conversion potential

45
PARCURS PENTRU DETERMINAREA POTENŢIALULUI DE CONVERSIE A COMPONENTEI DE PATRIMONIU REŞEDINŢELE NOBILIARE EXTRAURBANE Stud. Arh. Lucian Alexandru Găvozdea Îndrumator: Conf. Dr. Arh. Hanna Derer

Upload: nguyenphuc

Post on 30-Jan-2017

271 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Conversion potential

ŀ

PARCURS PENTRU DETERMINAREA POTENŢIALULUI DE CONVERSIE A COMPONENTEI DE PATRIMONIU

REŞEDINŢELE NOBILIARE EXTRAURBANE

Stud. Arh. Lucian Alexandru Găvozdea Îndrumator: Conf. Dr. Arh. Hanna Derer

Page 2: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

II

Scopul conservării este de a prezerva calitatea şi valorile resursei, de

a proteja substanţa ei materială şi de a asigura integritatea ei pentru generaţiile viitoare.

Sir Bernard Feilden, Jukka Jokilehto, Andrew Thornburn în Management Guidelines for World Cultural Heritage Sites, ICCROM, 1993, pg. 14.

Page 3: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

III

CUPRINS

Planul lucrării IV

Capitole

1. Argument: conversie - potenţial - valoare 1

2. Tipologii şi tipuri de valori utilizate în conservarea patrimoniului cultural

5

2.1. Despre evaluarea patrimoniului cultural 2.2. Valori socio-culturale 2.3. Valori economice

5 8

10

3. Metode şi instrumente de determinare a valorilor

11

3.1. Metode cantitative şi metode calitative 3.2. Metode cantitative 3.3. Metode calitative

12 12 14

4. Determinarea valorilor din perspectiva profesiei de arhitect

16

4.1. Evaluarea stării fizice 4.2. Evaluarea calităţii artistice şi estetice 4.3. Evaluarea calităţii de „semn” 4.4. Evaluarea funcţionalităţii 4.5. Adecvarea la normele actuale

16 17 18 19 19

5. Determinare pluridisciplinară a valorilor şi potenţialul de conversie

21

5.1. Formularea declaraţiei de semnificaţie 5.2. Asocierea valorilor cu resursele fizice şi caracteristicile sitului 5.3. Analiza agresiunilor şi a oportunităţilor 5.4. Elaborarea politicilor şi declanşarea acţiunilor de intervenţie 5.5. Urmărirea în timp a intervenţiei

21 22

22 22

23

6. Studiu de caz: reşedinţa Brukenthal de la Avrig

24

6.1. Scurt istoric 6.2. Determinarea valorilor componentei de patrimoniu care este reşedinţa Brukenthal de la Avrig

24

25

7. Potenţialul de conversie al reşedinţelor nobiliare extraurbane

31

Bibliografie 38

Page 4: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

IV

PLANUL LUCRĂRII

1. Argument: conversie - potenţial – valoare

Definirea termenilor explică relaţiile dintre valorile componentei de patrimoniu şi

potenţialul de conversie al acesteia. Situarea în contextul curent al teoriei în domeniu serveşte

precizării unor puncte cheie ale discuţiei şi prefigurează traseul ce va fi urmat în studiul de faţa.

2. Tipologii şi tipuri de valori utilizate în conservarea patrimoniului cultural

2.1. Despre evaluarea patrimoniului cultural

Articulare unei tipologii a valorilor componentei de patrimoniu oferă limbajul comun de

exprimare pentru complexul multidisciplinar de specialişti şi nespecialişti implicaţi în acţiunile

asupra patrimoniului. O alăturare a tipologiilor apărute în diverse momente şi locuri conduce la

definirea unor clase de valori formate după caracteristicile comune proprii elementelor

componente.

2.2. Valori socio-culturale

Suprapunerea într-o măsură mai mica sau mai mare a tipurilor de valori socio-culturale

definite survine datorită diferenţelor de percepţie a părţilor interesate care formează astfel baze

diferite în luarea deciziilor în ceea ce priveşte conservarea sau gestiunea patrimoniului.

2.3. Valori economice

Aceste tipuri de valori pot fi măsurate pe pieţe existente, dar manifestarea lor pe pieţe

neconvenţionale impune acceptarea unor moduri noi de apreciere.

3. Metode şi instrumente de determinare a valorilor

În abordarea celui de al doilea modul din traseul identificarea valorilor – definirea

valorilor – formularea „declaraţiei de semnificaţie” intervine nevoia utilizării unor instrumente

extradisciplinare.

3.1. Metode cantitative şi metode calitative

Modul economic de înţelegere şi reprezentare a valorilor este, prin natura sa, cantitativ şi

se exprimă cu maxim de eficienţă prin metode derivate din epistemologia specifică. În principiu,

metodele cantitative tratează relaţii cauzale şi depind de variabile izolate de contextul lor.

Page 5: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

V

3.2. Metode cantitative

Prezentarea generală a câtorva metode extra- sau transdisciplinare originate în economie,

sociologie sau în domeniul conjugat format din intersecţia celor două demonstrează necesitatea

implicării specialiştilor din respectivele domenii în evaluarea potenţialului componentei de

patrimoniu.

3.3. Metode calitative

Hibridizarea metodelor specifice unor epistemologii diferite serveşte evaluării calitative a

variatelor aspecte ale patrimoniului. Cercetarea câtorva dintre acestea conduce din nou spre

necesitatea colaborarii interdisciplinare.

4. Determinarea valorilor din perspectiva profesiei de arhitect

În abordarea sa, prin utilizarea instrumentelor specifice şi uneori prin inovare, arhitectul

trebuie să trateze aspectele resursei de patrimoniu fără a pierde din vedere elemente ce pot fi

definitorii pentru determinarea valorilor şi în consecinţă a potenţialului.

4.1. Evaluarea stării fizice

Acest tip de evaluare trebuie înţeles ca sumă a mai multor moduri de abordare ale căror

rezultate se pot suprapune parţial, fiind însă cu siguranţă complementare. Interpretarea acestor

date indică oportunitatea intervenţiilor de urgenţă, a intervenţiilor pe termen scurt sau a

intervenţiilor pe termen lung.

4.2. Evaluarea calităţii artistice şi estetice

Ordinea abordării palierelor contextual-general-detaliu este de la cel mai cuprinzător la

cel focalizat, pentru a evita limitarea „din obişnuinţă” la criterii ce nu sunt exhaustive.

4.3. Evaluarea calităţii de „semn”

Subcapitolul tratează evaluarea semnificaţiei pentru evoluţia istorică a comunităţii (prin

prisma tuturor manifestărilor sale) pentru care componenta de patrimoniu este relevantă.

4.4. Evaluarea functionalităţii

Criteriile de receptare a unei noi funcţiuni sunt date de gabaritele spaţiilor, capacitatea de

portanţă a structurii, condiţiile fizice (iluminat natural, confort higrotermic) şi de compatibilitatea

morală, istorică sau cu alte funcţiuni determinate anterior cu care aceasta ar intra în relaţie (ne

confruntăm, într-un astfel de caz, cu un proces iterativ de testare a compatibilităţii funcţiunilor).

4.5. Adecvarea la normele actuale

Evaluarea intervenţiilor necesare pentru atingerea acestui scop poate influenţa hotărâtor

atribuirea de funcţiuni pentru componenta de patrimoniu. Trebuie avute în vedere normele de

protecţie şi siguranţă în exploatare.

Page 6: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

VI

5. Determinare pluridisciplinară a valorilor şi potenţialul de conversie

Acest capitol (care încheie componenta teoretică a studiului) tratează o serie de măsuri,

principiale prin definiţie, utile pentru a conduce de la determinarea ponţialului la decizia de

intervenţie.

5.1. Formularea declaraţiei de semnificatie

Scopul acestui document este de a sintetiza raţiunile care vor susţine orice acţiune ce

urmează a fi propusă pentru componenta de patrimoniu şi de a defini cât mai precis poziţia care

constituie baza deciziilor şi evaluărilor ulterioare. Echipa multidisciplinară analizează diferitele

valori şi determinări şi articulează semnificaţia în termeni care să fie inteligibili pentru toate

părţile interesate.

5.2. Asocierea valorilor cu resursele fizice şi caracteristicile sitului

Metoda practică poate fi adaptată în funcţie de caz, în principiu însă, toate tipurile de

valori identificate ar trebui cartate pe sit, o mare parte din elementele principale ar putea fi legate

direct de tipuri specifice de valori.

5.3. Analiza agresiunilor şi oportunităţilor

Specialiştii nu trebuie să urmărească doar agresiunile, oportunităţile întâlnite pe sit pot

avea un impact important asupra complexelor identificate, atât pozitiv cât şi negativ. Trebuie

avut în vedere şi faptul că un pericol pentru o parte interesată poate constitui o oportunitate

pentru alta.

5.4. Elaborarea politicilor şi declanşarea acţiunilor de intervenţie

Modul specific de manifestare al acestei etape comportă variaţii de proporţii, pentru

fiecare caz în parte, depinzând în mod deosebit de structura instituţională, cultura organizaţională

şi alte condiţii definite de contextul gestiunii.

5.5. Urmărirea în timp a intervenţiei

Mai des întâlnită în limbajul curent de specialitate sub denumirea de feed-back, această

urmărire în timp a intervenţiei şi a efectelor pe care ea le-a declanşat este un aparat critic care

trebuie folosit după încheierea oricărei intervenţii asupra componentei de patrimoniu.

6. Studiu de caz: reşedinţa Brukenthal de la Avrig

6.1. Istoricul ansamblului

6.2. Determinarea valorilor componentei de patrimoniu care este reşedinţa Brukenthal de

la Avrig

Utilizarea instrumentelor specifice profesiei de arhitect creează relaţia directă cu proiectul

de diplomă asociat în sensul evaluării componentelor potenţialului funcţional.

Page 7: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

VII

7. Potenţialul de conversie al reşedinţelor nobiliare extraurbane

Problema conversiei funcţionale nu trebuie privită ca un compromis ci trebuie mai

degrabă tratată după principiul determinării exhaustive a potenţialului de conversie pentru

componenta de patrimoniu în cauză; trebuie de asemenea subliniat că acest principiu nu poate fi

neglijat având în vedere caracterul neregenerabil al resursei care este patrimoniul cultural, el

trebuind urmărit dincolo de metodologiile în domeniu (ne)formulate deocamdată.

Determinarea potenţialului de conversie nu poate fi abordată decât în cadrul unei structuri

multidisciplinare. În aceste condiţii, însă, rolul profesionistului în conservare devine cel al unui

orchestrator de specialişti? Sau al unui specialist printre alţii? Se pare că profesionistul în

conservare a început să-şi adjudece rolul dublu de specialist şi orchestrator. Sarcinile legate de

cea de a doua funcţie necesită dezvoltarea unor noi moduri de gândire la fel de mult cum

necesită dezvoltarea unor noi talente.

Page 8: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

1

1. ARGUMENT: CONVERSIE - POTENŢIAL – VALOARE

Conservarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural1 se confruntă frecvent cu

problema utilizării actuale. Aceasta constituie o dificultate în contextul dispariţiei funcţiunii

originare din spectrul antropic/social sau a transformării ei radicale în perioade relativ recente şi

imposibilitatea revenirii la funcţiunea originară. O utilizare actuală, fără de care în accepţiunea

generală în domeniu nu se poate vorbi despre conservarea patrimoniului, nu mai poate fi

conferită decât prin conversia funcţională a componentei de patrimoniu.

