CULTURH POPORULUI Lumineazä-te şf vei fi! — Voeşte şi vei putea! P r l m - r * « a e t * r :

COW>T. C E M A I - R A C О Ѵ Г Г І . I R K P t c Ţ i * : ^ ' » ^ « -• »» I Cluj, Duminecă, «O Іаи. 1»84 1 A J D M J D f l S T R A T I A : C A L E A D O R O B A O r f U b O K I O I 4AIjL t V . U N I R E A B I S E R I C E A S C Ă

a ne

Ori de câte ori, la câte o sărbătoare fliai mare, ne vom şti scutura de grijile mărunte de fiecare *•> pentru a privi în viitor, ca la o ţintă ideală a năzuinţelor noastre, ne vom opri o clipă, la marele ideal

omenirii culte, deci şi idealul nostru al românilor: unirea bisericească a tuturor creştini-

sau, cel puţin pentru noi: ылггеа bisericilor româneşti.

După îndeplinirea marelui ideal ab?' c î n * r e 9 i r e a neamului într'un Ы oî n e m a i r ă m â n e a c e s t m a r e weai de urmărit : unirea tuturor Românilor într'o singură or-Oanizaţie bisericească, — sau Wnerea sub aceeaşi cârmuire ?r~or două corăbii", ce ^ a r t a comorile sufleteşti veşnice w fcarea acestei vieţi trecătoare.

•«lealul acesta îndeplinit odată, se ^îndeplini şi idealul unităţii sufle-

care trebue neapărat desâ-^Şltă, dacă vrem să consolidăm, cum $e c e r e şj c u m s e cuvine :

i "foirea politică a tuturor romanilor.

In slujba acestui mare şi sfânt 'leal trebue să ne punem cu toţii,

ce avem suflet larg pentru tre-şi înţelegere superioară pentru

v>itor, ori în care corabie ne-am găsi altfel.

Dl Onisidor Ghibu, distinsul profesor al universităţii noastre, a lansat pe solid temei de idei acest nare t e ' a ' AesvoMri'i noastre viitoare' mai ales într'un articol din

Universul" delà 5 Decembrie 1923 intitulat: „Organizarea celor două biserici româneşti şi reunirea lor cu biserica creştină universală".

Dl Ghibu a pus, in articolul său, _ e temeiuri aşa de tari chestiunea, Concepută dmtr'un punct de vedere яяа de înalt, încât, se cere un avânt mai mare sufletesc decât îl dau zi-lele noastre, cu o atmosferă morală •căzută, pentru a-l urmări într'un sens sau altul. De aceia cred, articolul său a rămas fără prea mare răsunet. N'a fost nici prea relevat,

,dar nici combătut. Ori cum însă ideia aruncată, ca o

sămânţă, va prinde în suflete şi — fără îndoială — va rodi mai curând, ori mai târziu. Pentrucă este o idee sănătoasă, fie că am privi-o ca

ca creştini ori ca români,

ifrii după răsboi cere Inltfurtreă«eestui flagel din sufletul omeftrte. Pregătirea unei durabile păci, cel puţin în domeniul civilizaţiei creştine, nu se poate nici închipui, fără colaborarea solidară a bisericilor creştine.

De altfel pentru creştini unirea aceasta „a sfintelor lui Dumnezeu biserici", este un ideal,

pentru care în toate liturghiile so ridică cătră Dumnezeu zilnice rugăciuni fierbinţi.

Suspinul acesta al sufletelor creştineşti „pentru unirea tuturor", este mai ales acum, după război, puternic, în toată lumea.

Primatul bisericei anglicane, archie-piscopul de Cauterburg, face în pastorala sa de Crăciun o largă dare de seamă despre mişcarea iniţiată la 1920 „pentru unirea tuturor bisericilor".

Toate ziarele engleze, în frunte cu „Times" se ocupă cu această chestiune din prilejul Crăciunului, şi „Presa" din Bucureşti, delà 3 Ianuarie, ne comunică interesante extrase din ziare asupra chestiunei de ordin mondial.

De un deosebit interes — zic ziarele — este ceea ce spunb primatul anglican, în scrisoarea sa, despre raporturile dintre biserica anglicană şi biserica catolică romană. „Este evident, că nu poate fi vorba de o unificare profitabilă a bisericilor creştine fără participarea bisericei romane".

Archiepiscopul de Cauterburg aminteşte de trei conferinţe ţinute la Malines (Belgia) între anglicanii şi catolici, la care Cardinalul Mercier, şeful bisericei catolice din Belgia, a fost principalul reprezentant al catolicismului. Ultima conferinţă a avut loc acum câteva săptămâni. N'au fost negocieri propriu zise, cu puteri oficiale, ci numai discuţii preliminare. Primatul anglican crede că aceste discuţii au contribuit la elucidarea unor chestiuni controversate, şi astfel au făcut mult bine.

Primatul anglican îşi termină seri soarea sa pastorală accentuând că, mişcarea pentru unirea tuturor bisericilor corespunde dorinţei Domnului nostru Isus Hristos privitor la una sfântă biserică.

El zice, că biserica creştină are o mare răspundere şi acest punct, considerând tot binele ce-l poate face pentru a vindeca rănile lumei, şi că mult mai mult va putea face fiind unită, decât fiind divizată.

Aplicând aceste adevăruri la lumea noastră mai restrânsă, românească, şi noi trebuie să ne dăm seamă de marea răspundere ce o avem, mai ales capii bisericeşti, în faţa problemei, care bine rezolvată Pledoariile — căci

^se"Sff~ţran©4i**-9i4eăîî**4e

0 anule vechi 1

Şi moartea cu neagra-i aripă Te-o lua să te 'nşire la rând. 0 clipă, mai ai doar o clipă, Şi moartea cu negura i aripă

Va bate curând I

Tovarăşul tău o să 'nvie îndată al clipei ecou, La viată chemând o vecie, Şi anul cel vechi o să 'nvie

In anul cel noul

Şi-aceleaşi nădejdi ne 'mplinite Din umbră pândi-vor la fel, Cu patimi, chemări şi ispite Şi-aceleaşi nădejdi ne 'mplinite

Veni-vor cu el !

Vor creşte din nou trandafirii, Alţi nuferi pe lac vom zări, Spre lauda veşnică-a firii Vor creşte din nou trandafirii

Şi.iar vor muril

Săracul din umbră va plânge, Tot palid, tot gol şi stingher In zări vor fi pete de sânge Săracul din umbră va plânge

Cu ochii la ceri

Şi inima noastră sărmana Hrănită cu chin şi amar, Şi 'ntreagă : un ţipăt şi-o rană, 0 inima noastră sărmană

Va bate mai rar!

Dar tot vom râvni, cu durere, 0 viaţă mai lungă, chiar rea, Şi 'n rugă fierbinte-o vom cere Dar tot vom râvni, cu durere,

Ca anul să stea

Şi treacă toti anii, ce-mi pasă? In azi tot pe eri îl găseşti. Nu frica de moarte m'apasă... Şi treacă toţi anii, ce-mi pasă

Când tu mă iubeşti l Paris CINCINAT PAVELESCU

S C R I S O A R E D E S C H I S A D - l u i Z. B Â R S A N

Directorul Teatrului Naţional din Cluj Propaganda. — Publicul în sală.

vecinilor prieteni seculari, va ţine umilit 'dreapta şosetei «ătâa ' i cu teamă de moarte la stăpânito -rul nou.

Glasul copiilor în jocuri şi sburde de primăvară, îşi va răspunde din două ţări. Şi când asuprirea vr'u-nei fioroase autorităţi li va tulbura bunăvoia, planşete năbuşite vor foşni de-alungul hotarului vrăşmaş.

Brazda muncii îndumnezeite se va răsturna uu frică pe ogjrul strămoşesc, să nu se risipească iu ţara străinului, şi spicele mândre de bogăţia Domnului, se vor pleca cu teamă sub sărutul arşiţei şi sub mângâierea vântului, să nu umbrească glia sârbului.

Şi în amurg, când noaptea ce este a odihnei tuturora, va readuce în colibele sărmane trupurile muncite ale locuitorilor, — cetele se vor sfâşia, turmele — în şuerări de biciu — se vor despica, cirezile se vor împă r ţ i . . . şi oamenii îşi vor lua rămas bun, de cale lungă, către stăpânirea nouă ce fraţii li-au hărăzit-o.

Ce să mai invocăm tratate şi convenţiuni? Ce să ne mai plângem Ligilor şi Societăţilor — Marilor noştrii aliaţi şi micilor antante ? . . . Ce comisiuni şi para-comisiuni ori subcomisiuni de anchetă ar putea să pătrundă acest grozav de greu adevăr — că : o ţară unitară prin voia naturei, nu poate fi împărţită din pofta politicei decât prin sacrifiiciid de tot ce e mai înalt şi mai frumos, în om !

Pace între popoare nu o asigură tăria fruntariilor — nici scăparea de supt bătaia tunului, nici convenţiile ofensive şi defensive.

Istoria ne covârşeşte sub noianul de dovezi.

Temeiul încrederii şi prieteniei dintre două popoare, stă în coiişti inţa unanimă a lor, stă in nădi-j dea comună a lor, stă în U-zaurul de amintiri ale lor, ce le-a legat în necazurile trecutului şi le-a apropiat pentru luptele viitorului

Ce ne pasă nouă de grozăvia politicei lui X sau Y — faptul e evident — ni să înfige aprig în suflete : Fraţii întrecut şi aliaţii noştri în prezent, sărbii, ni-au rupt dm unitatea etnică, politică şi economică a României, o întreagă provincie, la care nu aveau nici un drept temeinic.

De resemnarea noastră nu se poate vorbi — nu ni se poate pre tinde —, ar fi să ni se ceară să batjocurui idealul unui neam.

In ce să ni punem însă nădejdea ?

Iată o r-h^stiune la care, fraţii noştri de seculare suferinţe, fraţii noştri întru Hristos, vecinii sâibi — nu s'au gândit. Dar la care noi ne gândim în fiecare ceas — cu sufletele aprinse şi cu cugetele îng r i jo ra t e ;^ . ' л г

>^ "3RÍN I. NEDELESCU.

Provincia. Dragă Bârsan!

Îndată ce semnarea păcii te-a liberat de orice îndatorire, te-ai repezit, dala Teatrul Naţional din Bucureşti, la Cluj, unde ai întemeat Teatrul Naţional românesc. Unii zic că sim-ţimântul de regionalism te-a îndemnat, e o prostie. Nu există regionalism; suntem toţi români. Deosebirea dintre noi e numai că vorbim româneşte cu accente şi locuţii proprii. Iaca tot. Intre provincialii României Mavi e mai mică deosebire decât între un Scoţian şi un Irlandei (Anglia), de pildă, între un Breton şi un Bearnez (Franţa), intre un Calubrez şi un Toscan (Italia), între un Flamand y un Walon (Belgia), între un Sârb şi un Croat (Iugoslavia), intre un Bulgar şi un Macedonean (Bulgaria). Pe această deosebire a popoarelor se fiteme azâ principiul de autodeterminare al d-lui Wilson.

Ţi se cuvin omagii deosebite pentru iniţiativa d-tale: ia, te rog, şi această scrisoare drept un omagiu.

* * Ar trebui ca toate oraşele mari din

ţară să aibă un Teatrul Naţional cum e cel dirijat de d-ta la Cluj, sau, acolo unde nu sunt Teatre Naţionale, să fie Teatre Municipale, adică comunale, cum le zic Italienii. In Italia, în adevăr, municipalităţile oraşelor şi orăşelelor au clădit teatre cu cheltuiala lor, tot aşa cum au clădit şcoli şi biserici.

Din asemeaea mijloace de cultură şi de propagandă a ieşit, acu şaptezeci de ani, Unitatea Italiană. Victor Emánuel I şi Ca.ur au clâdit'o; propaganda şi cultura au cmentat'o. Toate m nasculele regate, principate, ducate, etc. s'au contopit în măreaţa Italie.

Pe scenele din toată ţara noastră — oraşe, orăşele sau sate — s'ar putea juca: piese măreţe sau hazlii; opere şi operete ; s'ar putea ca : concerte vocale, instrumentale, spectacole de cinematograf ; s'ar putea ţine : şezători şi conferinţe; ba chiar — în sale lesne „amenajată" ad hoc — s'ar putea organiza serbări de orice iei. Cultura poporului şi propaganda nu pot decât câştiga din asemenea manifestări.

