Cunoscându-L pe Dumnezeu?Dreptatea Sa

Ps.89:14-18

S-a scris mult mai puţin despre Dreptatea lui Dumnezeu în comparaţie cu alte caracteristici divine ale Sale, pentru că suntem obişnuiţi să ne îndreptăm gândurile spre acele lucruri care ne aduc plăcere şi nu cumva ne tulbură liniştea într-un fel. Dar suntem chemaţi să luăm în considerare „tot sfatul lui Dumnezeu” pentru a înţelege sănătos şi adevărat caracterul Dumnezeului nostru.

Suntem fiinţe căzute şi corupte de păcat şi de aceea este imposibil pentru noi să avem concepţii corecte/adevărate despre Dumnezeu fără întregimea Scripturilor, care sunt revelaţia Sa pentru noi oamenii.

o A-L vedea pe Dumnezeu numai ca DRAGOSTE, fără să-L vedem ca

DREPTATE ne va duce sigur la confecţionarea unui dumnezeu fals, după imaginaţia noastră... o caricatură făcută după „chipul şi asemănarea noastră”.

Dumnezeu este excelent în toate calităţile Sale şi omiterea neintenţionată sau intenţionată a uneia dintre acestea ne duc la o închinare la idoli.

Deşi suntem îndemnaţi să luăm în considerare toate atributele divine, ele însă produc efecte diferite în mintea şi inima noastră. Unele ne produc plăcere şi bucurie, dar altele ne pricinuiesc uimire şi reverenţă... teamă chiar!

o Înţelepciunea lui Dumnezeu ne umple de uimire şi contemplare.

o Bunătatea Sa ne copleşeşte, iar dragostea Sa ne umple de bucurie şi

mulţumire. o Dar când ne întoarcem privirile spre sfinţenia Sa perfectă şi spre dreptatea

Sa inflexibilă, un val diferit de sentimente ne încearcă puternic! o Păcătoşii vinovaţi nu au nici-o dorinţă să stea în prezenţa Aceluia care are

„ochii prea curaţi ca să se uite la rău şi nu se poate uita la nelegiuire...” (Hab.1:13) şi a cărui mânie „se descoperă din cer împotriva oricărei ... nedreptăţi a oamenilor, care înăbuşă adevărul.” (Rom.1:18)

o O astfel de imagine a lui Dumnezeu este terifiantă pentru noi oamenii.

Dar vai de predicatorii care le e teamă de oameni şi nu predică întreg caracterul lui Dumnezeu! Pentru că dreptatea lui Dumnezeu este dreptatea unui Dumnezeu perfect, atotştiutor şi atotputernic, făcând imposibilă evadarea! Acesta este un adevăr înfricoşetor pentru orice păcătos nemântuit,

dar vai de predicatorii care încearcă să „înmoaie” justiţia lui Dumnezeu, ca să nu mai fie aşa de alarmantă! Vai de predicatorii care spun că justiţia lui Dumnezeu nu este aşa de formidabilă, aşa de tăioasă, aşa de dreaptă... că nu ne va „taxa” aşa de strict Dumnezeu şi că vom reuşi cumva să-L îmbunăm...

În acest punct, trebuie să luăm în considerare câteva întrebări care adesea oamenii le pun:

Este drept ca Dumnezeu să pedepsească păcătoşii? Chiar toţi păcătoşii? Este Dumnezeu drept dacă iartă păcătoşi ca Osama Bin Laden, dacă se

pocăiesc? Cum poate Dumnezeu fi în acelaşi timp şi drept şi să nu ne ceară pedeapsa?

„dreptatea” are de-a face cu echitatea, integritatea, cinstea. În ebraică, cuvintele pentru „dreptate” şi „neprihănire” sunt interschimbabile, fiind inseparabile, însemnând acelaşi lucru.

Nicholas Wolterstorff, un filosof renumit, a scris în autobiografia sa „Filosofi care au crezut”:

„Mă gândesc la dreptate nu prea mult fiind o virtute, ci fiind o condiţie a societăţii: o societate este dreaptă atâta vreme cât oamenii se bucură de ceea ce li se face şi de drepturile care le sunt declarate. Uşor, am început să văd că Biblia este o carte despre dreptate; dar ce formă ciudată şi persuasivă de dreptate! Nu dreptatea noastră vestică, ca nimeni să nu invadeze drepturile cuiva, ci mai degrabă dreptatea văduvei, a orfanului şi a străinului. O societate există atunci când toţi cei mici, cei fără apărare şi toţi cei fără apărare au fost aduşi să se bucure de partea lor de bunuri ale comunităţii, şi de o poziţie şi o voce în treburile comunităţii.” (p.272-273)

C.S. Lewis a trăit mulţi ani ca ateu. Adesea se lupta cu ideea nedreptăţii. Cum putea Dumnezeu să existe când lumea din jurul lui era aşa de nedreaptă? În cele din urmă, a început să se întrebe de unde i-a venit, la început, ideea de dreptate?

