copiute pentru examan la microeconomie intrebari raspunsuri

7/28/2019 Copiute Pentru Examan La Microeconomie Intrebari Raspunsuri

http://slidepdf.com/reader/full/copiute-pentru-examan-la-microeconomie-intrebari-raspunsuri 1/36

1.Teoria economică în sistenul ştiinţelor economice. Obiectul de studiu al teoriei economice.

Clasificarea ştiinţelor economice:

• Ştiintele economice fundamentale(economia politică, microeconomia, macroeconomia)

• Ştiintele economice funcţionale (statistica, contabilitatea, finanţele şi creditul, relaţii economiceinternaţionlae)

• Ştiintele economice Concrete (economia: industriei, agriculturii, învăţămîntului, comerţului,transportului)

• Ştiintele economice istorice (doctrinele economice, istoria economiei naţionale şi mondiale)

• Ştiintele economice de frontieră (geografia economică, econometria, cibernetica economică)

Teoria economică constituie baza teoretică şi metodologică pentru celelalte ştiinţe economice,elaborează instrumentul de cercetare economică, formuleaza categoriile, legile şi tendinţeleprincipale în dezvoltarea activităţii economice. Anume această ştiinţă serveşte drept temelie pentruelaborarea politicii economice promovate de stat.

In secolelle 18-19, denumirea de „economie politica” este recunoscuta si utilizată de cătrereprezentanţii tuturor şcolilor şi doctrinelor economice.

În linii generale, noţiunile de „economie politică”, „econimics”, „teorie economică”, „economie” pot fifolosite ca sinonime, însă totuşi sunt unele deosebiri de conţinut între ele.

Teoria economica este compusă din 2 compartemente de bază, doua părţi organice a unui întreg:

Microeconomie(fondator A. Marshall) studiază:comportamentul producatorului şi consumatorului,

analiza pieţii cu formele ei principale, procesul de formarea preţurilor pe diferite pieţi, procesul derepartiţie a veniturilor între principalii actori în procesul de producţie.

Macroeconomie(fondator-M. Kezness) studiază economia naţională ca un tot întreg. Analizeazăcaracterul şi perspectivele dezvoltării economice, fluctuaţiile economice, creşterea economică,balanţa de plăţi.

Celelalte 2 comportimente ale T.E. mai puţin importante sunt:

Mazoeconomi a-analizează compartimentele sistemelor economice naţionale cum ar fi ramurileacesteia, sectoarele activităţii economice,aspectul regional al dezvoltării economice.

Mondoeconomi a-studiază interdependenţa dintre economiile naţionale şi economia mondială.

Funcţiile Teoriei Economice sunt:

• cognitivă

• metodologică

• practică,

• instructiv-educatvă.

• Obiectul de studiu al microeconomiei: Comportamentul economic individual al

agentilor economici in conditia raritatii resurselor economice.



Obiectivul teoriei economice îl constituie studiul activităţii economice. Activitatea economică esteo realitate socială, complexă, reprezentând un câmp de acţiune legat de producţia, repartiţia,schimbul şi consumul de bunuri materiale şi de servicii urmărind satisfacerea cu resurse limitate anecesităţilor indivizilor şi societăţii.

2.Metode de cercetare utilizate în cadrul teoriei economice

Metoda- totalitatea mijloacelor, instrumentelor folosite de o ştiinţă oarecare pentru a studia lumea înconjurătoare, a sistematiza faptele şi a le expune sub formă de categorii ştiinţifice, legi, tendinţe şimodele.

Principalele metode folosite în cercetarea fenomenelor economice sunt:

Metoda abstracţiei ştiinţifice- procedeu prin care fenomenul cercetat este “curăţat” de fapte şitrăsături mai puţin importante, ajungindu-se astfel la nucleul acestuia. Metoda dată scoate în relief trăsăturile caracteristice, dominante pentru fenomenul cercetat. Sunt definite aspectele esenţiale ale

vieţii economice, numite „categorii economice”(banii, profit, buget, marfa , capital).

Metoda unităţii dintre analiză şi sinteză- cu ajutorul analizei fenomenul supus cercetării edescompus în componentele sale, fiecare parte fiind analizată complex. Prin sinteză, elementeleanalizate separat sunt reunite, reconstituindu-se întregul, cunoscîndu-se deja elementul-cheie şischiţîndu-se tendinţele dominante în evoluţia fenomenului cercetat.

Metoda istorică- porneşte de la adevărul că fenomenul economic are evoluţie istorică: apare, sedezvoltă, apoi dispare sau se transformă în altceva.

Metoda logică- fenomenul e reprodus doar prin ceea ce acesta are mai important, mai esenţial.

Metoda analizei cantitative şi calitative-evaluarea mărimilor economice în unităţi naturale şi înexpresie bănească, apoi căutarea modalităţii de transformare a cantităţii în calitate.



