, în folos individual și social,

potențialul optim de care dispune.

În procesul de OȘP a copiilor cu CES un loc important îl ocupă preocupările legate de

informarea profesională, monografiile profesionale, organizarea de întâlniri cu teme legate de

cunoașterea profesiilor, vizite la școlile profesionale în scopul familiarizării cu meseriile

existente.

Alimentația sănătoasă la copiii preşcolari

aspect prioritar la nivelul CSEI Nr.1 Bistriţa

Prof. Gabriela Granciu

Prof. Claudia Mălai

Vârsta preşcolară este o perioadă de asimilări

masive, de formare de deprinderi şi atitudini, care se

vor transforma în instrumente pentru tot restul vieţii.

Suntem convinşi că nu vom trăi o veşnicie, aici, pe

pământ, dar cât vom exista ne dorim să fim sănătoşi,

încercând să ne protejăm împotriva factorilor nocivi

atât noi, cât şi copiii noştri.

Majoritatea alimentelor conţin substanţe cu E–uri,despre care medicii ne avertizează că nu

fac bine organismului, dar alegerea este a noastră în consumarea produselor sănătoase,care nu

dăunează dezvoltării. Deşi nu toate bolile pot fi prevenite, adoptarea unui stil de viaţă sănătos

reduce simţitor riscul apariţii unor maladii grave.

37

punct de vedere fizic, mental şi social. Păstrarea sănătăţii implică atât o alimentaţie sănătoasă,

activitate fizică, cât şi metode de prevenire a unor boli cauzate de aditivii din alimente. Este

important ca educaţia pentru sănătate să se realizeze începând cu vârste foarte fragede, deoarece

copilul este mai receptiv la astfel de informaţii, foarte utile în creşterea şi dezvoltarea lui.

OBIECTIVE

formarea unei culturi nutriţionale care să

aibă la bază principii științifice;

formarea unor priceperi şi deprinderi de

alimentaţie sănătoasă;

identificarea comportamentelor necesare

unui stil de viaţă sănătos;

Alimentele pot provoca dezechilibre

nutriționale, de regulă cele hipercalorice. Produsele

care conțin glucide foarte multe vor avea implicații asupra dezvoltării ulterioare, în special pot

crește riscul pentru diabet zaharat. Coloranții, conservanții și aditivii alimentari sunt contra

indicați în perioada de creștere a copilului.

O alimentație sănătoasă se caracterizează printr-un echilibru între grupele de alimente,

așa cum sunt ele reprezentate în piramida alimentară. Respectând aceste indicații simplu de

înțeles, ne putem asigura că cel mic va primi toți nutrienții necesari pentru buna dezvoltare și

menținerea stării de sănătate. Practic, copilului nu trebuie să îi lipsească nicio grupă de alimente,

însă în proporțiile adecvate.de 6-7 ani pot ajunge la 1600-1800 kcal/zi. Tratatele de specialitate

recomandă pentru copiii mici ca doză zilnică între 1000 și 1800 kcal/zi. Evident, copiii mici de 3-

4 ani au un necesar de 1000-1200 kcal.zi, în timp ce copiii mai mari, de 6-7 ani pot ajunge la

1600-1800 kcal/zi.

Există o diferențiere pe sexe fetele având un necesar caloric mai mic decât băieții.

Diferența mai este dată și de efortul fizic pe care îl depune copilul, în sensul că un copil activ,

care se joacă mult, eventual practică și un sport, va avea un necesar caloric mai mare decât un

copil sedentar, care stă toată ziua în casă. Anotimpul nu influențează foarte mult aportul caloric,

decât eventual prin perspectiva efortului fizic – unii copii devin mai sedentari iarna, spre

deosebire de vară, când ies mai mult la joacă, la plimbare etc.

SĂNĂTATE

absenţa bolii, stare de bine fizic, psihic, social

STIL DE VIAŢĂ SĂNĂTOS

un mod de a trăi care ne ajută să ne bucurăm de viață cât mai mult timp

38

ELEMENTE CARE CONTUREAZĂ STILUL DE VIAȚĂ:

alimentația

activități desfășurate (ocupația, hobby-uri etc.)

BENEFICIILE UNUI STIL DE VIAȚĂ SĂNĂTOS:

implicare activă în viața socială;

armonie în relațiile cu cei din jur;

linişte și mulțumire în familie;

viață de calitate. NOI AM ÎNVĂŢAT!