Deciziile legate de conservarea patrimoniului – fie ele legate de clasare, de intervenţie ori

de investiţie – folosesc ca punct de referinţă o articulare a valorilor patrimoniului (numita deseori

„semnificaţie culturală”). Determinarea valorilor atribuite patrimoniului constituie, deci, o

activitate importantă în orice efort de conservare, datorită puternicei influenţe a criteriilor

valorice în orice decizie. Cu toate acestea, deşi valorile patrimoniului sunt general recunoscute ca

fiind determinanţii principali pentru înţelegerea şi conservarea patrimoniului, se ştie destul de

puţin despre cum se poate, pragmatic, determina întreg spectrul de valori ale patrimoniului. În

plus, valorile asociate unei componente de patrimoniu trebuie înţelese ca formand potenţialul2

său.

Când acest potenţial este privit şi tradus în perspectiva conversiei funcţionale, se poate

vorbi despre ceea ce în această lucrare va fi numit în continuare potenţial de conversie.

Oportunitatea discuţiei rezidă în necesitatea exploatării exhaustive a acestui potenţial pentru a

asigura o utilizare optimă a componentei de patrimoniu. Acest tip de exploatare poate fi asigurat

doar prin articularea unei strategii de intervenţie.

Lucrarea de faţa îşi propune să exploreze posibilităţile de a determina potenţialul

(inclusiv potenţialul de conversie) în sensul pragmatic de mai sus, orientat spre planificarea

conservării, fără să aibă pretenţia de a defini o metodologie.

Studiul porneşte de la premiza, că determinarea potenţialului este definită prin explorarea

tuturor criteriilor de evaluare a obiectului de patrimoniu, indiferent de sensul lor pozitiv sau

negativ, ele fiind denumite în continuare, generic, valori3.

1 Pentru simplificarea formulării, în continuare “patrimoniu cultural” va fi numit “patrimoniu”. 2 Potential, potentiale[…] II. s.n. 1. Mărime fizică a cărei variaţie în spaţiu şi timp caracterizează un câmp fizic şi permite determinarea acestuia. […] (DEX-1984, Editura Academiei Republicii Socialiste România, conducători ediţie Ion Coteanu, Luiza Seche, Mircea Seche) 3 Utilizat nu în sensul primar al cuvântului, ci în accepţiunea matematică (algebrică), în care valoarea unui monom poate fi atât pozitiva cât şi negativă.

Page 9: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

2

Determinarea potenţialului este dependentă de determinarea valorilor patrimoniului, care

însă este departe de a fi facilă. Problemele provin de la factori precum diversitatea valorilor

patrimoniului (există mai multe tipuri de valori – culturale, estetice, economice, politice, care se

suprapun sau se concurează), faptul că valorile se modifică în timp şi sunt foarte susceptibile la

influenta factorilor contextuali (forţe sociale, oportunităţi economice, tendinţe culturale), faptul

că uneori aceste valori sunt în conflict, precum şi larga varietate de metode şi instrumente de

determinare a valorilor (datorită utilizării lor în diverse discipline şi profesii).4

Există în domeniul conservării patrimoniului, la nivel internaţional, o serie de modele de

abordare a conservării bazate pe evaluare. Exemplu ilustrativ, modelul folosit până recent5 de

Institutul Getty pentru Conservare, Los Angeles, include o fază de determinare a semnificaţiei

culturale a componentei de patrimoniu (Figura 1).

Figura 1. Metodologia procesului de planificare, cf. Getty Conservation Institute (GCI).

În cazuri repetate, însă, experţii determină semnificaţia culturală pe baza unui număr

limitat6 de criterii stabilite. Este de preferat alternativa în care se declanşază un proces

4 Cf. Assessing Values in Conservation Planning: Methodological Issues and Choices - Randall Mason. Articolul face parte din raportul de studiu Assessing the Values of Cultural Heritage - Maria de la Torre, ed., Research Report, The Getty Conservation Institute, Los Angeles, 2002, pp.5-30. În introducere, autorul enunţa tipurile de probleme care pot să apară în procesul de determinare a valorilor componentelor de patrimoniu. 5 Modelul a fost înlocuit odată cu apariţia raportului de studiu Assessing the Values of Cultural Heritage - Maria de la Torre, ed., 2002, de un model care detaliază etapa de „Determinare şi analiză“ în secţiunea Semnificaţie culturală/Determinarea valorii. 6 Din cauza abordării unidisciplinare a procesului de determinare a semnificaţiei culturale.

Page 10: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

3

sistematic de analiză şi determinare, extensiv şi deschis, în scopul de a lărgi perspectiva asupra

abordării patrimoniului. Această alternativă este de preferat în condiţiile în care domeniul

conservării nu este la momentul actual foarte eficient în determinarea tuturor valorilor

patrimoniului.

În debutul acestui proces este necesară o trecere în revistă a problemelor posibile în

determinarea valorilor patrimoniului:

� conservarea patrimoniului trebuie înţeleasă mai degrabă ca o activitate socio-culturală,

decât ca practică a unei tehnici; ea incumbă o serie de activităţi care preced şi succed orice

intervenţie asupra materiei;

� trebuie luate în considerare diferitele influenţe ale contextului asupra proiectului de

conservare (cultural, social, economic, geografic, administrativ) cu aceeaşi seriozitate cu care

este tratată componenta de patrimoniu propriu-zisă;

� studiul valorilor constituie o oportunitate pentru înţelegerea contextului şi aspectelor

socio-culturale ale patrimoniului;

� valorile patrimoniului sunt, prin natura lor, variate şi, deseori, conflictuale;

� modelele tradiţionale de determinare a semnificaţiei culturale se bazează în principal pe

noţiuni de istorie, istorie a artei, arheologie care se bucură de consideraţie printre profesionişti,

aplicate în general prin mijloace unidisciplinare;

� luarea în considerare a valorilor economice se situează undeva în afara uzanţei

tradiţionale a specialiştilor în conservare, astfel încât coroborarea lor cu valorile culturale

reprezintă o provocare;

� singură, nici o disciplină sau metodă unidisciplinară nu poate oferi o determinare

completă sau suficientă a valorilor; în consecinţă o combinaţie de metode din mai multe

discipline ar trebui să stea la baza oricărei încercări de determinare a valorilor;

� gestiunea şi planificarea conservării ar trebui să adopte o strategie a integrării

multidisciplinare;

� o determinare exhaustiva a valorilor patrimoniului şi o integrare a acestui potenţial7 vor

conduce la o gestiune şi planificare a conservării mai bună şi mai durabilă 8.

De asemenea este utilă şi prefigurarea unor întrebări care vor primi răspuns în continuare:

cum pot fi identificate şi caracterizate diferitele tipuri de valori, astfel încât ele să fie

inteligibile şi operaţionale pentru o cât mai mare varietate de părţi interesate? Care sunt

7 Randall Mason, idem. 8 Termenul de durabilitate este folosit în sensul economiei resurselor, introducând un aspect al „sustenabilităţii” în procesul de conservare a

patrimoniului.

Page 11: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

4

strategiile metodologice şi instrumentele de determinare specifice disponibile şi potrivite?

Cum pot fi incluse perspectivele diferitelor părţi implicate în conservarea patrimoniului în

procesul de planificare a sa, inclusiv în faza de determinare a valorilor?

Page 12: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

5

2. TIPOLOGII ŞI TIPURI DE VALORI UTILIZATE ÎN CONSERVAREA PATRIMONIULUI CULTURAL

Unei componente de patrimoniu îi sunt atribuite la un moment dat un număr de valori,

răspunsuri ale impresiei pe care o lasă în perspectivele diferiţilor privitori. Spre exemplu, o

biserică are valoarea spirituală proprie unui lăcaş de cult; valoare istorică prin prisma

evenimentelor pe care le-a găzduit sau, pur şi simplu, prin vechimea sa; valoare estetică prin

frumuseţea sa şi calitatea arhitecturii; valoare economică pe piaţa imobiliară; ş.a.m.d. Astfel,

diferitele percepţii ale valorii se datorează atât perspectivei cât şi individului şi/sau expertului

receptor.

2.1. DESPRE EVALUAREA PATRIMONIULUI CULTURAL

Este important de subliniat faptul că valorile patrimoniului nu sunt revelate, determinate

şi nealterabile, situaţie în care ele ar avea o existenţă exclusiv intrinsecă. Dimpotrivă ele sunt

într-o mare măsură9 rezultante ale raportului dintre componenta de patrimoniu în cauză cu

contextul său, ceea ce conferă valorilor calitatea de “extrinseci” (Figura 2).

Figura 2. Calitatea intrinsecă şi extrinsecă a valorilor;

Componenta de patrimoniului în relaţie cu contextul său.

Din punct de vedere al originii valorii

extrinseci, este evident mai facilă „vectorizarea”10

artefactului patrimonial ca sursă a iradierii valorii,

decât juxtapunerea a două elemente de structură

diferită: obiectul şi contextul său. La limită, o astfel

de vectorizare este acceptabilă, în condiţiile în care

se recunoaşte ca sursă de origine a valorii nu

domeniul artefactului, nici domeniul contextului, ci

mai degrabă „spaţiul” dintre lucruri şi idei11.

În conservarea patrimoniului, valorile au fost tratate în evoluţia istorică a disciplinei în

două moduri: fie o valoare predominantă în abordarea conservării, reprimând influenţa

celorlalte12, fie toate valorile se contopesc în noţiunea de „semnificaţie culturală”. Dacă prima

9 Existenta intrinsecă este legată de substanţa componentei de patrimoniu, care poate revela sau ascunde valori, le determină şi le poate modifica prin alterare (degradare, extragere sau adăugare de substanţă) în sens pozitiv sau negativ. 10 Analogic cu mărimile vectoriale din fizică sau matematică, caracterizate prin origine, direcţie-sens şi unităţi de mărime. 11 Ideea existenţei unui astfel de spaţiu se doreşte paralelă cu cea care, în semiologie, alătureaza semnificandul (cu calitatea sa de „semn”) semnificatului pentru care primul se constituie ca semn. 12 Secolul al XIX-lea, prin „unitatea de stil” a şcolii lui E. E. Viollet-le-Duc.

Page 13: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

6

atitudine este deficitară prin excluderea a priori a unor valori, cea de a doua poate eroda

potenţialul componentei de patrimoniu13 prin tratarea nediferenţiată a valorilor.

În consecinţă, structurarea unei tipologii de valori ale patrimoniului, care ar reprezenta

o modalitate de defalcare a semnificaţiei culturale în tipurile constituante de valori, face

abordarea acestor valori mai permisivă pentru discuţii multidisciplinare şi facilita utilizarea unui

limbaj comun.

Clasificarea tipurilor de valori se confruntă cu probleme conceptuale şi practice. Pe de o

parte, cuprinderea unei valori în formule diverse este, în fapt, exprimarea unor aceloraşi lucruri

în limbaje diferite. „Sitele” istoricilor de artă, arheologilor sau economiştilor nu pot fi traduse

sau comparate în mod direct. În afara diferenţelor epistemologice, există diferenţe reale în

percepţia unor valori de către diferitele grupuri de specialişti sau alte părţi interesate de proces;

de exemplu proprietarul şi operatorul unui obiectiv patrimonial vor percepe valoarea economică

diferit faţă de un rezident din zona de influenţă a obiectivului. De asemenea, valorile

patrimoniului nu sunt îngheţate într-un anumit stadiu, ci variază în funcţie de modificarea

relaţiilor care le determină. În acest sens trebuie evidenţiat că valorile patrimoniului nu pot fi

clasificate în mod absolut şi nici în mod obiectiv.

