1.C.S. La naştere , cavitatea bucală este:A. Populată de o mare varietate de germeni patogeni;B. Populată de o mare varietate de germeni nepatogeni;C. Sterilă;D. Populată de o floră microbiană polimorfă;E. Populată de o floră microbiană anaerobă.

11. În unele cazuri, infecţia trece în fază cronică din motive că:A. Pacientul nu se adresează la timp;B. Nu se depistează la timp şi tratamentul s-a început târziu;C. Antibioticoterapia incorectă;D. Bacteriile fagocitate nu pot fi degregate, persistând şi chiar

multiplicându-se în macrophage, localizarea intracelulară le protejează de antibiotic şi anticorpi;

E. Virulenţa microbilor patogeni scăzută.

14. În apărarea antibacteriană o contribuţie majoră o au procesele imunit. şi infecţ. cu exotoxine, rolul principal îl are:A. Imunitatea celulară;B. Rezistenţa naturală;C. Activitatea sistemului cardio-vascular;D. Imunitatea umorală prin procese de neutralizare;E. Ambele tipuri de răspuns imunitar în egală măsură.

15. C.S. Infecţiile în care microorganismele se multiplică facultativ intracelular, rolul principal în apărarea antimicrobiană îl are:A. Imunitatea umorală;B. Imunitatea celulară;C. Ambele tipuri de reacţie imunitară în egală măsură;D. Rezistenţa naturală;E. Starea general a organismului.

22.C.S. Osteotomia transmaxilară este indicată în:A. Parodontite apicale cronice cu secreţie persistentă pe canal;B. Depăşiri ale apexului cu substanţe de obturaţie ce nu se

resorb;C. Chisturi radiculare mici;D. Fracturi radiculare în 1/3 apicală;E. Ace rupte în 1/3 apicală.

23.C.S. Indicaţia de bază a osteotomiei transmaxilare este:A. Extracţia molarilor de minte incluşi;B. Parodontita apicală acută , în fază periapicală;C. Extracţia resturilor radiculare profunde;D. Pregătirea osului pentru aplicarea unui implant

osteointegrat;E. Tratamentul parodontopatiilor cronice.

24.C.S. Care este avantajul major al metodelor chirurgicale ajutătoare tratamentului endodontic:A. Dau posibilitatea realizării tratamentului corect de canal;B. Păstrează dintele sau o parte din el pe arcadă;C. Sunt metode chirurgicale simple;D. Pot înlocui uneori tratamentul endodontic;E. Se pot face în orice cabinet stomatologic.

26. Locul trepanării tablei osoase vestibulare pentru drenajul apical transmaxilar poate fi stabilit cu ajutorul:

A. Dispozitivul PICHLER;B. Dispozitivul DESIRABORDE;C. Dispozitivul MILLER;D. Dispozitivul TRAUNNER;E. Dispozitivul PARTSCH.

27.C.S. Care este diferenţa între tehnica clasică de drenaj apical transmaxilar şi tehnica Sargenti:A. Tehnica Sargenti nu necesită repararea sediului apexului cu

dispozitivul Traunner;B. Incizia în tehnica Sargenti este orizontală;C. Tehnica Sargenti nu mai necesită decolarea mucoperiostului

datorită trepanării directe cu ajutorul fistulatorului;D. În tehnica clasică după trepanare se meşează cavitatea;E. În tehnica Sargenti canalul este obturat anterior operaţiei

faţă de tehnica clasică unde obturarea se face intraoperator.

28.C.S. În care din următoarele metode chirurgicale ajutătoare tratamentului endodontic se foloseşte dispozitivul Traunner:

A. Rezecţia apicală;B. Amputaţia radiculară;C. Drenajul apical transmaxilar;D. Chiuretajul periapical;E. În nici una.

29.C.S. După osteotomia transmaxilară plaga operatorie:A. Se suturează cu fire de catgut, resorbabile;B. Se suturează cu fire neresorbabile;C. Se închide cu un obturator acrilic;D. Se lasă deschis fără drenaj;E. În această intervenţie nu este plagă.

30.C.S. Indicaţiile chiuretajului periapical sunt:A. Parodontitele apicale acute în stadiul endoosos;B. Parodontitele apicale cronice granulomatoase;C. Osteită periapicală cronică;D. Intoleranţa materialului de obturaţie ce a depăşit

apexul;E. Focarele de fractură, chiuretarea făcându-se prin

focarul deschis.

32.C.S. Avantajul chiuretajului periapical constau în:A. Păstrarea lungimii totale a rădăcinii;B. Certitudinea radicalităţii intervenţiei;C. Pot fi abordaţi şi dinţii cu obturaţii incomplete de canal;D. Nu alterează implantarea dintelui;E. Se foloseşte la dinţii cu compacte osoase groase.

33. Ca regulă, rezecţia apicală se utilizează în cazurile în care:A. După îndepărtarea apexului mai rămâne 1/3 din rădăcină

implantată în os sănătos;B. După îndepărtarea apexului mai rămâne 2/3 din rădăcină

implantată în os sănătos;C. După îndepărtarea apexului mai rămâne 1/2 din rădăcină

dar acest dinte este un intermediar într-o lucrare protetică fixă;

D. După îndepărtarea apexului mai rămâne 1/2 din rădăcină dar acest dinte este stâlpul distal, pe care se aplică croşetul unei proteze mobile;

E. Procesul apical nu interesează doi dinţi vecini.

34. La un canin superior cu reconstruire corono-radiculară, obturaţie incompletă de canal şi granulom periapical, se recomandă:

A. Osteotomie transmaxilară;B. Chiuretaj periapical;C. Rezecţie apicală cu obturaţie directăD. Rezecţie apicală cu obturaţie retrogradă;E. Amputaţie radiculară.

38.C.S. Pregătirea dintelui în vederea rezecţiei apicale impune:A. Obturaţia de canal cu depăşire;B. Cimentarea dispozitivului corono-radicular pregătit anterior;C. Trepanarea dintelui, curăţirea cavităţii carioase, tratamentul

mecanic al canalului radicular;D. Reducerea septicităţii bucale prin spălături antiseptice;E. Antibioterapie profilactică.

40.C.S. Obturaţia canaliculară într-o rezecţie apicală cu obturaţie anterogradă este indicat să se facă:A. Cu 24 ore înaintea operaţiei;B. Ca prim timp al operaţiei;C. La 24 ore după operaţie;D. După extirparea procesului patologic şi rezecţia apexului;E. Nu are importanţă momentul când aceasta se face.

41. În ce situaţie este preferată incizia Partsch în rezecţia apicală:A. La incisivii inferiori;B. La molarii superiori;C. La premolarii inferiori;D. La incisivii superiori;E. Niciodată.