Metdelarea economico-matematică-reproducerea schematică a unui sistem liniar, alcătuit dinmărimi variabile, care permite elaborarea unor scenarii de evoluţie a acestora şi alegerea varianteoptimale

Principiul “ceteris paribus” pleacă de la premisa că unele elemente ale

analizei economice sunt stabile, în timp ce altele sunt variabile. Acesta este oaplicare a principiului logicii, conform căruia “interpretarea evoluţieifenomenului se face prin recunoaşterea unui punct stabil de referinţă”. Deregulă, sunt considerate stabile acele elemente care pot fi cuantificate

matematic. Cererea de piaţă pentru paltoane presupune un element stabil(numărul consumatorilor) şi unul variabil (moda).

Mai există metode ca:

Metoda teoretică

Metoda anologiei

Experimentul economic.

Metoda analizei functionale presupune studierea factorilor de influenta asupra fenomenelor si

proceselor economice si determinarea tipului acestei influente.Metoda analizei marginale determina limitele pina la care se extinde consumul, productia, angajarea

sau investirea.

3.Componentele de bază ale activităţii economice- nevoi şi resurse: esenţa şi clasificări.



Nevoile umane-nişte cerinţe, nişte necesităţi obiective (subiective) ale indivizilor şi societăţii de a

poseda şi a folosi anumite bunuri, după destinaţia acestora.

În funcţie de caracterul tridimensional al existenţei umane nevoile sunt clasificate în:

• Nevoi fiziologice - de hrană, îmbrăcăminte, locuinţă etc.

• Nevoi sociale - satisfăcute prin comunicare, prin participarea la viaţa socilă.

• Nevoi spiritual-psihologice -nevoi de a se instrui, de dragoste, de a se informa.

A. Maslow propune ca nevoile umane să fie sistamatizate sub forma unei piramide. In partea de jossunt situate nevoile cele mai elementare, iar în vărf cele spirirule, aspiraţiile oamenilor.

După gradul de complexitate, detreminate de nivelul dezvoltării economice şi culturale nevoile sunt:

• Inferioare sau de bază (hrana, apa).

• Superioare sau complexe (studii,cunoştinţe).

Trăsătura principală a nevoilor este caracterul lor nelimitat. Numărul nevoilor creşte odată cudezvoltarea societăţii-legea creşterii nevoilor umane.

Resursele economice-totalitaatea elementelor naturale, umane, financiare, informaţionle şitehnologice atrase şi utilizate pentru producerea bunurilor necesare satisfacerii nevoilor umane.

Legea rarităţii-raportul dintre resurse şi nevoi(tensiunea dintre nevoile care cresc întruna şi resursele

care sunt limitate şi rare).



4.Alegerea rationala in baza posibilitatilor de productie si a costului alternativ.

Tensiunea dintre nevoi si resurse pune in fata oricarei persoane problema alegerii:alegerea acelor combinatii si variante de folosire a resurselor care ar permite satisfacerea unui nr cit mai mare denevoi cu un nr cit mai mic de resurse.

Problema alegerii resurselor si a utilizarii eficiente a acestore constituie problema fundamentala a

economiei.

Omenirea este pusa in situatia sa raspunda la 3 intrebari principale care ii indeamna sa faca oalegere ce ar permite sa faca o alegere c ear permite economisirea si folosirea cit mai eficienta aresurselor rare:

1)”ce si cit de produs?”-determina alocarea si realocarea resurselor la producerea diverselor bunuri

2)”cum de produs?”-determina modul de combinare a resurselor economice

3)”pentru cine de produs?”-determina segmental de consumatori pt care sunt produse bunurile.

Facind o alegere in favoarea unei variante oarecare,individual, renunta la alte variante pe care leconsidera mai putin acceptabile sacrificindu-le.Deci,cind alegi “ceva” ,automat renunti la“altceva”.Cea mai buna varianta la care se renunta este costul de oportunitate(alternativ),ceea cereprezinta valoarea celei mai bune din sansele sacrificate cind se face o alegere oarecare.Costul de



oportunitate compara cea mai mare “pierdere” dintre variantele sacrificate cu “cistigul” alegeriifacute.

Acest cost ii permite intreprinzatorului sa se orienteze spre afacerea care i-ar adduce cel mai mareprofit. Totodata acest cost permite de a determina limita pina la care ar fi rentabila sporireavolumului de productie.



5.Cererea si legea cererii.Factorii care influientiaza modificarea cererii.

Cererea reprezinta cantitatea dintr-un anumit bun pe care consumatorul doreste si poate sa ocumpere intr-un anumit interval de timp,la un anumit nivel al apretului.

Asemeni bunurilor care se impart in bunuri substituibile ,complementare sau derivate,cerea la rindul eipoate fi:

a)cerere pentru bunurile substituibile,adica cerea pentru bunuri care satisfac aceleasi nevoi.

b)cerere pentru bunuri complementare,cerere pentru bunuri care se folosesc impreuna.

c)cerere derivate(ex:cererea pentru faina este deeterminata de cerera pentru pine).

Cererea poate fi :

a)individuala (cantitatea dintr-un bun pe care un consummator este decis sa o cumpere,dispunind side mijloacele banesti corespunzatoare);

b)totala sau de piata(suma cererii tuturor cumparatorilor de pe piata bunuluui respectiv).

Marimea cererii este determinata de factorii:volumul cererii,pretul cererii,functia sau factorii cererii.