„Omul nu poate numi o linie „strâmbă” dacă nu are idee de ce este o linie „dreaptă”, scria el. „Cu ce comparam eu universul acesta când îl numeam „nedrept”? Astfel, Lewis şi-a dat seama că era standardul de dreptate al lui Dumnezeu cel care i-a dat înţelegerea a ce era „nedreptate”.

Să luăm în considerare NATURA dreptăţii lui Dumnezeu: Avraam era absolut sigur că Dumnezeu, „Judecătorul întregului pământ, oare nu

va face ceea ce este drept?” (Gen.18:25) Moise în cântarea sa extraordinară, declară „El este Stânca, lucrările Lui sunt

desăvârşite, căci toate căile Lui sunt drepte. Dumnezeu este credincios şi în El nu este nedreptate, El este drept şi cinstit.” (Deut.32:4)

David îl preamăreşte pe Dumnezeu zicând, „Domnul este drept în toate căile Sale şi plin de îndurare faţă de tot ce a făcut! Domnul este aproape de toţi cei ce-L cheamă, de toţi cei ce-L cheamă în adevăr.” (Ps. 145:17-18).

Ieremia spune un lucru remarcabil despre Dumnezeu, că El este „locaşul dreptăţii” «Noi nu suntem vinovaţi, căci ele au păcătuit împotriva Domnului, staulul dreptăţii, împotriva Domnului, nădejdea strămoşilor lor.» (NTR)

Profetul Ţefania spune „DOMNUL este cel drept în mijlocul ei şi El nu săvârşeşte nici o nedreptate. În fiecare dimineaţă Îşi împarte judecata, în fiecare zori de zi, fără greşeală, însă cel nedrept nu ştie de ruşine.“

Ps.89:14 „Dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Tău; îndurarea şi credincioşia merg înaintea Ta.”

Lucruri de considerat: Dumnezeu nu ne datorează nouă oamenilor nimic! Dumnezeu nu există pentru

binele creaturilor Sale, ci este independent şi autosuficient! Toate lucrurile au fost create pentru plăcerea Sa. (Apoc.4:11)

Dumnezeu acţionează în deplină armonie cu legile Sale, fiind în afara lor şi în afara lucrărilor Sale.

o Este una să spui că Dumnezeu nu poate acţiona contrar perfecţiunilor

Sale, şi alta să spui că El trebuie să acţioneze potrivit perfecţiunilor Sale. Trebuie să fim foarte atenţi când vorbim despre ceea ce nu poate să facă Dumnezeu – iată câteva exemple...

Nu-şi poate da gloria altcuiva (Is.42:8), asta însemnând un rival.„Eu sunt DOMNUL; acesta este Numele Meu! Nu-Mi voi da slava altuia şi nici lauda cuvenită Mie, idolilor!”

Nu poate să accepte răul (Hab.1:13), asta atacându-I sfinţenia.„Ochii Tăi sunt prea curaţi ca să se uite la rău; Tu nu poţi să priveşti asuprirea!”

Nu se poate nega pe Sine (2 Tim.2:13), căci ar fi necredincios. „Dacă suntem necredincioşi, El rămâne credincios, pentru că nu Se poate nega pe Sine.”

Nu poate minţi (Tit 1:2), căci El nu se schimbă. „...nădejdea vieţii veşnice, pe care Dumnezeu, Care nu minte, a promis-o înainte de vremurile veşniciilor...”

MANIFESTAREA dreptăţii lui Dumnezeu: Mânia Lui Dumnezeu (Rom.1:18-32) – „i-a lăsat” (3x) pe cei care cred că nu

există Dumnezeu şi deci, nu există nici o judecată a faptelor loro Pedeapsa lui Dumnezeu pe acest pământ (Ps.73) - faţă de cei care „se

pare” că le merge bine fără Dumnezeu JUDECATA lui Dumnezeu (Rom.2:1-6) – faţă de cei care nu se pocăiesc, în ciuda

manifestării „bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii răbdări” a lui Dumnezeu Mântuirea/îndreptăţirea prin Cristos (Rom.3:21-31) – singurul mod în care putem

fi îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu! – prin credinţa în jertfa lui suntem „îndreptăţiţi” înaintea dreptăţii perfecte a lui Dumnezeu:

o „...dreptatea oferită de Dumnezeu prin credinţa în Isus Cristos, pentru toţi

cei ce cred.” (vs.22)o „Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă Cuvântul Meu şi crede în Cel

Ce M-a trimis are viaţă veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă.” (Ioan 5:24)

Avertizări:

Fapte 17:30-31„Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de neştiinţă, şi acum le porunceşte tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi în care urmează să judece lumea cu dreptate, prin Omul pe Care L-a desemnat pentru aceasta, dovedindu-le tuturor acest lucru prin faptul că L-a înviat dintre cei morţi!“

Eclesiastul 12:13-14„Concluzia la tot ceea ce ai auzit este aceasta: «Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui, căci aceasta este datoria fiecărui om. Fiindcă Dumnezeu va aduce la judecată fiecare lucrare tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.»“