46. C.S. Uneori după rezecţia apicală, pe radiografie se observă imagini radiotransparente, de formă rotundă sau semilunară, în jurul rădăcinii (umbrele lui Hammer). Ele reprezintă:

A. Recidive postoperatorii;B. Eşecuri postoperatorii;C. Cicatrizare fibroasă;D. Osteită postoperatorie;E. Cicatrizare osoasă.

47. Condiţia esenţială în efectuarea amputaţiei radiculare este ca:A. Rădăcinile să fie sudate în bloc;B. Tratamentul rădăcinii ce urmează a fi conservată să fie

corect efectuat, preoperator şi controlat radiologic, fără reacţie periapicală;

C. Molarii să aibă canale permeabile;D. Rădăcina să fie curbă pentru a mări suprafaţa de sprijin

osos;E. Rădăcina restantă să fie recurbată mezial, pentru a se opune

extracţiei.

49.C.S. Amputaţia radiculară se poate practica:A. La molarii superiori şi inferiori;B. La premolarii superiori şi inferiori;C. Din punct de vedere tehnic intervenţia este mai uşor de

efectuat la monoradiculari;D. La premolarii şi molarii superiori;E. În principiu intervenţia se poate efectua la toate grupele de

dinţi, dar din cauza condiţiilor anatomice nu toţi dinţii pot beneficia de această metodă.

54.C.S. La om se întâlnesc mai multe dentiţii:A. Monofiodont (o edentiţie);B. Difiodont (două dentaţii succesive);C. Trifiodont (trei dentaţii seccesive);D. Multifiodont;E. Dentaţii mixte (monofiodont, difiodont).

55. Erupţia dinţilor permanenţi cu excepţia molarilor de minte se desfăşoară între:

A. 4-15 ani;B. 6 şi 12-13 ani;C. 6-18 ani;

D. 5-20 ani;E. 5 şi 18-20 ani.

56.C.S. Erupţia molarilor de minte se desfăşoară între:A. 15-30 ani;B. 18 şi 25-30 ani;C. 15-20 ani;D. 16-18 ani;E. 20-25 ani.

66.C.S. Gingivostomatita odontiazică se caracterizează prin:A. Unilateralitatea fenomenelor;B. Debutul brusc;C. Ulceraţii acoperite de depozite alb-gălbui uşor detaşabilă;D. Bilateralitatea fenomenelor pe mucoasa jugală;E. Debutul lent,insidios.

67.C.S. Redresarea chirurgical-ortodontică a caninilor superiori incluşi este posibilă într-una din următoarele situaţii:A. La pacienţii tineri, sănătoşi, la care există sau poate fi creat

spaţiul necesar pe arcadă, iar dintele inclus nu este malformat şi este într-o poziţie favorabilă erupţiei;

B. La pacienţii cu edentaţii întinse, la care este necesar un stâlp în regiunea caninului;

C. La pacienţii tineri care nu se pot prezenta la tratamente ortodontice îndelungate;

D. La pacienţii cu dizarmonii dento-alveolare, pentru a preveni migrarea dinţilor vecini;

E. În toate aceste situaţii.

68. Care dintre următorii dinţi permanenţi rămân cel mai frecvent în incluzie:

A. Molarii de minte superiori;B. Molarii de minte inferiori;C. Caninii superiori;D. Caninii inferiori;E. Premolarii superiori şi inferiori.

69.C.S. Care este semnificaţia termenului de odontectomie:A. Extracţia unui dinte supranumerar;B. Extirparea unui odontom;C. Extirparea oricărei tumori odontogene;D. Extracţia unui dinte printr-o metodă chirurgicală;E. Extracţia unui dinte inclus.

72.C.S. Profilaxia complicaţiilor erupţiei molarului de minte inferior, când se constată existenţa unor factori favorizanţi se poate rezolva prin:

A. Igienă bucală riguroasă;B. Tratament ortodontic;C. Germectomie;D. Extracţia profilactică a molarului de 6 ani;E. Tratamentul complicaţiilor se face de preferat în

momentul de debut.

82.C.S. Ulceraţiile obrazului şi limbii ca complicaţie în erupţia molarului de minte este de ordin:

A. Septic;B. Mecanic;C. Trofic;D. Nervos;E. Tumorală.

84. Gingivostomatita odontiazică în accidentele de erupţie a molarilor de minte inferiori este o tulburare:

A. Mecanică;B. Neurotrofică;C. Septic;D. Nervoasă;E. Tumorală.

89.C.S. Incizia în decapişonare sau operculectomie are forma de:A. “Z”;B. Triunghi;C. Pătrată;D. Circumscrie coroana molarului de minte;E. Ovală.

100. C.S. Anatomo-patologic flegmonul se caracterizează prin:A. Vasodilataţie accentuată, exsudat seros, diapedeză

leucocitară şi infiltrat celular;B. Tromboză septic vasculară urmată de necroză cu apariţia de

bule gazoase;C. Congestie capilară;D. Hemoragii difuze;E. Membrană piogenă ce conţine în interior cellule parţial sau

total distruse alături de histiocite, plasmocite, limfocite.

108. C.S. Obţinerea unei culturi şi antibiograma se face:A. După instituirea tratamentului procesului inflamator;B. În timpul tratamentului;C. Înaintea instituirii tratamentului cu antibiotice;D. Când apar complicaţii în timpul tratamentului;E. Nu se face deloc.

114. C.S. Din punct de vedere histopatologic, celulita acută se caracterizează prin:A. Vasodilataţie , exsudat seros, diapedeză leucocitară şi infiltrat celular al ţesuturilor;B. Congestie capilară, o cavitate mică cu puroi, înconjurată de un strat subţire de ţesut de granulaţie, toate înglobate într-o masă de scleroză;C. Prezenţa de ţesuturi necrozate, celule parţial sau total distruse, germeni fagocitaţi sau vii, înconjuraţi de fibroblaşti;D. Existenţa unor celule epiteliale de tip pavimentos, stratificate, situate pe un ţesut fibros bine vascularizat numit lamina propria;E. De la caz la caz, pot fi întâlnite oricare din aspectele de mai sus.

116. C.S. Semnul patognomic într-un abces este:A. Împăstarea;B. Indurarea;C. Fluctuenţa;D. Febra 39,5°C;E. Starea generală alterată.

124. C.S. În care fază a unui abces dentar, trepanarea dintelui cu drenaj transodontal, antibioterapia şi spălături largi bucale pot constitui tratamente rezolutive:

A. Faza subperiostală;B. Faza submucoasă;C. Faza endoosoasă;D. Faza de fistulizare;E.Toate acestea.

126. C.S. Abcesele palatinale, cu punct de plecare incisivii laterali, provoacă:A. Abcese fusiforme (ovale, alungite);

B. Abcese de formă rotunjită;C. Colecţii difuze;D. Colecţii închistate;E. Nici una dintre acestea.

129. C.S. Într-unul din abcesele periosoase se va face o incizie în felie de portocală:

A. Abcesele din regiunile 1.3, 2.3;B. Abcesele vestibulare; C. Abcesul mentonier;D. Abcesul palatinal;E. Abcesul migrator.