“Hrana să fie medicamentul tău şi nu medicamentul hrana ta!” - Platon

Parteneriatele educaţionale, mijloc de comunicare, implicare, dăruire şi cu-

noaştere la Centrul Şcolar de Educaşie Incluzivă Nr. 1 Bistriţa

Prof . înv. primar Marica Livia

Învăţător – educator Pop Daniela

Şcoala trebuie să stimuleze exprimarea potenţialului creativ al fiecărui copil, să încurajeze

iniţiativele lui, ingeniozitatea şi curiozitatea, să favorizeze stabilirea unor relaţii care să nu

exagereze prin autoritate, să ofere ocazii elevului de a lua singur decizii şi să stimuleze

încrederea în sine, într-o atmosferă de comunicare liberă.

Proiectele educative pe care le derulăm în cadrul parteneriatelor cu diferite instituţii

şcolare au ca scop: implicare, comunicare, sprijin reciproc, prietenie, încredere, dăruire. Aceste

parteneriate sprijină dezvoltarea unei atitudini pozitive, autonome, care să armonizeze cu sine şi

cu ceilalţi, cu mediul înconjurător.

Parteneriatele au un conţinut transdisciplinar, deoarece prin realizarea proiectului se

ating obiectivele de referinţă ale mai multor arii curriculare. Activităţile propuse sunt

extinse spre alte zone din afara şcolii, astfel copiii se apropie de realitatea cotidiană;

formează deprinderi de muncă în echipă, fiecare copil contribuind la succesul echipei,

fiecare copil fiind format să accepte părerile altora.

Parteneriatele dezvoltă spiritul de colaborare şi întrajutorare, sporesc încrederea în

forţele proprii; creează cadrul propice pentru a colabora, a compara, a învăţa de la ceilalţi;

a-şi exprima părerile, gândurile, bucuriile, speranţele; cei timizi, cei mai puţin activi au

ocazia să-şi descopere calităţi pe care nu ştiau că le au; copiii cu dizabilităţi pot învăţa,

alături de cei din învăţământul tradiţional, să utilizeze bine informaţiile, timpul, spaţiul şi

materialele puse la dispoziţie, li se poate dezvolta spiritul de observaţie, spiritul critic şi autocritic.

Parteneriat derulat între unitatea noastră şcolară şi două şcoli din învăţământul tradiţional:

39

Şcoala Gimnazială Arcalia şi Şcoala Gimnazială Dumitriţa, cu titlul „Copil ca tine sunt şi eu” are

ca scop facilitarea comunicării între elevi proveniţi din unităţi şcolare diferite, între elevi cu nivel

intelectual diferit, de vârste diferite.

Una dintre cele mei frumoase activităţi ale

parteneriatului a fost cu tema « Primăvară, bun venit ! »,

şi a avut loc în luna aprilie 2014, în localitatea Arcalia.

Participanţi la această activitate au fost: elevii clasei a III

-a B de la C.S.E.I. nr. 1 Bistriţa, însoţiţi de înv.- educator

Pop Daniela şi prof. înv. primar Marica Livia, elevi ai

claselor P- IV de la Şcoala Gimnazială din Dumitriţa,

însoţiţi de prof. Popovici Lucica Mariana, elevi ai

claselor P – IV de la Şcoala Gimnazială Arcalia, însoţiţi de prof. înv. primar Mărginean Adriana

Corina. Obiectivele activităţii au fost: organizarea unei expoziţii de primăvară, cu lucrări

colective, a unui concurs de recitări şi interpretări vocale; vizitarea unui obiectiv turistic (Parcul

Dendrologic) şi a unei unităţi şcolare (Şcoala Gimnazială din Arcalia).

Elevii clasei a III-a de la C.S.E.I. nr.1 Bistriţa, împreună cu elevi ai claselor P - IV de la

Şcoala Gimnazială Dumitriţa s-au deplasat la Şcoala Gimnazială din Arcalia. De aici, împreună

cu elevii claselor P - IV ai acestei şcoli au mers în Parcul Dendrologic din localitate, unde au fost

organizate concursuri de interpretare vocală, de recitări, jocuri muzicale şi sportive.

Activitatea a fost finalizată cu organizarea unei

expoziţii pe tema amintită, au fost făcute fotografii şi au

fost înmânate diplome claselor participante la activitate.