Pe de altă parte, este evident14 că tocmai o astfel de clasificare a valorilor este necesară

pentru determinarea corectă a potenţialului său. Astfel se poate pleca de la o tipologie primă,

care să fie adaptată după caz, dar care poate constitui o bază comună de plecare, un „ghid” care

să folosească practicianului în compararea şi evaluarea mai multor proiecte15.

S-au propus diferite variante de clasificări tipologice ale valorilor, începând de la

începutul secolului al XX-lea (Alois Riegl) şi până în ultimii ani (Randall Mason), proces care va

continua, probabil, şi în viitor. Aproape toate au o concepţie uşor diferită asupra descrierii

acestor categorii tipologice (Tabel 1).

Rezultă totuşi că o serie de categorii de valori (economice, istorice, spirituale, politice,

educaţionale, estetice, artistice), deşi provin din domenii diferite (Frey-economie, Riegl-istoria

artei) se suprapun în oarecare măsură (Tabel 2).

13 Aşa cum a fost acesta definit în capitolul introductiv, ca ansamblu al valorilor componentei de patrimoniu. 14 În afara definirii unei nomenclaturi comune pentru exprimările diferite epistemologic pe care la poate primi o valoare (uniformizarea limbajului între specialişti), sunt revelate componentele specifice exclusiv uneia sau alteia dintre disciplinele angrenate in studiu, şi incluse în baza comună de plecare pentru determinarea valorilor componentei de patrimoniu. 15 D. ex. variante de strategii propuse pentru o aceeaşi componentă de patrimoniu.

Page 14: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

7

Riegl Riegl Riegl Riegl

(1902)(1902)(1902)(1902)

ICCROMICCROMICCROMICCROM

(1993)(1993)(1993)(1993)

Frey Frey Frey Frey

(1997)(1997)(1997)(1997)

English Heritage English Heritage English Heritage English Heritage

(1997)(1997)(1997)(1997)

Carta Burra Carta Burra Carta Burra Carta Burra

(1998)(1998)(1998)(1998)

Mason Mason Mason Mason ---- GCI GCI GCI GCI

(2002)(2002)(2002)(2002)

Vechime CULTURALE

Identitate

Relativa artistica

sau tehnica

Raritate

Monetara Culturala Estetica SOCIO-CULTURALE

Istorica

Culturala/simbolica

Sociala

Spirituala/religioasa

Estetica

Istorica Optiune Educationala - academica Istorica

Memoriala intentionala Existenta Economica Stiintifica

Utilizare Mostenire Resurse Sociala

Artistica - de noutate

- relativa de arta

Prestigiu Recreationala Spirituala

Educationala Estetica

SOCIO-ECONOMICE

Economica

Functionala

Educationala

Sociala

Politica

ECONOMICE

Utilizare (de piata)

Nonutilizare (in afara pietei)

- Existenta

- Optiune

- Mostenire

Tabel 1. Tipologii de valori ale patrimoniului concepute de diverşi specialişti şi organizaţii. Ordinea tipurilor de valori respectă ordinea în care sunt acestea enunţate în studiile respective.

Mason Mason Mason Mason ---- GCI GCI GCI GCI

(2002)(2002)(2002)(2002)

RiegRiegRiegRiegl l l l

(1902)(1902)(1902)(1902)

ICCROMICCROMICCROMICCROM

(1993)(1993)(1993)(1993)

Frey Frey Frey Frey

(1997)(1997)(1997)(1997)

English Heritage English Heritage English Heritage English Heritage

(1997)(1997)(1997)(1997)

Carta Burra Carta Burra Carta Burra Carta Burra

(1998)(1998)(1998)(1998) SOCIO-CULTURALE

Istorica Vechime Relativa artistica

sau tehnica

Educationala Educationala - academica Istorica

Istorica Raritate Stiintifica

Educationala

Politica

Culturala/simbolica Memoriala intentionala Identitate Prestigiu Culturala Sociala

Artistica - relativa de arta Raritate Educationala Educationala - academica

Sociala Identitate Recreationala Sociala

Sociala

Spirituala/religioasa Identitate Spirituala

Estetica Artistica - de noutate Relativa artistica Estetica Estetica

- relativa de arta

ECONOMICE

Utilizare (de piata) Utilizare Economica Monetara Economica

Artistica - de noutate Functionala

Nonutilizare (in afara pietei)

- Existenta

Economica

Existenta

Resurse

- Optiune Optiune Resurse

- Mostenire Mostenire Resurse

Tabel 2. Ordinea tipurilor de valori este modificată faţă de Tabelul 1 pentru a ilustra suprapunerea lor parţială, relativ la cea mai recentă clasificare; interpretarea fiecărui tip este făcuta în sensul acordat în studiul respectiv.

Cea mai recentă variantă16 (nu în mod necesar şi cea mai echilibrată17), a fost propusă de

Randall Mason în studiul pentru Getty Conservation Institute (GCI), ca o tipologie “provizorie”

a valorilor. Separarea categoriilor tipologice în aceste două clase, socio-culturale şi economice,

reprezintă o stângăcie conceptuală dar oferă şi unele avantaje. Pe de o parte, nu se poate separa

cu desăvârşire sfera economică de cea culturală. Comportamentul economic nu poate fi separat

de cultură, care constituie umbrela „modurilor de convieţuire” sau transmiterea atitudinilor şi

16 Cea mai recentă dintre cele studiate, Getty Conservation Institute Research Report– 2002. 17 Trebuie subliniat că doar clasificările Mason-GCI, Riegl şi ICCROM se adresează contextului general al conservării patrimoniului, celelalte studii având o ţintă limitată fie disciplinar (Frey – economie), fie teritorial-naţional (English Heritage si Carta Burra – Anglia, respectiv Australia).

Page 15: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

8

comportamentelor; economia este una din (sub)culturile – moduri de convieţuire – dominante în

multe societăţi.18

Pe de altă parte, distincţia între economic şi cultural oferă avantajul abordărilor de tip

„piaţă” în cercuri sociale tot mai largi; sferele economiei şi culturii reprezintă şi sursele unor

perspective diferite asupra valorilor şi evaluării patrimoniului. În fapt, cele două clase de

categorii nu se referă la seturi complet diferite de valori, ci reprezintă moduri alternative de a

cataloga părţi importante ale aceluiaşi spectru.

2.2. VALORILE SOCIO-CULTURALE.

Trebuie înţeles faptul că aceste valori, care stau la originea înţelegerii tradiţionale a

patrimoniului, se suprapun într-o măsura mai mică sau mai mare. Acest fapt însă nu trebuie să

obstrucţioneze abordări diferenţiate a acestor valori, deoarece ele aparţin unor moduri diferite de

percepţie a potenţialului patrimonial (a diverselor părţi interesate) şi constituie astfel baze

diferite în luarea deciziilor în ceea ce priveşte conservarea sau gestiunea patrimoniului.

Valoarea istorică stă la originea conceptului de patrimoniu, ea este exprimarea

capacităţii de raportare la trecut. Sursele valorilor istorice pot fi multiple: asocierea cu persoane

sau evenimente, vârsta materialelor, calităţile tehnologice, raritatea/unicitatea, potenţialul

documentar/arhivistic. Valoarea istorică poate fi de sorginte atât intrinsecă (materiale,

tehnologie, etc.), cât şi extrinsecă (relaţiile contextuale).

Valoarea educational-academică rezidă în posibilitatea acumulării de informaţii prin

„lecturarea” artefactului şi a mediului sau, precum şi descifrarea şi interpretarea informaţiilor

conţinute; ea poate fi intrinsecă şi/sau extrinsecă.

Valoarea artistica este conferită de calitatea arhitecturală, unicitate a operei (de artă),

reprezentativitatea pentru un autor, curent, stil sau o moda şi are caracter intrinsec sau extrinsec

(raportat la contextul specific sau general).

Valoarea cultural-simbolică. Capacitatea de a crea afiliaţii culturale în prezent poate fi

de natură politică, etnică, istorică, religioasă. Valoarea politică poate fi privită în sens pozitiv, de

contribuţie la evoluţia culturii civice a societăţii, sau din punct de vedere al instrumentului folosit

pentru impunerea culturii naţionale, autorităţii imperiale, etc. Ea poate proveni din însăşi

componenta de patrimoniu (intrinsec) sau din relaţionarea acesteia cu contextul (extrinsec).

Valoarea socială. Patrimoniul oferă şi facilitează contactele sociale, stabilirea de relaţii

sau utilizarea spaţiului public aparţinător sau proxim componentei în scopul întâlnirii sau

18 Randall Mason, în studiul menţionat.

Page 16: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

9

activităţilor de grup (târguri, concerte sau alte evenimente, sportive sau de recreere) sau poate

deveni punct de referinţă în teritoriu. Astfel, calităţile sociale pot fi intrinseci sau extrinseci.

Valoarea spirituală/religioasă provine din caracterul sacru cu care a fost investit un

obiectiv de patrimoniu sau din experienţe spirituale laice la vizitarea unui obiectiv de patrimoniu.

Valoarea estetică este, probabil, cel mai subiectiv tip de valoare a patrimoniului, care ar trebui însă să fie extins de la calităţile vizuale ale patrimoniului spre experienţa complex-senzorială (să ia, deci, în considerare pe lângă văz şi auzul, mirosul, tactilul şi, la limită, gustul). Caracterul valorii estetice este evident intrinsec, dar prin prisma relaţiilor senzoriale care pot depăşi limitele sale fizice, capătă şi caracter extrinsec.

Ilustrarea tipurilor de valori din punct de vedere al caracterului lor intrinsec şi extrinsec se face pe exemplul catedralei Notre-Dame din Paris: TIPUL DE VALOARE INTRINSEC EXTRINSEC ISTORICĂ Catedrala este o clădire de ev mediu A fost martor al unor evenimente

importante (epidemii, catastrofe) EDUCATIONAL-ACADEMICA

Oportunităţi pentru studiul tehnologiei de construcţie şi restaurare

Prin pierderea relaţiei cu contextul tipic – ieşirea din scară – exemplificare a reconsiderării atitudinii de „eliberare a monumentelor“ în conservarea patrimoniului

ARTISTICA Exemplu reprezentativ pentru mai multe etape ale arhitecturii gotice

Exemplu reprezentativ prin comparaţie cu alte catedrale medievale (din alte zone ale Europei)

CULTURAL-SIMBOLICA

Expresia forţei comunei Parisului la un moment dat (perioadă de timp)

Reper al turismului cultural parizian

SOCIALA Convergenţa maselor de vizitatori facilitează stabilirea contactului social, relaţiilor, etc

Monumentul a devenit loc de întâlnire – reper – punct de referinţa geografic

SPIRITUALA/ RELIGIOASA

practicarea cultului religios inhibă dezvoltarea unor funcţiuni incompatibile moral în proximitatea sa

ESTETICA acustica spaţiului interior Poluarea sonoră datorată traficului motorizat din preajma afectează negativ percepţia complex-senzoriala a monumentului

Page 17: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

10

2.3. VALORILE ECONOMICE.

Conform teoriei economice, valorile percepute în primul rând prin prisma consumatorului

individual şi care se exprimă în general prin preţ sunt valori economice. Totuşi nu toate valorile

economice sunt măsurate în sistemul preţului de piaţă.

Valoarea de utilizare (valoare de piaţă) este valoarea căreia poate să-i fie atribuit cu

mare uşurinţă un preţ. Pentru patrimoniu, valorile de utilizare sunt reprezentate de fluxul de

bunuri şi servicii pe care le generează şi care sunt tranzacţionate pe pieţele existente. Exemple

sunt: taxele de acces la obiectivele de patrimoniu, costul terenului, salariile angajaţilor, etc. Dată

fiind, spre exemplu, posibilitatea generării unor activităţi economice conexe în relaţie cu

componenta de patrimoniu (transport, cazare, servicii, etc.) caracterul acestei valori este atât

intrinsec cât şi extrinsec.