130. C.S. Abcesul în semilună se deschide:A. Endobucal;B. Pe cale cutanată;C. Cu o incizie în felie de portocală;D. Cu o incizie liniară de o lungime de 7-8 cm;E. Printr-o puncţie cu un ac larg.

.139. C.S. Ce factori prezintă cea mai mare importanţă în regenerarea osoasă după osteomielită:

A. Tratamentul efectuat;B. Rezistenţa pacientului;C. Periostul;D. Antibioterapia după antibiogramă;E. Tratamentul cât mai conservativ.

142. C.S. Radiologic, osteomielita cronică este prezentată de:A. Imagine de sarcofag;B. Os pătat;C. Os marmorat;D. Miez de pâine;E. Toate acestea.

144. C.S. Care dintre substanţele următoare produc o osteonecroză centrală:

A. Bismut;B. Staniu;C. Mercur;D. Fosfor;E. Cupru.

145. C.S. Care din următoarele afirmaţii referitoare la radioosteonecroza maxilarelor este adevărată:

A. Apare întotdeauna la 1-2 luni de la iradiere;B. Porţiunea de os denodat se sechestrează rapid;C. Se produc frecvent fracturi în os patologic;D. Primul semn subiectiv este durerea;E. Imaginea radiografică este tipică.

149.C.S. Abcesul migrator al obrazului are ca punct de plecare:A. Osteomielita ramului ascendent;B. Procesele periapicale ale premolarilor inferiori;C. Pericoronarita supurată a molarilor de minte inferiori;D. Adenita supurată geniană;E. Osteomielita corpului mandibular.

150. C.S. În care formă clinică de abces găsiţi un cordon în grosimea obrazului, trismus şi supuraţii circumscrise în obraz:

A. Abces genian;B. Abces bazilar;C. Abces migrator al obrazului;D. Abces perimandibular extern;E. Pericoronarita supurată.

151.. Într-un flegmon genian starea generală a pacientului este:A. Septică, alterată;B. Fără schimbări;C. Uşor afectată;D. Gravă;E. De la caz la caz toate.

155. C.S. Regiunea temporală comunică cu:A. Orbita;B. Regiunea parotidă;C. Loja subtemporală;D. Regiunea suborbitală;E. Regiunea maseterină.

157. C.S. Drenarea lojii cu puroi a regiunii temporale după incizie se face cu:

A. Lama de dren din cauciuc;B. Tuburi perforate din cauciuc;C. Fâşii de tifon steril;D. Meşe iodoformate;E. Tuburi din acrilat.

159. C.S. În cazurile în care supuraţiile de fosă infratemporal au drept cauză o sinuzită maxilară supurată se indică:A. Deschiderea supuraţiei endobucal retromaxilar;B. Deschiderea supuraţiei pe cale submandibulară;C. Deschiderea supuraţiei pe cale transsinusală;D. Deschiderea supuraţiei pe cale endobucală

pterigomandibulară;E. Oricare cale este corectă.

162. C.S. Incizia în recesus, în cazul unei supuraţii de lojă submandibulară o efectuaţi în:

A. Supuraţiile anterioare ale lojii;B. Supuraţiile posterioare ale lojii;C. În ambele cazuri;D. În localizări de pe linia mediană;E. Când pacientul nu are trismus.

171. C.S. Abcesul maseterin are, de obicei, ca punct de plecare:A. Supuraţiile din lojele învecinate;B. Molarii de minte inferiori;C. Hematoame maseterine după lovituri;D. Injectie postanestezice;E. Fracturi ale unghiului mandibulei.

173. C.S. În cazul unui abces maseterin, care este semnul funcţional dominant:

A. Hipersalivaţia;B. Dispneea;C. Trismusul;D. Tahicardia;E. Disfagia.

177. C.S. Loja laterofaringiană este împărţită în două compartimente, de care formaţiune:

A. De muşchiul sternocleidomastoidian;B. De muşchiul pterigoidian intern;C. De buchetul lui Riolan;D. De muşchiul pterigoidian extern;E. De toţi aceşti muşchi.

189. C.S. Discordanţa dintre pulsul tahicardic, greu perceptibil, şi febra scăzută se observă într-una din următoarele afecţiuni:

A. Flegmonul difuz al planşeului bucal;

B. Abcesul retrotuberozitar postanestezic;C. Osteomielita maxilară de cauză generală;D. Abcesul de orbită;E. Abcesul genian difuz în loja maseterină.

196. C.S. Cel mai frecvent, la mandibulă, fistulele perimaxilare cutanate sunt localizate la nivelul:

A. Unghiul mandibular;B. Corpul mandibular între cei doi premolari;C. Mentonului;D. Condilului mandibular;E. Marginii bazilare.

198. C.S. Tratamentul fistulelor perimaxilare constă în:A. Îndepărtarea factorului cauzal;B. Antibioticoterapia;C. Se aşteaptă până fistula se închide de la sine;D. Îndepărtarea factorului cauzal, înlăturându-se fistula, precum

şi traiectul fistulos;E. Toate.

199. După înlăturarea cauzei şi fistulei, tegumentele (plaga) se:A. Lasă deschisă;B. Aplică un pansament;C. Suturează;D. Drenează pe 7-8 zile;E. Toate.

207. C.S. Acţiunea bacteriostatică a unor antiseptice:A. Constă în intoxicarea ireversibilă letală a germenilor

microbieni;B. Constă în apariţia unor mutaţii cromozomiale sau achiziţii

de plasmide;C. Constă în inhibarea multiplicării germenilor;D. Constă în distrugerea germenilor când sunt în repaos;E. Are altă semnificaţie decât cele enumerate.

209. Irigaţiile cu antiseptice după deschiderea flegmonului se vor efectua:

A. O dată pe zi;B. De 3-4 ori pe zi;C. De 10-15 ori pe zi;D. Nu se fac irigaţii;E. Cu cât mai des, cu atât mai bine.

213. Infiltrarea ţesuturilor locale într-un process inflamator este indicată în:

A. Flegmon;B. Abces;C. Osteomielită;D. Celulită;E. Toate cazurile.

214. În unele cazuri, antibioticile se întroduc intraosos, aceasta dă posibilitatea de a mări concentraţia în focar şi o absorbţie mai bună, cu o acţiune puternică, în ce caz se administrează intraosos:

A. Periostită;B. Complicaţiile erupţiei dintelui de minte inferior;C. Osteomielita acută, faza congestivă;D. Osteomielita acută, faza purulentă;E. Osteomielita cronică.

218. Din toate metodele de fizioterapie cel mai bun şi util este:A. Unde ultrascurte;B. Unde ultraviolete;C. Raze Laser;D. Ultrasunet;E. Electroforeza.