Am zis 8ресШсо7с*Ле emitmategrefi. .e preconizează şi dl Doctor Anghe-escu, Ministrul instrucţiunii publice,

când înfiinţează la nu mai ştiu care şcoală de meserii, o secţie specială pentru construirea aparatelor cinematografice destinate şcolilor. Foarte bine face, căci memoria vizuală e cea mai precisă, cea mai statornică. Copilul citeşte şi uită, dar, vede şi ţine minte.

Un moşneag, trecând prin meleaguri văzuie în tineieţe, ob.ervă: „aici era o salcie, colo un plop". Sunt mulţi ani de când moşneagul a fost tânăr. Cu toate astea, memoria vizuală a răpus timpul. Intre altele, de asta sunt partizan al decorurilor fru

moase la teatru: spectatorul s'a bucurat la o piesă a Iui Shakespeare, dar a uitat'o. Peste mulţi ani, însă, îşi aduce aminte de decor: ceva tot i-a rămas din Shakespeare.

* * — Propaganda ? Dar pentruce pro

paganda în provincii, dacă nu există regionalism ?

— Nu există regionalism, o repet. Dar există, în provincii, cineva care nu ne cunoaşte bine : minorităţile. Cum adică ? Oare, fiindcă aceste grupuri omeneşti rămase, ici-colo, printre noi, după semnarea păcii, sunt puţine la număr şi numără puţine fiinţe, ar fi cu calo să na ne a.ă.ăin lor subi înfăţişarea no?.stră cea mai bună ? La urma urmei înfăţişarea noastră e tot atât de plăcuta ca şi aha. Cum adică? Simpatia mnorităţilor ne-ar fi un neajuns? Cum adică? O propiere sufletească, între ele şi noi, ar fi un rău! Eu, unul, cred că nu. Propa-paganda, mulţumită căreia se face această apropiere e o măsură neme-rită. Apoi, nu numai Capitala să se facă cunoscut în provincii, dar şi provinciile în Capitală. Ba chiar şi provinciile să se cunoască una pe alta. Ba chiar şi vecinii să meargă unul la altul. Românii vor lua, unii deia alţii, moravuri, moduri de a gândi, locuţii. Astfel, probabil, se vor perfeejona. In orice caz, vor fi mai omogeni. Vezi oare vie-un rău în toate acestea, onorate interloc itor ? Eu, unul, nu. Poate, nici d-ta. Şi toate acestea sunt totuşi tot un fel de propagandă. Constată dar, onorate interlocutor, că propaganda românească e de folos ori cum ai invârti-o.

* ^

înţelegând rostul acestei propagande, a dovedit minorităţilor din Cluj, dragă Bârsan, prin teatru, că Românii stăpânesc o limbă frumoasă şi că sunt mândri, cu drept cuvânt, de graiul şi de obârşia lor. Dar, se zice că Teatrul Naţional din Cluj e foarte lipsit de public. Nu te speria, dragă Bârsan; pentru a-ţi umple sala, oferă publicului spectacole care să'l atragă — comedii de preferinţă —• localizări, traduceri după piese uşoare, simple, simpliste, slabe char. Aşa, dacă piesa nu place, nu va fi de vină un autor, român Tot roraâtaşte, însă, vor fi vorbit actorii şi propaganda* tot, îşi va fi atins o părticică din rost. Schimbă repertoriul; cu încetul, mai târziu, vei ajunge iarăşi la el, la repertoriul înălţător, la repertorul clasic. A oferi publicului, delà început, piese clasice e ca şi cum i s'ar da unu! copil mic, fără dinţi, o fleică cu must şi cu piper. Minunată friptură. Totuşi, copilul s'ar strâmba şi ar refuza asemenea mâncare ; ei preferă lapte. Da publicului lapte, dragă Bârsan, dă-i chiar colastru (coruslă, cum se zice la Moldova).

Al d-tale vechiu prieten A. DAVILA.

P r i n B a s a r a b i a c u l t u r a l i i Veştile care ne vin din satele mol

doveneşti ale Basarabiei sunt îmbucurătoare ; norodul a început să priceapă binefacerile cunoaşterei 1 m-bei şi cărţei şi în şcoli dau năvală atâţia copii cât nu s'au văzut până acum.

Se simte că în moldovanul uitat şi părăsit se deşteaptă conştiinţa de neam cu drepturi şi precăderi în cârmuirea vieţei obşteşti. Se vorbeşte mult bine de chipul cum răspund moldovenii la chemarea cooperativelor şi a multor societăţi culturale, care se organizează de oameni cu dar de muncă şi de neam. Iată, de pildă, ce ni se co-

Un dorobanţ din Târgovişte

Fictură de Bouquet. (Colecţia Sion)

munică despre activitatea cerculu 1

cultural „Barbu Delavrancea" din comuna Bujor, jud. Chişinău.

Aci a avut loc săptămâna trecută o serbare culturală dată de cercul cultural „Barbu Delavrancea". Serbarea s'a început cu Imnul Regal, cântat de elevii şcoalei de sub conducerea d-rei învăţătoare N. Corobova.

După aceasta au urmat recitări din cei mai populari poeţi români, serbarea încheindu-se cu reprezentarea unei piese într 'un act „România Mare". Succesul serbării a fost mai ales, în momentul când copiii, cari reprezentau Bucovina, Banatul, Basarabia şi Transilvania, au dat mâna cu patria mumă, jucând Hora Unirei.

După cererea publicului hora a fost jucată de patru ori.

La această manifestare culturală au luat parte afară de reprezentanţii autorităţilor rurale şi a comunelor din apropriere un mare iiuniâr de î iVăţâtori şi peste două mu de săteni, cari după sfârşitul serbărei cu lacrimi în ochi au spus că nici odată n'au simţit atâta plăcere şi înălţare sufletească cum la aceasta serbare românească, rugând pe preşedintele cercului cultural „Barbu Delavrancea" să mai repete astfel de serbări.

* Până şi în coloniile germane din

sudul Basarabiei se vede acest imbold şi câte un român inimos găseşte mijloace sufleteşti de a apropia pe cei cari gândesc la fel, adunându-i la un loc. Aşa, în colonia germană Tarutino, jud. Ce-tatea-Albă, un tânăr d. Nicolau, a reuşit să organizeze un „Cerc cultural românesc" la care au răspuns nu numai români, dar toţi acei cari hiţflfg că în graniţele unui stat naţional nu se poate concepe o viaţă socială de cât reprezentând şi drepturile celor mulţi, şi cari au ca în orice organizare democratică drepturile majorităţei.

C. URSULEAC

V? 7. ô

Pagina 2% CULTURA POPORULUI Numărul 43

A R Ă T A R E A D O M N U L U I Dupăce am sărbătorit naşterea Dom

nului nostru Iisus Hristos, inchinân-du-ne celui născut în peşteră, prea-măn'ndu-1 ' cu îngerii şi cu păstorii, veniţi acum fraţi creştini să sărbătorim şi arătarea lui între oameni. Aceasta s'a întâmplat în zilele împăratului Tiberie, în anul al cincisprezecelea al domniei lui. Atunci la râul Iordanului se aduna mulţime de oameni de toate stările, iar pe malul râului un om îmbrăcat în haine păroase învăţa şi zicea : Pocăiţi-vâ, că s'a apropiat împărăţia lui Dumnezeu ! Acest om a fost loan Botezătorul. Oamenii U întrebau : nu cumva este el Hristos ? El a răspuns şi n'a tăgăduit, zicând : nu sunt eu Hristos ! Dar — vine după mine, celce este mai tare decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să-i desleg curelele încălţămintelor lui !

Mulţi din cei cari au ascultat învăţătura lui loan, părăsind păcatele s'au întors la calea adevărului. In semnul curăţirii de păcate loan îi boteza în Iordan.

Iisus atunci era de treizeci de ani. Socotind, că a sosit vremea să-şi înceapă dumnezeiasca propovedanie, s'a dus şi el la râul Iordanului, ca să primească botezul delà loan. El n'a avut nici-un păcat şi prin urmare n'ar fi avut lipsă sâ se boteze. Dar, după cum ştim, el a venit în lume, pentrucă să curăţească toată lumea de păcat şi s'o mântuiască. El a luat asupra sa păcatele lumii întregi şi pentru păcatele lumii întregi s'a dus să se boteze. De-aceea, când 1-a văzut loan de departe venind a zis :

— Iată, mielul lui Dumnezeu, care curăţeşte păcatele lumii !

Iar când Iisus i-a cerut să-1 boteze, zicea :

— Eu ar trebui să mă botez delà tine şi tu — vii la mine ?

Iisus i-a răspuns: — Lasă acum, că aşa ni-se cade

nouă, să plin m toată dreptatea ! loan 1-a botezat, ca şi pe oricare

alt om. Aşa a fost arătarea lui Iisus Hristos, care noi creştinii o sărbătorim in ziua de 6 (19) Ianuarie. In sărbătorile Crăciunului l-am văzut prunc, înfăşat şi culcat în iesle. In sărbătoarea de-acum îl vedem om deplin şi Dumnezeu deplin.

La naşterea lui Iisus, îngerii din cer au vestit pacea şi bunaînvoire, acum în ziua arătării sale însuşi glasul Tatălui ceresc a mărturisit pentru el. Dupăce s'a botezat, s'a deschis cerul şi duhul lui Dumnezeu în chp de porumb plutia în văzduh. Iar din cer s'a auzit glas :

— Acesta este fiul meu cel iubit, întru care bine am voit !

însuşi Tatăl ceresc vesteşte^ aşadar oamenilor, că celce se botează în Iordan este Fiul lui Dumnezeu.

Intru pomenirea acestei întâmplări minunate, la sărbătoarea Sfântului Botez se stropesc casele creştinilor cu apă binecuvântată de preot. Aceasta se face în semnul curăţirii de păcate şi tot în semnul curăţirii de păcate ieşim la râu, unde se sfinţeşte apa şi se stropesc toţi credincioşii.

Sărbătoarea Arătării Domnului se prăznueşte cu mare praznic în toate bisericile creştineşti. In această zi rugăm pe bunul Dumnezeu să ne facă şi pe noi părtaşi luminii adevărului, care s'a arătat astăzi lumii la apa Iordanului. Dumineca după Botezul Domnului.

După botez, Iisus s'a dus în pustia ce se întinde între Ierusalim şi Ierihon şi acolo a stat patruzeci de zi.e, pre-gătindu-se prin post şi rugăciune pentru lucrul cel mare ce avea să-1 săvârşească. Apoi s'a întors în Nazaret, unde a auzit, că pe loan botezătorul l-au prins şi l-au aruncat în temniţă.

Drept aceea, el s'a dus şi s'a aşezat în Capernaum, un orăşel aşezat lângă lacul Genizaretului, î i partea dinspre răsărit a Galileii, unde în vechime locuiau evreii din sămânţa lui Zabu-lon şi Neftalim. Atunci s'a împlinit cuvântarea lui Isaia profetul, care zice : „Pământul lui Zabulon şi al lui Neftal.m, calea mării, dincolo de Iordan. Poporul, celce era în întuneric a văzut lumină mare şi celorce şedeau în întuneric şi în umbra morţii lumină le-a răsărit.

Aici, în Capernaum a început Iisus să înveţe pe oameni, zicând, ca şi loan Botezătorul : Pocăid-vă, că s'a apropiat împărăţia cerurilor.

Sfântul loan Botezătorul. Tot întru această Duminică facem

şi pomenirea sfântulni loan, care a botezat pe Iisus Hristos. El a fost cel din urmă şi cel mai mare între profeţi, cum însuşi Domnul a mărturisit despre dânsul. A pregătit inimile oamenilor pentru primirea Mântuitorului, de-aceea se şi numeşte înainte-mergător al Domnului. Şi se face astăzi mare prazn'c la biserica Fo-rachia d.n Constantinopol, unde se păstrează sfânta lui mână.

