SEMNIFICAŢIA CULTURII ŞI PARTICIPĂRII POLITICE: La modul general "cultura reprezintă totalitatea informaţiei ne-ereditare"1. Organizarea şi

sistematizarea informaţiei pe domenii după anumite criterii o face indispensabilă pentru organizarea socială. Din acest punct de vedere, cultura politică reprezintă sistemul de percepţii şi atitudini, bazat pe valori fundamentate din punct de vedere istoric, care determină formularea obiectivelor sociale şi comportamentul îndreptat spre atingerea lor de către indivizi, grupurile sociale şi instituţiile unei societăţi.

Instituţiile publice şi private, precum şi cetăţenii se manifestă ca subiecţi ai procesului politic în raporturile lor reciproce, care sînt determinate de cultura politică. Influenţarea politicilor publice ale instituţiilor de stat din partea organizaţiilor, a grupurilor şi a indivizilor care urmăresc scopuri politice, sociale, economice, ecologice etc. implică participarea lor la procesul politic. Rezultanta acţiunilor subiecţilor procesului politic determină evoluţiile social-politice şi economice. Din această perspectivă buna guvernare presupune existenţa unui procesul politic ce ţinteşte atingerea a trei obiective fundamentale: securitatea naţională în toată complexitatea ei; dezvoltarea economică pentru asigurarea bunăstării cetăţenilor şi diminuarea dezechilibrele sociale; asigurarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.

Impactul modernizării asupra culturii politiceRepublica Moldova parcurge de aproape două decenii un proces de modernizare şi tranziţie de la un

sistem social-economic şi politic la altul, bazat pe valori noi. Şocurile politice, economice şi sociale generate de modernizare au fost amplificate de factori colaterali foarte influenţi: „criza identitară"; conflictul transnistrean; influenţe semnificative din exterior asupra proceselor interne. Factorii menţionaţi au contribuit la fragmentarea societăţii moldoveneşti pe segmente etnice, lingvistice, regionale etc. Realităţile din perioada modernizării au creat noi clişee negative pentru perceperea Republicii Moldova, atît în interior de către cetăţeni, cît şi în afara ţării: cea mai săracă ţară din Europa; exportatoare de forţă de muncă ieftină; ţară de origine şi de tranzit a emigraţiei ilegale, a traficului de fiinţe umane etc. Republica Moldova are, în prezent, cel mai înalt "indice al statelor falite2" printre ţările Europei, calculat în baza a 12 indicatori caracteristici pentru procesul politic şi influenţaţi de gradul culturi politice.

În pofida factorilor negativi menţionaţi mai sus, Republica Moldova a înregistrat şi anumite succese în modernizarea instituţiilor sale democratice în conformitate cu standardele europene. Totuşi, modernizarea societăţii per ansamblu nu a putut, în mod obiectiv, fi sincronizată cu modernizarea rapidă a instituţiilor. Cauza este că instituţiile publice şi cele ale societăţii civile au fost modernizate în baza unor modele şi standarde de împrumut pentru a se ancora într-un context european, care şi-a demonstrat eficienţa în medii cu o cultură politică corespunzătoare. Republica Moldova, numită şi "satul Europei", în virtutea faptului că este ţara cu cea mai înaltă pondere a populaţiei rurale, are şi o cultură politică preponderent arhaică sau parohială, cu cea mai mare inerţie de opunere modernizării. Caracteristica respectivă se regăseşte în comportamentul elitelor politice, preferinţele electorale ale cetăţenilor şi în gradul de participare la treburile publice.

Fenomenul culturii politice din Republica Moldova nu poate fi analizat încă în baza unor studii cu caracter teoretic şi empiric, literatura de specialitate, practic, fiind lipsă. O estimare de ansamblu, bazată de considerarea efectelor tranziţiei şi modernizării asupra democratizării şi efectelor colaterale acestui proces permite concluzionarea că nivelul culturii politice s-a dovedit a fi impropriu pentru influenţarea şi asigurarea unei funcţionări eficiente a instituţiilor democratice noi, precum şi pentru atenuarea efectelor factorilor de şoc care au însoţit modernizarea şi tranziţia.

Valori şi percepţiiValorile împărtăşite de cetăţenii moldoveni pot fi identificate în mod implicit prin consultarea

sondajelor de opinie . Atitudinea faţă de sărbătorile: religioase şi de familie (roşu); cu caracter internaţional (galben); şi naţionale (albastru), marchează cîmpul semiotic al valorilor, întrucît sărbătorile

1Putere şi privilegii. O teorie a stratificării sociale. Gerhard E. Lenski, Editura Amarcord 2002

2http://www.foreignpolicy.com/story/cms.php7storv id=3865&page=0

1

2

sînt prilejuri de manifestare a sentimentelor de entuziasm, admiraţie sau bucurie pentru anumite evenimente cu impact pentru coeziunea socială şi pentru simbolurile care le fixează.