222. C.S. Un semn important în mediastenită este mărirea în volum a mediastinului, care o putem determina:

A. Vizual;B. Palpator;C. Auscultativ;D. Radiologic;E. Spirometric.

223. C.S. Confirmarea etiologiei septicemiei se face prin:A. Examenul clinic loco-regional minuţios;B. Valoarea agentului patogen din sânge;C. Examenul radiologic;D. Examenul imunităţii organismului;E. Toate.

229. C.S. Limfa de la dinţii de pe arcada superioară se revarsă spre limfonodulii:

A. Genieni;B. Porotidieni;C. Submentonieri;D. Submandibulari;E. Occipital.

231. Cel mai frecvent se inflamează următorul grup de limfonoduli:

A. Submentonieri;B. Genieni;C. Parotidieni;D. Submandibulari;E. Cervicali.

232. În cazul unei adenite acute în faza de cruditate, preferaţi:A. Incizia şi drenajul;B. Antibioterapia, vitaminoterapia;C. Fizioterapia;D. Puncţia ganglionului;E. Extirparea ganglionului.

237. C.S. Adenitele acute intraparotidiene se pot confunda cu:A. Tumorile mixte parotidiene;B. Tumorile chistice parotide;C. Adenoame;D. Parotiditele acute;E. Parotiditele cronice.

238. C.S. Boala Hodgkin debutează frecvent prin:A. Poliadenopatie submandibulară;B. Hipertrofie şi adenopatie;C. Adenopatie cervicală superficială;D. Periadenită fără supuraţie submento-

submandibulară;E. Modificări în formula leucocitară.

239.. Limforeticuloza benignă de inoculare evoluează sub forma unei:

A. Adenopatii cervicale superficiale;B. Adenopatii cervicale profunde;C. Adenopatii submandibulare;

D. Poliadenopatii regionale cronice cu periadenită fără supuraţie;

E. Adenopatii ale lanţului ganglionar spinal..243. Tratamentul prin Roengenoterapie în actinomicoză este indicat în:

A. Tegumentele cu fistule “în stropitoare”;B. Formele cu ţesut granulativ;C. Formele supurative;D. Formele rezistente la terapie locală;E. Obligatoriu după excizia chirurgicală.

251. Perioada secundară a sifilisului în teritoriul BMF se prezintă A. Sifiloame;B. Sifilidele diseminate pe mucoasa bucală;C. Tuberculii sifilitici;D. Gomele;E. Nici una din ele.

255. C.S. Volumul sinusului maxilar (în cm³) este de:A. 8-10 cm³;B. 5-6 cm³;C. 14-25 cm³;D. 35-40 cm³;E. 18-50 cm³.

256. C.S. Sinusul maxilar comunică cu:A. Cavitatea nazală;B. Cavitatea bucală;C. Orbita;D. Glota;E. Fosa subtemporală.

257. C.S. Sinusul comunică cu cavitatea nazală printr-un orificiu oval care se deschide în:

A. Meatul nazal superior;B. Meatul nazal mediu;C. Meatul nazal inferior;D. Prin celulele etmoidale;E. Nici una din acestea.

258. C.S. Grosimea septului alveolo-sinusal are o varietate, ca fiind cuprinsă între:

A. 0,5-4,5 mm;B. 2-7 mm;C. 0,2-0,3 mm;D. 0,1-0,8 mm;E. 0,5-10 mm.

264. C.S. Deschiderea sinusului maxilar în timpul extracţiei dentare are loc în:

A. Extracţia tuturor dinţilor de pe arcada superioară;B. Extracţia incisivilor şi caninilor;C. Extracţia premolarilor şi molarilor;D. Extracţia molarilor de minte;E. Localizarea dintelui extras nu import.

266. C.S. În sinuzitele cornice tratamentul se începe cu :A. Operaţia de sinusotomie radicală;B. Extracţia dintelui cauzal;C. Fizioterapie;D. Aerosoli prin ostium;E. Se poate folosi orice.

276. C.S. Principalul în tratamentul sialodenitelor acute este:A. Incizia (deschiderea) în orice caz;B. Masaj al glandelor şi fizioterapie;C. Antibioticoterapie, desensibilizante, dezintoxicante,

sialogoge;D. Tratament balnear;E. Înlăturarea glandei afectate.

277. C.S. Pentru stimularea secreţiei glandelor salivare în sialadenite se recomandă sialogoge timp de 10 zile:A. De 3-4 ori pe zi câte 20-30 pic. de soluţie de pilocarpină 1%;B. 5-6 picături de soluţie de pilocarpină 1%;C. De 8-10 ori pe zi câte 10-15 picături de soluţie de

pilocarpină 1%;D. Înainte de mese de administrat 0,5 ml de soluţie de

pilocarpină 1%;E. De 2-3 ori pe zi câte 6-8 pic. de soluţie de pilocarpină 1%.

278. C.S. Sialografia în parotidita cronică nespecifică arată:A. Imagine tipică de minge ţinută în mână;B. Amputaţii canaliculare cu zone lacunare;C. Canale cu contur neregulat, cu aspect de pom înflorit;D. Injectarea redusă a parenchimului glandular, cu aspect de

arbore mort;E. Nu se practică sialografia, existând riscul diseminării

infecţiei.

281. C.S. Parotidita epidemică (oreionul) poate fi tratată:A. În cabinetul de chirurgie orală;B. În secţia de chirurgie maxilo-facială;C. În secţia de boli interne;D. În secţia de boli infecţioase;E. De toţi medicii atât în ambulator cât şi în spital.

286. C.S. Fistulele canalului Stenon se găsesc situate:A. De-a lungul marginii mandibulei;B. În regiunea geniană;C. De-a lungul canalului, pe linia ce uneşte lobul

urechii cu aripa nasului (linia Poirier);D. În zona mastoidiană;E. În regiunea submandibulară.

291. C.S. Calculii intraglandulari sunt:A. De formă ovoidală;B. Neregulaţi, sferici;C. Fusiformi;D. Alungiţi;E. Elipsoidali.

294. C.S. Colica salivară se manifestă prin două semne clinice caracteristice:

A. Durerea şi abcesul salivar;B. Tumoarea salivară şi invadarea septică a glandei;C. Durerea şi tumoarea salivară fantomă;D. Durerea şi apariţia puroiului pe canalul Wharton;E. Abces salivar şi tumoare salivară.

295. C.S. Care dintre următoarele examene nu prezintă interes în diagnosticul sialolitiazei:

A. Cateterismul canalului Wharton;B. Radiografia simplă;C. Citodiagnosticul;D. Sialografia;E. Examenul clinic.

297. Metoda de elecţie pentru tratamentul litiazei canalului Wharton este:A. Masajul insistent al regiunii submandibulare până la

eliminarea calculului;B. Temporizarea adaptării deciziei, până la eliminarea spontană

a calculului;C. Submaxilectomia;D. Ablaţia chirurgicală a calcului;E. De regulă, nu se aplică tratamente chirurgicale.