Valoarea de nonutilizare (valoare în afara pieţei) este reprezentată de acea valoare

care nu se tranzacţionează pe pieţele existente şi, deci, nu îi poate fi asociat un preţ19 şi este

reprezentată atât la nivel intrinsec cât şi extrinsec. Deseori, valorile de nonutilizare sunt împărţite

în următoarele subcategorii: valoare de existenţă – indivizii preţuiesc un obiect de patrimoniu

pentru simpla sa existenţă, deşi ei înşişi nu „consumă serviciile” pe care le oferă; valoarea de

opţiune – se referă la dorinţa unui individ de a prezerva posibilitatea (opţiunea) de a „consuma”

un obiect de patrimoniu la un moment ulterior; valoarea de moştenire – provine din dorinţa de a

prezerva obiectul de patrimoniu pentru generaţiile viitoare.

Continuând ilustrarea tipurilor de valori pe cazul catedralei Notre-Dame din Paris, pentru

clasa de valori economice, manifestările intrinseci şi extrinseci ale acestora pot fi înţelese de

exemplu ca:

TIPUL DE VALOARE INTRINSEC EXTRINSEC DE UTILIZARE Prin taxa de vizitare Apariţia activităţilor secundare şi terţiare de deservire

a funcţiunii de pol turistic (restaurante sau cafenele cu belvedere, etc.)

DE NONUTILIZARE Prin acceptarea de a plăti pentru prezervarea componentei de patrimoniu propriu-zise

Prin disponibilitatea de a plăti pentru refacerea ţesutului medieval în interesul recuperării imaginii şi scării relative originare

Odată stabilite tipurile principale de valori ale patrimoniului (fără a avea pretenţia de a fi

epuizat subiectul sau ca toate valorile să apară în orice circumstanţă), se poate trece la o

inventariere a metodelor (în sensul de strategii) şi instrumentelor utilizate pentru determinarea

acestor valori.

19 O mare parte din valorile socio-culturale pot fi incluse în această categorie, ele putând fi cuantificate prin acceptarea de a plăti un preţ pentru „aproprierea” sau prezervarea lor.

Page 18: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

11

3. METODE ŞI INSTRUMENTE DE DETERMINARE A VALORILOR

În capitolele anterioare s-a menţionat că problemele legate de valori şi evaluarea

patrimoniului nu sunt susceptibile de a fi rezolvate decât în mică măsura cu instrumente proprii

unei singure discipline. În sprijinul acestei afirmaţii vine un anumit aspect din abordarea curentă

a patrimoniului cultural, şi anume instrumentul reglementărilor de intervenţie – care anunţă un

set de restricţii, permisivităţi, recomandări (cu puternic accent pe prima categorie de atitudine),

efectul fiind în general conturarea unei atitudini de forma „obligatoriu de păstrat”-„obligatoriu de

înlăturat”, atitudine care generează „zonă cenuşie”20 întinsă. În această „ţară a nimănui” se pierd

din vedere fragmente semnificative din potenţialul componentei de patrimoniu, stare ce exclude

o exploatare eficientă (în sensul utilizării resurselor conform principiilor dezvoltării durabile).

În metodologia procesului de planificare a conservării patrimoniului propusă de Randall

Mason (GCI) în anul 2002, determinarea valorilor/semnificaţiei culturale a componentei de

patrimoniu este structurată în trei etape după cum urmează:

� identificarea valorilor, care presupune confruntarea tipologiei elaborate cu preferinţele

tuturor părţilor interesate;

� definirea valorilor aparţinând diverselor tipuri identificate prin utilizarea instrumentelor

specifice disciplinelor implicate;

� coroborarea informaţiilor21 într-o declaraţie de semnificaţie (sinteza valorilor) care

constituie baza formulării politicii de intervenţie. (Figura 3)

Astfel toate părţile interesate sunt implicate în toate fazele procesului de determinare a

valorilor, în prima şi în cea de a treia etapă prin participare directă, în cea de a doua prin

intermediul studiilor elaborate de specialişti22.

În definirea exhaustivă a valorilor componentei de patrimoniu intervin abordări diferite

epistemologic, fapt ce provine din conjugarea unor instrumente şi/sau metode specifice

disciplinei conservării patrimoniului cu instrumente şi/sau metode împrumutate din alte

discipline (antropologie, etnografie, sociologie, economie). Încercarea de a defini un instrument

operaţional practic specific arhitectului va face obiectul capitolului următor, în secţiunea de faţă

fiind prezentate instrumentele preluate din alte domenii de cercetare ştiinţifică.

20 Corecţiile care trebuie impuse unei componente de patrimoniu sau contextului acesteia depăşesc de multe ori obiectul conservării patrimoniului ca disciplină. 21 Ca proces de grup multidisciplinar şi considerând şi părţile interesate neimplicate activ în studiul ştiinţific propriu-zis. 22 Participationismul este acceptat pe scară largă în principiu, dar aplicarea sa depinde de deschiderea profesioniştilor conservării spre păreri ale nonexpertilor despre valorile patrimoniului, spre acceptarea unor noi moduri de a privi valorile şi spre intermedierea perspectivelor conflictuale.

Page 19: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

12

Figura 3. Etapizarea în procesul de determinare al valorilor componentei de patrimoniu, cf. Mason-GCI. Schema reprezintă de fapt o detaliere a fazei de determinare a valorilor/semnificaţiei culturale din Figura 1.

3.1. METODE CANTITATIVE ŞI METODE CALITATIVE

Modul economic de înţelegere şi reprezentare a valorilor este, prin natura sa23, cantitativ

şi se exprimă cu maxim de eficientă prin metode derivate din epistemologia specifică. În

principiu, metodele cantitative tratează relaţii cauzale şi depind de variabile izolate de contextul

lor. Valorile socio-culturale se conformează metodelor cantitative doar cu mari dificultăţi şi

atunci în moduri inadecvate. Metodele calitative, sub forma de analize şi sinteze ale sondajelor

asupra populaţiei, califică mai eficient acest tip de valori24, tratând relaţii contextuale mai

degrabă decât relaţii cauzale.

3.2. METODE CANTITATIVE

În lipsa unei pieţe reale pentru tranzacţionarea unor valori, teoria economiei mediului şi

metodologia sondajelor sociale au dezvoltat două tipuri de metode de evaluare, transferabile

23 Limbajul economiei moderne este, în definitiv, matematica. 24 În studiul Cultural Capital and Sustainability Concepts in the Economics of Cultural Heritage - David Throsby (în raportul de studiu Assessing the Values of Cultural Heritage - Maria de la Torre, ed., Research Report, The Getty Conservation Institute, Los Angeles, 2002, pp.101-118) autorul pledează, din punctul de vedere al economistului confruntat cu evaluarea componentelor culturale şi artistice, pentru o utilizare complementară a metodelor economice (cantitative) şi culturale (calitative), în sensul definirii exhaustive a valorilor componentei de patrimoniu.

Determinarea valorilor/semnificatiei culturale

Identificare

Tipologie;

consultarea

partilor

interesate

Definire

Metode

culturale si

economice

variate

Declaratia de

semnificatie

Proces de

grup

Integrarea determinarii si stabilirea politicii

Integrarea determinarii si stabilirea politicii

Integrarea determinarii si stabilirea politicii

Integrarea determinarii si stabilirea politicii

Scop

Instrument

Page 20: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

13

determinării cantitative a valorilor componentei de patrimoniu: metode ale preferinţei revelate

şi metode ale preferinţei exprimate25.

Primul tip de metode se foloseşte de „pieţe surogat”, adică analizează preferinţele pentru

valori din afara pieţei sub forma apariţiei disponibilităţii de a plăti pe o piaţa asociata26 sau

extrage şi analizează informaţii de pe pieţe existente de bunuri şi servicii asociate patrimoniului.

Un exemplu foarte popular prin simplitatea şi claritatea sa este studiul de impact economic. Prin

măsurarea câştigului pe piaţa de investiţii şi cea a forţei de muncă (şi multiplicarea lui teoretică

prin antrenarea de câştiguri secundare la propagarea prin economie), studiul de impact identifică

destul de exact beneficiile de pe urma investiţiei.

Al doilea set de metode se bazează pe crearea unor pieţe ipotetice prin sondaje, unde

indivizii chestionaţi sunt rugaţi să ia decizii ipotetice care sunt analizate ca judecăţi de valoare.

Metoda evaluării contingente măsoară valoarea totală a componentei de patrimoniu pentru un

individ prin disponibilitatea de a plăti pentru ea, dar lasă această valoare nediferenţiată27. Această

metodă poate fi utilizată şi în sensul disponibilităţii de a accepta compensaţii pentru pierderea

unei componente de patrimoniu. Metoda modelării deciziei este interesantă pentru determinarea

valorilor componentei de patrimoniu prin faptul că tratează diferenţiat atributele specifice ale

valorii generale despre care îşi exprimă preferinţele participanţii la chestionar28. Această metodă

se bazează pe supoziţia teoretică care acceptă că utilitatea unui bun poate fi analizata din

perspectiva utilităţii componentelor/atributelor bunului respectiv. Deşi avantajul metodei rezidă

în natura multidimensională a abordării, o complexitate sporită a chestionarului s-a dovedit a fi

malefică pentru exactitatea şi coerenţa răspunsurilor.

Unele valori sunt excluse a priori de la o determinare prin metodele prezentate mai sus

(de exemplu valoarea spirituală), însă abilitatea de a exprima în termeni cantitativi o valoare

calitativă general acceptată se poate dovedi extrem de utilă în argumentarea unor decizii pro-

conservare. Statistica descriptivă este una dintre metodele cantitative foarte răspândite în

disciplinele calitative, pentru modul în care ţinteşte spre o înţelegere contextuală mai simplă, faţă

25 În Economic Valuation of Cultural Heritage: Evidence and Prospects-Susana Mourato, Massimiliano Mazzanti (în raportul de studiu Assessing the Values of Cultural Heritage - Maria de la Torre, ed., Research Report, The Getty Conservation Institute, Los Angeles, 2002, pp.51-73) în subcapitolele Valuation Techniques, pp. 54 şi New Economic Tools: Choice Modelling Approaches, pp.64. 26 Exemple de metode ale preferinţei revelate: metoda preţului hedonic consideră valoarea suplimentară asociată unui imobil prin disponibilitatea de a plăti un suprapreţ pentru situarea imobilului în zona de impact a unei componente de patrimoniu; metoda costului de acces ia ca element de referinţă al valorii patrimoniale costul deplasării unor indivizi pentru accesul la componenta de patrimoniu şi consideră că acest cost poate fi utilizat în locul preţului de piaţă convenţional; metoda costului de întreţinere nu constituie un instrument eficient, deoarece nu ia în considerare beneficii, ci doar micşorarea unor costuri datorită reducerii activităţii de întreţinere în urma încetinirii vitezei de degradare. 27 Atractivitatea metodei constă în reuşita cuantificării în preţ a unor valori calitative: pa baza unui chestionar se descrie piaţa ipotetică pe care bunul în cauză poate fi „tranzactionat”. Această piaţă cu caracter contingent defineşte bunul în sine, contextul instituţional în care ar fi oferit şi modul în care ar fi finanţat. Un număr de indivizi este chestionat cu privire la disponibilitatea de a plăti pentru o schimbare sau alta în nivelul de ofertare al bunului, estimând că persoanele chestionate se vor comporta ca şi pe o piaţă reală. Această metodă se aseamănă cu metodele conventionale de investigare a pieţei în cazul modificării unui produs sau lansării unui produs nou. 28 În principiu, indivizii chestionaţi sunt confruntaţi cu prezentări diferite ale caracteristicilor în cauză şi sunt rugaţi fie să le clasifice în ordinea preferinţelor, fie să le acorde poziţii relativ la o scară de valori, fie să indice preferinţa absolută dintre cele prezentate. Prin includerea preţului sau a costului ca una dintre caracteristici, disponibilitatea de a plăti pentru componenta de patrimoniu poate fi dedusă, reducând pericolul refuzului de participare la sondaj.