Cele mai importante sărbători

100

Sărbătorile naţionale, legate de statalitatea şi ordinea constituţională a Republicii Moldova, sînt cel mai puţin populare printre cetăţeni. Însă popularitatea scăzută a acestora este în dezacord cu nivelul percepţiei pozitive a faptului de a fi cetăţean al Republicii Moldova - peste 70% sînt mîndri sau foarte mîndri că sunt cetăţeni ai Republicii Moldova, deşi doar 15-25% sărbătoresc evenimentele legate de statalitate.

Mîndria de propria identitate este una naturală pentru fiinţele umane, lucru utilizat peste tot în lume de "istoricii oficiali" pentru a apropia reflectarea trecutului istoric de necesitatea cetăţenilor de a se mîndri cu el. În cazul Republicii Moldova există o corelaţie între popularitatea unor sărbători şi perioada de timp cît acestea s-au aflat în cîmpul valoric al comunităţii: sărbătorile creştine - mai mult de un mileniu;

2

3 Graficele din acest raport sînt făcute în baza datelor Barometrul de Opinie Publică, www . ipp . md Cît de mîndru sînte ţi dvs. de calitatea de cetăţean al RM?

sărbătorile internaţionale - aproximativ 50 de ani ai perioadei sovietice; sărbătorile naţionale - ultimii 16-18 ani de după perioada sovietică.

Gradul culturii politice poate fi estimat prin reacţiile cetăţenilor faţă de intenţiile de "exploatare" din partea elitelor guvernante a cîmpului semiotic al valorilor prin prisma interesului politic, chiar şi în cazurile cînd nu împărtăşesc valorile respective. Cel mai elocvent exemplu de adaptare a elitelor guvernante la interesele valorice ale cetăţenilor ţine de exploatarea sentimentelor lor religioase: ctitorirea construirii sau reconstruirii lăcaşelor sfinte etc. de către demnitari cu înalte funcţii publice sau lideri de partid care recunosc în mod public că nu sînt credincioşi în virtutea doctrinei politice pe care o împărtăşesc, utilizarea metodelor de "convingere" a oamenilor de afaceri să susţină financiar iniţiativele ctitorilor cu înalte funcţii publice. Pe de o parte, elitele guvernante îşi demonstrează dorinţa de satisfacere a necesităţilor religioase ale cetăţenilor, iar pe de altă parte, cetăţenii nu pun la îndoială sinceritatea ctitorilor "necredincioşi".

IMPLICAŢIILE CULTURII POLITICE ASUPRA BUNEI GUVERNĂRI: Stabilitatea politicăModernizarea Republicii Moldova implică necesitatea unei bune guvernări, care este realizabilă doar

în condiţiile existenţei unui anumit grad de stabilitate politică. Datele sondajelor de opinie referitoare la interesul faţă de politică, comportamentul electoral şi intenţiei de protest ale cetăţenilor în situaţii de criză reprezintă indicatorii pentru estimarea stabilităţii politice.

3

fiindcă nu cred că pot influenţa hotărîrile instituţiilor publice sau viceversa. Acesta poate însemna că ambele afirmaţii sînt corecte, mai mult sau mai puţin, în egală măsură.

Stabilitatea politică se estimează conform modelului Gallup International în baza interacţiunii a doi parametri măsuraţi în cadrul sondajelor de opinie: guvernarea în baza voinţei poporului; alegerea liberă şi corectă a reprezentanţilor poporului în organele publice elective. Modelul Gallup identifică patru categorii de cetăţeni ca urmare a răspunsului la întrebările despre alegerile şi conducerea ţării după voinţa poporului: Da, Da - Mulţumiţii (Piloni ai democraţiei); Da, Nu - Dezamăgiţii; Nu, Da - Indiferenţii (spectatorii); Nu, Nu - Nemulţumiţii.

4

Credeţi că în ţara noastră lucrurile merg într-o direcţie bună sau merg într-o direcţie greşită?