304. C.S. În cazul infecţiilor, organismul uman acţionează specific, elaborând anticorpi ca răspuns la prezenţa antigenilor microbieni. De cine sunt produşi aceşti anticorpi:

A. De către elementele sanguine (eritrocite, monocite);B. De către limfocitele B;C. În gangliononii limfatici;D. În structurile tisulare (mucoasă, submucoasă);E. De către macrofagi.

307. C.S. Abcesul este:A. Un proces inflamator difuz în ţesuturile osoase;B. Un proces inflamator difuz în ţesuturile moi

subcutanate, intramusculare, în organe parenchimatoase;C. O inflamaţie supurată localizată, circumscrisă;D. Un proces inflamator al tegumentelor;E. Nici o definiţie nu corespunde.

308. C.S. Flegmonul este:A. O inflamaţie supurativă localizată;B. Un proces inflamator cu caracter difuz;C. Un proces pseudomembranos;D. Un proces cu infiltraţie seroasă;E. Un proces cu infiltraţie fibrinoasă.

312. C.S. În inflamaţiile cronice predomină:A. Inflamaţia cu caracter proliferativ;B. Inflamaţia cu caracter seros;C. Inflamaţia cu caracter fibrinos;D. Inflamaţia cu caracter cataral;E. Inflamaţia cu caracter pseudomembranos.

316. C.S. Celulita cronică este caracterizată, din punct de vedere anatomo-patologic, prin:A. Vasodilataţie accentuată, exsudat seros, diapeteză leucocitară şi infiltrat celular;B. Tromboză septică vasculară, urmată de necroză cu apariţia de bule gazoase;C. Membrană piogenă ce conţine în interior vase de neoformaţie, celulele parţial sau total distruse alături de histiocite, plasmocite, limfocite;D. Congestie capilară şi hemoragii difuze;E. Toate acestea.

317. C.S. Abcesul, din punct de vedere anatomo-patologic se caracterizează prin:A. Congestie capilară şi hemoragii difuze;B. Membrană piogenă ce conţine vase de neoformaţie, histiocite, plasmocite, limfocite şi polimorfo-nucleare;C. Tromboză septică vasculară;D. Necroză cu apariţia de bule gazoase;E. Vasodilataţie accentuată, exsudat seros, diapeteză leucocitară şi infiltrat celular.

318. C.S. Semnul patognomonic al unui abces poate fi:A. Împăstrarea;B. Induraţia;C. Fluctuenţa;D. Crepitaţiile gazoase;E. Durerea pulsatilă.

319. Care este explicaţia trismus apărut în pericoronarita supurată:A. Reprezintă o poziţie antalgică;B. Se datorează tumefacţie de la nivelul comisurii intermaxilare ce limitează mişcările mandibulei;C. Este o contractură iritativ-reflexă a muşchilor maseteri;D. Semnifică extensia supuraţiei în loja maseterină;E. Indică infecţia cu germeni tetanigeni.

320. Calea transosoasă de difuzare în infecţiile părţilor moi perimaxilare are ca punct de plecare mai ales:

A. Accidentele de erupţie ale dinţilor;B. Parodontite apicale;C. Parodontite marginale;D. Prezenţa unor corpi străini;E. Infecţii faringo-amigdaliene.

321. Precizaţi care dintre următoarele afecţiuni pot determina infecţii ale părţilor moi perimaxilare prin difuzare transosoasă:

A. Parodontita apicală;B. Parodontita marginală;C. Infecţiile faringo-amigdaliene;D. Prezenţa unor corpi străini;E. Furunculele feţei.

322.. Supuraţia circumscrisă sub forma unei colecţii cu conţinut purulentă este caracteristică pentru:

A. Celulita acută;B. Celulita cronică;C. Abces;D. Flegmon;E. Fistula cronică.

325. C.S. Cel mai frecvent, periostitele sunt cauzate de:A. Parodontitele apicale cronice;B. Osteomielita odontogenă;C. Parodontitele apicale exacerbate;D. Erupţia dificilă a molarului de minte inferior;E. Gangrenele pulpare complicate.

328. Într-un abces vestibular durerea este mai intensă în stadiul:A. Endoosos;B. Subperiostal;C. Submucos;D. Fistulizare;E. În toate stadiile este la fel de intensă.

329. Abcesul perimandibular int. submucos se poate confunda cu:

A. Abcesul de lojă submaxilară;B. Tumora chistică a planşeului bucal;C. Ranula;D. Abcesul de lojă sublinguală;E. Toate acestea.

331. C.S. Tratamentul în abcesul palatinal constă în:A. Puncţie aspirativă având în vedere riscul lezării arterii palatine;B. Incizie paralelă cu artera palatină, cât mai aproape de linia mediană;C. Incizie cu excizie „în felie de portocală”;D. Drenaj cu lamă de cauciuc;E. Drenaj cu meşă iodoformată.

332. După deschderea abceselor, unde se drenează cu o lamă de cauciuc, altele nu (care):

A. Abcesul vestibular;B. Abcesul mentonier;C. Abcesul palatinal;D. Abcesul sublingual;E. Toate.

338. Calea cea mai frecventă de însămânţare a osului în osteomielită poate fi:

A. Directă;B. Indirectă;C. Limfatică;D. Hematogenă;E. Nici una dintre acestea.

339.. Care este cea mai frecventă cauză a osteomielitei la copii:A. Traumatisme;B. Boli eruptive;C. Infecţii rinogene;D. Artrite temporo-mandibulare;E. Infecţii otice.

340. C.S. Osteomielita se localizează mai frecvent:A. La maxilar;B. La mandibulă;C. În egală măsură la ambele oase;D. Numai la copii;E. Nici una dintre acestea.

342. În osteomielita difuză, pentru ca examenul radiologic să fir concludent, se admite ca cel puţin 30-60% din mineralizarea osoasă să fie afectată. Acest grad de alterare se întâlneşte după:

A. 2-3 zile de la debut;B. 6-8 zile de la debut;C. 30 de zile de la debut;D. 3-5 zile de la debut;E. În prima zi când boala debutează.

344. C.S. În ce stadiu al osteomielitei se practică sechestrectomia?

A. La 1-2 săptămâni de la debut;B. La 2-3 săptămâni de la debut;C. La o lună de la debut;D. La 3-5 săptămâni de la debut;E. Precoce.

345. C.S. Cel mai frecvent (90%) în osteomielite de întâlnesc următorii germeni patogeni:

A. Streptococ hemolitic;B. E. Coli;C. Pneomococii;D. Stafilococii auriu şi alb;E. Actinomicete.

346. C.S. Cel mai frecvent (80-90%) de osteomielită odontogenă sunt afectate oasele:

A. Nazale;B. Malarul;C. Maxila;D. Mandibula;E. Palatinale.

347. C.S. Cel mai fecvent osteomielita odontogenă este întâlnită la pacienţii de vârsta:

A. Până la un an;B. 1-12 ani;C. 20-40 ani;D. 50-60 ani;E. Peste 60 ani.

348. Osteomielita hematogenă este întâlnită cel mai frecvent la:A. Bătrâni;B. Adulţi;C. Copii;D. Nou-născuţi;E. La toţi în egală măsură.

