criza de 3 ani

5/9/2018 Criza de 3 Ani - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/criza-de-3-ani 1/3

CONVORBIRI CU PSIHOLOGUL

CRIZA DE TREI ANI

Copilul se dezvoltă permanent, şi oricărui proces de dezvoltare îi sînt specificeatât schimbări lente şi treptate, cît şi schimbări în salturi numite crize. Ele sînt necesare,

fiind forţa motrice a dezvoltării. În timpul oricărei crizei schimbările intervin atât îndezvoltarea psihică cât şi cea fizică: sensibilitatea sistemului nervos central, creştereaintensă a corpului, a organelor interne).

Copilul care mai ieri era ascultător devine iritat, exigent, încăpăţânat,necontrolabil. Ce se întâmplă oare? S-ar putea copilul să treacă prin criză?

Semnele crizei de 3 ani

Încăpăţânarea

Această calitate caracterizează practic tot comportamentul copilului. El nu percepe părerea altor oameni, insistă doar la a sa. De exemplu, copilul o roagă pe mama să-icumpere în timpul plimbării un suc de portocal. Mama intră în magazin, dar în vânzareeste doar suc de măr, copilul refuză să bea, pentru că acesta nu este „acel” suc. El poatesă vrea tare să bea, dar oricum va insista să fie anume suc de portocal. Copilul faceisterie (de obicei în locuri publice): Ionel vrea să scoată căciula în autobus, iar mama nui-a permis şi deja pasagerii ascultă ţipetele revoltătoare ale copilului.

Îndărătnicia

Copilul refuză să îndeplinească cerinţele adulţilor, de parcă nu ar auzi (mai ales aceastase întâmplă în familiile unde apar contradicţii în educaţie: mama cere una, tata – alta, iar bunica permite totul).

SamavolnicieCopilul îşi înaintează scopuri şi merge spre realizarea lor peste toate obstacolele. Deexemplu: micuţul vrea să meargă la plimbare, iar adulţii nu au timp. Copilul insistă,utilizând toate metodele de influenţare a părinţilor (rugăminţi amabile, plânsul,suspinele, ameninţări, capricii etc.)

Simptomul devalorizăriiAcesta se manifestă prin faptul că copilul începe să-şi ocărască părinţii, să-i zădăre, să-inumească urât sau să-i poreclească.De exemplu, la această vârstă copilul poate folosi conştient cuvinte „urâte” în adresa

părinţilor. Dacă acest comportament va rămâne neobservat sau va stârni ironie, zâmbete,mirare, atunci acestea ar putea încuraja acţiunile copilului. Şi cînd mai târziu (la 7-8 ani)

părinţii vor descoperi că copilul liniştit le reproşează, este obraznic, şi ar vrea să schimbelucrurile, va fi prea târziu. Sindromul devalorizării va deveni ca comportament obişnuit

pentru copil.

1



DespotismulCopilul îi impune pe părinţi să facă tot ce doreşte el. Faţă de fraţii şi surorile mai micidespotismul poate să se manifeste ca gelozie. De exemplu, copilul poate lua jucăriile,hainele, să împingă, să îmbrâncească.

NegativismulAceastă reacţie copilul o manifestă nu faţă de conţinutul propunerilor făcute de adulţi,ci faţă de4 adult care a făcut propunerea. Copilul are tendinţa de a face totul invers, chiar şi împotriva propriilor dorinţe. Deseori negativismul se manifestă în atitudinea copiluluifaţă de mâncare: acasă copilul refuză să mănânce un anumit produs, iar când cu acelaşi

produs este servit de altcineva, el liniştit şi cu plăcere îl mănâncă.

Psihologii propun unele soluţii pentru depăşirea acestei crize:

1. Pentru copil este important să ştie că în fiecare dimineaţă, după ce se trezeşte,hăinuţele lui vor sta alături de pătuc, că el se va îmbrăca, se va spăla, va lua dejunulîmpreună cu părinţii, după aceea îşi va spăla dinţii pe mini, iar apoi va merge lagrădiniţă sau se va juca etc. Un astfel de regim simplu îl vor stabili şi respecta

părinţii. Făcând aceste acţiuni, tot odată nu vor repeta de o sută de ori: „Îmbracă-te,spală-te ....”. Ei vor lua copilul de mână, vor merge în baie, spunând: „Iar acum etimpul să ne spălăm”. Sau: „E timpul să strângem jucăriile. Aceste cubuşoare sînt canişte maşinuţe pierdute, Hai să le căutăm garaj...”. Un program zilnic stabil permitesă reducem la minim lupta pe care o duc părinţii cu copiii cerând realizarea unor

activităţi ca îmbrăcarea, spălarea dinţilor, culcarea la timp, aranjarea jucăriilor etc.Trebuie doar să-i fim alături, pentru ca să-l ajutăm. Să nu aşteptaţi că copilul din propria iniţiativă va face ceea ce-l rugaţi. Aceasta este vârsta repetărilor / exersărilor,copilul are nevoie ca totul să i se explice şi arate dar şi cu răbdare iar şi iar, înainte cael să poată respecta programul / regimul stabilit din propria iniţiativă.

