216

CULTIVAREA CÂNT{RII ORTODOXE @N CONDI|II PLURICONFESIONALE ~I MULTICULTIRALE

În slujbele Bisericilor Ortodoxe cântarea ocupæ un loc important, prezentând caracteristici ce par bine stabilite, în legæturæ cu ethos-ul general al cadrului liturgic respectiv. În acest sens, actualmente încæ se poate destul de u`or identifica o muzicæ oarecare (desigur vocalæ) ca fiind sau nu “bisericeascæ” `i “ortodoxæ”, adica fiind (sau nu) adecvatæ slujbelor biserice`ti. În acela`i timp nu este mai pu\in adeværat faptul cæ în ultimele douæ-trei secole - `i într-o mæsuræ tot mai mare în ultimele decenii - identitatea cântærii liturgice ortodoxe a fost supusæ influen\elor (`i chiar unei oarecare “presiuni” culturale) din partea altor muzici, religioase sau nu, cu care `i cei care cultivæ cântarea bisericeascæ ortodoxæ, cântære\ii biserice`ti, au venit în contact. La aceasta au contribuit mai ales noile mijloace tehnice mass- `i multi-media, care, în cadrul circula\iei de informa\ie tot mai dezvoltate, au propus (`i propun în continuare) din ce în ce mai numeroase `i diverse alte modele muzicale, ce pot pærea unora eventuale “alternative” la cântarea bisericeascæ tradi\ionalæ. Ræmânând la acest nivel general, se pot aminti în primul rând modernizærile din punct de vedere muzical care au avut loc în alte confesiuni cre`tine (cea catolic[ sau protestant[), dar nu pot fi trecute cu vederea nici multe alte muzici de tot felul, care prin impactul lor cultural `i de modæ, mai ales asupra unor categorii sociale sau de vârstæ (`i ne putem gândi la impactul unor mode muzicale asupra tinerilor) dau adesea impresia, chiar dacæ de obicei numai trecætor, cæ “aceasta” sau “acea muzicæ” este cea “bunæ”, cea “care trebuie” sau “cea care place”. În particular, aceste probleme prezintæ o importan\æ specialæ pentru învæ\æmântul muzical din `colile de teologie ortodoxæ, unde îndeosebi este necesaræ prezentarea claræ a Tradi\iei biserice`ti `i în aceastæ privin\æ - care `i ea constituie o parte a învæ\æturii (esen\iale)

217

despre mântuire. Øi se poate pune întrebarea care este atitudinea potrivitæ pe care trebuie s-o adopte cei preocupa\i de soarta cântærii biserice`ti, în noul ambient muzical - pluriconfesional `i multicultural ? Elemente pentru un ræspuns posibil ni le poate oferi experien\a ultimelor douæ-trei secole în domeniul cant[rii biserice`ti, unde putem afla destule exemple de reac\ii la noile condi\ii cultural-muzicale, putând vedea totodatæ `i urmærile în timp, “roadele” unora dintre aceste reac\ii. În felul acesta se poate structura, mæcar ^n parte, o panoplie de criterii folositoare pentru situa\ia prezentului `i - de ce nu - poate chiar pentru viitor. Pentru cântarea din Biserica Ortodoxæ Românæ în ultimele douæ-trei secole, cea la care ne vom referi în special, un avantaj important pentru cercetætor îl constituie buna documentare muzicalæ `i istoricæ, sub forma numeroaselor manuscrise `i tipærituri existente1, ca `i numeroasele studii de specialitate (istorice `i muzicologice) deja elaborate asupra acestei perioade2, care pot permite formularea unor necesare concluzii cu caracter general.