Dumineca leproşilor. Mergând odată Iisus către Ierusa

lim, a trecut prin Samaria şi Gajlea. Ş: intrând într'un sat, l-au întâmpinat zece bărbaţi. Lepra era o boală grea, urâtă şi lipicioasă, adeseori aducătoare de moarte. Cei cuprinşi de această boală erau scoşi afară din sat, ca sâ nu se întâlnască cu alţi oameni, de-aceea nici nu ind ăzn au să se aproprie de I.sus, ci numai îi strigau de departe:

— Iisuse, Invăţătorule, miluieşte-ne! Iisus a mai vindecat şi pe alţi le

proşi. I-s'a făcut aşadar milă şi de acejti nefericiл, viiidecându-i cu cuvântul şi îndemnându-i să meargă să se arete preoţilor. Era lege pe atunci, că cel curăţit de lepră să se arete preoţilor şi numai cu îngăduinţa acestora să iasă intre oameni. încă mergând ei pe cale, au simţit că sunt curăţiţi cu totul de lepră.

Unul dintre cei zece leproşi, văzând că este vindecat, dapă-ce s'a arătat preoţilor s'a întors la Iisus preamărind pe Dumnezeu. Şi căzând Ia picioarele lui, îi mulţămia pentru binele ce-i făcuse. Acest om era Sa-maritan. . Iisus văzându-1 a zis : Oare nu zece au fo;;t vindecaţi ? Ceialaiţi nouă unde sunt ? Nu s'a aflat să dea mărire lui Dumnezeu decât acesta, care este de alt neam ? Apoi întorcându-s& către el îi zise: Sculându-te mergi, cred :nţa ta te-a mântuit !

Cum vedem, în sfânta Evanghelie de astăzi Iisus ne învaţă să fim mul-ţămitori şi cu recunoştinţă faţă de aceia, cari ne fac nouă bine. Chiar şi oamen lor trebue să le fim recunoscători, cu atât mai vârtos aşadar lui Dumnezeu, delà care ne vine tot binele. Recunoştinţa ce o arătăm lui Dumnezeu ne îndreptăţeşte să nădăjduim, că el şi în viitor îşi va aduce aminte de noi. Aceasta putem să o vedem şi în sfânta Evanghelie de astăzi. Pe cei zece leproşi I:sus i-a vindecat de boala trupească a leprei. Aceluia însă, care s'a întors să-i mul-ţămească Iisus îi vindecă şi sufletul. De aceea îi zise: Credinţa ta te-a mântuit.

Recunoştinţa faţă de Dumnezeu trebue să o arătăm şi cu fapta, пл numai cu cuvântul. Dacă faptele noastre vor fi bune şi curate, atunci toată viaţa noastră va fi o necontenită mul-ţămită pentru toate binefacerile, ce Dumnezeu le revarsă asupra noastră.

SEPTIMiU POPA

P E M R E

Delà sate De l a o v r e m e încoace şi m a i

cu s e a m ă d u p ă război , s 'au în cuiba t la sa te o m u l ţ i m e de re le. Cel m a i m a r e r ă u este î n s ă beţ ia . In fiecare zi, fie s ă rbă toa r e a s a u zi de lucru , î n t â lneş t i pe şosea s a u ul i ţe le satelor , oam e n i car i n u se m a i pot ţ ine pe pic ioare de beţi .

Ba a m văzu t in t r 'o c o m u n ă , a l căre i n u m e îmi scapă de s u b condei , m a m e , d u c â n d în b ra ţ e şi de m â n ă , copilaşi car i v e n e a u de la câ rc iumă , to ţ i cu capu l p l in de b ă u t u r ă . Oare ce cetăţeni m a i po t deveni aceşt i copi laş i , dacă nu-ş i vor găs i m o a r t ea m a i îna ine de v r e m e ?

O m u l bea t când se duce aca să îşi ba te n e v a s t a şi copii fără n ic i o v ină , şi-i u m p l e c â m p u l , de frica lu i ; se culcă şi d o r m pe afară , u n d e m u l ţ i r ăcesc şi îşi găsesc m o a r t e a . Tot d in p r i c ina b ă u t u r i i , b iser ica se află m a i m u l t goală s ă rbă toa rea .

Beţ ivul în loc să m e a r g ă la biser ică să se înch ine lui D u m n e zeu şi să ascu l te sf inta slujbă, se duce la c â r c i u m ă u n d e îşi o t răveş te t r u p u l şi sufletul cu b ă u t u r ă şi îşi r u i n e a z ă p u n g a . S a r c i n a cea m a i m a r e p e n t r u s t â r p i r e a aces tu i r ău , cade m a i m u l t a s u p r a p reo tu lu i şi învăţ ă t o r u l u i d in sa t . N u m a i ei, p reo tu l la biser ică şi învă ţ ă to r u l l a şcoală, cu cuvine b l ânde şi în ţe lepte , va face ca aceas t ă b u r u i a n ă r e a să fie d i s t rusă .

D. Dogăroiu

Din «Iugoslavia In ziua de 29 Noembrie 1923 s'a

ţinut în Varşeţ, şedinţa de constituire a unei „Asociaţiuni culturale a Românilor" din regatul S. H. S., sub preşidenţia dlui protopop Traian Oprea, la care şedinţă au luat parte preoţi, învăţători şi mulţi ţărani din jurul Vârşeţului. Statutele „Asociaţiei" sunt luate după statutele Asociaţiei nemţeşti „Culturbund", iar aceştia le-au luat după ale Bos-niecilor. Sperăm că ministeriul de interne le va întări.

— Domnişoara Desanca Vuiei, absolventă a Academiei în drept a fost numită notar (secretar) la tribunalul din Subotiţa. In Jugoslavia ea e prima numită în acest fel de funcţie.

— In Seleuş băiatul Nicolae Mar-covicean de 11 ani şi Păun Lungu de 13 ani luând o puşcă din cui au început a se juca cu ea. Puşca fiind încărcată, s'a descărcat, omorând pe loc pe Nicolae Marcovicean, şcolar bun si silitor. Iată unde duce nebăgarea părinţilor în ţinerea armelor.

— La noi zăpada e de o palmă de groasă (15 cm.) şi e frig tare. A. V.

Spirt cu mentül

Transilvania cel mai bun

A V A $ E Ю Е Ь А S A T E

EAU DE COLOGNE No. 151 Favorita Doamnelor din Elită

D i n D u m b r ă v e n i (jud. Botoşani)

Dumbrăveni este una dintre cele mai mari comune din judeţele Botoşani. E însemnată, nu numai prin lucrările frumoase şi folositoare, cari au răsărit şi s'au îndeplinit în cuprinsul ei.

Izvorul tuturor acestor lucrări a fost cooperaţia, ale cărei temelii s'au pus în anul 1899 prin întemeierea băncii populare „Dumbrava". Din mijlocul cooperaţiei au pornit o mulţime de iniţiative frumoase şi au fost sprijinite băneşte de ea.

In anul 1912 s'a format un comitet pentru ridicarea unui monument iu amintirea eroilor căzuţi în războiul pentru neatârnare. Lucrările acestui comitet prelungindu-se până in anul 1914, monumentul s'a ridicat şi în amintirea eroilor din comună, căzuţi în Bulgaria în 1913. în anul 1914 s'a desvelit acest monument şi se găseşte şi astăzi în mijlocul satului, între şcoală şi banca populară.

Banca populară văzând avântul ce-1 lua comerţul de cereale, a clădit în anul 1915 o magazie de cereale, model O. F . R., având o capacitate de 16 vagoane. De atunci face vânzări in comun de cereale, folosind mult 'sătenilor şi dând diferenţe mari de preţuri, cari în cazul vinderei cerealelor către negustori ar fi pierdute.

în faţa ruinei sufleteşti, care se întinde după războiu în ţară, sătenii s'au constituit în 1916 într'un comitet pentru repararea bisericii „Adormirea Maicii Domnului". A-ceastă biserică a fost în vechime schit de maici, a servit până acuma ca biserică de sat şi alături de ea se ridică acuma clădirea începută a nouei biserici, ridicată până la streşină şi numită biserica unirii neamului, fiind că s'a ridicat în urma îndepiinirei visului nostru naţional şi fiind că materialul cu care s'a zidit a fost luat din două pichete de graniţă, nefolositoare acum şi dintr'un han boieresc, care în urma exproprierii iarăşi nu-şi mai are rostul.

Afară de abeasta s'a mai pus în anul 1918 începutul casei de sfat şi citire „Deşteptarea", care astăzi are un fond de aproape 7000 lei, o bibliotecă de 1000 cărţi, care are anual (c'am 200 cititori, elevi de şcoală şi adulţi, şi se citesc 2000 de cărţi pe an. Casa de sfat se găseşte în localul şcoalei şi în aceiaşi încăpere se găseşte şi depozitul de cărţi al fundaţiei culturale^ „Principele Oarol". Acest depozit a împărţit în doi ani cărţi în valoare de A4000 de lei.

în anul 1921 un mănunchiu de oameni de suflet se constitue în soc. coop. de producţie şi consum „Unirea." Această societate are astăzi un capital de 133.000 lei şi cu acest capital conduce un magazin de consum aranjat cu toate articolele trebuitoare săteanului, o moară şi are şi o batoză de treerat şi două secerători. Pe lângă acestea mai are şi o brutărie, care fabrică pâne, ce se vinde cu un leu mai eftin decât la oraş. Magazinul de consum regulează preţurile în comună şi este o stavilă puternica împotriva speculei.

In anul 1922 se ia inţiativa for-mărei unui cimitir de onoare al celor 200 de eroi înmormântaţi în cimitirul satului. Acest cimitir e aproape gata. S'au început a se pune crucile, în mijloc este ridicat un monument de piatră simplă, cu o cruce de marmură în vârf, care are inscripţia scurtă dar mult grăitoare: Eroilor noştri 1916-1918.

Toate aceste lucrări au fost sprijinite în ceeace priveşte partea sufletească, de şcoală şi biserică, iar în ceeace priveşte partea materială, de cooperaţie.

Banca populară „Dumbrava", care a avut la început să lupte cu greutăţi mari, are astăzi un capital de 500.000 lei şi poate privi mândră şi mulţumită la trecutul ei de 25 ani, după cum şcoala iarăşi poate fi mândră, când vede că foştii ei elevi sunt astăzi muncitori harnici şi însufleţiţi în ogorul binelui obştesc.

Singurul lucru, care constitue un punct dureros în acesta ţesătură de lucruri frumoase este pierderea aceluia, care a fost cel dintăiu începător a tuturor celor "arătate După o muncă rodnică de aproape 40 ani, a fost lovit de o paralizie repede, care 1-a răpus în mai puţin de 24 ore. Acesta este Pr. N Filip. Având în vedere nepreţuitele merite ale acestui apostol, fii săi sufleteşti s'au hotărît să-i ridice un mic monument în faţa băncii populare şi să-i facă o p l a c ă amintitoare, care să vorbească gene raţiilor viitoare despre opera lui şi să îndemne la mai multă râvnă şi hărnicie. Const. Siritianu

D i n B r ă i l i ţ a (jud. Brăila) Cu o săptămână în urmă, în satul

Pisc, din comuna noastră, a avut loc o serbare şcolară, dată de către cercul cultural „Andrei Cocoş". Cuvântul de deschidere 1-a ţinut d. Gh. Baltă, dirigintele şcoalei iar d. Belizarie Dumitrescu, dirigintele şcoalei din comuna Nedelcu Chercea, a vorbit despre „Creşterea vermilor de mătase".

S'a jucat teatru, s'au spus poezii vesele iar corul şcoalei sub con

ducerea dlui învăţător Tiripa, a cântai mai multe cântece. A plăcut mult publicului şi danţul petalelor şi matelotul, jucat de elevele şcoalei îmbrăcate în costume frumoase de hârtie de mătase.

A mai fost şi expoziţia de lucrări a şcoalei. S'au putut vedea : coşuri de papură, mături, sticle împletite cu rafie, unelte casnice din lemn, eusuturi cu motive româneşti şi ajururi. La această privelişte li se umplea inima de bucurie, înţelegând munca elevilor şi vrednicia atât a dirigint. şcoalei cât şi a învăţătorilor cari se ocupă cu creşterea micilor vlăstare.

Printre acei cari au fost de faţă la această serbare, am putut vedea pe : d. Gh. Iliescu-Marsilieni, primarul comunei Brăiliţa ; Dumitrescu Belizarie, dirigintele şcoalei din com. Nedelcu Chercea cu doamna; I. Bănică dirigintele şcoalei No. 1. din com., Bră\ la; Dşoara Mihailescu diriginta grăbinii de copii din satul Pisc; Doamna Elena Cavadia, diriginta şcoalei de fete „Ştefan Baloiu" din Brăiliţa ; Dşoara Oprea, diriginta şcoalei de copii din Brăiliţa, Dşoarele Constantinescu şi Daniilescu, învăţătoare; d. I. Jianu învăţător şi alţii. A. V.