Legea cererii

Legea cererii exprima raportul de interdependenta dintre modificarea pretului unitar al unui produs sischimbarea cantitatii cerute.O data cu cresterea pretului la un bun ,cantitatea ceruta de consumator tinde sa scada,si invers, o scadere a pretului genereaza tendinta de sporire a cantitatii cerute.

Cu alte cuvinte , atunci cind preturile scad, cumparatorul tinde sa procure mai multe marfuri,iar atuncicind preturile cresc,cererea scade.

Exceptii sunt:

bunurile Giffen

Bunurile Veblen

Factorii care influenteaza modificarea cererii :

1.Modificarea veniturilor banesti ale consumatorilor;



2.Schimbarea preferintelor consumatorilor sub influienta modei sau a publicitatii;

3.Modificarea pretului la bunurile substituibile si la cele coplementare;

4.Schimbarea anticipatii;or consumatorilor privind evolutia pietei;

5.Modificarea numarului si a structurii consumatorilor .De exemplu reducerea natalitatii determina oreducere a cererii de imbracaminte pentru copii,iar imbatrinirea populatiei sporeste cerea demedicamente si asistenta sociala.

Cel de al doilea factor important (dupa pret) care determina comportamentul cererii este venitul.Dacainsa in raport cu cresterea pretului cererea se afla in pozitie descrescatoare,atunci o data cucresterea veniturilor se mareste si cererea.

6.Elasticitatea cererii si tipurile ei.

Modificarea relative a cantitatii cerute in functie de influienta unui anumit factor al cererii sau,altfelspus,gradul de sensibilitate al cererii fata de modificarea pretului sau a altor factori,se numesteelasticitatea cererii.

Elasticitatea cererii se calasifica in:

elasticitatea la pret

elasticitatea la venit

elasticitatea incrucisata



Elasticitatea cererii fata de pret ,de exemplu,se masoara prin raportul modificarii procentuale acantitatii cerute dintr-un bun ca raspuns la modificarea procentuala a pretului acestuia.Elasticitateacererii masoara sensibilitatea cererii consumatorilor ,in sensul maririi sau micsorarii cantitatii debunuri cumparate fata de variatiile pretului la produsul respective sau fata de alte conditii ale cererii.

In functie de masura sensibilitatii fata de modificarea pretului,cererea poate fi :

a)elastic,

b)inelastica(rigida)

c) cu elasticitatea unitara

d)perfect elastica

e) perfect inelastica

Cererea elastica exista atunci cind modificarea pretului conditioneaza modificarea cererii.De exemplu,daca pretul unui bun creste cu 20%, cantitatea ceruta poate sa scada cu 30% sau cu 20%.In cazulcererii rigide sau inelastice insa(lucru ce se intimpla de obicei,cu bunurile de prima necessitate,cumar fi piinea ,chibriturile ,vesela ,sarea),odata cu cresterea sau micsorarea pretului,cerea la acestebunuri ramine aproximativ acceasi, rigida.Cerea cu elasticitate unitara exista atunci cind pretul sicantitatea ceruta se modifica cu acelasi procent.



7.Oferta .Functia ofertei.Legea ofertei.Factorii care influienteaza modificarea ofertei.

Oferta reprezinta cantitatea de produse pe care vinzatori sint dispusi sa o vinda, intr-o perioada detimp ,la un anumit nivel al pretului.

Cantitatea de bunuri vinduta este mai mica decit cantitatea de bunuri oferita pe piata.Spre deosebirede cerere ,dependent ofertei de pret este directa ,altfel spus ,cu cit pretul este mai ridicat ,cu atiteste mai mare cantitatea de bunuri oferita.

Interdependenta dintre schimbarea pretului si modificarea cantitatii de bunuri oferite constituiecontinutul legii ofertei.Cresterea pretului conditioneaza crestera cantitatii oferitesi invers.

Oferta poate fi:

a) individuala(cantitatea de bunuri pe care un producator este dispus sa o vinda la un pret anumit)

b) totala sau de piata(totalitatea ofertelor individuale).

Factorul principal care determina schimbarea ofertei este pretul.Cu cit pretul creste ,cu atit cantitateade bunuri oferita este mai mare

Factorii de influenta:

1.pretul;

2.costul de productie,care ,de exemplu, poate fi redus in urma utilizarii unor noi tehnologii.El poate sacreasca din cauza sporirii pretului la resursele limitate.Daca costul de productie se va reduce, atuncioferta pentru bunurile respective se va mari. Si invers, cind costul de productie va creste , oferta se

va reduce.

3.Numarul de ofertanti, adica numarul firmelor care produc acelasi bun.Iesirea pe piata a noilor firmeva contribui la cresterea ofertei,indiferent de prêt.

4.Schimbarea pretului la alte bunuri, fapt care va conditiona trecerea resurselor la alte domenii deactivitate prin plecarea unor firme din ramura data , ceea ce va contribui la reducerea ofertei.

5.Politica fiscal si subsidiile.Majoritatea impozitului pe profit si a altor taxe provoaca o reducere aofertei si invers,micsorarea lor contibuie la sporirea ofertei.In cazul in care statul acorda unor firmesi industrii anumite subsidii ,acestea incurajeaza cresterea ofertei.