349. C.S. Maxila este afectată de osteomielită odontogenă mai rar datorită particularităţilor anatomomorfologice:A. Maxila are o corticală groasă şi nu are deloc os spongios;B. Maxila are o corticală subţire, o irigaţie sanguină mai bogată, care îi asigură o rezistenţă mai crescută faţă de infecţii;C. Maxila este străpunsă de canalul suborbitar, incisiv;D. Sistemul de canale hawersiene este destul de dezvoltat;E. Nici una din ele. 354. C.S. În afectarea cărui os în caz de osteomielită odontogenă acută se întâlnesc semne de sinuzită acută:

A. Mandibulă;B. Palatinal;C. Malarul;D. Nazale;E. Maxila.

359. În abcesul (flegmonul) regiunii suborbitare, incizia se face:A. Pe marginea inferioară a orbitei;B. Pe plica nazo-labială;C. Pe versantul nazal;D. Pe fundul sacului vestibular;E. În fosa canină.

362. Graniţele regiunii zigomatice sunt:A. Limitate şi coincid cu osul malar;B. Limitate de m. temporal, maseterin, pătrat al buzei superioare;C. Orbita, mandibula, maxila, temporalul;D. Pleoapele, versantul nazal, plica nazo-labială;E. Toate împreună.

364. Un abces al regiunii zigomatice poate fi deschis printr-o incizie:

A. Pe fundul sacului vestibular superior;B. La tuberozitate;C. Pe marginea inferioară a orbitei;D. Pe marginea inferioară a osului malar;E. În regiunea temporală.

376. Diagnosticul difernţial al unui abces parotidian se face cu:A. Tumorile mixte parotidiene;B. Chistadenolimfoamele;

C. Parotiditele acute supurate;D. Chistul sebaceu pretragian;E. Parotidita epidermică.

377. C.S. O supuraţie care a cuprins loja parotidiană o incizaţi:A. Preauricular;B. Subangulomandibular;C. Presternocleidomastoidian;D. Pe amrginea anterioară a ramului mandibular;E. Oricare din aceste incizii.

378. C.S. În abcesul lojii parotidiene, pe lângă incizia şi drenajul colecţiei purulente se recomandă şi instalaţiile endocanaliculare cu tripsină în glanda parotidă atunci când:A. Prin incizie nu s-a evacuat întreaga colecţie;B. Secreţia salivară este modificată;C. Irigaţiile pe tub cu soluţii antiseptice nu se pot efectua, deoarece tuburile sunt obstruate;D. S-a practicat i incizie mică de 1-2 cm urmărindu-se o remisiune cât mai rapidă;E. Toate acestea.

392. Complicaţiile septice postanestezice în fosa subtemporală apar în special după:

A. Anestezia plexală sau prin baraj;B. Anestezia la gaura incisivă sau infraorbitară;C. Anestezia la spina Spix sau la tuberozitate;D. Anestezia la gaura mandibulară sau palatinală;E. În nici una din aceste situaţii.

394. C.S. În abcesul fosei intratemporale apariţia semnelor: chemosis, edem palpebral, uşoară exoftalmie este datorată:

A. Debutului cu dureri nevralgiforme;B. Trismusului puternic;C. Diguzarea procesului septic spre orbită;D. Difuzarea infiltatului inflamator perituberozitar;E. Toate acestea.

402. Deschiderea abcesului de lojă submaxilară, pe cale cutanată:A. Este indicată în supuraţiile ce se dezvoltă în porţiunea posterioară a lojii;B. Este rareori folosită datorită cicatricii nefizionomice consecutive;C. Este indicată cel mai frecvent incizie de 5-6 cm paralelă şi înăuntrul marginii bazilare a mandibulei;D. Se poate asocia şi o incizie în recesus;E. Nici una dintre acestea.

403. Abcesul lojii submandibulare se incizează pe cale endobucală, atunci când:

A. Supuraţia este situată subangulomandibular;B. Osul nu este deperiostat;C. Osul trebuie deperiostat;D. Supuraţia este recentă (48-72 ore);E. Supuraţia evoluează în recesus.

404. În cazul unui flegmon submandibular, care este elementul principal cauzal:

A. Osteomielita acută a corpului mandibulei;B. Fractura deschisă a corpului mandibulei;C. Parodontita apicală exacerbată;D. Adenita supurată submaxilară;E. Abcesul sublingual ce s-a difuzat în loja

submandibulară.

405. C.S. Care este incizia indicată pentru deschiderea colecţiei de puroi în loja submandibulară:A. Incizia în fundul de sac vestibular;B. Incizia retrotuberozitară;C. Incizia retromandibulară;D. Incizia pe şanţul planşeului bucal;E. Incizia liniară (6-8 cm) paralelă cu marginea bazilară a mandibulei la 1,5-2 cm.

409. C.S. Abcesul submentonier se incizează:A. Longitudinal, pe linia mediană;B. Paralel cu arcul mentonier;C. Endobucal;D. Combinat;E. Sunt corecte toate variantele.

410. Tratamentul chirurgical în abcesul mentonier constă în efectuarea unei incizii:

A. Curbă de 3-5 cm sub marginea mentonului;B. Endobucale;C. Longitudinea pe linia mediană;D. Combinate;E. Nici una din cele descrise.

415. C.S. Abcesul lojii sublinguale îl deschdeţi de obicei:A. Pe cale cutanată;B. Pe cale endobucală;C. Pe cale combinată;D. Prin decolarea mucoasei la coletul dintelui;E. Orice tehnică este corectă.

419. C.S. În flegmonul limbii apar tulburări funcţionale majore, însă unul din ele pune în pericol viaţa pacientului:

A. Tulburări de deglutiţie;B. Tulburări de masticaţie;C. Tulburări de fonaţie;D. Tulburări de respiraţie cu fenomene asfixice;E. Trismusul.

423. C.S. Incizia exobucală în abcesele de limbă o practicaţi în:A. Abcesele porţiunii libere a limbii;B. Supuraţiile marginale ale limbii;C. Când procesul este localizat posterior şi are tendinţa de a invada planşeul bucal;D. Când supuraţia apare după o înţepătură cu retenţie de corpi stăini;E. Toate acestea.

428.. În cazul unui abces maseterin, care este semnul funcţional dominant:

A. Hipersalivaţie;B. Dispneea;C. Trismusul;D. Tahicardita;E. Disfagia.

429. Care este incizia pentru deschiderea colecţiilor profunde submaseterine:A. Incizia în fundul şanţului vestibular inferior;B. Incizia verticală plasată în afara marginii anterioare a ramului ascendent mandibular;C. Incizia retrotuberozitară;D. Incizia transversală, jugală de la comisura bucală la comisura intermaxilară;E. Incizia în şanţul paralingual paralelă cu creasta alveolară.

