Definiţii de bază necesare a fi cunoscute

1. Ştiinţă despre comportamentul uman din punct de vedere al corelaţiei dintre necesităţi şi mijloacele limitate care pot avea utilizări diferite teoria economica

2. Premisa conform căreia alţi factori, în afara celor utilizaţi la moment în analiză, se consideră invariabili ceteris baribus 3. Insuficienţa bunurilor necesare pentru satisfacerea necesităţilor umane limita resurselor 4. Combinaţiile alternative de producere a bunurilor în condiţiile utilizării depline a resurselor economice şi a tehnologiilor constante curba

sau frontiera posibilitatilor de reducere 5. Costul folosirii resurselor pentru un anumit scop, măsurat prin avantajul la care s-a renunţat prin nefolosirea lor în cea mai bună alternativă

cost de alternativa 6. Cantitatea de bun pe care cumpărătorii sunt dispuşi şi au posibilitate să o achiziţioneze la un anumit preţ într-o perioadă determinată de

timp cerere 7. Cantitatea de bun pe care vânzătorii sunt dispuşi să o propună pe piaţă la un anumit preţ într-o perioadă determinată de timp oferta 8. Piaţa pe care firmele vând, iar gospodăriule casnice procură bunuri economice piata bunurilor si serviciilor 9. Piaţa pe care gospodăriile casnice oferă resurse economice iar firmele manifestă cerere la ele piata factorilor de productie 10. Bunurile pentru care creşterea preţului la unul din ele conduce la reducerea cererii din celălalt bunuri complimentare 11. Bunurile pentru care creşterea preţului la unul din ele conduce la creşterea cererii din celălalt bunuri substituibile 12. Semnifică modificarea, sub influenţa preţului, ceteris paribus, a cantităţii bunului pe care cumpărătorii doresc şi au posibilitate să o procure

pe piaţă modificarea volumului cererii 13. Semnifică modificarea cauzată de alţi factori, în afară de preţ, a cantităţii bunului pe care vânzătorii doresc şi au posibilitatea să o ofere pe

piaţă modificarea ofertei 14. O stare de egalitate între cerere şi ofertă echilibrul pietei 15. Exprimă modificarea relativă a volumului cererii dintr-un bun, cauzată de modificarea preţului bunului cu un procent elasticitatea cererii 16. Preţul fixat la un nivel inferior preţului de echilibru pentru a proteja consumatorii pret max. 17. Preţul fixat la un nivel superior preţului de echilibru pentru a proteja unii producători pret min 18. Satisfacţia pe care consumatorul anticipează să o obţină din consumul bunurilor utilitate 19. Sporul de utilitate totală obţinut din consumul unei unităţi suplimentare din bun utilitate marginala 20. Legea care defineşte că fiecare unitate suplimentară consumată dintr-un bun reprezintă pentru consumator o utilitate mai mică legea I a

lui Gossen 21. Curbele care reflectă combinaţiile de bunuri de la care consumatorul tinde să obţină acelaşi nivel de satisfacţie curbele de indiferenta 22. Linia care reflectă combinaţiile de bunuri care pot fi cumpărate, date fiind venitul consumatorului şi preţurile bunurilor linia bugetului 23. Combinaţia de bunuri ce corespunde punctului în care linia bugetară este tangentă la una din curbele de indiferenţă echilibrul

consumatorului 24. Curba care uneşte toate punctele de echilibru ale consumatorului ce corespund diferitor niveluri ale venitului curbele lui Enghel 25. Proces de transformare a factorilor de producţie în bunuri economice proces de productie 26. Dependenţa dintre cantităţile utilizate ale factorilor de producţie şi volumul maximal posibil al producţiei functia de productie 27. Volumul producţiei calculat la o unitate a factorului de producţie variabil produsul mediu 28. Sporul producţiei obţinut prin utilizarea unei unităţi suplimentare a factorului de producţie variabil produs marginal 29. Legea care defineşte că pe măsura creşterii factorului variabil, productivitatea lui iniţial creşte, după care scade în condiţiile caracterului