Aceste activităţi asigură un contact direct cu obiectele şi

fenomenele în condiţii naturale, uşurând procesul formării

reprezentărilor despre acestea şi ajutând copiii în cadrul

procesului instructiv - educativ; îmbogăţesc cunoştinţele

elevilor despre viaţa plantelor şi a animalelor, încurajează

şi exprimarea liberă a copiilor în afara clasei. La finalul fiecărei activităţi se realizează “dovezi”

ale muncii în echipă, fotografii, portofolii, albume, pliante, care pot deveni adevărate modele

pentru ceilalţi copii.

În urma activităţilor desfăşurate, am observat la elevii noştri curiozitatea de a cunoaşte

copii aparţinând altei forme de învăţământ, cu mediul în care îşi desfăşoară ei activitatea; la

ceilalţi - acceptarea copiilor cu nivel intelectual diferit, sau de altă etnie, vârste diferite; dorinţa

de a ajuta, de a se juca împreună, de a se deplasa la unităţile şcolare de unde provin ei; implicarea

părinţilor, a comunităţii locale, oferirea sprijinului lor pentru acestea.

40

Eco—evenimente 2013-2014

Profesor logoped: Teodora Popescu

„Plant a tree for Peace 2013“ - evenimentul s-a înscris în

Campania globală pentru mediu şi pentru pace „Plant a tree

for Peace“, organizat de Learning about Forests-LEAF şi

ENO-Environment Online. Au fost plantați zece arbuşti, în

formă de cerc, pentru a promova pacea, prietenia, unitatea şi

continuitatea vieţii pe pământ. Pentru fiecare puiet plantat a

fost confecţionat un porumbel alb pe care s-a scris anul

aniversării ENO, respectiv numele laureatului Premiului Nobel pentru Pace din anul respectiv,

în perioada 2004-2012. La finalul acţiunii, elevii şi profesorii au format un lanţ şi au lansat

mesaje de pace prin intermediul baloanelor cu heliu;

”Let’s Do It, România!” - în data de 28 septembrie 2013,

voluntarii grupului ECO, împreună cu profesori și părinți, au

participat, pentru a treia oară, consecutiv, la campania

națională de curățenie, igienizând o porțiune din Pădurea

”Codrișor”, spațiu alocat de către Primăria Municipiului

Bistrița;

”Curățenia de toamnă” - elevi și profesori din grupul Eco

au ecologizat, în data de 13 noiembrie 2013, locul de

joacă din Parcul Municipal Bistrița;

”Fii cetățean european responsabil!” -acțiune de formare

în parteneriat cu Primăria Municipiului Bistrița -

prezentarea rezultatelor obținute în urma participării elevilor și profesorilor la activități

practice de protecția mediului (diseminare de bune practici);

Expoziție de Crăciun - în cadrul atelierului Eco au fost realizate

diverse ornamente și felicitări din materiale reutilizabile și

prezentate în cadrul expoziției din datade 3 decembrie 2013

cu ocazia ”Zilei Internaţionale a Persoanelor cu Dizabilităţi”;

Acțiune stradală: ”Curățenia de sărbători” – agenții Patrulei

de Reciclare au ieșit în comunitate în data de 10 decembrie 2013,

informând bistrițenii asupra pericolelor păstrării și debarasării necorespunzătoare de deșeurilor;

au distribuit pliante, promovând minicentrul de colectare din școală;

41

"Tărgul de Mărțișor" - membrii grupului ECO au

realizat mărțișoare și felicitări din materiale reciclabile

pe care le-au expus, împreună cu produsele realizate de

colegii lor din școală, cu ocazia evenimentului organizat

de Primaria municipiului Bistrița, în zona pietonală

"Liviu Rebreanu";

”Să cunoaştem premianţii patrulelor de reciclare” - în

data de 14 martie 2014, agenții Patrulei de Reciclare au

primit vizita prezentanților RoRec din București și din

Bistrița; au discutat aspecte legate de protejarea mediului,

au intonat cântece cu mesaj ecologic, au recitat versuri

tematice, au prezentat panourile cu slogane personalizate

și posterul ”Pentru un pământ în floare!”, realizat la Atelierul Eco;

”Marșul reciclării” – Patrula de Reciclare a școlii a participat, în data de 27 martie 2014, la un

marș eco de sensibilizare a comunitatății bistrițeane cu privire la colectarea responsabilă a

deșeurilor electrice și electronie și la păstrarea unui mediu curat. Agenții au purtat insemnele

Patrulei, panouri cu mesaje, posterul realizat anterior; au scandat slogane și au distribuit

pliante trecătorilor;

”Earth Hour” – întâlnire interactivă la Centrul de Management Integrat al Deşeurilor” cu

specialiști în protecția mediului. Cu sprijinul Primăriei Municipului Bistrița - Compartimentul

Protecţia Mediului din cadrul Direcţiei Integrare

Europeană, în data de 29 martie 2014, membrii

Grupului Eco au vizitat Centrul de Management

Integrat al Deşeurilor din Tărpiu unde a avut loc o

întâlnire interactivă (elevi, profesori, specialiști)

legată de colectarea selectivă a deşeurilor.