D i n F r u m u ş i c a (jud. Ialomiţa) La noi frigul creşte din ce în ce

zilele trecute a ajuns până la 27 sub 0 . In ziua de 1 Ianuarie locuitorul Petre Ciobanul din comuna Axintele, cat. Bârbătescu jud. Ialomiţa, dueàndu-se la o rudă a lui din satul Malu, sat ce este depărtat de Bărbătescu cam la o distanţă de 5 km, şi, către seară întor-cându-se acasă, pe drum bietul om ne mai pu'âud să meargă de ger, a căzut jos, unde a doua zi 1-a găsit înţepenit, locuitorul Niţă (zis Moaţă) tot din acea comună.

Sărmanul om, a murit de ger. e. A.

D i n N a r u j a - V r a n c e a (jud. Putna)

De către un comitet ce б'а format sub prezidenţia d-lui judecător Demetrie Gh. Mititelu, s'a luat iniţiativa ca în ziua de 6 Februarie (24 Ianuar st. v. Unirea Principatelor) să se ţină o frumoasă serbare urmată de danţ, la şcoala din această comună.

Suma ce se va strânge, se va întrebuinţa pentru ridicarea nouei şcoli în sat.

Este speranţa că aceasta va fi una din cele mai frumoase serbări din Vrancea.;; \ -

Se va juca piesa „Florin şi Flo-rica" de V. Alecsandri, spunându-se şi câte-va poezii patriotice de elevii şcoalei. SIMI0N HÂR»IEA

D i n D o b r î e e n i (jud. Vâlcea) A doua sară de Crăciun, socie

tatea culturală „Farul" a dat o serbare teatrală urmată de o frumoasă petrecere naţională.

Serbarea a fost deschisă prin cântecul „Pe-al nostru steag.".

Tânărul sătean Gh. Ghiţescu din com. Stoeneşti, a cântat cu multă princepere, cântecul popular „Sunt copil al nimănui".

Elevii şcoalei au jucat piesa „Pe aicea nu se trece", iar membrii societăţii : învăţători, învăţătoare, tineri săteni şi sătence, piesa „Lipiturile satelor" de V. Alecsandri. Cu toţi în roluri au fost bine şi au fost răsplătiţi cu ropote de bătăi din palmă.

încheierea părţei artistice s'a terminat prin cântecele : „Murgule căluţutul meu" şi „Doi cu doi".

La ora 12, publicul a trecut în a două sală pentru petrecerea naţională unde s'a jucat numai hore româneşti.

Era o plăcere să priveşti şi să joci în frumoasele şi drăgălaşele hore ea : sârba, hora de mână, brâu, brăuieţul, romanul, alunelu, focşo-reanca, piteşteanca, chindia, floricica, jianca,BanuMărăcine, sălcioara şi multe altele.

La ora şase dimineaţa, petrecerea a luat sfârşit prin „Hora unirei" plecând fiecare la căminul său mulţumit de o astfel de petrecere.

Au luat parte persoane din comunele Harez, Vaiduni, Bărbăteşti, Stouneşti şi Smeurât, persoane cari au dus cu dânşii dorul, ca şi ei să facă asemenea petreceri frumoase.

Banii ce s'au strâns s'a dat şcoalei şi bibliotecei populare „Al. Vlahuţă" pentru cumpărare de cărţi.

Cum merge poşta la noi. Tânărul seminarist C. Boboacă a dat din R. Vâlcea o telegramă cu data de 2 Ianuarie 1924, ora 10 dim. prin care chema pe tatăl său din comuna Bărbăteşti să vie cu sania să-1 ia, dându-se vacanţa Crăciunului.

Această telegramă a ajuns acasă abia în ziua de 9 Ianuarie adică a treia zi de Crăciun, făcând 8 zle pe o distanţă de 30 kilom.

Ce zic cei în drept de această iuţeală? D. DOGAROIU.

D i n H u r e z a n i (jud. Gorj. Intr 'una din nopţile tunei tre

cute, necunoscuţi făcători de rele s'au introdus In casele locuitorului Ilie V. Bunu şi ale dlui I Năvărlie, proprietar, furând delà cel dmtâi toată rufăria şi mai multe obiecte casnice, iar delà al doilea o salbă cu 8 galbeni mari şi mai multe inele scumpe. Avem toată încrederea în vrednicia jandarmilor, că prin energia lor vor stârpi lurturile.

— Locuitorul Pe tm^Lungan , a murit după ce a băut un litru de ţuică fără să se răsufle. încă o învăţătură pentru toţi acei cari în loc să se întreacă In fapte bune, se pun la întrecere la băutură.

— In comuna noastră, In urma stăruinţii dlui V. Popescu, s'a dat o serbare şcolară în folosul primăriei. Din cauza timpului rău în loc să se adune un fond, s'a pierdut.

N. DUMITRAŞCU.

Din Crai o va In ziua de 30 Decemvre 1923, a

avut loc în sala şcoalei comerciale gr. I. a 24-a şezătoare culturală dată de asociaţia absolvenţilor şcoalei.

Programul a fost început de d-1 I. Buşe, preşedintele asociaţiei; d-sa a vorbit despre „Rostul asociaţiei".

D l Buşe este un om muncitor, care voeşte numai propăşirea acestei societăţi. D-nii Paul Stefănescu şi Gh. Theodorescu, amândoi delà Teatrul Naţional local, primul a declamat „Romanţa noului venit" a lui Ion Minulescu, şi „Oglinda" d-lui Radu Rosseti ; al doilea „Revolta" de Haralamb Lecca. Lumea a fost foarte mulţumită. D-1 Drăc-sinean, elev, a spus câteva anecdote, cari au produs haz. Şezătoarea a fost terminată de d-1 Stănescu, care a cântat la vioară mai multe cântece naţionale.

Urăm succes acestei asociaţii, care voeşte să cultive simţul artistic în tineret. Măgurelle

A N T R A PRIMA FABRICA ROMÂNĂ

» E VAGOAME ŞI MOTOARE SOC. AMON. ADRESA TEIiEGRA- A MB Ж ЖѢ F 1 C Ă : VAGUNASTKA Л И І І Ж Ш* T E L E F O N 6 9 4 ş i 9 0 0

S E C Ţ I A M O T O A R E :

Autobuse, Camioane, Cisterne automobile, Motoare stabile de benzină, grupuri, electrogene de benzină, Strunguri de precizie, Excenterprese, Prese cu fricţiune, Şlefuitoare, Pese de rezervă pentru automobile, camioane si motoare de benzină de orice marcă.

PRODUSELE NOASTRE SE POT PROCURA CU PREŢURI ORIGINALE DE FABRICA DELA MAGAZIILE DE CON

SIGNAŢIE MAI JOS N O T A T E s

ARAD % întreprindere de Maşini şi Automobile, Str. Alexandri 6.

BRAŞOV ; „Silvania" întreprindere Technică S. A. Piaţa Boilor 7.

CLUb Blaga Emil, Piaţa Ştefan Cel Mare 3.

LUGOJ t Schwäbisch Zentral bank, Filiale Lugoj.

O RADE A-MARE : „Economia" S. A. pentru Comerţ şi Industrie, Piaţa Mihai Viteazul 1.

SÀTMAR ; Fraţii Princz Turnătoria de Fier şi Fabrici de Maşini

SIBIU ; Compania Anglo—Americană, Bretter Promanade.

TÂRGU-MUREŞ : Birő E. Ing. mech. cu dipl. întreprinderea technică, Str. Ştefan Vodă l/a.

TIMIŞOARA ; Schwäbischer Landwirtschaftsverein, Gorove-gasse No. 5. 68

Frigul şi nouile îndrumări ale agriculturii Scumpetea vieţei de după război,

a dat mult de gândit oamenilor, ce se ocupă cu găsirea leacurilor pentru nevoile obşteşti şi cu toate astea traiul devine din ce în ce mai greu iar câştigul fiecăruia din ce în ce mai nedestulător.

Pricina pentru care lucrurile nu s'au putut îndrepta, cu toată mulţimea sfaturilor ce s'a dat de cărturari sau de conducătorii feluritelor bresle gospodăreşti, nu o putem cerceta într'un fel mai serios, fără ca să nu supăram pe cei ce s'au îngrijit mai mult de câştigurile lor proprii sau ale celor de aceiaşi breaslă cu ei, de cât de buna stare obştească.

Dacă lăsăm la o parte leacurile şi sfaturile ce s'au dat şi o să se mai dea pentru ieftenirea vieţei, eu cred că lucrurile ar merge mai bine dacă ne-am căsni să producem mult sau să câştigăm mai mult din ceea ce producem. Pentru aceasta m'am hotărît să atrag băgarea de seamă a celor mulţi şi mai ales a plugarilor, breasla cea mai productivă din ţara noastră, asupra unei industrii ce se găseşte într'o aşa de strânsă legătură cu gospodăria, încât am putea zice că de îmbunătăţirile ce s'ar aduce în aceasta ramură industrială, atârnă în mare parte înflorirea şi înbogă-ţirea economiei noastre naţionale.

Industria pe care vreau s'o amintesc este aceia a frigului artificial, fără de care ţara noastră, eminamente agricolă, sau cum i-s'a mai zis până mai zilele trecute, grânarul Europei, nu va mai putea pătrunde pe pieţele de desfacere din Europa.

Câştigul din ce în ce mai mic al plugarului, care se ocupa cu cultivarea cerealelor, datorit pe de o parte produoţiunei mici la hectar sau la jugăr, iar pe de altă taxelor mari la export şi maximalizărei preţurilor pentru consumul localnic, vor avea drept urmare naturală împuţinarea câmpurilor cultivate cu cereale şi întinderea din ce în ce mai mult a semănăturilor, ce vor fi în strânsă legătură cu,industriile agricole mai bănoase.

Oricari ar fi măsurile de oblăduire pe cari guvernele ar căuta să le pună în calea acestei noi îndrumări a gospodăriei noastre plugă-reşti, ele nu vor putea împiedica părăsirea culturei cerealelor în general şi a grâului în special în vederea exportului şi înlocuirea acestora cu altele mai bănoase, cum sunt acelea de care are nevoie industria şi creşterea animalelor mari şi mici.

Cultivarea plantelor industriale şi creşterea animalelor va constitui de aici înainte singura cale de în-

І

bogăţire a ţării noastre şi mijlocul de câştig al unui mare număr de locuitori, iar nu cum se 'ntâmplă astăzi, numai al celor ocrotiţi de soartă sau de puternicii zilei.

Exportul produselor animale este însă legat de o mulţime de greutăţi, de natură sanitară (doftoricească) şi de concurenţă streină; din cauza aceasta nu ne putem închipui o da s vol tare mai mare a creşterei animalelor fără asigurarea târgurilor de desfacere, a mijloacelor de transport şi a celor de păstrare. .

Aceste piedici ce se pun în calea t desfacerei produselor animale pe un. ţ preţ mulţâmitor, cresc şi mai mult j dacă nu le putem vinde pe picioare sau în stare proaspătă.

Păstrarea şi transportul cărnei şi a celorlalte produse animale, cum sunt de ex. laptele, untul, oule, etc. nu se poate întreprinde astăzi fără vagoane şi 'magazii frigurifere (cu gheţărie).

Întrebuinţarea feluritelor leacuri spiţereşti pentru păstrarea cărnuri-lor şi a mâncărurilor nu mulţumeşte nevoile sănătăţei trupeşti şi nici nu împiedică stricarea lor. Singurul mijloc de păstrare, cunoscut pănă 'n prezent, care nu schimbă gustul, mirosul, alcătuirea şi însuşirile chimice ale produselor naturale, mistuirea şi puterea hrănitoare a mâncărurilor, este frigul împreunat cu aerul uscat.