neschimbat al celorlalţi factori de producţie legea randamentelor neproportionale 30. Perioada de producţie în care firmele modifică cantităţile utilizate ale tuturor factorilor de producţie perioada lunga de timp 31. Curbele care reflectă combinaţiile factorilor de producţie ce permit obţinerea aceluiaşi volum de producţie izocoanta 32. Linia care reflectă toate combinaţiile de factori de producţie cărora le corespund aceleaşi costuri totale izocost 33. Combinaţia de factori de producţie ce corespunde punctului în care linia izocost este tangentă la una din izocuante echilibrul

producatorului 34. Situaţie care indică raportul dintre modificarea volumului de producţie şi modificarea cantităţilor utilizate ale factorilor de producţie

randament de scara 35. Costurile necesare pentru fabricarea întregului volum al producţiei cost total 36. Costurile calculate pe o unitate de produs cost mediu 37. Costurile suplimentare necesare pentru majorarea volumului de producţie cu o unitate marginal cost 38. Diferenţa dintre veniturile firmei încasate din vânzarea bunurilor şi costurile de producţie profit 39. Modificarea veniturilor totale ale firmei cauzată de majorarea volumului vânzărilor cu o unitate venit marginal 40. Volumul producţiei la care firma nu înregistrează nici profit, nici pierderi prag de rentabilitate 41. Piaţa pe care produsele omogene sunt oferite de un număr foarte mare de firme piata cu concurenta perfecta 42. Structură a pieţei ce există atunci când o industrie este reprezentată de un singur producător care produce bunuri ce nu au substituenţi

direcţi piata de monopol 43. Situaţie în care pe piaţă există un singur cumpărător de bunuri monopson 44. Aplicarea de către firma monopolist a diferitor preţuri la acelaşi produs pentru diferiţi cumpărători monopol discriminatoriu 45. Structură de piaţă în cadrul căreia activează un număr relativ mic de firme mari oligopol 46. Modelul care presupune reducerea consecutivă a preţului de către fiecare din firmele care activează pe piaţa oligopolistă necooperant 47. Grup de firme oligopoliste care au încheiat un acord privind volumul producţiei în scopul exercitării controlului asupra preţurilor oligopol

cooperant 48. Firma care stabileşte preţul pe piaţa oligopolistă, în timp ce alte firme doar acceptă acest preţ firma competitiva 49. Curbă a cererii din producţia firmei oligopoliste bazată pe luarea în consideraţie nu numai a comportamentului consumatorilor, dar şi al

concurenţilor curba derivata a cererii 50. Structură a pieţei pe care un număr mare de firme oferă bunuri diferenţiate concurenta monopolistica

SUBIECTELE PENTRU EXAMEN Microeconomie I Elena Cara conf.univ., dr.

1. Postulatul fundamental şi ipotezele aplicate în analiza microeconomică. 2. Principalele direcţii de studiu microeconomic. 3. Preferinţele consumatorilor. Ipotezele asupra preferinţelor unui consumator raţional. 4. Caracteristica curbelor de indiferenţă. 5. Măsurarea utilităţii şi ordonarea preferinţelor. 6. Rata marginală de substituţie a bunurilor şi trocul. 7. Restricţiile bugetare. Deplasări ale liniei bugetare. 8. Echilibrul consumatorului. 9. Cererea - cadru general. Funcţiile cererii. 10. Tipologia bunurilor determinată după comportamentul funcţiei cererii. 11. De la curba preţ-consum la curba cererii. 12. Curba venit-consum şi curba lui Engel. 13. Tipologia bunurilor după curbele lui Engel. 14. Conceptul elasticităţii. Modalităţi de calcul al coeficientului de elasticitate. 15. Elasticitatea cererii după preţ. 16. Elasticitatea cererii după venit. 17. Elasticitatea încrucişată a cererii. 18. Efectul de substituţie după preţ şi după venit. Aplicarea în analiza economică a acestui

