4.1. Conceptul de cost. Natura şi funcţiile costuluiCostul de producţie constă în totalitatea cheltuielilor efectuate şi/sau care urmează să fie

făcute, toate în exprimare bănească, de către o întreprindere, pentru producerea şi desfacerea de bunuri corporale şi necorporale. Este deci vorba de evaluarea tuturor efectelor implicate în procesul economic determinat.

Din caracterizarea costului se desprind următoarele aspecte:- costul reprezintă unitatea dintre conţinutul consumului de factori şi expresia sa bănească;

fără o asemenea unitate nu poate fi vorba de cost;- aduce la acelaşi numitor toate consumurile de factori, eforturile făcute pentru

producerea şi desfacerea bunurilor devenind măsurabile;- include toate cheltuielile făcute de întreprindere pentru susţinerea ofertei;- se regăseşte în preţul de vânzare al bunului.Costul de producţie este sinonim cu costul de oportunitate (atât timp cât nu există control

de monopol asupra resurselor). Costul de producţie este constituit din două elemente componente: costul explicit şi costul implicit.

Costul explicit - exprimă acele cheltuieli necesare făcute cu procurarea factorilor de producţie din afara întreprinderii şi pe care aceasta le efectuează pentru fiecare ciclu de producţie. Acest cost se mai numeşte şi "cost de buzunar".

Costul implicit - se referă la acele cheltuieli inerente producţiei, care nu presupun plăţi către terţi, ele făcându-se pe baza resurselor proprii ale unităţii în cauză (amortizarea, munca proprietarului, dobânda la capitalul propriu etc.).

Costul contabil - cuprinde costul explicit şi amortizarea (aceasta din urmă făcând parte din costul implicit).

În fundamentarea ofertei se ţine seama de funcţiile costului. Acesteasunt:1. Măsurarea cheltuielilor necesare obţinerii producţiei şi a corelaţiilor ce pot apărea între eforturi - costuri şi efecte - bunuri produse. Prin această funcţie, costul îşi manifestă caracterul de importator economic calitativ.2. Funcţia de cercetare-dezvoltare a costului constă în aceea că noile tehnologii şi noile produse apar ca efect al cheltuielilor de cercetare. Cu cât raportul dintre tehnologiile noi şi costuri este mei mare, cu atât funcţia respectivă se manifestă mai pregnant.

3. Funcţia de producţie - costurile joacă un rol important în realizareaconcepţiei constructive şi tehnologice, pe baza inovărilor şi invenţiilor.

4. Funcţia de personal - presupune compararea costurilor cu pregătirea,perfecţionarea, motivaţia în muncă pe de o parte, precum şi cu sporireaproductivităţii muncii şi ridicarea calităţii bunurilor pe de altă parte.

5. Funcţia comercială - evidenţiază efectul benefic al cheltuielilor făcute cu livrarea la timp a bunurilor şi asigurarea pieţelor de desfacere.

6. Funcţia financiar-contabilă - exprimă costurile necesare asigurării fondurilor băneşti, în mărimea şi structura corespunzătoare unei activităţi rentabile.

7. Funcţia de optimizare - asigură şi determină costul cel mai mic ce revine unui nivel maxim al producţiei.

8. Funcţia de control şi reglare - prin care se evidenţiază modul de fundamentare al deciziilor de politică economică, prin care se dirijează consumul de resurse.

4.2. Clasificarea costurilorŞtiinţa economică dispune de o tipologie a costurilor:

a. În funcţie de procesul tehnologic, elementele de cost se grupează în:- costuri de bază, tehnologice (materiile prime, salariile personalului productiv,

amortizarea, combustibilul, energia, apa etc.);- costurile de regie, de organizare şi de conducere (salariile personalului de conducere

şi de administraţie, cheltuieli generale de birouetc.).

b. După gradul de omogenitate şi complexitate a diferitelor elementecomponente:

- costuri simplei, care pot fi urmărite pe elemente primare (materii prime, salarii plătite pentru un anumit produs);

- costuri complexe - care grupează mai multe costuri simple, fără ca acestea să devină operaţionale (ex.: reparaţii capitale);

c. În funcţie de purtătorul de cost, de repartizarea şi includerea acestorape unitatea de produs:

- costuri directe - identificabile şi măsurate în momentul efectuării lor pe fiecare unitate de produs;

- costuri indirecte - ocazionate de fabricarea întregii producţii.d. În funcţie de momentul consumului factorilor şi de cel al efectuării

cheltuielilor:- costuri curente - aferente perioadei în care are loc producerea şi desfacerea bunului;

- costuri preliminare - care se efectuează în viitor, dar care se prelimină asupra producţiei curente (concediile de odihnă);

- costuri anticipate - care nu aparţin perioadei în care se fac cheltuielile.e. După natura activităţii economice desfăşurate:- costuri productive;- costuri neproductive.f. În funcţie de volumul fizic al producţiei:- costuri variabile;- costuri fixe.În condiţiile economiei de piaţă se folosesc mai multe categorii de costuri, în care se

regăsesc, într-o formă sau alta, costul întregii producţii sau costul pe unitatea de produs. Există mai multe tipuri de costuri.

1. Costurile totale (Ct) - sunt formate din ansambluri de costuri cecorespund unui volum de producţie dat.

2. Costuri fixe totale (Cf) - reprezintă volumul de cheltuieliindependente de volumul producţiei, concretizat în amortizări, chirii, dobânzi,cheltuieli de întreţinere etc. Asemenea cheltuieli au loc indiferent de volumulproducţiei, purtând numele de cost global fix.

3. Costurile variabile totale (Cv) - reprezintă volumul total al acelorcheltuieli a căror volum se schimbă în funcţie de cantităţile de producţie (Q).Unele dintre aceste costuri sunt, pe termen scurt, direct proporţionale cuproducţia fizică (ex.: salariile directe), altele au acelaşi sens cu producţia,ambele putând creşte sau descreşte. Acest cost mai poartă numele de costglobal variabil.

Cv = f(Q) Ct = Cf + Cv = Cf + f(Q)4. Costul mediu total (Ctm) - reprezintă raportul dintre costul total (Ct)

şi cantitatea totală de producţie (Q):

Ctm = Ct/Q5. Costul mediu fix (Cfm) - reprezintă raportul dintre costul global fix şi cantitatea

obţinută. Este variabil în raport cu cantitatea produsă.6. Costul mediu variabil (Cvm) - reprezintă raportul dintre costul global variabil şi

producţia fizică obţinută. Exprimă costul variabil pe un bun (produs sau serviciu).7. Costul marginal - reprezintă sporul de cheltuieli totale antrenat de obţinerea unei

cantităţi suplimentare de produs şi/sau serviciu.Cmg = ACT/ AQ

Dacă AQ = 0: Cmg = ACTModificarea cantităţii produse generează efecte funcţionale asupra costului unitar şi

asupra costurilor globale. Aceste efecte sunt cunoscute sub denumirea de funcţie cost:x = f(g) sau C = f(g)

Dependenţa funcţională a costurilor faţă de producţie se exprimă specific în orizonturile de timp scurte şi în cele lungi. Din punct de vedere al costului, timp scurt înseamnă intervalul în care un producător poate spori producţia numai în limitele capacităţilor de producţie existente. În această perioadă nu se poate schimba proporţia dintre factorii de producţie sau tipul de tehnologie. Volumul producţiei poate fi doar ajustat prin modificarea cantităţii de muncă şi/sau materii prime

Perioada lungă + reprezintă timpul (orizontul) în care sunt posibile modificări în scara producţiei. Pe termen lung, evoluţia costurilor este determinată de concentrarea producţiei.