1 @ncep]nd cu primele manuscrise muzicale rom]ne`ti (^n nota\ia de origine bizantin[) de la ^nceputul sec.al XVIII-lea - v. Filothei sin Agæi Jipei-Psaltichia româneascæ, ed. Sebastian Barbu-Bucur, ^n “Izvoare ale muzicii românesti”: Vol.VII A-D, documenta et transcripta (vol.I: Catavasier, Bucure`ti, 1981; vol.II: Anastasimatar, Bucure`ti, 1984; vol.III: Stihirariul, Bucure`ti, 1986; vol.IV: Stihirar-Penticostar, Buzæu, 1992); Anastasimatarul de la Cluj-Napoca (ms.1106), idem colec\ia (“Izvoare ale muzicii românesti”) Vol.VIII, monumenta et transcripta, ed. Hrisanta Trebici-Marin, Bucure`ti, 1985. Pentru tip[riturile de muzic[ bisericeasc[, ^ncep]nd cu Anastasimatarul lui Petru Efesiul de la Bucure`ti, mai 1820 - v. Titus Moisescu, Începuturile tiparului muzical românesc în nota\ie bizantinæ (Petru Efesiul-Macarie Ieromonahul-Anton Pann), în „Prolegomene bizantine - Muzica bizantinæ în manuscrise `i carte veche româneascæ”, Bucure`ti, 1985, p.82 `.u. 2 Spre exemplu: Sebastian Barbu-Bucur, Cultura muzicalæ de tradi\ie bizantinæ pe teritoriul României ^n sec.al XVIII `i ^nceputul sec.al XIX `i aportul original al culturii autohtone, Bucure`ti, 1989; Alexie Al.Buzera, Cultura muzical[ rom]neasc[ de tradi\ie bizantin[ din sec.al XIX-lea, Craiova, 1999; Nicu Moldoveanu, Muzica bisericeascæ la români în secolul al XIX-lea, partea I, ^n “Glasul Bisericii” XLI (1982), nr.11-12, p.883-915; partea II, XLII (1983), nr.9-12, p.594-625; idem, Muzica bisericeascæ la români în sec.XX, partea I, ^n “Biserica Ortodox[ Rom]n[“ CIII (1985), nr.7-8, p.615-636; partea II (Crea\ia coral[…), CIV (1986), nr.3-4, p.117-139 etc.

218

Astfel, o primæ atitudine ce se poate constata ^n mod repetat de-a lungul timpului este cea de respingere categoricæ, radicalæ, în raport cu înnoirile culturii muzicale din afara Bisericii Ortodoxe. Este ceea ce se poate observa, spre exemplu, la “tradi\ionali`tii” care se opuneau în cea de-a doua jumætate a secolului al XIX-lea introducerii muzicii corale de facturæ armonico-polifonicæ în cântarea bisericeascæ3. Totu`i, astæzi, la mai bine de un secol `i jumætate dupæ respectivele evenimente, vedem cæ muzica coralæ `i-a aflat `i ea un oarecare loc în Biserica Ortodoxæ Românæ, chiar dacæ nu la modul exclusiv. Ceea ce, din perspectiva cristalizærilor istorice, nu pare sæ dea dreptate întru-totul radicalismului liniei tradi\ionaliste. Însæ, tot referitor la procesul de introducere a muzicii corale în Biserica Ortodoxæ Românæ, mai trebuie amintitæ o altæ atitudine, la vremea respectivæ, cea a “moderni`tilor”, cu totul deschi`i înnoirilor muzicale în Bisericæ4. Faptul men\ionat deja al reu`itei introducerii cântærii armonice pare sæ dea acestora dreptate, din perspectiva istoricæ a prezentului. Dar, `i în acest caz, “dreptatea” aceasta trebuie în\eleasæ foarte nuan\at. Cântarea coralæ care ræsunæ astæzi în bisericile române`ti are prea pu\in de a face cu zecile de “Liturghii corale” compuse începând cu jumætatea se.al XIX-lea, marea majoritate sub influen\a operei italiene sau germane, chiar dacæ aceastæ influen\æ s-a exercitat uneori pe filieræ ruseascæ5 - adicæ s-ar putea spune, pe o cale destul de “ortodoxæ”. Fiind prea stræine spiritului (duhului) cântærii tradi\ionale, aceste compozi\ii muzicale nu s-au impus în repertoriul liturgic ortodox, dispærând aproape în totalitate. Ceea ce s-a impus de-a lungul timpului a fost un compromis, sau mai corect spus o sintezæ muzicalæ, realizatæ treptat de-a lungul mai multor decenii, pânæ spre mijlocul sec.al XX-lea, prin munca mai multor muzicieni de talent (între care trebuie aminti\i mæcar D.G.Kiriak sau N.Lungu, alæturi de mul\i al\ii). Ideea cælæuzitoare a 3 Sebastian Barbu-Bucur, Axionul „Îngerul a strigat“ în armonizarea lui D.G.Kiriac, în „Glasul Bisericii“, XXXIV (1975), nr.7-8, p.764 `.u.; Nifon N.Ploe`teanu, Carte de muzicæ bisericeascæ pe psaltichie `i pe note liniare pentru trei voci, Bucure`ti, 1902, p.76. 4 Sebastian Barbu-Bucur, Axionul „Îngerul a strigat“ …, loc.cit. 5 Nicu Moldoveanu, Muzica bisericeascæ la români în sec.XX…, partea II (Crea\ia coral[…), p.138-139.