efect. 19. Oferta pe piaţa bunurilor şi serviciilor. 20. Interacţiunea între cerere şi ofertă. Echilibrul pe piaţa bunurilor. 21. Politica Statului şi impactul ei asupra situaţiei de echilibru pe piaţa bunurilor. 22. Categoriile factorilor de producţie. 23. Caracteristica funcţiilor de producţie. 24. Productivitatea totală, medie şi marginală a factorilor de producţie. 25. Producţia cu un singur factor variabil (munca). 26. Producţia cu doi factori variabili. 27. Izocuantele şi RMST. 28. Randamentul factorilor şi efectele de extindere la scară a producţiei. 29. Categoriile costurilor de producţie în analiza microeconomică. 30. Costurile de producţie în perioada scurtă de timp. 31. Costurile de producţie în perioada lungă de timp. 32. Izocostul şi activitatea producătorului.Echilibrul (optimul ) producatorului 33. Costurile medii în perioada lungă de timp şi efectele de extindere la scară a producţiei. 34. Funcţia ofertei individuale a unei firme.

Teste-grilă

1. Cea mai exactă definire a obiectului de studiu al microeconomiei este: a.studierea comportamentului economic al oamenilor bazat pe alegere în condiţiile

rarităţii resurselor; .

2. La nivel microeconomic sunt studiate: a. producerea automobilelor şi dinamica preţurilor la ele;

3. Analiza funcţională presupune:

a. descrierea fenomenelor economice prin intremediul functiilor

4. Analiza marginală presupune că optimul economic se realizează în situaţia când: beneficiile marginale devin egale cu costurile marginale.

5. Problemele economice fundamentale (ce? cum? pentru cine?) necesită soluţionarea

lor: a. în totalitatea economiilor, indiferent de organizarea lor economică şi politică.

6. Alegerea economică este determinată de soluţionarea problemei:

resurse limitate – nevoi nelimitate;

7. Curba posibilităţilor de producţie ilustrează: a. cantitatea maximală de bunuri care pot fi produse cu resursele economice disponibile.

8. Curba posibilităţilor de producţie reprezintă diferite combinaţii de bunuri în cazul: a. utilizării depline a tuturor resurselor economice in cadrul tehnologiilor existente ;

9. Pe curba posibilităţilor de producţie, pentru a spori producţia unui bun, producţia

celuilalt bun trebuie: a. redusă;

10. Costul alternativ este costul determinat de: a. cheltuielile pentru obţinerea sau producerea celei mai bune variante la care trebuie să

renunţăm pentru a obţine sau produce bunul dat. 11. Costul de oportunitate al unui centru comercial construit recent include: a. valoarea bunurilor a căror producere a fost sacrificată pentru a construi centrul comercial;

12. Cererea solvabilă pentru un bun presupune: a. dorinţa cumpărătorului urmată de posibilitatea de a cumpăra bunul dat;

13. Cererea pentru un bun nu este influenţată de:

a. preţurile la resursele economice;

14. Legea generală a cererii exprimă: a. dependenţa inversă dintre preţ şi cantitatea cerută;

15. Cererea bunului A, care se referă la categoria bunurilor normale, va creşte, dacă:

vor creşte veniturile consumatorilor;

Teste-grilă

1. Cea mai exactă definire a obiectului de studiu al microeconomiei este: a. studierea comportamentului economic al oamenilor bazat pe alegere în condiţiile

rarităţii resurselor; b. studierea posibilităţilor de creştere a avuţiei naţionale; c. studierea modalităţilor de efectuare a tranzacţiilor economice; d. studierea modalităţilor de organizare a activităţii economice.

2. La nivel microeconomic sunt studiate:

a. producerea la nivelul întregii economii naţionale; b. producerea automobilelor şi dinamica preţurilor la ele; c. nivelul mediu al preţurilor în economia naţională; d. nivelul şomajului în economia naţională.

3. Analiza funcţională presupune:

a. determinarea legilor economice generale; b. previziunea proceselor economice; c. descrierea fenomenelor economice prin intremediul functiilor d. aprecierea limitei până la care este raţional de consumat sau de produs bunurile

economice.