Pe parcursul ultimilor şase ani majoritatea absolută a cetăţenilor Republicii Moldova a fost nemulţumită de direcţia generală a evoluţiei lucrurilor din ţară. Aceasta stare de fapt s-a regăsit în comportamentul electoral prin accentuarea absenteismului. Corelaţia dintre nivelul foarte scăzut de încredere în partidele politice şi absenteismul electoral explică interesul scăzut faţă de politică. Dar ţinînd cont de faptul că democraţiile moderne sînt prin excelenţă "democraţii partinice", care se afirmă prin alegeri periodice, tocmai interesul faţă de politică, faţă de ofertele partidelor şi participarea activă la alegeri reprezintă singura cale legală şi legitimă pentru ca cetăţenii să încerce schimbarea stării de lucruri. În acest sens, pentru cultura politică moldovenească este caracteristic nihilismul politic, existînd riscul răbufnirii într-un comportament de protest.

În ce măsură vă interesează politica?

—*—în foarte mare măsură —■—

în mare măsură —A—nici mult,

nici puţin —X—în mică măsură —

$—în foarte mică masură

nov mar nov apr nov may nov feb dec apr nov may 01 02 02 03 03

04 04 05 05 06 06 07

Gradul de încredere a cetăţenilor în capacitatea lor de a influenţa hotărîrile autorităţilor la nivel local şi naţional este în consecinţă unul foarte scăzut, corelîndu-se strîns cu gradul de interes pentru politică. Nu există indicatori clari care să demonstreze existenţa cauzalităţii - cetăţenii nu se interesează de politică

Matricea stabilitatii politice

Ţara este condusă după voinţa poporului

Da Nu

Pilonii democraţiei

Dezamăgiţii

Da

Aprilie

Noiembrie

Aprilie

Noiembrie

Alegerile sunt libere şi corecte

29.30%

27.8%

16.10%

12.4%

Spectatorii NemulţumiţiiN

u5.1

0%5.6

%49.5

0%54.2

%Indicele

Stabilităţii PoliticeAprilie Noiembrie- 4.1 -14.0-------

Indicele stabilităţii politice în Republica Moldova a fost estimat drept unul negativ şi în continuă scădere în 2006. Factorilor cu impact negativ asupra stabilităţii politice s-au intensificat în 2007 drept urmare a: aprecierii date de observatorii locali şi internaţionali alegerilor locale generale din iunie 2007 ca fiind sub aşteptări; calităţii şi transparenţei scăzute a adoptării unor decizii importante în domeniul social-economic; calităţii justiţiei etc. Toate aceste lucruri au impact direct asupra percepţiei că "ţara nu este condusă după voinţa poporului".

Estimarea nivelului scăzut al stabilităţii politice nu are impact imediat. Acesta serveşte drept indicator că printr-un anumit concurs de circumstanţe pot apărea conflicte între ramurile puterii sau pot izbucni mişcări de protest. Totuşi, trebuie remarcat faptul că în ultimii şase ani nu au avut loc conflicte între ramurile puterii de genul conflictului dintre Ministerul Apărării şi Preşedintele ţării în 1996 sau de genul conflictul constituţional dintre Parlament şi Preşedinţie în 1999-2000. În perioada 2002-2004, au avut loc doar acţiuni de protest organizate de opoziţie împotriva unor politici guvernamentale.

Cultura politică şi potenţialul de protestDatele BOP3 din perioada 2001 - 2005 atestă că aproximativ 10% din cetăţeni au participat la vreo

acţiune de protest. Ceva mai mult de 15% admit posibilitatea de a participa la acţiuni de protest în caz de necesitate. Proteste în Republica Moldova sînt, de obicei, paşnice. Subiectele cele mai contestate prin intermediul protestelor stradale sînt cele legate de: interpretarea istoriei şi modalitatea de predare a acesteia în şcoli; probleme lingvistice, precum denumirea limbii de stat şi oficializarea statutului limbii ruse; soluţionarea conflictului transnistrean prin federalizare, sau încercarea revizuirii a statutului de „stat unitar" al Republicii Moldova.

În perioada 2005 - 2007 proteste în masa pe marginea problemele menţionate nu au avut loc cel mai probabil din cauza parteneriatului politic pentru realizarea obiectivelor integrării europene la care a fost parte principală forţă politică capabilă să organizeze proteste în masă - Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD). După anunţarea consumării "parteneriatului politic" de către partidul de guvernământ, opoziţia a indicat asupra posibilităţii reluării acţiunilor de protest în eventualitatea dacă se va încerca soluţionarea problemelor de maximă sensibilitate fără luarea în consideraţie a punctelor de vedere ale acesteia.