6.Calamitatile natural si social-politice.Calamitatile natural, cum arfi inundatiile ,seceta, cutremurelede pamint, ingheturile etc., conditioneaza de obicei ,reducerea ofertei.Conditiile social-politice pot fifavorabile cresterii ofertei(stabilitate politica, de exemplu) sau defavorabile (schimbarea frecventa aguvernelor si a regulior de joc)



7. Anticiparea preturilor

8. Elasticitatea ofertei si tipurile ei.

Elasticitatea ofertei reprezinta sensibilitatea ofertei marfii la variatiile diferitor factori , mai ales lavariatiile pretului. Ea se masoara prin coeficientul elasticitatii ofertei (E )

Elasticitatea ofertei este de mai multe tipuri:

• unitara-cind oferta se modifica (creste) in aceasi masura cu modificarea (cresterea) pretului.

• elastica-cind sporirea ofertei o depaseste pe cea a pretului.

• inelastica -oferta bunului creste intr-o masura mai mica decit sporirea pretului lui.



Perfect inelastica

Factorii care determina elasticitatea sunt:

• costul productiei- cind costul creste, scade elasticitatea ofertei, si invers.

• gradul de substituire- daca gradul de substituire este mare, atunci creste elasticitatea ofertei.

• posibilitatile de stocare a bunurilor- elasticitatea creste daca posibilitatile de stocare sunt mari.

• perioada de timp de la modificarea pretului.



9. Interactiunea cererii si a ofertei. Mecanismul de formare si modif. a echilibrului pietii.

Analizind cererea si oferta, precum si pretul, care este factorul principal care le determina pe ambele,observam faptul ca ele toate se afla intr-o interdependenta. Atit cererea, cit si oferta determinamarimea pretului, ba chiar mai mult: Pretul de piata se stabileste in urma confruntarii dintre cerere sioferta.

Pe piata se inregistreaza ba un exces de cerere, ba exces de oferta. Insa in urma sugestiilor cumparatorilor si vinzatorilor cu privire la pretul unui bun, si in urma contrapunerii cererei si a oferteiprecum si a “pretului dorit” se stabileste un pret de echilibru, sau i se mai spune pretul de piata, ceurmeaza a-i satisface pe cumparatori si vinzatori.

Pretul de echilibru se stabileste atunci cind cantitatea ceruta dintr-un bun este egala cu cantitateaoferita. Mai sunt si alti factori care participa la formarea pretului de piata,cum ar fi:concurenta,politicaeconomica a statului.



10.Implicatiile statului in mecanismul formarii preturilor.



11.Utilitatea totala si marginala.Legea utilitatii marginale descrescinde.Echilibru

consumatorului in abordarea cardinalista.

Utilitatea este satisfactia obtinuta de individ in urma consumului unui bun oarecare. Utilitateamarginala reprezinta satisfactia suplimentara care se obtine la consumarea unei unitati suplimentaredintr-un bun. Astfel sumind succesiv toate utilitatile marginale vom obtine utilitatea totala.

Principiul utilitatii marginale descrescinde,sau legea I-a a lui Gosen consta in urmatoarele: cu citconsumul dintr-un bun oarecare este mai mare, cu atit utilitatea unitatilor suplimentare de bunconsumate este mai mica.Cu alte cuvinte,pe masura ce cantitatea consumata dintr-un bun sporeste,utilitatea marginala tinde sa descreasca.

Legea a II-a a lui Gosen, despre echilibrul consumatorului in abordarea cardinalista postuleaza:Consumatorul v-a aloca venitul sau in asa mod incit utilitatile marginale impartite la pret, sa devina p/u

diferite bunuri, egale.



12. Preferinţele consumatorului şi curbele de indiferenţă caracteristice lor.

Factorii care modelează comportamentul consumatorului:

• Mărimea veniturilor de care dispune (bugetul consumatorului)

• Nivelul preţurilor

• Tradiţiile

• Gusturile şi preferinţele

• Mediul economico-social

Nevoile consumatorului sunt nelimitate, pe cînd resursele băneşti sunt limitate, de aceea el esteobligat să aleagă , sa procure acele bunuri şi în asemenea combinaţii care i-ar aduce o satisfacţiemaximală. Consumatorul măsoară indirect utilitatea fiecărui bun, prin prioritatea ce o acordă unuisau altui bun. El clasifică bunurile în ordinea preferinţelor sale. Datorita constrîngerii bugetare şi anivelului preţurilor, consumatorul are posibilitatea să stabilească o anumită ordine de preferinţă abunurilor ce urmează să le procure, precum şi un mod anumit de combinare şi substituire aacestora.

Curba de indiferenţă (de izoutilitate)

Curba de indiferenţă constituie o reprezentare grafică a ansamblului de combinaţii de bunuri şi serviciide la care consumatorul aşteaptă să obţină aceeaşi utilitate totală, adică acelaşi nivel de satisfacţie. Aceasta reprezintă mulţimea combinaţiilor a două bunuri pe care consumatorul le considerăechivalente, deoarece îi aduce aceeaşi satisfacţie, adică aceeaşi utilitate.

Totalitatea curbelor de indiferenţă care pot exista pentru un consumator şi care descriu preferinţeleacestuia pentru anumite „coşuri” de consum constituie „harta de indiferenţă”.