întrebuinţarea frigului natural (gheaţa) sau artificial (de maşină) la păstrarea şi transportul materiilor hrănitoare, cari se strică uşor, cum sunt de ex. fructele, legumele, carnea, oule, unt ui, Li piele, peştele, etc. a luat o desvoitare a^a d

ABONAMENTUL*? Pe un an 180 leL Pentru săteni, învăţători, profesori, preoţi, studenţi, funcţionari, meseriaşi şi muncitori 120 lei pe un an. Abonamentul plătit înainte; se poate face şi pe jumătate de an. oooooo Cultura Poporului

ABONAMENTUL: Pentru instituţii financiare, ale statului şi biblioteci 300 lei pe an. Pentru sprijinitorii foaei minimum 300lei. In America 3 dolari. In Jugoslavia 100 dinari pe an. In străinătate 260 lei pe an

S ă î n t e m e i e m b i b l i o t e e i D I N B U C U R E Ş T I Nu cred să fie minte românească

In cuprinsul hotarelor mărite ale ţării, minte care să nu priceapă că obârşia tuturor pacostelor şi necazurilor ce se abat asupra noastră e mai cu seamă In ignoranţa, în întunericul ce predomină în massele largi ale poporului. Numai o cercetare mai de aproape ne poate duce la această concluzie.

Administraţia e proastă pentru simplul motiv să nu ştim administra; hoţia şi jafurile sunt din prisos numai pentruca n'rvem creşterea cuvenită pentru a nu le înfăptui şi pentru ?. le stârpi; cheltueliie cu poliţia şi întreţinerea câtorva zeci de mii ce stau la închisori sunt enorn e, numai pentruca nu au fost îndeajuns de educaţi; guvernele comit prăpăstii peste prăpăstii, pentruca ele find refiexul întregii po-pulaţiuni, nu pot să nu sufere influenţa ignoranţei generale. Af ră de căzui amestecului străin, s'a zis că orice popor e demn de guvernul pe care-1 are: deci poporului analfabet guverne analfabete.

Acest strigăt, de mulţi repetat, nu a fost de tot zadarnic. Descoperită rădăcina răului, lumea românească a început să se mişte, fiecare sat şi cătun începe a-şi avea şcoala sa ; se întemeiază azile; se vede o oareşicare scuturare sănătoasă din nepăsarea de până.jcum. Dar oare aceasta e destul — ajunge? Nu, desigur că nu.

Şcoalele fără îndoiaiă sunt primul mijloc necesar pentru a lumina: dar nu sunt tot aceea ce se vrea. Să mă lămuresc. Mai întâi trebue să ne înţelegem asupra acestui urât cuvânt, ignoranţa. Poporul la noi numeşte ignorant, nepriceput pe toţi acei cari nu ştiu nici să scrie nici să citească. Această părere e adevărată numai pe jumătate, pentruca poţi fi îndeajuns de cult şi de educat fără a cunoaşte o buche. Carol cel mare n'a ştiut nici să scrie, nici să* citească şi totuşi a fost omul cel mai mare al timpului său. Stephenson, muncitorul englez, inventatorul locomotivei, învăţă târziu să sei ie şi să citească şi nici câud n'a ştiut să scrij mai niait decât numele. Dar să ne ferească Dumnezeu, să luăm aceste pilde drept régulé, ori să credem că totul stă în a scrie sau a citi. Mulţi însă, dupăce au ter-

' minat şcoala elementară sau liceul nu mai pun mâna pe cărţi bune să te citească.

Pe unul dintre aceştia l-aşi întreba •«următoarele : Prietine, ce ai zice de î^url orb din naştere căruia dândui-se

'lumina s'ar încăpăţâna înch zând ochii pentru a nu vedea. De sigur, vei zice că acesta e ил nebun. Ei bine, tu e ?ti ca şi el, tu care ai învăţat să citeşti şi nu citeşti niciodată. Şi ţie ţi-s'au deschis ochii pentru a vedea o lume nouă: 1 imea ce stă scrisă în In cărţi pe cari tu le'nchizi-pentru a nu o vedea. Cărţi.e ţi-ar fi desvăluit minunăţiile cor-.-uiui omenesc, pe case tu îl poiţi cu tine ca pe un sac căruia nu-i cunoşti conţinutul; cărţ le te-ar fi învăţat mecanismul care regulează cursul planetelor, cauzele fenomenelor celor mai adm rabile ale

: naturii pe cari tu le priveşti ca un sălbaric; cărţile ţi-ar fi povestit întâmplările glorioase ale acestui pământ care ţi-e patrie şi pe care tu nu-1 poţi iubi într'adevâr pentruca nu-1 cunoşti îndeajuns ; cărţile ţi-ar fi procurat în ceasuri de odihnă bucurii nepreţuite, pe cari le vei căuta în-zădar în câiciumi şi cafenele. Dar tu părăsind şcoala fără a mai deschidă o carte dai dreptate acelora cari spun că e cu neputinţă educarea poporului.

Un om care a învăţat să citească şi nu citeşte niciodată, rămâne în întunericul prmiiiv; pentru el şcoala n'a avut nici un folos, tot atât ca şi cum n'ar fi fost.

La fel stau lucrurile şi cu tinerii elevi şi studenţi. In scoale cu oricâtă silinţă depusă dn partea profesorisor se învaţă destul de puţ ;n. Un bun piofesor a tăcut tot când a şt ui să inspire în sufletul elevuiui dragostea de stud'u. Şcoala e mijloc şi un scop şi tinerii cari nu se deprind din vreme să meargă cu propriile picioare devin atâtea maşini incapabile de a face ceva bun. Ies din şcoli chipuri de oameni cari cred că-s învăţaţi, oameni cari nu au învăţat, că nu ştiu nimic şi cari la fel ca scarabeul, ţiu ceva rotund în mâni, crezând că ţiu globul pământesc ; o sută dintre aceşti învăţaţi pot face mai mare pagubă decât un mil;on de analfabeţi, pentruca nu nepriceperea ci greşala e izvorul relelor.

Intr'adevăr ca şcoala să fie cu fo~ los, oricine ar trebui să aibă la îndemână câteva sute de cărţi bune. Dar nu toţi, chiar puţini au mijloacele pentru a şi-le procura şi ch ;ar avân-du-le nu o fac toţi. Mai eftine şi mai dese sunt numai cărţ le rele.

Intre şcoală şi viaţă e un gol imens ; dacă nu se umple, şcoala e de prisos

. şi uneori stricătoare. Cartea e apostolul care trebue să îndeplinească o era începută de învăţător. Cum să se facă ca toţi să aibă cu uşurinţă cărţi? Iată, aci intervine principiul de aso-ciaţiune, care a completat şcoala cu biblioteca. Biblioteca e vârful unei' piramide, « r e are de temelie şcoala. Rostul lor adânc trebue să sară in ochii tuturor acelora, cari cred că bunăstarea neamului nostru stă în a avea gard bun şi porci g>aţi artiştii au ştiut să fie admiraţi, ілт publicul adânc mişcat i-a rugat să mai vină, ca astfel sfinţind unitatea noastră sufletească -a dov» d- ască supei lorita ea g> niu-ltii roman. H. T. B.

Pagina é CULTURA POPORULUI Sumarul &'d

O a n i v e r s a r e u i t a t ă La 22 Martie, anul 1923, s'au

împlinit 50 de ani, de când s'a stins din viaţă, în Iaşi, unul dintre cei mai însemnaţi ierarhi, pe cari i-a avut biserica română, unul dintre cei mai aprigi luptători, pentru cauza cea mare şi sfântă a românismului, Arhiereul Filaret Sta-' vropoleos Scriban.

Dacă astăzi biserica îşi are ca-nonicitatea neatinsă ; dacă clerul ei posedă instituţiuni de cultură şi instrucţie; dacă statul român îşi are închegarea într'un singur neam unit şi neatârnat, apoi fie-mi îugă-duit să zic şi să susţin că, în mare parte, faptele acestea se datoresc şi acestui vlădică moldovean, care n'a cruţat o clipă din viaţa sa şi n'a cedat u n ' pas în lupta aprigă ce-a purtat-o, până nu şi-a văzut îndeplinite idealul şi simţămintele sale de destoinic apostol, de iscusit şi învăţat profesor şi de mare şi nobil român.

In acele vremuri de bejenie, când nu se ştia ce aduce ziua de mâine, când limba şi credinţa străbunilor erau abia desmorţite din somnul lung de veacuri al întunericului apariţia lui Filaret Scriban, a fost ca un sol scump trimes de pronia cerească, ca un luceafăr ce a strălucit pe aureola ţării Moldovei şi ca o călăuză statornică, în conducerea treburilor înalte bisericeşti şi lumeşti.

Nepăsarea şi egoismul sec faţă de uriaşa muncă săvârşită de acest mare dispărut, au înnăbuşit ori ce conştiinţă încât astăzi, când sub zidurile reci ale mănăstirii Burdu-jenilor se odihnesc de o jumătate de secol osemintele valorosului arhiereu, nimeni nu s'a gândit să-i sărbătorească această aniversare, trecând sub o adâncă tăcere. Regretând din suflet de această greşală neiertată, ce s'a făcut memoriei sale, vom căuta ea să ne mân-găem de această durere sufletească ce am simţit cu acest prilej, prin descrierea vieţii şi faptelor păstrate în istoria neamului, ca cel puţin în

• viitor, să se ţină seama spre a nu se mai repeta acest gest impios.

Prea Sfiinţitul Filaret Scriban, împreună eu fratele său Neofit, a făcut epocă în istoria bisericii şi neamului, după cum atestă şi savantul nostru d. N. lorga. 1)

Ridicat, prin puterea sa de muncă în acele timpuri, când cartea era hărăzită numai pentru cei din clasa de sus, reuşeşte să fie trimes în Rusia la Kiew, unde înfundându-se în bibliotecile Academiilor teologice culegând zi cu zi, ca o albină harnică nectarul celor mai înalte şi savante învăţături, adună mult ma terial pentru istoria românilor, din care avea să insufle marile idei naţionaliste, generaţiilor de sub con ducerea sa. Uimind pe streini cu marile şi bogatale sale talente, revine în ţară, luând conducerea şcoalei clericale întemeiată de venera bilul mitropolit Veniamin Costache.

1) Vezi cap. „Scribanii" în istoria religioasă a Românilor vol. II.

Sârguinţa ce-o depune pentru ínnal tarea acestei şcoli nu se poate descrie. Elevii deveneau adevăraţi apostoli, fiind înzestraţi cu multe şi nenumărate cunoştinţe, formân-du-se un cler demn de misiunea ce-o avea punând stavilă ignoranţei şi curmând simoniile, cu ajutorul cărora oricine putea ajunge preot. Lupta n'a fost de scurtă durată, mai ales că ea se ducea chiar cu stăpânirea înaltă bisericească, căreia nu-i convenea această nouă stare de lucruri, pentru motive lesne de înţeles. 2)

Câte valuri furioase nu se ridicau asupra P . S. Filaret din toate părţile 1 Cu toate acestea, însă el rămânea ca o stâncă neclintită, privind la spumegările vrăjmaşilor cu o răbdare de fier. Scos din rectoratul seminarului, el duce lupta pe altă cale, în care se întâlneşte cu marile frământări politice pentru Unire. Ţara întreagă era îo fierbere pentru a se hotărî într'o chestiune de viaţă şi moarte. Partidul Unionist în frunte cu Scribanii, opune adversarilor cel mai mare obstacol, de a nu face pe placul duşmanilor din afară ca românii să nu se unească. Toate greutăţile erau învinse în alegerile pentru Divanul-Adhoc cu bărbăţia şi sângele rece a P. S. Filafet, isbutind să triumfe în această grea luptă, visul măreţ nutrit de veacuri în sânul poporului român.

Sub domnia marelui Cuza vine la ordinea zilei o acţiune însemnată bisericească, aceea a canoni-cităţii. Se proiectase o autocefalie, care, prin felul cum începuse, rupse legăturile cu patriarhia din Con-stantinopol, iar în ţară, Episcopii contrar uzului şi dispoziţiunilor sf. canoane, erau numiţi cu decret domnesc şi la bunul plac al stăpânirii de atunci. In faţa acestei delicate şi grele situaţiuni ce se creiase pentru biserica româoă, P . S. Filaret, reintră în areana luptei luând contact cu patriarhia şi cerând tuturor episcopilor necanonici să demisioneze, reuşind ca să împace lucrurile.

Totodată, emite un proiect de organizare a bisericii româneşti, din care multe articole au intrat în legiuirea alcătuită de Sf. Sinod în 1872. In 1873, P. S. Sa, moare după un sbucium de un sfert de veac, pentru fericirea neamului.