219

fost aceea a armonizærii vechilor cântæri (tradi\ionale) de stranæ, prin folosirea unor procedee armonice `i polifonice de facturæ modalæ, adecvate strævechilor glasuri biserice`ti6. Aceatæ solu\ie care s-a impus pare sæ fie mai apropiatæ de atitudinea “modera\ilor” de la începuturile cântærii corale armonice în Biserica Ortodoxæ Românæ7. Færæ a fi neapærat o atitudine de compromis comod, ^n aceast[ atitudine “moderat[“ este vorba mai curând despre o încercare de a afla ce poate fi bun `i folositor în ceea propun înnoirile culturii muzicale, pentru a încerca ulterior o încadrare organicæ `i cât mai fireascæ a acelor noutæ\i între realitæ\ile muzicale confirmate de o tradi\ie venerabilæ - `i care, tocmai în virtutea respectivei Tradi\ii, nu pot fi abandonate. Din acest exemplu putem deslu`i a`adar douæ reac\ii relativ extreme - de respingere sau de acceptare totalæ a noutæ\ilor - `i una oarecum “de mijloc”, de acceptare nuan\atæ a unor aspecte (cu respingerea totodatæ a altora). Trecând la alte situa\ii din istoria ultimelor veacuri, se mai poate observa cæ anumite înnoiri aparente care se propun din afara Bisericii Ortodoxe nu reprezintæ neap[rat “nout[\i” la modul absolut, fiind vorba de fapt despre regæsirea unor elemente ale Tradi\iei biserice`ti, estompate odatæ cu trecerea timpului. A`a este cazul cântærii în comun (de ob`te”), care, în primele decenii ale sec.al XX-lea putea sæ paræ pentru unii o influen\æ de provenien\æ protestantæ8, dar care la o cercetare teologicæ serioasæ s-a vædit curând a fi o caracteristicæ a cântærii biserice`ti încæ de la începuturile cre`tinismului9. @nc[ o manieræ de a încerca “noutæ\ile” muzicale `i de a le supune oarecum “probei timpului” în Bisericæ pare a fi (fost) aceea de a pæstra în folosin\æ împreunæ (“alæturi”, una lângæ alta) solu\ii muzicale diferite. Astfel, dupæ introducerea cântærii armonice (pe mai multe voci), cântarea monodicæ tradi\ionalæ (de stranæ) a ræmas sæ fie

6 Ibidem, p.138. 7 Nifon N.Ploe`teanu, op.cit., loc.cit. 8 Øtefan Felea, Cântarea în comun, în „Cultura“, XXVII (1938), nr.4-5, p.37-39. 9 Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Temeiuri biblice `i tradi\ionale pentru cântarea în comun a credincio`ilor, în „Studii Teologice“, seria a II-a, VI (1954), nr.1-2, p.17-38.