Page 21: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

14

de statistica multivariată, care încearcă să izoleze diversele variabile şi să stabilească relaţii

cauzale. Aplicaţii pentru statistica descriptivă sunt analiza conţinutului şi analiza demografică,

care permit obţinerea rapidă de informaţii uşor integrabile în diverse studii29.

Departe de constitui un bloc compact separat, metodele economice de determinare a

valorilor componentei de patrimoniu sunt susceptibile de a fi aliniate într-un sistem mai rafinat,

prin completarea cu instrumente sociologice, într-o abordare integrată. Determinarea socială este

definitorie prin rafinarea masei de receptori în funcţie de vârsta, sex, etnie, impact social şi

asigură reflectarea corectă a efectelor unei schimbări (intervenţii) asupra părţilor interesate.

Unele instrumente de psihologie experimentală pot conduce la articularea motivaţiilor – de multe

ori esenţiale – ce stau în spatele unor preferinţe exprimate în analizele bazate pe metodele

microeconomice prezentate mai sus. Evaluarea rural-participatorie30, care presupune educarea

încrucişata a rezidenţilor şi nerezidenţilor poate, prin natura sa participativă, să ofere înţelegerea

mai bună a motivaţiilor ce fundamentează utilizarea patrimoniului şi să explice comportamente

ale utilizatorilor de patrimoniu, în special în context evolutiv. Cercetarea de marketing31 poate

oferi un sprijin substanţial prin experienţa în domeniul investigării prin sondaje şi continua

dezvoltare de metode şi interfeţe de sondaje.

3.3. METODE CALITATIVE

Metodele calitative provin în general din discipline distincte (cea etnografică din

antropologie, studiul de arhivă din istorie, cartarea din geografie), însă ştiinţele socio-umane tind

spre o aplicare încrucişată a metodelor. Următoarele tipuri generale sunt aplicate cu precădere în

antropologie, arheologie, geografie, sociologie, urbanism şi alte domenii hibride, mai recent în

conservarea patrimoniului, şi reprezintă instrumente utilizabile în determinarea valorilor

componentei de patrimoniu.

Expertizele sunt, în principiu, evaluări conform cu o scară de valori internă profesiei şi,

prin aceasta, au tendinţa să izoleze părerile experţilor de alte seturi de informaţii şi grupuri de

receptori, îngreunând astfel participarea altor părţi implicate.

Etnografia se bazează pe acţiuni de colectare a informaţiei prin chestionare, înregistrarea

informaţiilor orale, observaţie, şi pe înregistrarea caracteristicilor culturii materiale. Evoluând

spre o mai profundă analiză a practicilor şi caracteristicilor culturale într-un context lărgit,

etnografia face ca împrumutarea instrumentelor de evaluare să devină interesantă pentru

29 O analiză a conţinutului poate revela frecvenţa cu care valoarea istorică depăşeşte valoarea economică în preferinţele indivizilor; o analiză demografică poate stabili eficient structura populaţiei şi dispoziţia ei pentru receptarea unei intervenţii asupra componentei de patrimoniu. 30 Termenul specific este impropriu, metoda fiind folosită pe scară largă şi în context urban. (Susana Mourato, Massimiliano Mazzanti – în studiul menţionat) 31 A fost preferat neologismul importat pentru a defini acea subdisciplină a economiei de piaţa, care îi poartă numele.

Page 22: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

15

contextul patrimoniului. Complexul de metode etnografice constând din chestionare, grupuri-

ţintă, exerciţii de cartare şi tehnici structurate de observare a fost cuprins în practică sub numele

de procedura rapida de determinare etnografică32. Alte metode de promovare a participării au

fost elaborate începând cu anii ´60 în domenii precum urbanismul, prin care specialiştii au

determinat criteriile de evaluare proprii indivizilor, şi felul în care acestea influenţează luarea

deciziilor. Aceste metode includ deseori sondaje, întâlniri publice, studierea grupurilor-ţintă,

chestionare, medieri în cazul apariţiei disputelor, instituţionalizarea implicării comunităţii sau

crearea unor grupuri comunitare noi.

Cartarea datelor pe un plan general sau la scara obiectului constituie un mod simplu de

organizare a informaţiei, folosit în conservare pentru a fixa condiţia fizică a componentelor de

patrimoniu. Cartarea interactivă constă în înregistrarea unor informaţii considerate esenţiale de

către membri ai comunitarii rezidente în zona de impact sau alţi nonexperţi, şi poate fi realizată

sub formă de sondaj sau iconografic, stimulând rezidenţii să prezinte în moduri inovative

identitatea comunităţii.

Cercetarea primară (de arhivă) şi elaborarea descrierilor istorice rămâne una din cele

mai eficiente metode de a închega şi exprima eficient informaţii elocvente pentru determinarea

valorilor componentei de patrimoniu. Studiile istoricilor sociologi din ultimele decenii pomenesc

deseori valorile asociaţionale (numite de multe ori istorice) care sunt generatoarele principale ale

motivaţiei pentru conservarea patrimoniului.

Cercetarea surselor secundare a devenit foarte eficientă în termeni de timp, având în

vedere abundenţa de informaţii în circulaţie, în perioade mai recente chiar bibliografie sau

motoare de căutare on-line, şi poate aduce uşor informaţii relevante pentru o intervenţie de

conservare.

În trecerea de la o tipologie a valorilor la determinarea lor este necesară desemnarea celor

mai potrivite instrumente pentru fiecare proces de evaluare în parte. Un acelaşi instrument poate

servi la determinarea mai multor valori, la fel cum determinarea unei valori poate fi rezultatul

combinat ce reiese din analiza cu ajutorul mai multor instrumente. În acest sens este utilă

întrebuinţarea iterativa a unui set transdisciplinar de instrumente care să fie rafinate pe parcursul

evoluţiei studiului valorilor pentru fiecare componentă de patrimoniu în parte.

32 În Anthropological-Ethnographic Methods for the Assessment of Cultural Values in Heritage Conservation-Setha M. Low (În raportul de studiu Assessing the Values of Cultural Heritage - Maria de la Torre, ed., Research Report, The Getty Conservation Institute, Los Angeles, 2002, pp.31-49) în subcapitolul REAP Methodologies, pp. 37. În procedura rapidă de determinare etnografică, un număr de metode produc un set de diverse tipuri de informaţie, care prin triangulare oferă o analiză cuprinzătoare a sitului: cartarea urmelor fizice, cartarea

comportamentală, parcurgerea sitului cu un ghid rezident, chestionare indivizi, chestionare experţi, chestionare de grup, grupuri-ţintă,

observarea ca participant, studierea documentelor istorice şi de arhivă.

Page 23: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

16

4. DETERMINAREA VALORILOR DIN PERSPECTIVA PROFESIEI DE ARHITECT

Contribuţia arhitectului la determinarea valorilor asociate unei componente de patrimoniu

este de natură foarte variată, şi se întinde de la evaluări ale unor caracteristici intrinseci (stare

fizică, calitate artistică şi estetică) până la definirea unor valori extrinseci (calitatea de „semn”,

adecvarea la normele actuale de protecţie şi siguranţa în exploatare) trecând prin estimarea unor

valori cu caracter atât intrinsec cât şi extrinsec (evaluarea funcţionalităţii).

În abordarea sa, prin utilizarea instrumentelor specifice şi uneori prin inovare, arhitectul

trebuie să trateze aspectele resursei de patrimoniu fără a pierde din vedere elemente ce pot fi

definitorii pentru determinarea valorilor şi, în consecinţă a potenţialului. În continuare este

propusă o serie de perspective de evaluare a componentei de patrimoniu, structurată pe mai

multe paliere complementare, care nu are pretenţia epuizării punctelor de vedere relevante însă

constituie un punct de plecare în constituirea unui instrument operaţional practic.

4.1. EVALUAREA STĂRII FIZICE trebuie înţeleasa ca sumă a mai multor moduri de

abordare ale căror rezultate se pot suprapune parţial, în mod sigur însă se vor completa pentru a

formula o evaluare cât mai completă.

Starea fizică poate fi privită din punct de vedere al percepţiei la nivel

general (în ansamblul componentei de patrimoniu)

4.1.1.

excepţional (focalizat pe o parte a componentei de patrimoniu cu

caracteristici relevante în raport cu diferite criterii)

sau la nivelul

structurii (este necesară consultarea unui specialist în structuri)

4.1.2.

elementelor nestructurale.

Din punct de vedere al lizibilităţii, se poate vorbi despre

stare fizică aparentă (evaluare în urma inspecţiei vizuale)

4.1.3.

stare fizică „ascunsă” (evaluarea se face prin metode de investigare

nedistructive – termografie, radar, tomografie sonică, endoscopie,

identificare dinamică, etc.).

Page 24: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

17

Din punct de vedere al modului de investigare, informaţia se poate culege prin cercetări

directe asupra componentei de patrimoniu

4.1.4.

indirecte - prin analogie cu cazuri identice/similare

- prin studiul istoriei seismice relevante

- prin studiul pe modele (machete, modele virtuale)

Coroborarea informaţiilor poate conduce la definirea unei stări fizice ca „statică”

(degradarea este redusă, se manifestă la viteza naturală de îmbătrânire a materialelor şi

structurilor) sau „dinamică” (când degradarea este accelerată prin acţiunea a diverşi factori).

Interpretarea acestor date indică oportunitatea intervenţiilor de urgenţă (materializate prin

consolidare, îndepărtarea pe cât posibil a surselor degradărilor), intervenţiilor pe termen scurt

(reprezentând reparaţii de mică anvergură, îndepărtarea surselor degradărilor) sau a intervenţiilor

pe termen lung (în general lucrări de întreţinere curentă).

Evaluarea stării fizice a componentei de patrimoniu se leagă şi de determinarea valorii de

utilizare (ca valoare de piaţă) a acesteia.

4.2. EVALUAREA CALITĂŢII ARTISTICE ŞI ESTETICE poate fi făcută după paliere diferite

în funcţie de percepţie şi defineşte calitatea

contextuală (raportată la context – perceput pe diverse planuri33

)

4.2.1. generală (la nivelul ansamblului componentei de patrimoniu)

de detaliu (focalizat pe o parte a componentei de patrimoniu cu

caracteristici relevante în raport cu diferite criterii)

Pentru această tratare, ordinea abordării palierelor este de la cel mai cuprinzător la cel de detaliu,

pentru a evita limitarea „din obişnuinţă” la criterii ce nu sunt exhaustive. Aceasta ordine este

conformă şi cu cronologia percepţiilor la o primă inspecţie. În această clasă de evaluare trebuie

introdusă şi determinarea

valorii tehnice-tehnologice (a structurii şi execuţiei)

4.2.2.

valorii estetice

33 a) contextul înţeles ca mediu fizic înconjurător, fie el proxim sau mai îndepărtat (de exemplu considerarea siluetei aşezării sau zonei de peisaj); b) contextul relativist al mulţimii (în sens algebric) compusă din manifestări ale tipului de program; c) contextul componentelor de patrimoniu în general, în măsura capacităţii cuprinderii lor (constituie însă prin caracterul său extrem de subiectiv o abordare prea puţin operaţională)

Page 25: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

18

Rezultatul acestor evaluări indică permisivitatea caracteristică a resursei de patrimoniu la

intervenţii de extragere sau adăugare de substanţa, în cazul asanării, respectiv extinderii

componentei sale fizice.