Toate aceste mari fapte, sunt scrise din fuga condeiului şi cu observaţiunea că se are în vedere spaţiul mic al gazetei în care nu poate să intre mai multe amănunte. Totuşi se poate vedea însemnătatea ce ar fi avut dacă, cu ocazia aniversării sale, s'ar fi scris un volum întreg, în care să se cuprindă cu deamănuntul, viaţa şi opera P. Sfinţitului Filaret. Cred, că în urma acestor reamintiri fugitive, ce le tăcem aci, se va găsi cineva să îndeplinească această dorinţă.

CORNELII! M 6RUMÄZESCU preot in Perieni (Tutova)

2) Mitrop. Meletie şi Sofronie făceau pe oricine preoţi, pe bani, fără să aibă carte.

V i a ţ a c u l t u r a l a l a O r ş o v a In această localitate grăniţărească,

unde simţământul naţional românesc, întâmpină în rândurile închegate ale minorităţilor, o împotrivire încăpăţânată, numai şcoaiele româneşti de aici, trebue, dar şi pot să mai împrăştie binefăcătoarele raze de cultură românească.

De unde până mai dăunăzi, numai şcoala superioară de comerţ şi cea medie de băeţi, răspândeau în afară de şcoală, aceste trainice raze, întăritoare de neam, cuprinzând o întindere tot mai mare, iată că s'a alăturat la ele acum şi cele ale şcoalei medii de fete, tot în acest scop.

In ziua de 30 Decemvrie 1923, această şcoală, a ţinut o şezătoare literară în sala de gimnastică.

Programul a fost foarte variat şi bine ales.

Corul, sub conducerea d-lui maestru de muzică Bâtea, a cântat mulţumitor cântecele: La Tisa, Răsunetul Ardealului şi Lugojana.

Poezia „Trei Doamne şi toţi trei" de Coşbuc, a fost bine recitată de eleva E. Motoi, din cl. IV. medie. Totaşa „Viscolul", recitată de eleva Ecat. Bálában din cl. III. medie.

Jocurile naţionale „Banul Mărăcine" şi „Costorăreasa", au provocat o însufleţire de nedescris, în-tărindu-ne dragostea faţă de jocurile noastre frumoase naţionale, atât de măreţ au fost executate, de elevele din cl. IV. Ana Cincheza, Aurora Gr. Ionescu, Aurora M. Ionescu, Elena Magdescu, Elisabeta Milo-şescu, Ecat. Motoi, Ana Sărăcovan şi Ioana Urdeş, instruite fiind cu o rară pricepere, de către prof. d-na Andrei.

Piesa de teatru „Mătuşa surdă" de M. Drăgan, a fost jucată cu talent de elevele Ioana Urduş (mă-

. tuşa şi Aurora G. Ionescu (nepoata) din cl. IV. „Metamorfoza", comedie într 'un act de M. Guşiţă, directorul revistei „Datina" dm T.-Seve-rin, a fost foarte bine jucată, de elevele Aurora G. Ionescu (profesor), Elena Andreovici (eleva), Ioana Urdeş (Fräulein) şi Alexandrina Gottsman (directoarea).

De asemenea „Milionul" comedie într'un act de Ionescu, a avut succes cu d-şoara Ecaterina Balaban, în rolul de mătuşă, apoi Maria Ţepe-neag, în rolul nepoatei, precum şi Ana Cincheza, Stefánia Balint şi Rozália Trost.

Aplauzele au răsplătit munca şi silinţa d-nei Burileanu, care a do

vedit cu acest prilej, că e o bună organizatoare de şezători.

Părinţii elevelor şi cu celalalt public, au plecat delà această şezătoare, cu un simţământ mai înălţat şi rămânând adânc convinşi, că corpul profesoral, în frunte cu directoarea şcoalei, d-na Silvia Laitin, a dat în deajuns dovadă, că îşi înţelege pe deplin chemarea ce o are şi eu privire la activitatea sa extra-şcolară.

în ziua de 19 Decembrie 1924 elevii clasei a VIII. a liceului „Traian" din Turnu-Severin, au dat în sala de gimnastică a şcoalei civile din Orşova, o reprezentaţie teatrală, pentru mărirea fondurilor de excursii.

Piesa „Plicul" comedie în 3 acte de L. Rebreanu, a avut un succes desăvârşit.

Au jucat bine d-şoarele E. Ma-zilu, M. Glajanu precum şi elevii : V. Bojiorovici, D. Streangă şi N. Becheanu. TRA1AN V. TÄRANU, profesor

Delà Asociaţia Cercului de gospodine

Asociaţia „Cercului de Gospodine" din Pojorâta, (jud. Câmpulung, Bucovina), a organizat cu concursul asociaţiei „Reuniunea învăţătorilor" din Gurahumorului şi d. profesori Lumaiceanu şi dr. La-tatin, o şezătoare culturală.

De mare însemnătate este aceasta căci trăim în vremuri de grele încercări, când delà viaţă se cer mari sforţări.

De aceia societatea noastră, şi-a întocmit un bogat program de muncă cinstită şi adevărată.

Manifestarea activităţii sociale s'a născut din credinţa că pentru ridicarea neamului, e necesar a se ridica şi nivelul cultural al femeei în gospodărie, în maternitate şi în căsnicie. O preocupare de mare interes şi necesitate, este introducerea higiénéi şi ştiinţei de a trăi în mod mai civilizat în gospodăria săteanului şi muncitorului nostru.

Pe întinsul nou a stăpânirii româneşti, inferioritatea gospodărească înseamnă o inferioritate cetăţenească De aceea munca cinstită şi adevărată care scapă pe oricine de ne voi şi necazuri, care îndulceşte t raiul, viaţa celui ce o ştie a o preţui, nu trebue să lipsească nioi la sate nici la oraşe.

Spre a ajunge cât mai curând la aceste scopuri, societatea noastră a înfiinţat cu concursul central al „Cercurilor de gospodine" din Bucureşti, un curs de ţesătorie, un a-teiier de industrie casnică, cari au de scop a desvolta gustul şi cunoştinţele femeii române în arta ţesutului şi a lucrului manual în genere urmând cadrul tehnieei moderne.

Pe lângă acest curs de industria casnică a mai înfiinţat societatea noastră, o bibliotecă poporală, iar comitetul central a binevoit a ne trimite 52 cărţi bine alese cu un conţinut frumos şi educator.

Ţin să mulţumesc pe această cale : Comitetului centrai al „Cercurilor de gospodine" din Bucureşti pentru sprijinul material ce ni 1-a oferit prin distribuirea gratuită a celor şease perechi de răs-boaie, două gherghefe mari precum şi a tuturor lucrurilor cari ne servesc ca iniţiativă spre a ajunge la scopul măreţ pe care îl urmărim.

Mulţumesc în numele gospodinelor şi societăţii noastre, d-lui pre-şediute al „Reuniunei învăţătorilor" Sachlean, care împreună cu învăţătoarele şi învăţătorii ce fac parte din societate n 'au cruţat nici timp nici bani, venind la noi, pentru a ne procura prin frumoase cântece, clipe de înălţare sufletească.

Mulţumesc de asemeni d-lui profesor Lumniceanu, pentru frumoasa conferinţă educativă, din istoria neamului cât şi d-lui profesor dr. Cătălin, pentru conferinţa referitoare la desvoltarea simţului naţional, precum şi tuturor oaspeţilor din Câmpulung cari au binevoit a ne onora cu prezenţa. Venitul curat a fost destinat pentru cursul de ţesut.

Aduc cele mai călduroase mulţă-miri acelor oaspeţi cari ni-au dat sprijinul material la începerea cursului prin suprasolviri. Cooperativa „Alunul", d. dr. Cătălin 500 lei, d. şi d-na Corlătan 200 lei, dl prof. Cantemir cu d-na 100 lei, d. Can-trinache şi d. Carides câte 100 lei, d. Sufleţel 100 lei, d. ing. Jurca 30 lei, d. administrator silvic, d. Inspector Popescu, d-na Chiles, d-na Cristescu cu câte 20 lei, primarul Bălan şi părintele Ianovici câte 10 lei, Neculae Slevoacă şi M. Bedrule cu câte 15 lei.

EUGENIA ZAPRAŢAN preşedintă

NOU !

S'a deschis noul local de consumaţie

LYMPIA" ISodegă,

Restaurant, Magazin de Coloniale

$i delicatese

unde se găseşte de toate după pofta inimei. Mâncăr i şi beuturi naturale.

Serviciu promt mai eftin ca ori unde. Notaţi bine adresa

Rubrica pentru tineretul din şcoaiele secundare

PORECLITUL (Schitu)

Eram printr'a treia primară. într'o zi de vară soarele pieziş îşi trimitea prin geamurile clasei, razele sale aurii, să ne mângâie părul şi să ne lumineze fetele de copii răsfăţaţi şi veşnic visători. O întâmplare neaşteptată ne învrednici sfântul în acea zi. De-o dată la uşa clasei se auzi un clănţănit de clampă şi o sforţare de a o deschide... Cineva reuşise s'o des-chiză. Un căpuşor de prichndel se ivi în pervazul uşei întredeschise şi cu glăsuciorul lui, ca a unui clopoţel de argint, nesfredeli auzurile. (Toţi căscarăm gura la prichindel.)

— Da Mitruţa bătrânei nu-i aici? — Care Mitruţă? întrebă învăţă

torul.

1 N . F O B HI A T I I I M I

44 B o d e g a „ O l y m p i a Prop. Andrei Maior

Calea Regele Ferdinand 99. : l = 1 :

— Mitruţa bătrânei ! Şi făcându-şi roată ochişorii lui de şoricuţ, zări tocmai în fundul clasei, pe cel ci îl căuta.

Şi cu. degitul lui făcut cârlig, îi făcu semn din deget, strigându-i cât II lua gura : „Măăi Mitruuţă măă i . . . vino'n coace măi ! * învăţătorul n'avu răbdarea, vau nu voi să-i tolereze aşa ceva. Şi cu cravaşa ce-o ţinea în mână — st&nd pe scaun —.plesni odată în catedra^ „ca dîn puşcă" de ne lua auzul la toţi. Prichindelul lăsând aşa deschisă, o sbughi pe fugă... şi să te tot duci băete. Râsetele, sgomoteie, şi strâmbăturile spre noul botezat „Mitruţă bătrânei," nu luară sfârşit, până când dascălul ca trezit dintr'un somn g r e u . . . poate al adu-cerei aminte a copilăriei sale, luă o atitudine severă şi din câte-va bătăi nervoase cu cravaşa — în catedră — ne readuse la oedine.

Delà întâmplare —• nu trecu nîci două minute şi căpătarăm prima recreaţie de dimineaţă. Ieşirăm! La colţul gangului reapăru silueta „pri-chindelu ui" şi cu vocea Iui călduţă strigă pe „M :truţa bătrânei" : Iaca mâi Mitruţă măi, m-o trimis bătrânica să-ţi aduc brănză şi măligă, că ea pleacă azi de-a casă la lucru şi să ai ce mânca, eacă-i rămânea şi azi la post ca'n toate zilele."

Astăzi Mitru Mărdare e om cu „scaun la cap" şi gospodar cupr'ns în satul Băşcăteni de pe malul Prutului. Are nevastă frumoasă şi trei copii din mila lui Dumnezeu sfântul, iar satul delà copil până babă şi azi de „Mitruţa bătrânei" îl ştiu.

EMIL GEORGESOU elev cl. i de liceu Botoşani.

C Ă T R E C O P I I 0 1 cât de departe sânt de voia

lui Dumnezeu, copii cari nu-şi iubesc şi nu-şi respectă profesorii.

Profesorii sunt mai toţi nişte adevăraţi apostoli. Ei sunt părinţii noştri sufleteşti. Prin munca lor răbdătoare şi tăcută, s'a înnăiţat şi se înnalţă, zi cu zi un maré- edificiu social. Un profesor care -îşi înţelege menirea, nu este al unei singure ţâri, al unei singur p)por, ei al lumii întregi. Şi cu tot meritul lor nemăsurat de mare, ei nu au altă răsplată, decât conştiinţa că şi-au împlinit datoria, dând lumină la sute şi mii de suflete, care zăceau în întuneric.

De ce dar, să le răpim şi această mică mulţumire ! ?