În perioada parteneriatului politic, a avut loc însă un şir de proteste organizate de partidele de opoziţie împotriva politicilor guvernamentale, precum şi proteste ale „deţinătorilor de patente" ca urmare a modalităţii şi esenţei modificării legii în cauză. Proteste respective au avut un anumit impact asupra

3 Barometrul de Opinie Publică, IPP, Mai 2007

5

rezultatelor alegerilor locale din iunie 2007, dar nu au avut suport masiv, lucru care indică asupra ierarhia problemelor de maximă sensibilitate.

Sindicatele din Republica Moldova, practic, nu organizează proteste împotriva politicilor guvernamentale, deşi întruneşte în rîndurile sale pese o jumătate de milion de angajaţi. În ultimii 3 - 4 ani sindicatele şi-au consumat energiile în conflicte de ordin intern. Unificarea în 2007 a sindicatelor într-o singură confederaţie a fost apreciată drept un fenomen pozitiv pe motiv că energiile consumate anterior în conflicte interne pot eventual fi îndreptate spre apărarea drepturilor salariaţilor. Nu există indicii că aceste aşteptări se vor adeveri sau nu.

Degajarea tensiunilor protestatare are loc prin supapa emigraţiei celei mai active şi competente forţe de muncă. În conformitate cu datele Ministerului Dezvoltării Informaţionale (MDI) în martie 2007 peste hotarele ţării se aflau aproximativ 300.000 de cetăţeni moldoveni. Estimările unor instituţii internaţionale admit că această cifră ar putea fi de două ori mai mare.

Comportamentul electoral şi pluralismul politicPatru cicluri electorale au pus în evidenţă că, în principiu, în Republica Moldova succesiunea la

guvernare se realizează în mod periodic, paşnic şi, în general, în conformitate cu normele şi standardele general acceptate. Alegerile nu aduc în mod iminent la înlăturarea tensiunilor şi a instabilităţii politice. Procesul electoral, precum şi rezultatele alegerilor servesc uneori contrar aşteptărilor drept temei pentru creşterea instabilităţii politice. Fragmentarea societăţii ca urmare a divizării ei pe criterii etno-lingvistice, religioase, politice se regăseşte în rezultatele alegerilor, care se deosebesc semnificativ după criteriul urban-rural, nordsud, majoritate-minoritate etnică. În dependenţă de rezultatele alegerilor, neîncrederea reciprocă a exponenţilor forţelor politice, suspectarea de manipulare din partea autorităţilor generează conflicte cu potenţial de destabilizare politică.

Ultimele trei campanii electorale din Republica Moldova au primit aprecieri mai negative decît cele precedente din partea misiunilor specializate de observare internaţională, desfăşurate sub egida OSCE. Alegeri au fost apreciate drept relativ libere, dar departe de a fi corecte şi conforme standardelor internaţionale. Nu au fost atestate vreo dată manipulări masive cu voturile alegătorilor în ziua alegerilor. Pretenţiile faţă de autorităţile Republicii Moldova se reduc la: lipsa de bunăvoinţă pentru asigurarea condiţiilor egale pentru concurenţii electorali, în special a accesului egal la mass-media electronică: utilizarea de către partidul de guvernămînt a resurselor administrative; hărţuirea opoziţiei. În consecinţă, sondajele de opinie atestă că majoritatea respondenţilor cred că alegerile în Republica Moldova nu sînt libere şi corecte.

Partidele politice au devenit principalele instituţii care asigură relaţia dintre societatea civilă şi instituţiile publice. În cele patru cicluri electorale nici un candidat independent nu a putut deveni deputat. În organele reprezentative de nivel local doar 5 - 15% din consilieri şi primari sunt aleşi în afara filierelor partinice. Sondajele de opinie relevă că această stare de fapt nu se datorează încrederii cetăţenilor în partide, ci sistemului electoral proporţional utilizat pentru alegerea deputaţilor şi consilierilor. Sondajele de opinie relevă că majoritatea absolută a cetăţenilor pledează pentru schimbarea sistemului electoral în favoarea votului uninominal, lucru respins cu regularitate de către clasa politică. În Republica Moldova, în prezent, sînt înregistrate 28 de partide politice, legislaţia în vigoare impunînd ca la înregistrare partidele să aibă cel puţin 5000 de membri, însemnînd că ar trebui să existe cel puţin 140.000 de membri de partid sau, cel puţin, aproximativ 6% din cetăţenii ar fi trebuit să fie membri de partid. În realitate, partidele mari declară că au de la 20 - 30 mii membri, ceea ce e credibil, luînd în consideraţia capacitatea lor de a înainta cîteva mii de candidaţi la funcţii de primari şi consilieri locali şi, de a înregistra altele cîteva mii de reprezentanţi ai formaţiunilor în calitate de oficiali electorali în organele electorale, observatori etc.