Activitatea a fost inclusă în programul acțiunilor

prin care Bistrița a luptat pentru câștigarea titlului de Capitală Earth Hour 2014;

”Curățenia de primăvară” - în data de 7 aprilie, membrii Grupului Eco – elevi și profesori - s-

au implicat în acțiunea de igienizare a spațiului de joacă din Parcul Municipal, Bistriţa, spațiu

alocat de către Primăria Municipiului Bistrița, care a oficializat ”adopţia” locului de joacă

igienizat, prin semnarea unui protocol de colaborare și amplasarea unei plăcuţe personalizate

cu numele școlii. La finalul acțiunii, elevii au distribuit bistrițenilor pliante de conștientizare a

importanței protejării mediului.

42

”De Paști” - în săptămâna dedicată activităților extracurriculare, membrii grupului Eco au

realizat la Atelierul Eco, diverse decorațiuni, obiecte artistice, felicitări din materiale

reciclabile și o mascota din deșeuri electronice;

Vizită la Centrul de colectare RoRec din Bistrița – membrii Patrulei de Reciclare, împreună cu

profesori din școală, au vizitat, în data de 8 aprilie 2014, Centrul de colectare RoRec din

Bistrița, unde le-au fost prezentate spațiile Centrului, modalitatea de preluare, de cântărire, de

colectare și de depozitare provizorie a deșeurilor electrice și electronice, pe categorii; elevii au

intonat, în premieră, în fața reprezentanților RoRec, ”Imnul Patrulei de Reciclare”;

Campania RoRec ”Locul deșeurilor nu e în casă!” - în data 12 aprilie 2014, Patrula de

Reciclare a susținut Campania RoRec Bistrița, distribuind pliante la punctele de colectare din

oraș, convingând noi suporteri să susțină Patrula școlii (Farmacia ”Remedia” din Bistrița,

Școala Gimnazială din Tiha Bârgăului, Centrul școlar de Educație Incluzivă Nr. 2 din Bistrița

și ”Tehnic Service SRL” Bistrița);

”22 aprilie- Ziua Internațională Pământului” - elevii Grupului Eco au participat la acțiuni de

informare (prezentări în PowerPoint; vizionări de filme cu activitățile proprii) și la realizarea

unei expoziții de desene cu mesajele ecologice;

”Ziua Europeană a Parcurilor” - cu sprijinul Primăriei Municipiului Bistrița, în data de 24

mai 2014, membrii Grupului Eco au sărbătorit acest eveniment, în parcul ”adoptat”, prin

împodobirea unui arbore cu 100 de porumbei albi, confecționați anterior la Atelierul Eco,

simbolizând pacea, respectiv, cei 100 de ani de la izbucnirea primului război mondial;

”Ziua Mondială Mediului” – elevii Grupului Eco au realizat diverse colaje și obiecte artistice

din deșeuri reciclabile pe care le-au prezentat atât în cadrul întâlnirii online cu partenerii

eTwinning din Italia și Turcia, cât și la concursul organizat de către Consiliul Județean Bistrița

-Năsăud și SC Vitalia Servicii pentru Mediu, respectiv la ”Gala premiilor de mediu”, (”Raise

Your Voice, Not the Sea Level”), organizată de către Primăria Municipiului Bistrița.

De ”Ziua Mondială Mediului” (dar și pe parcursul întregului an școlar) Grupul Eco al

școlii a fost recompensat cu numeroase

diplome și premii: ”Cea mai activă Patrulă de

Reciclare” (RoRec); ”Premiul Inima Verde,

ediția XVIII”, ”Diploma pentru activitatea de

voluntariat”,”Cel mai implicat coordonator de

Grup Eco” (Primăria Municipiului Bistrița),

”Locul I și III – Origami și machete

Eco” (Consiliul Județean BN), etc.

43

Din activităţile noastre

Activităţi educative

44

Concursuri, serbări şcolare

45

Parteneriate

46

Alte activităţi

47

48