434. Simptomul dominant în abcesul (flegmonul)lojii pterigo-mandibulare este:

A. Edemul regiunii unghiului mandibulei;B. Trismusul puternic;C. Dureri la deglutiţie;D. Miros fetid din cavitatea bucală;E. Febră, frison.

438. C.S. La deschderea abcesului (flegmonului) retromandibular se efectuează incizia:A. Submandibulară 6-8 cm;B. Liniară de 4-5 cm paralel cu marginea anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian;C. În planşeul bucal;D. În fundul de sac vestibular la mandibulă;E. Prin puncţie cu un ac larg.

445. C.S. Planşeul bucal este împărţit de muşchiul milohioidian în două compartimente:

A. Posterior şi anterior;B. Laterale;C. Superior şi inferior;D. Superior şi lateral;E. Inferior şi medial.

447. C.S. Flegmonul planşeului bucal constituie un proces:A. Inflamator limitat seros;B. Inflamator supurativ delimitat;C. Inflamator hemoragic difuz;D. Inflamator putrido-necrotic cu caracter difuz;E. Supurativ localizat.

451. Cel mai complicat sindrom care pune în pericol viaţa pacientului în flegmonul planşeului bucal este:

A. Deglutiţia dureroasă;B. Edem al glotei cu pericol de asfixie;C. Salivaţie abundentă;D. Trismusul;E. Halenă fetidă.

454. După incizii în flegmonul planşeului bucal, din rană se elimină:

A. Puroi gălbui în limite voluminoase;B. Eliminări hemoragice;C. Eliminări seroase ;D. O serozitate murdară foarte fetidă;E. Puţin puroi gălbui cu grungi.

456.. Într-un flegmon difuz al planşeului bucal limba este:A. Normală;B. Mărită în volum (macroglosie), pe marginea ei se văd

amprentele dinţilor, cu depozite cenuşii;C. Fixată;D. Fără depozite pe partea dorsală;E. Toate răspunsurile-s corecte.

458. C.S. În flegmonul hemifacial, maxilarele sunt interesate:A. În stare de osteomielită totală;B. Fără schimbări;C. Deperiostate, cu periostul distrus, necrozat;D. Necroza osului maxilar;E. Necroza osului mandibular.

462. Flegmonul difuz hemifacial debutează, de obicei, cu un:A. Abces maseterin;B. Abces parotidian;C. Abces vestibular;D. Abces genian;E. Abces de fosă intratemporală.

463. C.S. Deschiderea unui flegmon hemifacial se face:A. Pe cale endobucală;B. Pe cale cutanată;C. Pe cale mixtă (combinată), exo- şi endobucală;D. În recesus;E. Toate acestea.

467. C.S. Din procesele inflamatorii situate în regiunea cervicală, cel mai frecvent se întâlnesc:

A. Abcese;B. Flegmoane;C. Celulite acute şi cronice;D. Adenoflegmoane;E. Toate în egală măsură.

469. C.S. Cel mai periculos simptom în flegmonul cervical pentru viaţa pacientului este:

A. Febra (38,9-400C), frison;B. Alterarea stării generale;C. Pierderea capacităţii de muncă;D. Paliditatea tegumentelor, transpiraţii;E. Dereglări funcţionale (glutiţie, respiraţie).

473. După deschiderea unui abces, flegmon, luăm puroi din rană pentru:A. Determinarea culorii, mirosului, consistenţei;B. Însămânţare cu determinarea germenilor patogeni, antibioticogramei;C. Curăţirea ranei;D. Examinarea histologică;E. Toate împreună.

476.. Pentru a ermetiza rana în care este introdus sistemul de dializă (drenare activă), pe ea se aplică:

A. Un pansament compresiv;B. Se lasă deschisă;C. Suturi primare cu fibre nerezortabile;D. Emplastrum;E. Clame.

491. C.S. Ce nu se recomandă de făcut într-un furuncul al feţei:A. Nu se face incizie;B. Nu se taie burbionul;C. Nu se va încerca niciodată examinarea prin presiuni digitale;D. Nu s aplică comprese calde sau termofon;

E. Nu se face fizioterapie.

492. C.S. Tratamentul chirurgical al furuncului constă în:A. Deschiderea prin incizie şi evacuarea conţinutului;B. Prin presiune digitală se sparge colecţia purulentă;C. Puncţia colecţiei cu puroi cu un ac larg;D. Abcesul în buton de cămaşă se deschide prin două incizii încrucişate adânci;E. Nu se face incizii, se aşteaptă autodeschiderea furuncului.

504. C.S. Simptomul principal în mediastenită poate fi:A. Tusea;B. Afectarea deglutiţiei;

C. Dispnee cu ritm de respiraţii 45-50;D. Greţuri, vărsături;E. Febră, frison.

506.. Un rol important, dacă nu cel mai de bază în septicemie, îl joacă:

A. Cantitatea şi virulenţa agenţilor patogeni;B. Forma de exigenţă a microbilor (aerobi, anaerobi);C. Starea rezistenţei organismului uman

(imunodeficitul);D. Vârsta, genul,starea socială a pacientului;E. Mărimea şi localizarea focarului.

509. C.S. Izolarea agentului patogen din sânge în septicemie se face prin mai multe hemoculturi:A. Pentru germenii aerobi obişnuiţi;B. Pentru anaerobi;C. Pentru germenii care se dezvoltă în atmosferă de CO2;D. O singură hemocultură pentru toţi germenii patogeni;E. Nici un răspuns nu e corect.

510. C.S. Cauza adenitelor infecţioase este:A. Complicaţia anesteziei locale;B. Leziuni traumatice dento-parodontale;C. Fracturile maxilarelor;D. Procesele inflamatorii perimaxilare;E. Tumorile maligne.

512. C.S. În funcţie de cauză şi tabloul clinic, mai frecvent întâlnim umătoarele forme de adenite:

A. Adenite cronice;B. Adenite specifice;C. Acute seroase (celulite);D. Acute purulente;E. Adenoflegmonul.

517. C.S. Care forme clinice de adenite sunt tratate conservativ:A. Adenitele acute purulente;B. Adenite specifice;C. Adenite acute seroase (celulita);D. Traumatice;E. Toate formele de adenite.

518.. Principalul, în tratamentul adenitelor acute purulente, este:A. Înlăturarea focarului;B. Antibioticoterapia;C. Intervenţia chirurgicală (deschiderea lăcaşului cu puroi);D. Prişniţe, pansamente cu unguente;E. Fizioterapie.

520. Care din adenitele enumerate mai jos dau complicaţii grave:A. Adenoflegmonul genian;B. Adenoflegmonul submentonier;C. Adenoflegmonul submandibular;D. Adenoflegmonul cervical;E. Adenoflegmonul parotidian.