13. Linia bugetului şi modificările ei. Echilibrul consumatorului în abordarea ordinalistă.

Dorinţele şi preferinţele consumatorului sunt limitate de următorii factori:

• Venitul disponibil, destinat consumului

• Evoluţia preţurilor bunurilor şi serviciilor



Restricţiile economice impuse alegerii consumatorului de către mărimea venitului său, precum şi denivelul preţurilor, reprezintă constrângerea bugetară.

Linia bugetului reprezintă totalitatea combinaţiilor posibile de alegere ale consumatorului în limitabugetului disponibil (cantitatea maximală de bunuri care poate fi cumpărată cu venitul disponibil şila preţurile existente).

xPx+yPy=I

Panta liniei bugetului reflectă raportul de substituţie a bunurilor în funcţie de preţurile lor.

Abordarea ordinalistă a evaluării utilităţii:

1. Axioma ierarhizării – capacitatea consumatorului de a ordona preferinţele sale (A>B)

2. Axioma tranzitivităţii – capacitatea consumatorului de a transfera preferinţele de la un bun la altul.(A>B>C, A>C)

3. Axioma nonsaţietăţii – consumatorii preferă o cantitate mai mare de bunuri unei cantităţi mai mici.

Echilibrul consumatorului

Consumatorul va tinde să atingă curba de indiferenţă cea mai ridicată posibilă. Din cauzaconstrîngerii bugetare, el nu poate atinge acest obiectiv. Echilibrul consumatorului este echilibruldintre venitul acestuia şi combinaţia optimă, care se stabileşte în punctul în care curba deindiferenţă este tangentă cu dreapta bugetară.

MRS = Px/Py – ecuaţia echilibrului consumatorului în abordarea ordinalistă, MRS – panta curbei deindiferenţă, Px/Py – panta liniei bugetului



14. Producţia, factorii de producţie şi funcţia de producţie.

Factorii de producţie tradiţionali (parţial substituibili şi complementari):

- Pămînt N – cel mai limitat şi durabil factor de producţie

- Munca L – cel mai activ şi costisitor factor de producţie

- Capitalul K – cel mai eterogen factor de producţie

• Capital fix – se utilizează pe un timp îndelungat şi se uzează

• Capital circulant – se utilizează într-un singur ciclu de producţie

Combinarea factorilor de producţie reprezintă un anumit mod de unire, de corelare a acestora, atîtsub aspect cantitativ, cît şi structural-calitativ, în scopul producerii de bunuri şi servicii.

Funcţia de producţie reflectă relaţia dintre cantitatea de bunuri produsă şi combinarea, în diferiteproporţii, a factorilor necesari pentru obţinerea acestei producţii. Funcţia de producţie indică nivelulmaxim de producţie care poate fi obţinut în urma diferitelor combinării ale factorilor de producţie.

Produsul total, mediu şi marginal al factorului de producţie variabil. Legea randamentelor

neproporţionale.

Perioadele procesului de producţie:

• Perioada scurtă – un factor este variabil, ceilalţi sunt ficşi

• Perioada lungă – ambii factori sunt variabili

Indicatorii producţiei pe termen scurt:



• Produsul total (TPL)– cantitatea de bunuri produsă într-o perioadă de timp

• Produsul marginal (MPL) – cantitatea suplimentară de bunuri produsă de o unitate suplimentară afactorului muncii (MPL=ΔTPL/ΔL)

• Produsul mediu (APL) – cantitatea de bunuri ce revine unei unităţi din factorul muncii (APL=TPL/L)

Legea randamentelor neproporţionale stipulează că dacă vom mări progresiv utilizarea unui factor oarecare, în timp ce alţii vor rămîne constanţi, produsul marginal al factorului variabil va fineproporţional – la început va creşte, apoi va atinge un punct de stabilitate, după care va descreşte.

Concluzii:

• Pe termen scurt volumul de producţie este limitat în creştere

• Limita creşterii volumului de producţie este determinată de acţiunea legii randamentuluidescrescător. Dacă un factor de producţie creşte, iar celălalt rămîne stabil, produsul marginal şimediu de la un anumit moment încep să scadă.

• Produsul mediu este maximal cînd se egalează cu produsul marginal.



15.Productia pe termen lung. Izocuantele si caracteristicile lor

Pe termen lung toti factorii de productie pot deveni variabili, adica pot fi modificati. In acest caz, poateavea loc atit combinarea, cit si inlocuirea unui factor cu altul. Acest lucru se intimpla din cauza ca,sub influenta noilor tehnologii, tehnici si a evolutiei preturilor, intreprinzatorul schimba mereu raportuldintre factorii de productie si inlocuieste un factor de productie cu altul, mai productive, mai ieftin,mai modern.

Substituirea este un fenomen de inlocuire a unei cantitati dintr-un factor de productie printr-o cantitatedin alt factor de productie. Ea poate avea loc intre factorul munca si capital (10 muncitori inlocuiti deo masina, care face integral lucrul acestora); intre factor. natura si capital sau intre diferite elementecomponente ale aceluiasi factor de productie(inlocuirea unui utilaj cu altul etc). pentru a obtineacelasi nivel de productie, producatorul poate combina si substitui factorii de productie in proportiidiferite.