Cea mai relevantă estimare a nivelul culturii politice prin prisma atitudinii cetăţenilor faţă de pluripartitism ca valoare fundamentală a societăţilor moderne poate fi făcută prin evidenţierea faptului că majoritatea absolută a cetăţenilor pledează pentru existenţa unui singur partid politic. Existenţa în

6

4 Matricea stabilităţii politice se reproduce cu acordul Institutului de Politici Publice

Republica Moldova a unui partid dominant - PCRM, poate fi considerată o expresie directă a atitudinii faţă de valoarea pluripartitismului.

POLITICI GUVERNAMENTALE: În perioada de după declararea independenţei Republicii Moldova, demnitari de cel mai înalt rang,

reprezentanţii diferitor forţe politice şi instituţii non-guvernamentale au lansat iniţiative de identificare a „ideii naţionale", care ar permite depăşirea divizării antagoniste pe criterii politice a societăţii moldoveneşti. Rolul „ideii naţionale" trebuia să fie determinant în diminuarea riscurilor destabilizării politice, cauzate de atitudinile forţelor politice faţă de principalele probleme cu potenţial de polarizare a opiniei publice. Problemele respective s-au profilat foarte clar în ultimul deceniu prin protestele pe care le-au generat. Este vorba de: modalităţile de interpretare a istoriei cu impact asupra problemei identităţii naţionale şi lingvistice; modalitatea de soluţionare a conflictului separatist din raioanele din stînga Nistrului; vectorul politicii externe; politicile social-economice şi de asigurarea a drepturilor cetăţeneşti.

Iniţiativa care s-a bucurat de un suport, practic, unanim a fost Declaraţia cu privire la parteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor integrării europene, votată in corpore de toţi deputaţii la prima şedinţă a noii legislaturi din 24 martie 2005. Documentul are la bază consensul larg al tuturor fracţiunilor parlamentare în ceea ce priveşte promovarea consecventă şi ireversibilă a cursului strategic spre integrarea europeană. Ideea parteneriatului politic pentru realizarea obiectivelor integrării europene a fost acreditată neoficial cu potenţial de a suplini ideea naţională. În cadrul parteneriatului politic toate fracţiunile parlamentare s-au angajat să întreprindă eforturi în vederea: soluţionării paşnice şi democratice a problemei transnistrene; asigurării stabilităţii instituţiilor democratice; asigurării independenţei sistemului judecătoresc; combaterii corupţiei; dezvoltării libere a mijloacelor de informare în masă, respectării drepturilor minorităţilor naţionale, dezvoltării sociale, reducerii sărăciei, ameliorării climatului investiţional şi afirmării plenare a rolului limbii de stat. Acţiunile invocate aveau menirea să apropie Republica Moldova de satisfacerea criteriilor necesare pentru integrarea europeană.

Parteneriatului politic a avut rezonanţă şi suport internaţional. Politicile publice cu caracter de consolidare social-politică au fost desfăşurate preponderent sub auspiciile unor strategii elaborate şi/sau susţinute de instituţii şi structuri internaţionale: Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei; Planul de Acţiuni Uniunea Europeană - Republica Moldova; Obiectivele Mileniului. Însă lupta pentru putere şi metodele utilizate în acest sens în cadrul alegerilor locale generale din 2007 au relevat că pentru partidul de guvernămînt menţinerea la guvernare prin orice mijloace prevalează asupra parteneriatului politici şi asupra scopului în numele căruia a fost încheiat acesta. Consecinţă a pierderii alegerilor locale din 2007 de către partidului de guvernămînt şefului statului a declarat parteneriatul politic expirat. Expresia sistării parteniatului politic a fost boicotarea reciprocă de către partidul de guvernămînt şi opoziţie în aproximativ 2/3 din raioane a constituirii organelor de conducere. În cazul raionului Rezina biocotul a avut drept consecinţă dizolvarea consiliului raional şi convocarea alegerilor noi. Astfel, nivelul culturii politice moldoveneşti permite că interesele de partid să prevaleze asupra interesului public, fără sancţionarea din partea alegătorilor a unor astfel de eşalonări a priorităţilor din partea partidelor politice. DEMOCRAŢIA PARTICIPATIVĂ CA ELEMENT AL CULTURII POLITICE: Asimilarea bunelor practici