De ce să nu Ie dovedim, prin iubire şi ascultare, că munca nu le-a fost zadarnică şi că de vor muri mâine, va rămâne cine să continue opera începută de ei ?

Ce nedrept este copilul, care, primind, prin greşală lui, o notă rea sau o observaţie delà profesorul său, cârteşte împotriva acestuia şi îl acuza de răutate ! Copilul acela nici nu bă-nueşte câtă durere este în inima unui profesor, care se vede silit să-şi pe-depsiască elevul. Deci feriţi-vă să îndureraţi inimile profesorilor voştrii-d.mpotrixă iubiţi.

Iubiţi-i, dragi copii, cu toată căldura sufletelor voastre nevinovate. Recunoştinţa voastră le va da puteri noi de muncă.

Dna dintre voi

Si acum, ca să- vă dovedesc că n'am scris aceste rânduri după exemplul celor mulţi, adică să dau sfaturi pe care cu însumi nu le urmez, voiu scrie aici nişte versuri dedeate de mine mai de mult, unuia dintre profesorii mei.

Ca Zeus din Olymp, nemuritorul, De-ai fi venit aicea pa pământ, Nu ai fi fost mai mult de cât păstorul Sortit să se corboare în mormânt.

De ai fi fost un domn sau rege mare Tenuit şi preamărit de toţi in lume, Dac-ai fi stăpânit multe popoare, N'ai fi avut nu mai strălucit nume.

Dac'ai fi fost nu preot în altare, Slăvind şi lăndând pe Dumnezeu, N'ai fi stăpân pe-o dragoste mai mare Decât iubirea sfântă ce-ţi port eu.

Apostol al iubirii şi dreptăţii, Călăuzind pa calea cea mai bună îndepărtând din drumul răutăţii Pe cei cari au azut să supună,

Ai fost lumina vie o credinţei, Indrumătoiul tinerelor vieţi, Ai dus pe drumul sfânt al biruinţei Pe mulţi copii, şi fete şi băeţi.

O ELEVĂ *

Încă de pe băncile liceelor sunt mulţi elevi şi eleve, care afară de pregătirea cursurilor, mai găsesc destulă vreme şi au predispoziţie pentru literatură. Acestor tinere vlăstare, ne-am gândit, să le păstrăm mi lo-cuşor al lor în această foae. Vom încuraja, vom publica, lucrările bune. Şi pentrucâ se naşte fiecare Român poet, am dori mai puţine poezii, dar mai multe descrieri ale locurilor unde au copilărit, subiecte din istoria neamului, subiecte ştiinţifice, ş. a. Toate acestea însă scrise cât mai pe scurt.

Colindătorii Afară-i pustiu de zăpadă Şi geamul e tot numai flori Şi 'n pacea ce stă ca să cadă, Răsbind prin nămeţi de zăpadă, Vin cete de colindători. Se-opresc pe la case o clipă Pe buze cu-al păcii cuvânt. Ei bat a nădejdii aripă Şi iarăşi pornesc, după-o clipă, Să 'nfrunte vârtejuri de vânt . . .

Un gând stăpânirea-şi a ra tă : Prib?gii din noaptea de-aeum Nu-s ei oglindirea curată A celor ce veşnic îşi cată, Pribegi, — fericirea pe drum?

6R. VEJA. Contele Bethlen la Bucureşti. Din

Budapesta a venit o veste că în curând va sosi la Bucureşti, primul ministru ungar, contele Bethlen. Scopul lui este să poată apropia relaţiile dintre România şi Ungaria.

Bani noui. In luna Februarie vom avea noua moneda metalică de un leu şi doi.

Sunt făurite dintr'un amestec de aramă şi nichel; acesta monede vor fi ceva mai mici decât a leilor de argint din trecut şi culoarea cu mult mai închisă.

Pe o parte se vede marca României Mari, iar pe cealaltă e scris „Bun pentru un leu", „Bun pentru doui lei."

Calendarul „America". Am primit la redacţie Calendarul naţional al ziarului „America" din Cleveland. O. Ni se umple sufletul de mândrie când vedem că de la fraţii noştri de peste Ocean, ne soseşte o asemenea lucrare artistică şi c'un cuprins literar din* cel mai ales. In acest calendar au adunat numele celor mai distinşi scriitori români. Ziarul „America" merită toată lauda, pentru tipărirea unei asemenea cărţi folositoare, puse la îndemâna românilor de peste Ocean.

E o mare faptă culturală. 0 nenorocire. Ion Rusu, copil de

10 ani din comuna Prinţul Carol, jud. Chişinău, folosindu-se de lipsa părinţilor cari plecase la un vecin, a luat lampa aprinsă din cui şi a început să se joace cu ea. In acel moment cineva bătând la uşă, copilul spe-riindu-se a răsturnat lampa peste el. Hainele s'au aprins, arzând trupul copilului, care a murit.

Faptă bană. „Reuniunea femeilor din Blaj" (Ardeal), a împărţit cu prilejul sfintelor sărbători ajutoare în valoare de peste opt mii de lei. Cele mai multe ajutoare s'au dat orfanilor delà Obreja şi delà ateliere. 2600 de lei s'au dat elevilor săraci delà şcoila de stat iar 2000 de lei..s'au împărţit oamenilor săraci din Blaj.

Seu fondarea unui vapor. De câtva timp mările şi o eanele sunt frământate de vânturi puternice, ce aduc spaima şi nenorocire vapoarelor prinse de ele. Astfel, vaporul num't „Colibri" ee plecase din Constantinopol spre Batum s'a înecat în Marea-Neagră cu toţi oameni ce se-găseau în el.

Nenorocirea unui elev. O mare nenorocire care a costat viaţa unui elev de liceu s'a întâmplat în următoarele împrejurări : Elevul Iosef Haller în vârstă de 17 ani a plecat spre casă cu trenul cu prilejul sărbătorilor. Trenul Intrând în gară, copilul nu a aşteptat să se oprească, ci a sărit din mersul trenului. A fost prins de roţile vagoa-nelorşi omorât.

Schimbări în învăţământ. Peste puţin timp se va termina noua lege pentru reforma (schimbarea) în învăţământ. Printre alte multe în această lege se prevede formare unei şcoli noui numita progimnaziu (un fel de şcoală medic) ca o complectare a cunoştinţelor căpătate în cursul elementar (primar). Această şcoală e făcută în folosul acelora cari n'ar mai urma o şcoală secundară. In învăţământul superior se va da o mare atenţiune lucrărilor practice, cari până acum erau cam uitate.

Reforma Agrară în Bihor Primind diferite reclamaţiuni asupra

modului cum s'a făcut reforma agrară în Bihor şi în special asupra faptului că s'ar fi lăsat Episcopatului romano-catolic şi altora suprafeţi mai mari decât cele prescrise de lege, am cerut lămuriri celor în drept şi ni-s'a afirmat că pentru toate aceste cazuri s'au cerut din timp comitetului agrar să le revizuiască.

De altfel suntem informaţi că în curând d-1 subsecretar de Stat Tata-raicu însoţit de d-1 Petrini vor sosi în Oradea-mare pentru a cerceta şi lua măsurile cuvenite pentru îndreptarea greşelilor ce s'ar fi făcut.

Din partea noastră sfătuim pe toţi să aibă răbdare şi când va sosi în localitate d-1 subsecretar Tataraicu. să i-se prezinte toate cazurile în care cred că s'au produs nemulţumiri.

Ce se va шні putea scoate din ţară? Se spune că se va da voe a eşi din ţară spre vânzare la străini : Caşcavalul, untul de oaie, conservele de peşte, ţesăturile de lână, lână brută, doagele şi butoaile de stejar, piele de animale sălbatice. Deasemenea şi oule. Asta înseamnă că avem de prisos, mai mult de cât netrebuie, din lucrurile arătate mai sus.

Urgiile gerului. Caporalul Torna Câpâlcă din regimentul .90 Inf. plecând acasă de sărbătorile Crăciunului s'a oţelit bine înainte de plecare într'o crâşmă şi apói mai luând şi „merinde" de drum a plecat spre casă. Dar pe drum la apucat gerul năpraznic şi beatul tot înghiţea să capete „putere" ; însă din ce înghiţea tot mai tare se înmuia şi slăbea. Pe urmă s'a pus jos să se hodinească o clipă şi de jos a ajuns în cealaltă zi la groapă.

Tot din cauza gerului se spune că trenurile merg prost. Aceasta e adevărat, căci gerul nu distruge numai pe o;n şi ci şi ferul. Mai multe ţevi delà locomotive s'au spart din cauza aceasta şi au rămas maşinele fără viaţa. Bine a zis cine a zis că-i ger de crapă piatra.

îngheţaţi la vânătoare. Cu oeazia unei vânători făcută în apropierea comunei Lânta, in zilele de sărbători doui gonaci cari treceau un eleşteu, s'au scufundat. Ceilanţi vânători i-au scos delà înec, dar din canza gerului au îngheţat ş au murit.

S l u j i t o r i i ţ â r i i Dăm aici ch ipu l vrednicului

p lu ton i e r Teodor Şu teau , setai pos tu lu i de j a n d a r m i d in Sfm-georg iu l - român , j ud . Eistr i ţa-i \ ' ăsaud. Dator i t ă ac t iv i tă ţ i i şi

TEODOR ŞUTEU

cinstei aces tu i s lu jbaş al ţării, în c o m u n a noas t r ă , e ord ine , bun ă r â n d u i a l ă şi ră i făcă tor i i s'au î m p u ţ i n a t .

Teodor Şu teu s'a n ă s c u t în a-n u l 1896, în c o m u n a Jucul-dc-jos, j u d e ţ u l Cojocna.

Cinste se cuvine acest jand a r m .

AUREL CHINTENEAU, preot

C H I U I T U R I Mi-a cântat mierla pe sură Vino mândră şi-mi dă gură Că pe Joi în miez de noapte îmi las mândră, îmi las toate Şi mă duc dor, pustiu, Cine ştie de mai viu . . . Al meu dor şi-al meu uitat Ţi-1 las mândră-aki în sat Să-ţi fie dulce fârtat.

Sună vântul printre ramuri Rămâneţi eu bine neamuri; Sună vântu'n crengi de vie Că eu plec în pribegie . . . Frunzuliţă de treifoi Şi când oiu veni'napoi îmi vor râde două stele: Ochii dragi ai mândri mele.

Simeon Rusu.

«gjï « « «r » « V« « -щ«ç«ф * V ч » i ¥ * ¥ * ¥ w v« v » чччъ W * e « ¥ ¥ * * » *«»7§»

o» l i A CLUJ, STRADA ŞAGUNA Nr.

Cel mai vechi depozit de piane al României Mari «5

TELEFON 41» TELEFON Fondat 1870 Fondat 1870

R e p r e z i n t ă c e l e m a l r e n u m i t e f a b r i c i : F ö r s t e r , S tâng : ! , V i r t ü

ei»

Se poate comanda . Bösendorfer, Ibach,

Steinweg, etc., etc. 8e află in depozit : РіаПв SÍ РІаПІПв întreprinde: Senoveri speciale, acordări, transportări, împachetări si predări pe căile ferate.

Se poate privi nenumărate scrisori de recunoaştere. — Acor datorul Conservatorului, Operei Române, Institutului „Marianum" precum şi

liferantul tuturor Instituţiunilor âe Sun. 43

« 9

U Z I N E L E D E F I E R

Ş I D O M E N I I L E D I N R E Ş I Ţ A S O C I E T A T E A N O N I M Ă .

DIRECŢIUNEA G E N E R A L Ă BUCUREŞTI ,

STRADA POVERNEI NO. 2.

DIRECŢIUNEA COMERCIALA TIMIŞOARA,

STRADA LONOVICI NO. 3

Fontă brută, Sini şi material mărunt , Traverse şi fier comercial, Tablă groasă, fină şi

zincuită, Bandage , Piese turnate de fier şi oţel,

F a b r i c a t e : Piese forjate, Unelte de sondaj şi scule

pent ru industr ia petro-leului,

Locomotive pent ru linii normale şi înguste,

Poduri de cale fer. şi şosele, Rezervoare, Schimbători şi încrucişeri

de cale, Surubărie , Motoare electrice, Produse forestiere.

Unelte a g r i c o l e : Plugur i , grape, tăvălugi, Sape etc.

Accesoriile acestora ca fiare de pluguri , cormane etc.