Combinatia a doi factori de productie care asigura acelasi nivel de productie se numeste izocuanta.

Izocuanta este o reprezentare grafica a unui ansamblu de substituiri ale factor. de prod., la un niveldat al tehnicii cu obtinerea unei cantitati constante de bunuri.

Caracteristicile acestei izocuante sint:

- Multitudinea variantelor de consum a factor. de productie determina existenta multitudiniiizocuantelor care formeaza harta izocuantelor.

- Izocuantele plasate la dreapta semnifica o cantitate mai mare a factor. de productie utilizati si prinurmare un volum mai mare de productie.

- Izocuantele nu se intersecteaza.

- Panta izocuantelor este negativa.

- Panta izocuantelor reflecta raportul de schimb al factor. de productie, acest raport se numeste ratamarginala de substitutie tehnologica.



16. Linia izocost:caracteristici si modificare. Echilibrul producatorului

Linia izocost este cantitatea maximala de factori de productie ce poate fi cumparata in limita anumitor cheltuieli.(L*Pl+K*Pk=TC)

Panta liniei izocost reflecta raportul de substitutie a factor. de productie reiesind din preturile la ele.

E-este punctul de echilibru a producătorului.Acest punct reflectăegalitatea posibilităţilor tehnologice şieconomice ale producerii bunurilor.Acest punct de pe linia izocost devine tangent cu una dinizocoante.



17. Costul de productie:esenta si factori de influenta. Costul contabil si economic.

Costul de productie- totalitatea cheltuielilor in expresie monetara, pe care producatorul le efectueazap/u fabricarea si vinzarea bunurilor economice. Este expresia baneasca a factor. de productienecesari p/u producerea si comercializarea acestor bunuri si servicii. Costul de productie este egalcu cu cheltuielile de productie

Din punct de vedere al modului de calcul, costurile se impart in cost contabil si economic.

Costul contabil - cheltuielile pe care le face intreprinderea p/u achizitioanarea factor. de productie dela alti agenti economici, adica costurile explicite, precum si amortizarea, care face parte din costurileimplicite.

Costul economic- cuprinde costul explicit si cheltuielile factorilor proprii (costurile implicite), dar carenu sint reflectate in evidenta contabila, cum ar fi pamintul si cladirile care apartin intreprinderii date,consumul de munca al proprietarului, dobinzile ce se cuvin p/u folosirea capitalului propriu.



18. Costul total, mediu, marginal: evolutie si importanta.

Costul total (TC) sint cheltuielile suportate in vederea producerea unei cantitati date de bunuri. Acestcost cuprinde costul fix si variabil. Fluctuatiile costului total reproduc evolutia costului variabil: TC=TFC+TVC. Pe termen scurt, TC se schimba in functie de de modificarea costului variabil TC= TFC+

f(Q).

Costul mediu (AC) sint cheltuielile suportate pentru producerea unui singur bun. AC=TC/Q. El poate fifix sau variabil. Costul mediu difera de la o perioada la alta in functie de mai multi factori, dar in



primul rind in functie de dimensiunile intreprinderii. In evolutia sa costul fix mediu se reduce pemasura ce volumul productiei fizice creste. Costul mediu variabil insa pe masura ce volumulproductiei creste, scade treptat, pina la un anumit nivel, apoi incepe sa creasca. Aceasta evolutie acosturilor medii variabile este conditionata de actiunea legii randamentelor neproportionale.

Costul marginal (MC) sint cheluielile suplimentare in vederea producerii unui bun suplimentar. El sedetermina prin raportul dintre cresterea costului total si cresterea productiei.

MC= ∆ TC/∆ Q. Costul marginal depinde doar de costul variabil, intrucit costul fix ramine acelasi. Petermen scurt , costul marginal cunoaste in evolutia sa, o scurta perioada de reducere, dupa carecreste intruna.



19. Profitul: esenta, tipuri, modalitati de majorare.

Esenta:

Profitul constituie diferenta ce apare in cayul in care incasarile totale sint mai mari deict costul total.Profitul, este , astfel un cistig obtinut de persoanele care organizeeaza si desfasoara o activitateeconomica, adica o activitate de producere si comercialiyare a bunurilor si serviciilor.

Profitul se poate determina in felul urmator: Pr = V- C unde:

Pr-profit; V-venitul total al firmeii sau incasari totale; C-costul total.

Mercantelistii care au acordat o atentie deosebita problemei avutiei unei tari si a izvoarelor acesteia,considerau ca profitul este un venit care se creeaza doar in activitatile de comert exterior. Fiziocratiilanseaya ceva mai tirziu o noua teorie, potrivit careia profitul este un surpălus de valoare pestevaloarea avansata, peste cheltuielele efevctuate care este un dar al naturii si exista numai inagricultura. Englezul Adam Smith considera ca profitul este un venit generat de proprietate, dar careare la temelia sa munca neplatita a muncitorilor si se obtine atit in agricultura cit si in industrie.Francezul J-B. Say sustinea idea ca profitul e o forma speciala a salariului care e insusita de

intreprinzator pentru efortul sau de organizare si gestionare a unei activitati economice. Karl Marxconsidera ca profitul e un venit insusit de catre proprietarul capitalului in mod ilegal, deoareceacesta este creat prin exploatare, prin munca neplatita a muincitorilor. In teoria economicacontemporana predomina opinia potrivit careia profitul este o recompensa, o rasplata pentruactivitatea antreprenoriala, pentru calitatile deosebite ale intreprinyatorului de a inova, de a gestionareusit o afacere, dar mai ales de a infrunta riscul.