Scopul strategic declarat de integrarea europeană a sugerat împrumutul de către Republica Moldova a bunelor practici de cooperare a instituţiilor publica cu instituţiile societăţii civile. Articolul I-47 al proiectului Constituţiei Uniunii Europene stabileşte în mod expres printre obiectivele şi valorile Uniunii -democraţia participativă ca modalitate de implicare permanentă a cetăţenilor şi grupurilor interesate în activităţi de influenţare a deciziilor instituţiilor reprezentative şi executive oficiale. Obiectivele menţionate urmează a fi atinse prin: oferirea cetăţenilor şi organizaţiilor cetăţeneşti a posibilităţii de a cunoaşte viziunile şi intenţiile instituţiilor publice pentru a le putea influenţa; dialogul permanent, deschis şi transparent ainstituţiilor publice cu organizaţiile societăţii civile, implicarea acestora în soluţionarea problemelor de interes public.

În perioada parteneriatului politic, Parlamentul şi Guvernul, în special Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene (MAEIE) au manifestat o deschidere fără precedent pentru cooperarea cu organizaţiile societăţii civile avînd drept scop atragerea acestora în implementare strategiilor naţionale susţinute de către partenerii externi. Deschidere instituţiilor publice faţă de societatea civilă este "fără precedent" în sensul că, ea a fost, de fapt, impusă de instituţiile internaţionale, suportul acestora faţă de

7

Republica Moldova în implementarea strategiilor şi planurilor comune (SCERS, PAUERM) fiind, practic, condiţionată de cooperarea cu societatea civilă. Este o caracteristică importantă a culturii politice moldoveneşti faptul că cooperarea instituţiilor publice şi cele ale societăţii civile este influenţată şi susţinută din exterior.

potenţialul şi imaginea organizaţiilor non-guvernamentalePotenţialul organizaţiilor societăţii civile din Republica Moldova rămîne subdezvoltat4.

Subdezvoltarea societăţii civile moldoveneşti este o consecinţă a subdezvoltării "clasei de mijloc", reprezentanţii căreia ar fi în stare şi ar fi dispuşi să dedice timp şi alte resurse personale soluţionării unor probleme de interes public, interes manifestat prin asocierea în organizaţii civice specializate. Totuşi, în ultimii 3 - 4 ani modalităţile de participare şi autoorganizare a structurilor non-guvernamentale (ONG) au suferit schimbări semnificative. În perioada 1997 - 2003 ONG-urile moldoveneşti au fost preponderent preocupate de probleme interne ale sectorului asociativ, organizînd patru forumuri naţionale pentru dezbaterea chestiunilor referitoare la cadrul de activitate, rolul lor şi relaţiile cu autorităţile publice. În perioada 2003 - 2007, sub presiunea unor factori externi, legaţi de obligaţiile Guvernului, ONG-urile: au putut participa la monitorizarea implementării unor strategii naţionale; au reuşit să se autoorganizeze în coaliţii şi reţele pe criterii de specializare şi împărtăşire a aceloraşi viziuni pentru realizarea unor proiecte şi acţiuni concrete. (nicăieri nu se indică că între parteneriatul politic şi "deschidere" exista relaţie cauză-efect, s-a afirmat doar ca în perioada "parteneriatului" în sensul ca perioada a fost marcată preponderent de "parteneriat" care tot din exterior a fost impus. Este vorba de efectul lui De Cartes referitor la cele "două ceasuri"!!!!!)

Studiul sociologic „Dezvoltarea sectorului non-guvernamental din Republica Moldova" efectuat de SBS Axa împreună cu Centru CONTACT în 2006 relevă de o manieră complexă gradul de dezvoltarea şi potenţialul organizaţiilor non-guvernamentale. Ministerul Justiţiei şi organele administraţiei publice locale au înregistrat pînă în 2007 peste 6.500 de NGO-uri, dintre care aproximativ 54% activează la nivel naţional şi 46% la nivel local. În ţările din Europa Centrală şi de est numărul ONG-urile ce revin la 100.000 de cetăţeni este de 5 - 10 ori mai mare decît în Republica Moldova. În ţările europene din CSI doar în Belarus numărul de ONG-uri la 100.000 de cetăţeni este mai mic ca în Republica Moldova.