4. Analiza marginală presupune că optimul economic se realizează în situaţia când: a. beneficiile totale depăşesc costurile totale; b. beneficiile marginale depăşesc costurile marginale; c. costurile marginale depăşesc beneficiile marginale; d. beneficiile marginale devin egale cu costurile marginale.

5. Problemele economice fundamentale (ce? cum? pentru cine?) necesită soluţionarea

lor: a. doar în economiile de piaţă; b. doar în economiile în tranziţie; c. doar în economiile subdezvoltate; d. în totalitatea economiilor, indiferent de organizarea lor economică şi politică.

6. Alegerea economică este determinată de soluţionarea problemei:

a. resurse limitate – nevoi nelimitate; b. resurse limitate – bunuri economice limitate; c. resurse nelimitate – nevoi nelimitate; d. buget limitat – nevoi nelimitate.

7. Curba posibilităţilor de producţie ilustrează:

a. acţiunea legii nevoilor crescânde; b. acţiunea legii ofertei; c. gradul de înzestrare tehnologică a firmei; d. cantitatea maximală de bunuri care pot fi produse cu resursele economice

disponibile.

8. Curba posibilităţilor de producţie reprezintă diferite combinaţii de bunuri în cazul: a. utilizării depline a tuturor resurselor economice in cadrul tehnologiilor existente ; b. utilizării parţiale a resurselor de muncă; c. modificării cantităţii resurselor economice utilizate;

Afirmaţii adevărate sau false

1. Teoria economică este ştiinţa care studiază istoria dezvoltării economiei naţionale. (F) 2. Analiza microeconomică neoclasică se bazează pe ipoteza că comportamentul oricărui subiect economic este raţional. (A) 3. Curba posibilităţilor de producţie exprimă raportul dintre factorii de producţie. (F) 4. Un punct în exteriorul frontierei posibilităţilor de producţie semnifică utilizarea ineficientă a resurselor economice. (F) 5. Serviciile nu pot fi considerate bunuri economice. (F) 6. Curba cererii permite determinarea preţului maxim pe care cumpărătorii sunt dispuşi şi au posibilitatea să îl achite pentru o anumită cantitate a bunului.

(A) 7. Curba ofertei denotă preţurile minime la care producătorii sunt dispuşi să producă şi să ofere bunul pe piaţă. (A) 8. Dacă pentru un bun va fi stabilit „plafonul” preţului, pe piaţa respectivă volumul cererii va deveni egal cu volumul ofertei. (F) 9. Majorarea veniturilor consumatorilor conduce la creşterea cererii la toate categoriile de bunuri.(F) 10. La un preţ superior preţului de echilibru apar excedente de bunuri. (A) 11. Modificarea preţului cauzează deplasări pe aceeaşi curbă a cererii, iar creşterea veniturilor – deplasări de pe o curbă a cererii pe alta. (A) 12. Reducerea preţului unui bun duce la creşterea cererii bunurilor substituibile pentru acest bun. (F) 13. Coeficientul elasticităţii după preţ a cererii exprimă modificarea relativă a preţului bunului datorită modificării cantităţii solicitate. (F) 14. Cu cât mai mulţi substituenţi există pentru bunul dat, cu atât este mai elastică cererea după preţ din el. (A) 15. Oferta perfect inelastică este reprezentată de o linie paralela cu axa cantitatii (F) 16. Corelaţia dintre două bunuri (substituibile sau complementare) poate fi stabilită, dacă este cunoscută elasticitatea încrucişată a cererii pentru ambele

bunuri . (A) 17. Teoria consumatorului raţional susţine că consumatorul alege varianta de consum cu cele mai mici costuri de producţie. (F) 18. Utilitatea totală este minimală când utilitatea marginală devine egala cu zero. (F) 19. În starea de echilibru a consumatorului utilităţile marginale ale tuturor bunurilor sunt egale. (F) 20. Curbele de indiferenţă ale unui consumator raţional au înclinaţie pozitivă şi sunt convexe faţă de originea sistemului de coordonate. (F) 21. Pentru un consumator rational combinaţiile de bunuri amplasate pe curbe de indiferenţă mai îndepărtate de originea sistemului de coordonate sunt