Mine, Fabrici şi Domenii la Reşiţa, Anina, Ora viţa, Bocşa, Nădrag, etc.

Numărul 43 CULTURA POPORULUI P a q i n n 3 .

S C R I S O R I D E L A O R A Ş E DIN STREHAIA (MEHEDINŢI)

Strehaia care deabia în anul 1921 a fost declarat cnm ;ná urbană, este unii dintre cele mai vechi oraşe din judeţul nostru, de oarece aci a fost pe timpuri reşed ;nţa Banilor Oltenei şi chiar aci, se zice, că s'a născut Voevodul Mihaiu Viteazul.

Acest oraş este împrejmuit de o frumoasă podoabă naturală a patru dealuri, ce să ridică la marginile lui, iar pe partea de meazăzi, este udat de răul Huşniţa şi la răsărit de râul Motru.

O frumoasă privelişte se înfăţişează ochilor privind acest orăşel de pe una din cele patru coline mărginaşe, prin mijlocul său, trece şoseaua naţională Bucureşti—T.-Severin, iar la marginea oraşului spre meazăzi se află calea ferată care leagă reşedinţa Judeţului cu capitala şi restul ţării.

Clădirile sunt lucrate în stil vechiu ţărănesc, dar bins îngrijite. . Călătorind cu tien.il, să vede încă ш partea de meazăzi a oraşului, fosta cetate a Baniior Olteni, cetate ce s'a P^fâcut mai târziu în mănăstire şi aP°i în urmă in mijlocul cetăţii s'a f'dicat o bisercă cu altarul la mea-z à *i în stil vechiu, la anul 1306, de către Banul Olteniei Pătraşcu-cel-B jn, g refăcută de către Voevodul Matei öasarab.

De asemenea în anul 1923 s'a ri-d'cat în localitate un spital modern clădit de către inginerul Doryn; spitalul ce valorează suma de 3—4 milioane lei şi formează podoaba şi frn-museţea oraşului.

S'a mai înfiinţat în anul 1921 o şcoală de meseni, cu .specialitatea de îerărie şi lemnărie, în fruntea cărei instituţii să găseşte destoinicul d rector d-1 C. üeorgescu.

Avem speranţa ca această şcoală în scurt timp va fi ridicată la rangul şcoalei inferioare de meserii.

In ceeace priveşte starea economică şi financiară, stăm foarte bine de oarece in localitate funci:onează 3 bănci şi an j ine : Banca Motruiui, Banca Sevei mului ş/ Banca Populară, care ajută în deajuns comerţul, industria şi pe agricultori nevoiaşi de prin împrejurimi.

Datorită bunei conduceri a personalului ce compun aceste instituţi, în timpul relativ scurt de când funcţionează, au adus progrese u'mitoare astfel, că in timpul de faţă cu toată criza ce se resimte pe alte pieţe, acest orăşel, nu sufere de criza financiară.

— In seara zilei întâia de Crăciun în oraşul Strehaia (Mehedinţi), a avut loc în salonul d-lui G. Florescn, a 11 şezătoare culturală a societăţii A. R. E. S.

S'a jucat piesa „Ginerile lui Hapi-Petcu" comedie în 2 acte de V. Alec-sandri.

La această mare şi frumoasă şezătoare a luat parte lume muită aducând viile muiţumri d-lui Em. Con-stantinescu preşedintele sus numitei societătei şi întregului comitet.

C. ACHiMESCU. l » i n B r ă i l a

Seria conferinţelor, după programul statornicit de biblioteca „Petrea Ar-mencea" din Brăila, au început Duminecă 23 Decembrie 1923, în Sala Teatrului Comunal.

Cel dintâi conferenţiar, d-1 profesor universitar Rădulesc. -Motru, îşi des-

• voltă conferinţa sa : „Intelectualul de azi". D-sa împarte pe intelectuali în două categorii: intelectualii de acum 20—30 di ani şi intelectualii de azi.

Inielectua.ii de eri pentru a se manifesta în domeniul literar, filosofia, etc., aveau un patron din ide le şi programul căruia nu puteau eşi, sau o idee împrejurul căreia trebuia să graviteze toate ideile şi concepţiile grupei de intelectuali. Pentru a ilustra, citează cazul „Convorbxilor Literare", cu maistrul Maiorescu, de a cărui concepţie literară ori filosofică nu se puteau depărta colaboratorii săi.

Intelectualii de azi, liberi pe con cepţi le lor, stăpâni pe metodele lor, cu toată diversitatea de idei şi păreri, formează un bloc unitar. Citează cazul cu „Ideia Europeană", unde sunt grupaţi aţâţi intelectuali cu d verse con cepţii, unde nu se întâmplă ciocniri deşi fiecare şi-a păstrat absoluta sa individualitate ştiinţifică, l'terară, etc.

Face apoi o altă diviziune a inte lectualiior : intelectuali, cărturari, ideo logi şi creatori.

Intelectualul cărturar este pur receptiv, fără nici o manifestare externă a cunoştinţelor, deşi unii pot fi ch ar savanţi.

Ei înmagazinează numai pentru dânşii.

Intelectualul ideolog, cel care ur măreşte un ideal, o ţintă mai mult de ordn politic, naţonal ori socia Ilustrează cu exemplul generaţiunii delà 48, care era o generaţie de ideologi şi cu intelectualii ruşi dinainte de revoluţia rusească.

Intelectualul creator în orice ramură de activitate, singurul pe a cărui concepţie se poate pune temeiu, prin pro-duqiunile spirtului său, pentru propăşirea ştiinţelor, artelor, literelor, etc: Şi prin ш mare pentru propăşirea ţării După ce mai face oarecare conside raţiuni de acelaş ordin în ce priveşte

• in special Bră la, d-sa termină interesanta sa conferinţă cu regretul ascul tătorilor că a fost prea scurtă, de şi a durat o oră întreagă, G.

Oin Sf. Gheorghe (Trefscune). Viaţa culturală începe să se pro

nunţe in judeţ. Cărturarii români şi autorităţile îşi dau bine seama că nu mai e timp de aşteptat.

In conferinţa pastorală delà 2 şi 3 decembrie 1923, din Sf. Gheorghe, Preoţii s au hotărît să lupte cu putere contra relelor ce bântue în judeţ: ^noranţa, cârciumile, etc. Ei cer în «te , învăţători români pregătiţi, sa anzaţi omeneşte, şi, ajutorul tuturor

celor în stare pentru, luarea ofensive1 cultural-morală.

Preotul Aurel Nistor, preşedintele cercului pastoral a împărţit celor prezenţi la conferinţă, câte trei cărţi: „Educaţia voinţii" (Jules Payot), „Cartea vie ji" şi „lndrumarea vieţii" (Förster) şi prin librăria cooperativă a comandat cărţi pentru popor pe cari le vor vinde preoţii î i sate.

Cercurile culturale didactice sunt organizate în tot judeţul şi au început activitatea sub controlul noului revizor şcolar, d-1 Sava Zamfirescu. învăţă iorii au cerut concursul tuturor autorităţilor administrative pentru ajungerea scopului cercurilor : propagandă culturală, economică, cetăţenească, etc.; iar d-1 prefect de judeţ a şi ordonat subalternilor, în această privinţă, d-sa personal, fiind alături de şcoală întotdeauna cu fapta.

— La 15 Decembrie 1923 şefii auto-rităţlor judeţene au chemat poporul la o consfătuire în Aita-Mare unde au ascultat plângerile şi părerile de îndreptare a populaţiei. S'a hotărît reducerea numărului şi închiderea cârciumilor în zile de sărbătoare, executarea legilor şcolare, bisericeşti, sanitare şi începerea muncii fiecăruia în ogorul său, cu cinste.

La masa comună din sala festivă a primăriei, d-1 prefecta sfătuit pe confraţii unguri, să nu creadă că noua stăpânire e un jug mai greu pentru ei, decât acela pe care românii l-au purtat o mie de ani. A făgăduit dreptate pentru toţi cari vor fi sinceri în vorbă, în faptă şi în muncă. Şi n adevăr, parecă, în judeţul Tre scaune se cere acest lucru căci, începuturile bune sunt pe drumul cel drept.

C ОЕОШ. DIN TG-RADUCANENI

(jud. Fălcin) A doua zi de Crăciun, în biserica

de curând ridicată în târgul nostru, după ce s'a oficiat sfânta liturghie, seminaristul C. D. Ciocârlan din ci. III-a a Seminarului din Huşi, i rostit o frumoasă cuvântare despre naşterea Domnului. Predica a mişcat pe credincioşi, mai cu samă că a tost ţinută de un tânăr de 13 ani. La terminarea predicei se auziră cuvintele în biserică. „Să trăeşti tinere" I

A treia zi, la biserica din satul Bazga, a ţinut predică tânărul se' minarist din cl. V V. D. Ciocârlan, arătând viaţa sfântului Ştefan. Predica a fost minunată, încât după spusele bătrânilor, n'au auzit copii ţ inând .predici în biserici. Au venit vremurile când toţi fii neamului, trebue s'ă simtă şi să cugete şi să vorbiască creştineşte.

Dacă tinerilor vlăstare, le revine această datorie, ferice de ei, Că au ajuns aceste timpuri. Ferice de noi că avem ocazia să-i ascultăm. Dacă se vor strădui pe acest drum, Dum nezeu să le ajute, iar noi vom fi mulţămiţi că vedem aceasta.

I. MAROARE, Inv. DIN BOTOŞANI

In oraşul nostru din iniţiativa unui cerc de înţelegători a operei culturale desfăşurate de profesorul N. Iorga, s'a pus bazele unei case de sfat şi cetire „N. Iorga' care s'a inaugurat în ziua de sf. Nicolai De atunci urmează în fiecare Sâmbătă o serie de şezători culturale, la care pe lângă recitări, coruri, lecturi, aduc contribuţii de lămurire a diferitelor probleme următorii oameni de bine :

Prof, Oct. Halunga: Viata şi opera lui M. Emmescu. Preot Torna Ohi-ricuţa : Credinţa noastră strămoşească. Prof. Mihai Gr. Poslusnicu : Cântece şi obiceiuri de Crăciun cu aplicaţii muzicale. Avocat J . Missir Impozite şi declaraţii de venituri. Avocat C. Moscu: Drepturi şi datorii cetăţeneşti. D-1 Axente Heul Medicina populară. D-1 institutor Dimitriu: Frumuseţile şi bogăţiile ţării româneşti. D-l prof. Iacobeanu: Sufletul românesc oglindit în literatura populară. învăţător Onofrei : Vremuri de glorie şi restrişte în trecutul neamului. Institutor Iordâ-chescu: Legătura dintre cultură şi fericire.

Este de notat că aceasta constitue o încercare mică în felul ei, de a chiama la viaţă una din cele mai îndepărtate şi oropsite mahalale a târgului nostru: mahalaua Cărămidanei. O casă cu două odăi, din care una serveşte de bibliotecă, iar cealaltă de sală de conferinţe, adăposteşte în fiecare Sâmbătă seara peste 100 de cetăţeni dornici de lumină şi de cuvântul cel bun.

Oct. Halunga

DIN BOLGRAD (BASARABIA) In urma stâruinţii d-lui M. Bal-

tacov, primarul oraşului nostru, cu doui ani în urmă s'a instalat lumină electrica în oraş. In prezent I. Baltacov îşi dă toată silinţa pentru înfăptuirea canalizării şi aprovizionarea oraşului cu apă. Acuma locuitorii îşi procură apa delà ciuş-mele şi lacul Ialpug ; apă murdară în timpul verii, iar drumurile înspre cişmele sunt atât de rele încât trecerea sacalelor e peste putinţă. Ideia d-hii primar este de a se folosi de nişte fântâni cu o apă bună, fântâni aflate la câţiva ehilometri de oraş. In această privinţă a fost poftit un inginer delà Bucureşti pentru studierea terenului. Avem nădejde că cu ajutorul atât al d-lui Douiaru, prefect al judeţului cât şi al locuitorului, ideia d-lui primar va ii îndeplinită. Gr. Cef.

N t i r i r e t n t i n Acei cari ne scriu. In numărul

acesta am publicat poezia „ Anul nou" sosită cu întârziere de la Paris. Dl Cicinat Pavelescu, talentatul poet, care locueşte în Capitala Franţei, va colabora de-acum înainte la ţoaea noastră. E încă un succes al nostru căci d