Rating-ul de dezvoltare al ONG-urilor din Republica Moldova este mult mai slab decît cele ale ONG-urilor din Europa Centrală, precum şi a celor din Europa de Sud Est. În spaţiul CSI, gradul de dezvoltare al ONG-urilor moldoveneşti este depăşit de cele din Ucraina, Georgia şi Armenia. Durabilitatea dezvoltării ONG-urilor moldoveneşti este în dependenţă directă de finanţarea din fondurile străine. Acest fapt amplifică imaginea proastă a ONG-urilor în ochii cetăţenilor şi a mass-media, care le califică de o manieră persiflantă drept "devoratoare de granturi". În consecinţă nivelul de încredere a cetăţenilor în organizaţiile societăţii civile, deşi mai înalt ca cel al partidelor şi sindicatelor, este foarte scăzut. Un lucru remarcabil este că în perioada parteneriatului politic nivelul de încredere al cetăţenilor în ONG a depăşit nivelul de încredere în Parlament şi Guvern (din grafic se vede ca pentru prima oară in mai 2007 rating-ul ONG-urilor le-a depăşit

Realizările în cooperarea organizaţiilor non-guvernamentale cu instituţiile statuluiParlamentul a adoptat la 29 decembrie 2005 Concepţia privind cooperarea dintre Parlamentul

Republicii Moldova şi societatea civila, prin care s-au stabili principiile şi mecanismul general de interacţiune între Parlament şi reprezentanţii societăţii civile, consultarea permanentă între aceste instituţii. Iniţiativa forului legislativ a fost urmată de alte instituţii publice. Preşedintele Republicii Moldova a semnat în decembrie 2005 - ianuarie 2006 decretele Concepţiei securităţii naţionale şi Concepţiei Politicii Externe, care prevedeau participarea reprezentanţilor societăţii civile la elaborarea documentelor respective. Exemplele de bun augur privind deschiderea spre colaborarea a instituţiilor statului cu societatea civilă au fost urmate de iniţiative mult mai importante, vizînd implicarea ONG-urilor în elaborarea de politici publice legate de: asigurarea transparenţei procesului decizional; elaborare a legislaţiei administraţiei publice; amendare a legislaţiei cu suportul ONG-urile specializate în domeniile respective etc.

Sondajele de opinie relevă că ONG-urile moldoveneşti îşi văd rolul în cooperarea cu autorităţile publice după cum urmează: colaborarea cu autorităţile guvernamentale în vederea elaborării strategiilor;

4 Freedom House. Nation in Tranzit 2006. Democratization from Central Europe to Eurasia. Edited by Jeannette Goehring

8

7 Sondaj CBS AXA

implementarea acestora; monitorizarea realizării lor şi înaintarea unor concluzii şi recomandări; consultanţă şi informarea reciprocă. Motoul preferat al ONG-urilor moldoveneşti este „noi suntem câinii de pază şi trebuie să vedem cum se realizează o politică sau alta " . Pentru asigurarea unei implementări transparente a SCERS Guvernul de comun acord cu un şir de ONG-uri au constituit Consiliul pentru Participare. ONG-uri participante şi-au evoluat contribuţiile după cum urmează: participarea la întruniri naţionale, conferinţe,dezbateri(54,7%); mediatizarea problemelor cheie în domeniile de referinţă (30,2%); exercitarea influenţelor prin intermediul unei reţele naţionale (24,8%)5.

Memorandumului privind cooperarea în procesul integrării europene, elaborat de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene (MAEIE) a fost lansat pentru discuţii publice în mai 2007. El prevede cooperarea MAEIE cu organizaţiile societăţii civile în vederea atingerii obiectivului integrării europene şi a Strategiei de informare şi comunicare pentru integrare europeană a Republicii Moldova. Ca document de intenţii, Memorandumul a fost semnat de către MAEIE şi peste 30 de organizaţiile ale societăţii civile. El prevede: necesitatea consolidării cooperării între administraţia publică şi societatea civilă în procesul implementării documentelor bilaterale între Republica Moldova şi Uniunea Europeană şi respectiv a realizării integrării europene a Republicii Moldova; asigurarea accesului continuu la informaţia privind procesul de integrare europeană a Republicii Moldova în ţară şi peste hotarele ei; coordonarea programele, proiectele şi activităţile lor în domeniul integrării europene; implicarea reprezentanţilor organizaţiilor societăţii civile în evenimentele şi activităţile organizate în contextul realizării politicii de integrare europeană a ţării; schimbul de informaţie şi experienţă privind procesele care se desfăşoară la nivel naţional şi local atât în contextul implementării Planului de Acţiuni RM-UE, cât şi în vederea realizării politicii de integrare europeană a Republicii Moldova; cooperarea în procesul de implementare a Strategiei de Informare şi Comunicare pentru Integrare Europeană.