4.3. EVALUAREA CALITĂŢII DE „SEMN” se face în sensul semiotic de semnificand pentru

evoluţia istorică a contextului34, privit ca semnificat. Relevanţa istorică poate fi privită dintr-o

perspectivă

contextuală, considerând „timpul istoric”35

pentru contextul urban, al

epocii şi social

arhitecturală (ca manifestare a unui anumit tip de program)

4.3.1.36

tehnică (ca aplicare a unei anumite tehnologii – contribuie la definirea

autenticităţii componentei de patrimoniu)

a substanţei (semnificaţia dislocării masei materialelor, vechimea –

contribuie la definirea autenticităţii componentei de patrimoniu).

Un criteriu important în determinarea calităţii de „semn” este cel al

4.3.2. identităţii – prin capacitatea de identificare cu utilizatorul/-ii sau executantul/-ii

sau ca dovadă a durabilităţii comunităţii.

Condiţia de

4.3.3. raritate/unicat37 constituie un element ce poate încărca suplimentar semnificaţia

componentei de patrimoniu în contextul prezent.

În demersul de evaluare pot apare interferenţe cu domenii precum antropologia,

psihologia, istoria, chimia sau biologia, ceea ce prefigurează deja colaborarea cu specialişti ai

acestor domenii.

34 În definitiv, este vorba despre semnificaţia pentru evoluţia istorică a comunităţii (prin prisma tuturor manifestărilor sale) pentru care componenta de patrimoniu este relevantă. 35 În sensul definit pentru termenul de timeline in Management Guidelines for World Cultural Heritage Sites, ICCROM, 1993, Roma, Italia, pg. 16, ca trifazare a relaţiei unei componente de patrimoniu cu timpul şi istoria: prima fază – a creerii obiectului; a doua fază – care se extinde de la încheierea fazei de creare la momentul prezent; a treia fază – asociată percepţiei monumentului în conştiinţa noastră la momentul prezent. 36 Palierele trebuie parţial suprapuse reciproc, datorită faptului că, spre exemplu, semnificaţia arhitecturală nu poate fi judecată corect decât în contextul epocii.

Page 26: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

19

4.4. EVALUAREA FUNCŢIONALITĂŢII presupune cercetarea funcţiunii în timpul istoric

(înţeles ca la punctul 4.3.1.), deci şi în momentul actual, şi judecarea din perspectiva

compatibilităţii cu substanţa istorică, a necesităţilor actuale, etc., putând fi analizate spaţii

funcţionale

efective (utilizate la un moment dat)

4.4.1.

latente (neutilizate încă – de exemplu majoritatea şarpantelor)

sau

contextuale (extrinseci)

4.4.2. exterioare (proprii ansamblului componentei de patrimoniu)

interioare

Criteriile de receptare a unei noi funcţiuni sunt date de gabaritele spaţiilor, capacitatea

de portanţă a structurii, condiţiile fizice (iluminat natural, confort higrotermic) şi de

compatibilitatea morală38

, istorică sau cu alte funcţiuni determinate cu care aceasta ar intra în

relaţie (ne confruntăm, într-un astfel de caz, cu un proces iterativ de testare a compatibilităţii

funcţiunilor).

Deoarece constituie un truism faptul că funcţiunile rezultă în urma exercitării activităţilor,

o trecere în revistă a posibilelor activităţi/funcţiuni s-ar putea face prin consultarea

nomenclatorului C.A.E.N.39.

4.5. ADECVAREA LA NORMELE CONTEMPORANE cade în sarcina arhitectului (şi a

colaboratorilor săi), iar evaluarea intervenţiilor necesare pentru atingerea acestui scop poate

influenţa hotărâtor atribuirea de funcţiuni pentru componenta de patrimoniu. Trebuie avute în

vedere normele de

protecţie (la incendiu; la spargere şi/sau vandalizare)

4.5.1.

siguranţa (în exploatare; la incendiu; la cutremur şi alte calamităţi; în

cazul conflagraţiilor)

37 Relativ la o percepţie mai largă a termenului; cu toate că, în principiu, orice obiect (chiar de serie, prin mici defecte sau chiar momentul realizării sale) poate fi considerat unic. 38 Judecând un caz extrem, conversia unei biserici în bar de strip-tease s-ar confrunta cu o incompatibilitate morală gravă. 39 Clasificarea activităţilor din economia naţională instituită printr-o Hotărâre de Guvern în decembrie 2002, a fost înlocuită ulterior de o clasificare conform prevederilor de aderare la Uniunea Europeană (cf. note de curs - Eficienţă economică şi socială, UAUIM, 2002-2003)

Page 27: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

20

Rezultatul evaluării arhitectului (obligatoriu în forma scrisă şi iconografică) trebuie să

cuprindă toate aspectele relevante descoperite într-un limbaj care să permită înţelegerea de către

nonexperţi, precum şi argumentele epistemologice aferente utile în susţinerea evaluării în

discuţiile pluridisciplinare ulterioare.

Page 28: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

21

5. DETERMINARE PLURIDISCIPLINARĂ A VALORILOR ŞI POTENŢIALUL DE CONVERSIE

Acest capitol (care încheie componenta teoretică a studiului) tratează o serie de măsuri,

principiale prin definiţie, utile pentru a conduce de la determinarea valorilor la decizia de

intervenţie. Se conturează strict conceptual40 patru paşi pentru integrarea pluridisciplinară a

valorilor şi implementarea lor într-un proces decizional: formularea declaraţiei de semnificaţie,

asocierea valorilor cu resursele fizice şi caracteristicile sitului, analiza agresiunilor şi

oportunităţilor şi elaborarea politicilor care permite declanşarea acţiunilor de intervenţie. Aceşti

paşi însă nu trebuie urmaţi într-o desfăşurare liniară, ci dimpotrivă, se atinge un plus de eficienţă

prin abordarea cvasi-concomitentă (paralelă) a unora.

5.1. FORMULAREA DECLARAŢIEI DE SEMNIFICAŢIE41

Declaraţia de semnificaţie decurge natural din determinările valorilor. Scopul ei este de a

sintetiza raţiunile care vor susţine orice acţiune ce urmează a fi propusă pentru componenta de

patrimoniu şi de a defini cât mai precis poziţia care constituie baza deciziilor şi evaluărilor

ulterioare. Echipa multidisciplinară analizează diferitele valori şi determinări şi articulează

semnificaţia în termeni care să fie inteligibili pentru toate părţile interesate (public, factori

decizionali, investitori, etc.).

În fapt, trebuie discutat despre declaraţii de semnificaţie, dacă se ia în considerare natura

variată şi uneori contradictorie a aspectelor aferente patrimoniului. Declaraţiile care rezultă

pentru o aceeaşi componentă de patrimoniu vor fi, foarte probabil, conflictuale, având în vedere

că unele din părţile interesate consideră semnificative aspecte care pentru alte părţi ar fi excluse.

Se deduce astfel ca scop evidenţierea caracteristicilor principale ale semnificaţiei conform cu

preferinţele diverselor grupuri de interes implicate.

Formularea declaraţiilor este structurată în două părţi: mai întâi catalogarea şi articularea

tuturor aspectelor semnificaţiei, acordând atenţie evitării unei clasificări. Aceasta ar putea

conduce la o sacrificare a unei caracteristici în favoarea uneia superioare – lipsa unei clasificări

ar putea iniţia efortul (mai mare) de a găsi modalităţi de prezervare a tuturor caracteristicilor. În

40 Evoluţia studiului presupune un proces iterativ de aplicări ale principiului şi rafinări ale măsurilor, în funcţie de condiţiile specifice, de la caz la caz. 41 „Statement of significance” reprezintă articularea fizică sub forma unui document (generic) a valorilor identificate în proces.

Page 29: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

22

al doilea rând, se poate introduce o primă formă a prioritaţilor prin evidenţierea caracteristicilor

superioare faţă de alte componente de patrimoniu din zona relevantă pentru factorii decizionali42.

5.2. ASOCIEREA VALORILOR CU RESURSELE FIZICE ŞI CARACTERISTICILE SITULUI

Corespondenţa dintre valorile patrimoniului şi atributele sale fizice trebuie prezentată

explicit, pentru a putea prezice sau monitoriza modurile în care valorile sunt afectate de

intervenţii asupra materiei sau decizii de gestiune. De aici rezultă necesitatea unei „cartări” a

valorilor cu care sunt investite diverse elemente sau caracteristici ale sitului, atât pentru a contura

decizii cât şi pentru a le evalua efectele. Metoda practică poate fi adaptată în funcţie de caz, în

principiu însă, toate tipurile de valori identificate ar trebui cartate pe sit, o mare parte din

elementele principale ar putea fi legate direct de tipuri specifice de valori.

Această metodă incumbă două avantaje: în primul rând se defineşte simplu şi clar în ce

fel un element material exprimă, incorporează sau prezintă sub alta formă valori; în al doilea

rând, se pot contura „complexe” de resurse materiale şi valori (imateriale). În această formă,

echipa de planificare/gestiune poate asocia în mod conştient valori considerate importante pentru

componenta de patrimoniu cu resursele sale fizice, cele mai importante complexe vor constitui

focare de interes pentru intervenţii de conservare şi/sau gestiune.

5.3. ANALIZA AGRESIUNILOR ŞI A OPORTUNITĂŢILOR

În lumina celor două măsuri anterioare, trebuie incluse în analiza multidisciplinară şi

identificarea posibilelor agresiuni pentru complexele determinate. Fiind prin natura lor foarte

variate, agresiunile pot fi catalogate în agresiuni fizice din influenţa mediului, din vandalism sau

violenţă, din neglijare sau gestiune defectuoasă, sau din redezvoltare din raţiuni economice; şi

forte sociale, politice sau culturale care modifică percepţia semnificaţiei şi evaluării. Specialiştii

nu trebuie însă să urmărească doar agresiunile, oportunităţile întâlnite pe sit pot avea un impact

important asupra complexelor identificate, atât pozitiv cât şi negativ. Trebuie avut în vedere şi

faptul că un pericol pentru o parte interesată poate constitui o oportunitate pentru alta.

5.4. ELABORAREA POLITICILOR ŞI DECLANŞAREA ACŢIUNILOR DE INTERVENŢIE

Modul specific de manifestare al acestei etape comportă variaţii de proporţii, pentru fiecare caz în parte, depinzând în mod deosebit de structura instituţională, cultura organizaţională şi alte condiţii definite de contextul gestiunii (Figura 1).

42 Nu se doreşte, spre exemplu, augmentarea valorii istorice peste cea de recreere, mai degrabă de comparare cu valorile similare ale altor componente de patrimoniu din zona relevantă.

Page 30: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

23

Trebuie subliniat însă, că orice abordare necesită o corelare strânsa cu principiile generale ale dezvoltării durabile, patrimoniul cultural fizic fiind privit ca o resursă neregenerabilă de importanţă mondială majoră43.

5.5. URMĂRIREA ÎN TIMP A INTERVENŢIEI

Mai des întâlnită în limbajul curent de specialitate sub denumirea de feed-back, această

urmărire în timp a intervenţiei şi a efectelor pe care ea le-a declanşat este un aparat critic care

trebuie folosit după încheierea oricărei intervenţii asupra componentei de patrimoniu.