220

cultivatæ mai departe, mai ales în bisericile mai mici (de \aræ) sau în mænæstiri. Øi de asemenea, alæturi de nota\ia liniaræ occidentalæ (pe portativ), apærutæ în orizontul cântærii ortodoxe odatæ cu cântarea armonicæ, s-a pæstrat `i nota\ia psalticæ, de origine bizantinæ, dup[ cum vedem în numeroase cær\i de cântæri “pe ambele nota\ii” 10 `i în pofida unor dificultæ\i în echivalarea practicæ a celor dou[ sisteme11. Pe aceea`i linie a pæstrærii în paralel a unor solu\ii muzicale diferite, ar mai fi de amintit felul ^n care cântarea în comun, acolo unde a fost cultivatæ mai insisitent, nu a însemnat desfiiin\area rolului cântære\ului profesionist (oarecum “solist”), putându-se vorbi chiar despre o complementaritate între cântære\ `i ob`te, în sensul în care cântære\ul este cel care animæ `i coordoneazæ cântarea în comun12. În sfâr`it, nu trebuie s[ uit[m c[ de`i în Biserica Ortodoxæ muzica este eminamente vocalæ (adicæ este doar “cântare”), în paralel s-a pæstrat totu`i `i s-a cultivat chiar peste milenii ^n R[s[ritul cre`tin `i o “sæmân\æ” a instrumentelor muzicale, prin folosirea foarte tradi\ionalæ a clopotului `i a toacei13. O atitudine special[ a Bisericii Ortodoxe vis-a-vis de noutæ\ile muzicale prive`te `i situa\ia în care anumite noutæ\i par sæ fie acceptate pentru moment, dar f[r[ a rezista în timp. Am amintit deja deosebit de numeroasele Liturghii corale (armonice) compuse de diferi\i compozitori ^n a doua jum[tate a sec.al XIX-lea, p]n[ spre ^nceputul sec.al XX-lea - de obicei `i c]ntate la vremea respective[ - care au disp[rut treptat din repertoriul corurilor ortodexe (cu rare excep\ii, ce privesc uneori doar unele p[r\i ale respectivelor Liturghii). O situa\ie

10 Spre ex. Prof.Nicolae Lungu, Pr.Prof.Grigore Costea, Prof.Ion Croitoru, Anastasimatarul uniformizat - Vecernierul (sau c]nt[rile Vecerniei de s]mb[t[ pe cele opt glasuri biserice`ti), Ed.Institutului Biblic `i de Misiune Ortodox[, Bucure`ti, 1953; ed. II 1974; Prof.Nicolae Lungu, Pr.Prof.Grigore Costea, Pr.Prof.Ene Brani`te, Anastasimatarul uniformizat - Utrenierul (sau c]nt[rile Utrenieie de Duminic[ pe cele opt glasuri biserice`ti cu svetilne `i doxologii mari), Ed.Institutului Biblic `i de Misiune Ortodox[, Bucure`ti, 1954; ed. II 1974. 11 Ion Popescu-Pasærea, Problema transcrierii muzicii psaltice, în „Cultura“, XXV (1936), nr.9-11, p.19. 12 Ene Brani`te, op.cit, p.33. 13 V.Constan\a Cristescu, Chem[ri de toac[ - Repertoriul rom]nesc, monografie, tipologie `i antologie muzical[, Ed.Academiei Rom]ne, Bucure`ti, (2000 ?).

221

asem[n[toare este cea a C]nt[rilor Oastei Domnului, unde dintre sutele de c]nt[ri tip[rite de-a lungul timpului - `i chiar mai recent14 - prea pu\ine (sau chiar deloc) s-au impus ^ntre c]nt[rile Bisericii Ortodoxe Rom]ne, fiind cultivate doar (`i mai ales) de aderen\ii ferven\i ai mi`c[rii (Oastei Domnului). @ntr-un alt plan al preocup[rilor privind c]ntarea bisericeasc[, cel muzicologic, interesul pentru cercet[rile de factur[ bizantinologic[ - care de asemenea ar putea fi considerat[ ca o “noutate” a ultimului secol15 – a emulat `i revalorificarea c]nt[rilor din tip[rituri `i chiar manuscrise (str[)vechi, concretizat[ ^n numeroase retip[riri16 sau ^nregistr[ri muzicale (casete audio, CD-uri etc.)17. Dincolo de nuan\a exotic[ `i de nostalgia dezvolt[rilor calofonice (“super-melismatice”) fenomenul - ^n curs - este probabil s[