521. C.S. Prognoza adenitelor este:A. Provoacă complicaţii renale;B. Provoacă complicaţii septice grave;C. De regulă, satisfacătoare;D. De la caz la caz, satisfăcător;E. În unele cazuri provoacă septicemie, mediastinite,

tromboze.

523. C.S. Adenitele acute intraparotidiene se pot confunda cu:A. Tumorile mixte parotidiene;B. Tumorile chistice parotide;C. Adenoame;D. Parotiditele acute;E. Parotiditele cronice.

526. C.S. Oasele faciale pot fi invadate de actinomicoză, însă cel mai frecvent invadează osul:

A. Maxila;B. Nazale;C. Zigomat (malarul);D. Mandibula;E. Palatinal.

527. Elementul de bază patologoanatomic al actinomicozei este:A. Fistulele;B. Puroiul;C. Granulomul specific (nodulul);D. Necroza ţesuturilor;E. Toate.

530. C.S. Actinomicoza are un debut:A. Acut în 14-36 ore apoi, în câteva zile se extinde pe tot teritoriul BMF;B. Spontan în câteva ore;C. Cronic în câteva zile;D. Lent, fără semne caracteristice;E. Ca o supuraţie obişnuită localizată, apoi capătă caracter difuz.

538. Localizarea cea mai frecventă a unei gome sifilitice o constituie:

A. Buzele;B. Limba;C. Bolta palatină;D. Obrazul;E. Joncţiunea cutaneo-mucoasă a buzelor.

550. În sinuzita cr. de origine dentară se începe tratamentul prin:A. Cura radicală a sinusului;B. Extracţia dintelui cauzal;C. Tratamantul fizioterapic;D. Aerosolii;E. Toate au indicaţie;

552. C.S. De bază în diagnosticul sinuzitelor cronice este:A. Puncţia;B. Rinoscopia;C. Radiografia;D. Diafanoscopia;E. Examenul clinic.

554. Cea mai des întîlnită cauză a perforării fundului sinus. este:A. Rezecţia de os la înlăturarea tumorilor;B. Extracţia molarilor superiori;C. Coma sifilitică;D. Osteoradionecroză;E. Trauma osului maxilar.

556. Accidentele sinuzale ale extracţiei dentare se pot produce la:A. Toţi dinţii arcadei superioare;B. Incisivii şi caninii superiori;C. Premolarii şi molarii superiori;D. Premolarii şi molarii inferiori;E. Nu contează localizarea dintelui extras.

559. Prin ductul (canalul) Stenon se revarsă saliva de la glanda:A. Sublinguală;B. Submandibulară;C. Parotidiană;D. Accesorie;E. Nici un răspuns corect.

560. C.S Ductul (canalul) Stenon se deschide pe mucoasa cavităţii bucale în regiunea:

A. Geniană;B. Sublinguală;C. Geniană la nivelul primului molar superior;D. Palatină;E. Retromolară.

561. C.S Ductul (canalul) Wharton se deschide pe mucoasa cavităţii bucale în regiunea:

A. Sublinguală;B. Palatină;C. Retromolară;D. Geniană;E. Geniană la nivelul molarului de şase ani.

562. Prin ductul (canalul) Wharton se elimină saliva din glanda:A. Parotidă;B. Sublinguală;C. Accesorii;D. Submandibulară;E. Toate răspunsurile sunt corecte.

563. Prin ductul Bartholomini se elimină saliva din glanda:A. Submandibulară;B. Sublinguală;C. Parotidă;D. Accesorii;E. Toate răspunsurile sunt corecte.

568. La examenul sialografic cu substanţe de contrast în sialodochită se determină:

A. Îngustarea canalului exterior;B. Dilatarea importantă a canalului exterior;C. Nici o schimbare a canalului exterior;D. Canalul exterior prezintă zone lărgite,altele normale;E. Toate răspunsurile sunt corecte.

570. Sialoadenitele ac. reprezintă inflamaţii localizate la nivelul:A. Canalelor glandelor salivare mari;B. Glandelor salivare mici;C. Glandelor parotide şi submandibulare;D. Limfonodulilor situaţi în lojă cu glandele;E. Toate răspunsurile sunt corecte.

580. În tratamentul siaload. acute sunt recomandate comprese cu:A. Unguent Vişinevschi;B. Cu alcool diluat;C. Dimexid,hydrocortizon,analgezice;D. Comprese calde cu antibiotice;E. Fierturi de plante medicinale.

581. Sialolitiaza se întîlneşte cu cea mai mare frecvenţă în :A. Glandele salivare mici;B. Canalul Stenon;C. Glanda parotidiană;D. Glanda sublinguală;E. Canalul Wharton şi glanda submandibulară.

583. CS. În parotiditele cronice parenchimatoase, sialograma evidenţiază:A. Dilatarea tuturor ducturilor;B. Un arbore înflorit;C. Îngustarea tuturor ducturilor;D. Îngustarea ducturilor de ordinea I, II, III şi rareori de IV;E. Schimbări numai în parenchim sub formă de mingi mici şi mari.

584. Din toate bolile glandelor salivare o frecvenţă mare o are:A. Tumorile benigne;B. Abcesele şi flegmoanele;C. Fistulele salivare;D. Sialolitiaza;E. Toate în egală măsură.

586.. Parotidita acută epidemică (oreionul) este produsă de:A. Streptococi, stafilococi;B. Virusul rubeolei;C. Virusul urlian;D. Treponemă pallidum;E. Virusul rujeolei.

587. CS. Perioada de incubaţie în parotidita epidemică este:A. 3-5 zile;B. 7-12 zile;C. 16-20 zile;D. 21-30 zile;E. Câteva ore.

593. Plăgile parotidiene sunt cel mai des întîlnite,deoarece:A. Parotida este cea mai mare glandă;B. Parotida este situată lateral unde cel mai des acţionează agentul traumatic;C. Parotida este mai expusă şi situată subcutanat;D. Prin glandă trec un şir de vase,nervi;E. Toate răspunsurile sunt corecte.

597. Fistulele salivare sunt:A. Căi multiple de scurgere a salivei;B. Căi anormale de scurgere a salivei în diferite direcţii; C. Căi de scurgere a salivei în canalul Stenon;D. Căi de scurgere a salivei spre exterior;E. Căi de scurgegre a salivei spre cavitatea bucală.

598. O formă de fistulă salivară(adică o direcţie) nu prezintă interes clinic:A. Fistule cu scurgere la piele;B. Fistule cu scurgere la mucoase;C. Fistule cu scurgere în două direcţii (piele,mucoase);D. Fistulele canalului Stenon;E. Fistule parenchimatoase.

600. Sialolitiaza este o boală caracterizată prin :A. Un proces inflamator acut;B. Formarea calculilor în glandele salivare sau în canalele excretorii;C. Un proces tumoral bening;D. O celulită acută;E. Un flegmon difuz al glandei salivare.