Feed-back-ul este necesar pentru a constata în ce măsura modelul teoretic de intervenţie

pus în aplicare generează reacţiile aşteptate. Este interesant şi mai ales util de observat cum se

comportă în realitate componenta de patrimoniu care a suferit o intervenţie. Utilitatea acestei

ultime faze a intervenţiei rezidă din faptul că în acest fel metodele (de la cele de investigare până

la cele de intervenţie) pot fi perfecţionate ca urmare a unui proces iterativ cu un pronunţat

caracter de responsabilitate.

43 În Management Guidelines for World Cultural Heritage Sites, ICCROM, 1993, Roma, Italia, pg. 12.

Page 31: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

24

6. STUDIU DE CAZ: REŞEDINŢA BRUKENTHAL DE LA AVRIG

Considerat ca o primă aplicaţie a abordării formulate teoretic în capitolele anterioare,

studiul de caz apropie lucrarea teoretică de tema proiectului de diplomă asociat. Reşedinţa de

vară a baronului Samuel von Brukenthal de la Avrig este formată din patru construcţii distincte

(reşedinţa propriu-zisă, doua aripi secundare şi oranjeria) amplasate într-un parc cu o suprafaţă

de cca. 16,5 hectare, situat la limita nordică a aşezării. Întreg ansamblul este clasat ca monument

de importanta naţională; fiind retrocedat minorităţii germane, reprezentată de Fundaţia Samuel

von Brukenthal şi Forumul Democrat al Germanilor din România, complexul este administrat de

fundaţia amintită.

6.1. SCURT ISTORIC

La jumătatea secolului al XVIII-lea, Brukenthal a cumpărat de la trei locuitori saşi ai

Avrigului curţile de la drumul principal, şi, în proximitatea acestora opt parcele arabile şi

douăsprezece parcele de pajişte. Pe parcela edificabilă a construit o casă de ţară pentru

administrarea terenului utilizat ca gradină. În perioada 1761-1764, părăsind Transilvania pentru

curtea de la Viena, îl însărcinează pe prietenul său, generalul comandant al trupelor imperiale

von Buccow cu administrarea domeniului. Acesta dezvoltă şi înfrumuseţează construcţia şi

grădina, care vor primi forma actuală (192944) odată cu revenirea lui Brukenthal, modelul folosit

fiind cel mai probabil cel al palatelor imperiale de la Schönbrunn şi Larenburg. Tot în această

perioadă, domeniul a fost extins prin achiziţionarea altor parcele de la doi locuitori ai Avrigului.

După stingerea liniei de moştenitori direcţi la şapte decenii de la moartea baronului,

domeniul schimbă câţiva proprietari până trece în posesia de drept45 a comunităţii germane

reprezentată de biserica evanghelică, sub forma unei prime Fundaţii Carl Baron von Brukenthal.

Aceasta iniţiază, în anul 1908 împreuna cu Patrimoniul Social pentru Igienă, prima conversie a

reşedinţei într-o casă de odihnă şi alte facilitaţi pentru promovarea sănătăţii populare. Funcţiunea

este păstrată până spre sfârşitul celui de-al doilea război mondial când în reşedinţa Brukenthal de

la Avrig funcţionează un spital de campanie. După exproprierea de la finele anilor `50, şi până în

anul 1975, când s-a declarat reuşita eradicării tuberculozei din tara noastră, a funcţionat ca Spital

Pulmonar TBC, de atunci, Direcţia Sanitară Sibiu a deschis Sanatoriul postcură de boli

profesionale, care mai funcţionează încă în corpul principal şi în aripa secundară de vest.

44 Cf. Sanatorium Brukenthal Erholungsheim u. Wasserheilanstalt Freck – Hermannstadt, 1929 – Druck von G. Haiser, Sibiu-

Hermannstadt. 45 Prin testamentul său, Brukenthal a stabilit calitatea de fideicomis pentru averea sa, care la stingerea liniei masculine a urmaşilor direcţi urma să treacă în forma integrală în proprietatea gimnaziului evanghelic din Sibiu şi a bisericii evanghelice, ca administrator.

Page 32: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

25

6.2. DETERMINAREA VALORILOR COMPONENTEI DE PATRIMONIU CARE ESTE

REŞEDINŢA BRUKENTHAL DE LA AVRIG

Considerând multidisciplinaritatea susţinută în capitolele anterioare, o aplicare corectă a

principiilor expuse nu poate fi făcută în lucrarea de faţă decât pentru domeniul de lucru al

arhitectului conservator. Astfel, părţile care ar reveni altor specialişti trebuie presupuse ca fiind

tratate de aceştia în paralel, determinarea valorilor şi mai ales integrarea lor într-o declaraţie de

semnificaţie devenind în mod necesar rodul unei speculaţii46.

Enumerarea aspectelor ce trebuie avute în vedere de arhitect în determinarea valorilor

componentei de patrimoniu constituie baza teoretică a prezentului subcapitol.

Instrumentele utilizate în evaluarea stării fizice sunt cele specifice, de la releveu

geometric, releveu fotografic şi inspecţie vizuală, prin analiza structurală pe baza informaţiilor

iconografice până la consultarea rezultatelor analizei biologice de laborator. Starea fizică

generală a ansamblului trebuie reţinută ca necesitând intervenţii de reparaţie pe termen scurt la

marea majoritate a componentelor arhitecturale şi peisagistice (consolidarea prin cămăşuire a

zidurilor portante din cărămida cu mortar de pământ, înlăturarea pe cât posibil a elementelor din

beton armat sau mortare de ciment; înlocuirea vegetaţiei îmbătrânite şi desfacerea căilor de

evacuare înfundate ale apelor curgătoare pentru asanarea mlaştinii formate recent în zona de

nord-vest). În mod excepţional sunt necesare intervenţii de urgentă prin consolidarea porticului

de acces în corpul principal (Figura 4) şi îndepărtarea surselor de umiditate excesivă din multiple

surse: apa pluvială infiltrată la nivelul învelitorii în zonele deteriorate (prin completarea ţiglelor

ceramice lipsă) şi prin ascensiune capilară la nivelul soclurilor (prin executarea unui dren

perimetral şi înlăturarea materialelor de tencuială impermeabile – Figura 5) precum şi repararea

instalaţiilor de apă menajeră defecte care produc degradări prin infiltraţii în substanţa originală

(Figura 6).

În urma analizei de laborator s-a constatat prezenţa unui atac biologic47 în aripa secundară

de est, pe o zonă extinsă cel puţin în jumătatea sudică a clădirii, indicând ca necesară intervenţia

de urgentă prin desfacerea finisajelor, consolidarea structurii şi tratament biologic pentru a evita

extinderea degradării şi în alte zone (Figurile 7-9).

Trebuie subliniat că nici una dintre metodele de investigare nu a fost aplicată exhaustiv,

la nivelul întregului ansamblu, (cu excepţia investigării vizuale) ci doar local, ca un exerciţiu de

principiu sau ca rezolvare imediată a unor probleme presupuse a fi locale. Constatarea unei

accelerări a degradării din pricina lipsei de întreţinere a ansamblului, completată de experienţa

46 În afara oricărei speculaţii este însă valoarea de achiziţie pe piaţa imobiliară, ansamblul neputând fi ofertat pe această piaţă nici chiar pe componente; cu totul altfel stau lucrurile pentru închirierea sau concesionarea de spaţii/teren. 47 Al ciupercii Serpula lacrymans (cf. NOTA DE CONSTATARE Palatul de vara Samuel Brukenthal (Sanatoriul de boli profesionale) Corpul C, Avrig, Jud. Sibiu, Biolog dr. Livia Bucsa, din 26.09.2003)

Page 33: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

26

altor ansambluri similare ajunse într-o stare avansată de degradare (Figura 10), atenţionează

asupra urgenţei reluării activităţii de întreţinere curentă la un nivel normal.

Necesitatea acestor intervenţii şi a altora, neverificabile doar prin inspecţie vizuală, poate

ordona priorităţile în formularea politicii de conservare a ansamblului în funcţie de urgenţa lor şi

de coroborarea cu disponibilităţile financiare ale proprietarului.

Evaluarea calităţii artistice şi estetice a fost făcută prin suprapunerea celor două moduri

de abordare prezentate în subcapitolul 4.2. Astfel, la nivelul percepţiei contextuale, se observă

pregnanţa vegetaţiei din parcul baroc în silueta aşezării (Figura 11), pe oricare din căile

principale de acces; caracterul de reprezentare al construcţiei baroce este surprins doar tangenţial

la nivelul aşezării pe traiectul arterei principale (Figura 12); prin comparaţie cu exemple ale

manifestării acestui tip de program este revelată coerenţa compoziţională păstrată de ansamblul

baroc şi „licenţele” permise48; din confruntarea cu contextul fizic construit al aşezării se

evidenţiază o calitate estetică deosebită, respectând proporţiile49.

La nivelul percepţiei generale, a ansamblului, se observă discrepanta între coerenţa

exterioară relativ bine prezervată şi alterarea gravă a spaţiilor interioare (Figura 13 – Figura 14),

atât din punct de vedere al realizării tehnice50 cât şi al pierderii calităţii estetice prin

compartimentări şi acoperirea sau înlăturarea manifestărilor decorative. La nivel de detaliu se

remarcă o serie de particularităţi de interes pentru evaluarea în curs: spectaculozitatea şarpantei

reşedinţei propriu-zise poate constitui un argument în funcţionalizarea spaţiului (Figura 15), ceea

ce ar spori coeficientul de utilizare; calitatea estetică redusă a decoraţiilor de pe faţadele dinspre

curte ale aripilor secundare permite refacerea lor în urma unei potenţiale cămăşuiri a zidăriei

portante (Figura 16); refacerea elementelor-eveniment de pe traseul aleilor grădinii englezeşti va

spori considerabil calitatea estetică peisagistică a porţiunii respective din parc (Figura 17, Figura

18).

Intervenţia de conservare nu trebuie să afecteze valorile exprimate în urma evaluării

artistice şi estetice decât în sensul amplificării lor, unde aceasta nu întâmpină alte restricţii, iar

lipsa relativă de calităţi estetice ale interioarelor permite o mai mare flexibilitate în abordare,

odată stabilite posibilităţile de reconstituire în baza documentaţiei istorice.

Evaluarea calităţii de „semn” pentru evoluţia istorică a contextului este, probabil, cea

mai consistentă din punct de vedere al impactului cultural într-o arie foarte largă (specialişti,

48 De exemplu simularea pădurii din ultimul plan de control al percepţiei în lungul axului parcului printr-un dublu şir de copaci, perpendicular pe ax. 49 Barocul transilvănean este, desigur, mai temperat în estetica decorativă decât sursa sa occidentală; de asemenea, reprezentativitatea sporită a reşedinţelor urbane contribuie la diferenţe în tratarea estetică. 50 Gurile de ventilare a grupurilor sanitare perforează pilaştrii colosali angajaţi faţadei principale spre stradă.