14 V. S[ c]nt[m Domnului – carte de c]nt[ri a Oastei Domnului, ed.IV, Ed.”Oastea Domnului”, Sibiu, 1999. 15 Sebastian Barbu-Bucur, cu lucrarea sa deja citat[ (Filothei sin Agæi Jipei-Psaltichia româneascæ…), face parte dintr-o pleiad[ str[lucit[ de cercet[tori, care ^ncepe cu I.D.Petrescu `i num[r[ ^ntre exponen\ii s[i de frunte, al[turi de S.Barbu-Bucur, pe Gheorghe Ciobanu, G.Pan\^ru, Titus Moisescu, Nicu Moldoveanu, Alexie Buzera, V.I.Vasile, Constantin Catrina, Hrisanta Marin, ^mpreun[ cu mul\i al\ii. 16 Dintre multele exemple posibile, ^n afar[ de lucr[rile deja citate ale lui Sebastian Barbu-Bucur, Filothei sin Agæi Jipei-Psaltichia româneascæ… `i ^n general toat[ seria de “Izvoare ale muzicii rom]ne`ti”, s-ar mai putea aminti lucr[rile de paleografie muzical[ ale lui I.D.Petrescu (Etudes de paléographie muzicale byzantine, Les Idiomèles et le canon de l'Office de Noêl, Paris, 1932; Etudes de paléographie muzicale byzantine, Bucure`ti, 1967), dar `i republic[rile unor culegeri de c]nt[ri mult r[sp]ndite ^nainte de edi\iile uniformizate ale Patriarhiei Rom]ne de la mijlocul sec.al XX-lea (Anastasimatarul uniformizat…); a`a sunt retip[ririle lucr[rilor lui Ion Popescu-Pasærea, Liturghierul de stranæ, Ed. Episcopiei Arge`ului, 1991; Dimitrie Suceveanu, Idiomelar, vol.I, Ed.M[n[stirii Sinaia, 1992, vol.II, Ed.Trinitas, Ia`i, 1996, vol.III, Ed.Trinitas, Ia`i, 1997; Victor Vasile Ojog, Anastasimatar, Ed.Trinitas, Ia`i, 1998 etc.; sau retip[ririle unor culegeri cu caracter regional: Dimitrie Cusma, Ioan Teodorovici, Gheorghe Dobreanu, Cântæri biserice`ti, Ed. Mitropoliei Banatului, Timi`oara, 1980 - pentru Banat `i Ioan Brie, Cântæri la serviciile religioase, Ed. Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului `i Clujului, Cluj-Napoca, 1988 - pentru Ardeal etc. 17 Un exemplu, ^ntre multe altele, poate fi seria de ^nregistr[ri „Electrecord“ ale Forma\iei Psalmodia, dirig.Arhid.dr.Sebastian Barbu-Bucur (MC 001007, STC 001055, STC 001161, STC 001162, STC 001163, STC 001244, STC 001245, STC 001276).

222

aibe urm[ri, el exprim]nd (posibil) nevoia de lini`tire ^n agita\ia contemporan[ `i fiind o reac\ie fireasc[ la expedierea “trop[reasc[“ (reduc\ionist[), prezent[ ^n unele tendin\e muzical-liturgice mai moderne, care au dus poate prea departe simplificarea `i eliberarea de influen\ele greco-turco-perso-arabe (^n continuarea procesului de “rom]nire” a c]nt[rilor)18.

* @ncerc]nd c]teva concluzii foarte concise, se poate spune c[, ^n ansamblu, Biserica Ortodox[ (cea Rom]n[, cel pu\in) a lucrat “cu m[sur[“, sau, altfel spus, cu mult[ ^n\elepciune, ^n acceptarea nout[\ilor muzicale, evit]ndu-se “`ocurile” ^n cadrul aceleia`i genera\ii, evolu\iile ce se pot constata cristaliz]ndu-se peste decenii, sau chiar peste secole. De asemenea, ^n toate situa\iile se poate vorbi despre o selec\ie eclesial[, ^n timp, treptat[, ^n Duhul Bisericii `i prin lucrarea Harului Duhului Sf]nt ^n Biseric[.

18 Gheorghe Ciobanu, Muzica bisericeasc[ la rom]ni, ^n “Studii de etnomuzicologie `i bizantinologie”, vol I, Ed.muzical[ a Uniunii compozitorilor, Bucure`ti, 1974, p.340.