Guvernul a lansat în perioada iunie - iulie 2007 programul Obiectivele Planului Naţional de Dezvoltare

2008 - 2011 şi principiile procesului de participare. În cadrul a cîteva zeci de seminare de dezbateri au participat destul de modest cîteva zeci de ONG-uri ţintind să atingă următoarele obiective: realizarea unui consens asupra priorităţilor de dezvoltare a ţării pentru perioada imediat următoare; promovarea spiritului de apartenenţă a întregii societăţi faţă de obiectivele şi priorităţile pe termen mediu ale ţării printr-un dialog continuu şi deschis; asigurarea unei legături retroactive între autorităţile publice centrale şi locale, şi societatea civilă; crearea condiţiilor de participare a tuturor părţilor interesate la procesul de definitivare a documentului, în scopul realizării unei mai bune coeziuni în cadrul societăţii.

În afara proiectelor de rezonanţă menţionate mai sus cîteva sute de organizaţii s-u manifestat activ prin largi reţele şi coaliţii la proiecte cu caracter social, ecologic, de apărare a drepturilor omului, promovării unui proces electoral liber şi corect. Diverse estimări atestă că doar aproximativ 15 - 30% din organizaţiile societăţii civile moldoveneşti sunt permanent sau periodic active în realizarea principiilor democraţiei participative.

RISCURI: Nivelul culturii politice marchează o atitudine inertă din partea societăţii faţă de modernizare şi

efectele tranziţiei. Acesta este reyultatul "importului" accelerat de modele şi valori în vederea modernizării. Principalii promotori ai modernizării şi beneficiari efectelor ei sînt elitele, masele largi doar reacţionînd cu întîrziere. Nihilismul politic, reacţiile şi implicările tardive ale cetăţenilor şi instituţiilor civice ale acestora în soluţionarea problemelor de interes public conservează o stare de subdezvoltare a

5 Ibidem

9

Republicii Moldova. Acest lucru se regăseşte pe plan internaţional în statutul neoficial al Republicii Moldova de "cea mai săracă ţară" cu cel mai înalt „Indice al statelor falimentare" din Europa.

Inerţia în depăşirea înapoierii social-economice cauzată de starea culturii politice existenţe riscă să accentueze sindromul depopulării Republicii Moldova. Noile politici de atragere a forţei de muncă a statelor şi comunităţilor de state din preajma Republicii Moldova vor amplifica fenomenul emigrării forţei de muncă din Republica Moldova în eventualitatea incapacităţii de modernizare rapidă.

RECOMANDĂRI: - Este necesară consolidarea vectorului strategic de integrare europene, dat fiind faptul că nu există

o altă idee cu potenţial de idee naţională pentru Republica Moldova.- Implementarea cu bună credinţă a obligaţiunilor Republicii Moldova faţă de instituţiile

internaţionale în vederea satisfacerii criteriilor de integrare europeană este cel mai recomandabil lucru. Singura sursă de atragere a suportului internaţional pentru dezvoltarea Republicii Moldova este angrenarea la instituţiile europene prin corespunderea standardelor acestora.

EVALUAREA COSTURILOR ŞI RECOMANDĂRILOR PROPUSE: Adecvarea nivelului culturii politice la necesităţile modernizării este un proces de durată, care implică

sincronizarea şi înţelegerea, deopotrivă, atît de către elite, cît şi de către masele largi a eventualelor beneficii de asociere cu comunitatea europeană de la care au fost împrumutate noile valori şi modelul social spre care se face tranziţia.

Costurile legate adecvarea nivelului culturii politice sînt doar costuri aferente legate de asigurarea bunei guvernări, a funcţionarii adecvate a instituţiilor publice, private şi mijloacelor mass-media.

Bibliografie10

Iliescu, Adrian Paul – Etica sociala si politica, Ars Docendi, Bucuresti, 2007

Iliescu, Adrian Paul & Socaciu, Emanuel (editori) – Fundamentele gandirii politice moderne:

antologie comentata, Polirom, Iasi, 1999

Miroiu, Adrian - Fundamentele politicii (volumele 1 si 2), Polirom, Iasi, 2006

Mungiu-Pippidi, Alina (coord.) – Doctrine politice, Polirom, Iasi, 1998

Nay, Oliver – Istoria ideilor politice, Iasi: Polirom, 2008

Pasquino, Gianfranco – Curs de stiinta politica, Institutul European, Iasi, 2002

Preda, Cristian – Introducere in stiinta politica, Polirom, Iasi, 2010

Sartori, Giovanni – Teoria democratiei reinterpretata, Polirom, Iasi, 1999

Stefan-Scarlat, Laurentiu (coord.) – Dictionar de scrieri politice fundamentale, Humanitas, Bucuresti,

2000

11