Tipuri

Dupa criteriul motivelor sau a factorilor care stau la temelia obtinerii profitului , acesta este format din2 componente:

a)profit normal



b) profit supernormal sau profit economic.

Costul explicit sau contabil presupune plati in afara intreprinderii. Pentru munca proprietarului, pentruamortizarea utilajului si cladirilor intreprinderea nu efectueaza plati. In acest fel, chiar si in cazul incare bunurile produse se comercializeaza la pretul ce corespunde ca marime cu costul de productie,intreprinzatorul obtine un venit oarecare ca diferenta dintre incasarile totale si costul contabil, carese numeste profit normal. Insa in cazul in care intreprinzatorul nu dispune de nici un factor deproductie si este obligat sa-i inchirieze de la alte persoane, el va putea obtine doar un profit

supernormal. Daca insa intreprinzatorul este proprietarul factorilor de productie folositi deintreprindere la fabricarea de bunuri, atunci el va putea obtine si un superprofit, si un profit normal.Deorece in cele mai multe cazuri intreprinzatorul este si proptietarul, el va obtine un profit total numitsi „contabil”.

Pe linga acestea mai exista si alte forme de profit cum ar fi:

Profit legitim-cel obtinut in conditii normale, cu respectarea legislatiei in vigoare.Profit nelegitim-obtinut in urma incalcarii legislatiei in vigoare, cum ar fi:eschivarea de la plata

impozitelor, afaceri ilicite, contrabanda, „umflarea costurilor”etc.

Profit de monopol-obtinut de intreprinderile care detin o pozitie dominante de piata si pot influentapreturile in sensul cresterii lor, fapt care le asigura unele profituri mai mari. Deobicei, posibilitatileinsusirii unor profituri de monopol un timp indelungat sunt limitate de stat.

Profit brut-diferenta dintre incasari totale, nai exact cifra de afaceri, si costul total.

Profitul net-acea parte a profitului brut ce ramine la dispozitia intreprinderii dupa achitarea impozitelor

si a diferitelor taxe.

20. Concurenta: esenta, metode, tipuri, importanta.

Esenta

Concurenta-o rivalitate, o lupta, o confruntare permanenta dinre agentii economici pentru atragereade partea lor a clientilor si obtinerea, pe aceasta cale, a unui profit cit mai mare posibil. Concurentareprezinta un tip, un model deosebit de comportament al agentilor economici. Fiind o lupta, ocompetitie, o intrecere intre participantii la procesul de productie, ea ii imparte pe acestea innvingatori si invinsi, impunindu-i pe toti sa lupte pentru a obtine acces la cele mai avantjoase conditiide producere si desfacere a marfurilor. In acest sens concurenta este motorul dezvoltariieconomice, motorul progresului.

Metode

In functie de principalele instrumente folosite concurenta se poate realiza prin:

1)pret



2)produs

3)calitate

4)forme de vinzare si servicii prestate dupa vinzare.

Tipuri

In functie de instrumentele folodite de respectarea legislatiei si a normelor morale concurenta poate fi:

Concurenta loiala(sau corecta)-se desfasoara intr-un cadru, egal, deschis, in conformitate culegislatia in vigoare si in acord cu normele morale acceptate de societate.

Concurenta neloiala(sau incorecta)-atunci se incalca legislatia in vigoare sau normele morle alesocietatii.

In functie de factorii cum ar fi: numarul si puterea economica a vinzatorilor si a cumparatorilor participanti la shimb; gradul de mobilitate al factorilor de productie si transparenta a pietei; nivelulgeneral de dezvoltare a tarii; precum si functionalitate a pietei, exista 2 tipuri de concurenta:

a) concurenta perfecta(pura);

b)concurenta imperfeta

In functie de forma concurentei se desting 2 piete concurentiale:

a)piata cu concurenta perfectab)piata cu concurenta imperfecta

Piata cu concurenta imperfecta care corespunde cel mai mult realitailor economice , se prezinta suburmatoarele forme:monopolistica, de oligopol, de oligopson, de monopol absolut, de monopson:

Criterii de

diferentiere

Tipuri

de piete si de

concurenta

Nr. de

cumpar

atori

Nr. devinzatori

Accesul lapiata

Naturaproduselor

Concurentaperfecta

Foartemulti

Foartemulti

Nelimitat Omogene

Concurentamonopolistica

Multi Multi Nelimitat Eterogene

Oligopol multi putini Limitat pentruofertanti

Nediferentiatesaudiferentiate

Oligopson putini Foartemulti

Limitat pentrucumparatori

Nediferentiatesau



diferentiate

Monopol absolut Foartemulti

Unul Restrins saucompletblocatpentruofertanti

Unicate

Monopson Unul Foartemulti

Restrins saucomplet

blocatpentrucumparatori

omogene



21. Caracteristicile si modelul pietei cu concurenta perfecta

Exista pe o piata care reuneste urmatoarele 5 trasaturi:

Atomicitatea pietei -existenta unui nr mare de vinzatori si cumparatori pe piata astfel incit nici unul

din ei in mod individual, nu dispune de puterea de a exercita o oarecare influenta asupra pretului.