2. Copilul mic nu are nevoie de „pereţi din piatră” – interdicţii absolute, care ignorădiscuţiile. Interzicerile absolute sînt formulate de părinţi şi ulterior, sînt strictrespectate în familie (nu aprinde aragazul, ferul de călcat, televizorul, nu pune mâna

pe chibrituri, brichete, nu ieşi din ogradă, etc.).Tot odată, părinţii vor înălţa aceşti „pereţi de piatră” nu atât prin cuvinte, cât prinformarea unui mediu casnic anumit. Nici cuvintele dure, nici explicaţiile, cu atât maimult loviturile peste palme nu pot influenţa curiozitatea micului cercetător. Copilulmai degrabă va rămâne nedumerit şi se va supăra pe părintele, care l-a lovit pentru căel s-a întins după o statuetă frumoasă. Este mai bine să luaţi obiectele periculoase şicare pot fi sparte, ca copilul să nu le ajungă, până va creşte destul ca să le poatămanipula destul de atent.

Anume „pereţii de piatră” pot asigura fetiţelor şi băieţeilor de la naştere până la 4-5

ani securitatea fizică şi emoţională. În conştiinţa lor apar limitele posibilităţilor saledatorită anume interzicerilor absolute. Copiii ştiu că părinţii au reglementat viaţa lor şi de aceea ei pot liber să-şi manifeste activismul său cu energia firească, fiind lipsiţi

2



de restricţii interioare. Copiii primesc libertatea totală în limitele stabilite de „pereţiide piatră”

Ce pot face părinţii pentru a ajuta copilul să depăşeascăcriza de trei ani

• Criza poate începe de la 2,5 ani şi să se termine la 3,5 - 4 ani.• Încercaţi să elaboraţi o linie corectă a propriului comportament, fiţi mai flexibil,

lărgiţi aria drepturilor şi obligaţiunilor copilului.• Permiteţi-i micuţului să fie de sinenstătător. Nu vă implicaţi (în măsura

posibilităţilor) în treburile copilului, dacă el nu vă roagă. De exemplu: fiica, gîfîind,îşi îmbracă bluziţa, vreţi nespus de mult s-o ajutaţi, dar micuţa nu vă v-a apreciaintenţia Dvs, mai degrabă ea vi se va împotrivi cu voce puternică.

• Nu uitaţi, copilul parcă vă încearcă caracterul, atunci, cînd de cîteva ori pe zi verificadacă ceea ce a fost interzis dimineaţa este interzis şi seara. Fiţi fermi. Stabiliţiinterdicţii clare (nu se poate să fugi de lîngă mama în stradă, nu se poate să să atingi

plita fierbinte etc.) Nu trebuie să fie foarte multe. Această linie de comportamenttrebuie să fie urmată de toată familia (sau măcar mama cu tata).

• Ţineţi minte! Copilul repetă multe cuvinte şi acţiuni după Dvs, deaceea aveţi grijă ceşi cum faceţi. De exemplu, dacă mama este excesiv de emoţională, pretenţioasă, fiica,

probabil va fi la fel).• În momentul acceselor de mînie, încăpăţînare încercaţi să-l sustrageţi pe copil cu

ceva neutru.• Cînd copilul este supărat, are isterie, nu are rost să-i explicaţi că nu este bine să facă

aşa, lăsaţi pentru momentul cînd se va linişti. La moment puteţi să-l luaţi de mînuţă şisă-l duceţi într-un loc mai liniştit şi puţin aglomerat.

• Utilizaţi jocul pentru a ameliora accesele critice. De exemplu, dacă copilul refuză sămănînce, nu insistaţi, aşezaţi o jucărie pe scaun şi copilul să-l hrănească, dar ursuleţulvrea să mănînce pe rînd – o lingură lui, o lingură lui Nicuşor. Pot fi jucate diferitesituaţii: mersul în maşină, spălatul, îmbrăcarea etc.

• Pentru o dezvoltare benefică a copilului este bine să accentuaţi, cît el este de mare, sănu vă „sîsîiţi”, nu încercaţi să faceţi totul în locul micuţului. Vorbiţi cu el de la egal laegal, ca cu o persoană părerea cărea pentru Dvs contează.

• Iubiţi-vă copilul şi demonstraţi-i că vă este drag chiar şi plîns, încăpăţînat, capricios.

Natalia Zotea, psiholog, metodist,Instituţia Preşcolară nr.183,

mun. Chişinău

3

criza de 3 ani

Documents