preferate celor amplasate pe curbe mai apropiate. (A) 22. În orice punct al curbei de indiferenţă rata marginală de substituire a bunurilor este egală cu raportul preţurilor celor două bunuri. (F) 23. Orice modificare a preţurilor duce la modificarea înclinaţiei liniei bugetare. (A) 24. Curba cererii unui bun poate fi dedusă din curba „preţ-consum”. (A) 25. Aplicarea unei tehnologii de fabricare mai performante se va reflecta într-o nouă funcţie de producţie. (A) 26. Dacă produsul marginal al factorului variabil devine negativ, volumul total al producţiei se va reduce. (A) 27. Dacă produsul mediu al factorului variabil se reduce, volumul total al producţiei se va reduce. (F) 28. Acţiunea legii productivităţii marginale descrescânde se manifestă când se reduce cantitatea factorilor de producţie utilizaţi. (F) 29. Costul economic, de regulă, depăşeşte costul contabil. (A) 30. Majorarea volumului producţiei conduce la creşterea costului fix total. (F) 31. Curba costului marginal este crescătoare la toate nivelurile producţiei. (F) 32. Costul marginal este egal cu costurile medii în cazul în care acestea din urmă înregistrează valori minime. (A) 33. Costurile totale pe termen lung se formează din costuri fixe şi costuri variabile. (F) 34. Cererea la producţia firmei perfect concurenţiale este perfect inelastică. (F) 35. Pentru firmele în concurenţă perfectă venitul marginal este egal cu preţul produselor. (A) 36. Pe termen lung, dacă P ≥ AVC min, procesul de producţie este raţional a fi continuat. (A) 37. Firmele perfect concurenţiale obţin profit economic pozitiv atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. (F) 38. Cererea la producţia firmei monopolist este perfect inelastică. (F) 39. Deoarece firma monopolist nu are concurenţi pe piaţă, venitul ei marginal depăşeşte preţul produselor. (F) 40. Pentru a-şi majora profitul total firma-monopolist poate stabili preţuri diferite la unul şi acelaşi bun pe diferite pieţe. (A) 41. Pentru ca profiturile unei firme-monopol să persiste pe termen lung, intrarea unor firme noi în activitatea dată trebuie să fie stopată prin apelarea la

bariere efective de intrare. (A) 42. Existenţa mai multor modele ale oligopolului se explică prin numărul relativ mare al firmelor pe piaţă. (F) 43. Firmele care acţionează într-o industrie oligopolistă vor obţine profituri mai mari dacă cooperează. (A) 44. Orice firmă oligopolistă poate realiza un profit mai mare dacă „dezertează” în timp ce altele cooperează. (A) 45. Exemple de comportament oligopolist concurenţial sunt modelul Bertrand şi modelul cartelului, iar de comportament cooperant – modelul orientării la

firma-lider şi modelul liniei frânte a cererii opligopolul lui Sweezy. (A) 46. Pe piaţa oligopolistă firmele obţin permanent profit economic pozitiv. (A) 47. Cererea la produsele firmei cu concurenţă monopolistică este perfect elastică (F) 48. Pentru firmele care activează pe piaţa cu concurenţă monopolistică venitul marginal este mai mic ca preţul. (A) 49. Conform modelului de comportament al firmei, stabilind preţurile şi volumul vânzărilor, firmele care activează pe piaţa cu concurenţa monopolistică

iau în consideraţie reacţia posibilă a concurenţilor. (A) 50. În stare de echilibru pe termen scurt, firmele care activează pe piaţa cu concurenţă monopolistică obţin un profit mai mare de cât cel normal . (A) 51. Dacă pe piaţa cu concurenţa monopolistică cererea se va reduce după stabilirea echilibrului pe termen lung, firmele vor fi nevoite să părăsească piaţa.

(A)