Omogenitatea bunurilor -intreprinderea livreaza produse pe care cumparatorii le considera relatividentice si substituibile. In acest caz, cumparatorul nu e motivat sa prefere acelasi produs de la unalt vinzator.

Libera intrare pe piata-piata e libere si oricine poate sa intre si sa iasa de pe ea fara nici un fel de

restrictii, fie acestea producatori sau cumparatori.

Mobilitatea factorilor de productie-posibilitatea acestor de a se deplasa liber si in orice moment depe piata unui produs pe piata altuia, iar producatorii pot gasi liber si nelimitat capital si forta demunca pentru a efectua aceasta trecere.

Transparenta pietei- atit producatorii cit si consumatorii dispun de toata informatia cu privire lacerere, oferta si preturi. Numai in asemenea caz cumparatorul poate obtine cel mai bun produs la

cel mai bun pret.

Piata cu o concurenta perfecta are o sumedenie de prioritati. Ea asigura in permanenta o reducere apreturilor si o sporire a calitatii produselor. Anume din aceste considerente pietele cu concurenta



perfecta sunt pretutindeni in lume aparate de catre stat. Insa in ciuda acestui fapt in realitate dominaconcurenta imperfecta, cea perfecta fiind doar un model teoretic, mai mult intilnit in carti.

22. Caracteristicile si modelul pietei de monopol

Piata de monopol- este o piata la nivelul unei ramuri (subramuri) sau chiar al unui singur produs pecare oferta unui bun este asigurata de un singur producator.

Monopolul este contrariu concurentei. Piata poate fi dominata atit de producator cit si de

cumparator.Cind domina oferta unei intreprinderi, atunci ea se afla in situatie de monopol, iar cinddomina cererea- de monopson.

Monopolul absolut exista acolo unde avem un producator si un consumator.

In cazul pietei de monopol intreprinderea-monopolist are posibilitatea de a modifica: volumul si pretulproductiei pe piata. In urma fixarii pretului de piata care in cazul acestui tip de piata este mai inalt,permite obtinerea unui profit mai mare, numit “profit de monopol”.

Exista urmatoarele forme de monopol:

1.Monopolul natural- prevede exploatarea resurselor naturale:petrolul,apele minerale etc.



2.Monopolul inovatorului- prevede producerea si comercializarea unui produs nou, de calitate inalta.Este un monopol temporar care sfirseste la aparitia pe piata a aceluiasi produs de alt producator.

3.Monopolul bazat pe realizarea economiilor de scara- prevede utilizarea unor factori temporari carepermit producerea si comercializarea bunului dat la un pret mai mic.

4.Monopolul prin alianta- prevede anumita intelegeri, deobicei tainice, intre unele intreprinderi cuprivire la marinea preturilor,la impartirea pietelor de desfacere. Este socotit ilegal.

5.Monopolul legal- prevede acordarea de catre stat a unor drepturi exclusive de a produce si

comercializa un anumit bun.

Factorii ce limiteaza monopolul:

Legislatia antimonopolului. Marimea cererii Liberalizarea comertului exterior Posibilitatea comercializarii bunurilor substituibile

23. Caracteristicile si modelele strategice de comportament pe piata oligopolistica

Oligopolul- este o situatie ce exista pe piata unei ramuri sau subramuri, in care un numar redus deintreprinderi controleaza producerea si comercializarea unui bun oarecare. O piata este considerataoligopolista daca in ea activeaza mai mult de 2 intreprinderi si mai putin de 20.

Oligopolul exista in ramurlei: siderurgia, chimia de baza,producerea de avioane,calculatoare etc.

Trasaturile pietei oligopoliste:

*Concurenta redusa

*Interdependenta deciziilor luate de intreprinderi, adica orice decizie influienteaza si pe celelalteintreprinderi.

Pe piata oligopolista intrprinderile incerca sa evite modificare preturilor, deoarece concurentii vor faceacelasi lucru pentru a nu-si pierde clientii si aria de influienta. Astfel intreprinderile concurrentetrebuie sa aleaga intre a se confrunta cu rivalii , a-i domina, sau a coopera cu ei.



24. Caracteristicile si modelul pietei cu concurenta monopolistica.

Piata cu concurenta monopolistica- este o piata in care se inregistreaza un numar mare deintreprinderi, dar care prin diferentierea produselor oferite, isi creaza o clientela fidela. Acest tip depiata se refera mai mult la ramuri ca: producerea automobilelor, incaltamintei, imbracamintei,electronicii.

Trasaturile de baza ale pietei monopolistice:

1. Prezenta pe piata a mai multor agenti economici care activeaza independent unul de altul.2. Lipsa barierelor de acces pe piata3. Bunurile produse de diferite intreprinderi sunt diferentiate si deci fiecare intreprindere isi

stabileste singura pretul bunului sau.

copiute pentru examan la microeconomie intrebari raspunsuri

Documents