Page 34: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

27

beneficiari, populaţie rezidentă). O evaluare exhaustivă poate avea, prin urmare, un efect

hotărâtor asupra politicii de intervenţie şi deciziilor de acţiune. Din punct de vedere al

contextului urban, ansamblul de la Avrig se constituie în semnificand al timpului istoric pentru

toate cele trei etape ale acestuia: în momentul creării sale, alegerea de către Samuel von

Brukenthal a acestui sat pentru amplasarea reşedinţei sale de vară a condus la un salt în

dezvoltarea aşezării; până la stingerea liniei directe de urmaşi ai baronului, domeniul de la Avrig

era punctul de legătura şi poarta dinspre reşedinţa urbană din Sibiu spre domeniile Brukenthal

din Ţara Oltului (Sâmbăta de Jos, Scorei), ceea ce făcea ca şi aşezarea să căştige în importanţă ca

staţie pe drumul Sibiu-Braşov; în momentul actual, ansamblul nu prezintă un interes deosebit

pentru comunitatea rezidentă, parcul şi proximitatea sa vestică fiind singurele spaţii potenţial

interesante, pentru agrement. Dacă, din punct de vedere al contextului epocii, crearea

ansamblului rezidenţial de vară de la Avrig a constituit marcarea în mod natural a spiritului

nobiliar baroc, spre deosebire de sursele sale occidentale (cel puţin din zona de limbă germană),

reşedinţa păstrează până în a doua jumătate a secolului al XX-lea pe lângă funcţiunea de

reprezentare şi funcţiunea de producţie, la nivelul ansamblului propriu-zis sau pe terenurile

agricole asociate domeniului. Din punct de vedere social, este reţinută în studii istorice legate de

persoana baronului51 importanţa pe care a avut-o prezenţa sa la nivelul comunităţii, rezidenţii

considerând aşezarea lui Brukenthal în Avrig şi extinderea permanentă a domeniului său ca pe o

garanţie a dezvoltării economice generale52. La momentul prezent, prin utilizarea introvertită

(Figura 19), ansamblul nu joacă un rol relevant la nivel social, decât prin sporadice întruniri

organizate în sala mare din corpul estic al oranjeriei (Figura 20).

Ansamblul baroc de la Avrig reprezintă o manifestare a programului de reşedinţă

nobiliară extraurbană care păstrează în mare măsură caracteristicile arhitectural-peisagistice

specifice secolului al XVIII-lea adaptate la condiţiile particulare ale istoricului clădirii –

schimbarea succesiunii curte de onoare-reşedinţă-parc este, probabil, tributară extinderii unei

construcţii iniţiale aliniate la fondul construit existent (de unde rezultă amplasarea reşedinţei

propriu-zise în aliniamentul drumului – Figura 21).

Utilizarea unor anumite tehnologii de execuţie (zidărie de cărămidă cu mortar de pământ,

bolti semicilindrice cu lunete, sarpantă frantă, scări exterioare din piatră legate cu piese din metal

– Figura 22, Figura 23) marchează momentul propriu al aplicării lor, contribuind la definirea

autenticităţii ansamblului. Semnificaţia la nivelul substanţei istorice rezidă pe de o parte în

anvergura caracteristică dislocării unei cantităţi relativ mari de materiale şi forţa de muncă, pe de

51 Samuel von Brukenthal-Georg Adolf Schuller, vol. I-II, în Buchreihe der Südostdeutschen Historischen Komission (ca vol. 18-19), 1969, Verlag R. Oldenbourg, München. 52 Georg Adolf Schuller, idem, vol. II, pg. 233.

Page 35: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

28

altă parte în chiar vechimea propriu-zisă a materiei. Pentru acest ultim criteriu, care contribuie la

definirea autenticităţii ansamblului, ar fi necesar de efectuat analize amănunţite care pot

transcede multiple domenii – studii de arhivă (Budapesta, Viena), dat fiind că materialul

iconografic de epocă lipseşte aproape cu desăvârşire; investigări chimice şi biologice pentru

determinarea vârstei unor materiale (analize chimice comparative, dendrocronologie).

În ceea ce priveşte identificarea cu utilizatorul/-ii sau executantul/-ii, valoarea de

identitate a ansamblului este redusă, în principiu, la două aspecte: racordarea identităţii

comunităţii germane actuale cu una din personalităţile de marcă transilvănene din toate

timpurile; aproprierea ansamblului de către comunitatea rezidentă (majoritar română) prin

prezenţa perpetuă a acestuia la nivelul aşezării. Acesta este un punct care se leagă şi trebuie

completat cu studiile antropologice/etnografice.

În ceea ce priveşte ansamblul Brukenthal de la Avrig în întregimea sa, se poate vorbi în

context naţional şi chiar est-european de o valoare de raritate, fiind unul din puţinele exemple de

reşedinţe nobiliare extraurbane baroce, prezervate la un asemenea grad de autenticitate (Figura

24); valoarea de unicat este atinsă în cercul mai restrâns al reşedinţelor nobiliare extraurbane ale

saşilor transilvăneni53.

Funcţiunea monumentului s-a modificat de la reşedinţa cu funcţie de locuire-

reprezentare-producţie, prin casă de odihnă, la spital şi ulterior sanatoriu, după cum este

prezentat în subcapitolul anterior care tratează istoricul ansamblului. Aceste schimbări succesive

ale funcţiunii dominante s-au manifestat fizic prin modificarea articulării spaţiilor interioare

efective (supuse unor compartimentări), cât şi a celor latente (podurile aripilor secundare au fost

mansardate în zonele neutilizate iniţial, primind lucarne în jumătăţile nordice ale ambelor aripi,

probabil după 1910). Podul reşedinţei propriu-zise este în continuare neutilizat, dimensiunile

elansate ale structurii învelitorii ar face interesantă, iar dispunerea elementelor acesteia ar

permite exploatarea multifuncţională a spaţiului. O situaţie similară se poate observa în cazul

podului oranjeriei, alternanţa gabaritelor şarpantei oferind prilejul unor soluţii arhitecturale

spectaculoase de funcţionalizare.

Se consideră ca inadecvată utilizarea anfiladei saloanelor de la primul etaj al reşedinţei ca

saloane de bolnavi/camere de cazare (rezultate în urma compartimentării); restaurarea conform

documentaţiei istorice, presupunând eliberarea de aceste compartimentări, oferă spre utilizare

spaţii generoase, capabile de a găzdui o varietate de funcţiuni (chiar alternativ), de la recepţii,

concerte, baluri, până la conferinţe şi expoziţii. În afara argumentului de restaurare, o utilizare a

etajului similară cu cea prezentată susţine necesitatea reconstruirii scării reprezentative de acces

Page 36: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

29

la etaj în locul scării balansate existente, de dimensiuni reduse. Alt aspect al incompatibilităţii

utilizării actuale (saloane de bolnavi) cu substanta istorica este revelat de degradarile pe multiple

planuri, suferite de aceasta din pricina cantităţii instalaţiilor sanitare necesare unei astfel de

funcţiuni, argument care exclude a priori şi posibilitatea utilizării ca unităţi de cazare hotelieră,

în acest caz incompatibilitatea fiind amplificată de necesităţile actuale ridicate de confort, ce ar

presupune sisteme de instalaţii mai complexe.

La nivelul parcului, modificările funcţionale au fost mai puţin radicale, cu excepţia

pierderii generale a funcţiunii de producţie; zona de nord-est păstrează încă urmele utilizării

agro-zootehnice dar este necesară o revizuire şi o reparaţie capitală a grajdurilor şi serelor.

Curtea ansamblului şi grădinile baroce pot prelua orice sarcini funcţionale de acces, respectiv

recreere, necesitând doar reparaţii ale amenajărilor şi regenerarea fondului vegetal (Figura 25).

Într-o perspectivă exterioară ansamblului, se contureaza potenţialul de utilizare a spaţiului

din faţa reşedinţei propriu-zise în scopul punerii în valoare a acesteia, de exemplu prin

amenajarea unei pieţe care să creeze alonja necesară perceperii cuprinzătoare a frontului de la

strada (problema a fost observată şi în prima parte a evaluării calităţii artistice şi estetice, la

nivelul contextului urban proxim). O astfel de intervenţie îşi depăşeşte condiţia, întrucât oferă

şansa generării unui centru al oraşului inexistent în formă polarizată până acum, potenţial

susţinut de proximitatea reşedinţei (ca element marcant al ţesutului aşezării) şi a bisericii

evanghelice fortificate, precum şi amplasamentul în zona care a constituit nucleul iniţial al

aşezării.

Adecvarea la normele contemporane de protecţie şi siguranţa în exploatare constituie

un ultim pas în evaluarea specific arhitecturală a intervenţiei şi prezintă argumente favorabile sau

defavorabile, după caz, pentru diversele funcţiuni propuse, în concordanţă cu compatibilitatea

măsurilor de adecvare cu principiile de conservare şi punere în valoare, implicaţiile fiind în

general la scara componentelor ansamblului. Decizia asupra efectuării acestei adecvări poate fi

influenţată în mod hotărâtor atât de pretenţiile proprietarului, cât şi de factori economici rezultaţi

din studiul de specialitate.

Demonstraţia finală detaliată a aplicabilităţii studiului teoretic elaborat se face prin

conjugarea cu scenariile propuse ca rezultate estimate ale evaluărilor extradisciplinare şi cu

intenţiile declarate ale proprietarului de a respecta testamentul spiritual al baronului Brukenthal54

53 Samuel von Brukenthal a fost unul din puţinii reprezentanţi ai saşilor în nobilimea transilvăneană (formată în majoritate din maghiari), saşii fiind în general cetăţeni/locuitori ai oraşelor şi satelor libere de pe pământul crăiesc. 54 Un grup de iniţiativă format în urmă cu un an sub umbrela Fundaţiei Samuel von Brukenthal a încercat formularea unei serii de utilizări posibile ale ansamblului din „traducerea” în termeni actuali a preocupărilor manifestate de baron pe parcursul activităţii sale.

Page 37: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

30

în abordarea intervenţiei, conjugare al cărei rezultat va fi conturat în studiul de fundamentare

(prediplomă) al proiectului de diplomă asociat prezentei lucrări.

Feed-back-ul care se va forma în cazul intervenţiei pe reşedinţa Brukenthal din Avrig nu

poate fi estimat cu precizie, data fiind complexitatea programului de management necesar pentru

utilizarea optimă a ansamblului. Urmărirea în timp a intervenţiei se poate face doar în condiţii

reale, aceasta devenind un instrument util în încercarea de eficientizare a elaborarii strategiilor de

acţiune asupra componentelor de patrimoniu similare.

Page 38: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

31

7. POTENŢIALUL DE CONVERSIE AL REŞEDINŢELOR NOBILIARE EXTRAURBANE

Reşedinţele nobiliare extraurbane sunt supuse cu siguranţă dificultăţilor de utilizare în

sensul originar prin dispariţia pe arii largi55 a funcţiunilor principale, de locuire specifică şi

reprezentare. Practica de conservare nu a reuşit să ofere un răspuns convingător decât punctual,

pentru un număr foarte redus de cazuri. În marea majoritate a situaţiilor, intervenţiile de

restaurare şi punere în valoare s-au oprit la funcţiunea muzeistică sau cea hotelieră. Prima

variantă, deosebit de facilă în contextul unei componente de patrimoniu de o oarecare vechime,

nu poate constitui o soluţie viabilă pe termen lung, în special datorită dependentei de

profitabilitatea turismului cultural. Cea de a doua prezintă pericolul pierderii masive de substanţa

originală prin problemele specifice de adecvare la necesitaţi curente de confort, iar din punct de

vedere al uzurii excesive, ambele variante par a fi acceptabile doar în condiţii deosebit de dificile

şi pentru ansambluri la care problema autenticităţii nu se pune în termeni foarte restrictivi.

În aceste condiţii, problema conversiei funcţionale nu trebuie privită ca un compromis ci

trebuie mai degrabă tratată după principiul determinării exhaustive a potenţialului de conversie

pentru componenta de patrimoniu în cauză; trebuie de asemenea subliniat că acest principiu nu

poate fi neglijat având în vedere caracterul neregenerabil al resursei care este patrimoniul

cultural, el trebuind urmărit dincolo de metodologiile în domeniu (ne)formulate deocamdată.

Trebuie evidenţiate în acest sens două aspecte esenţiale pentru intervenţiile de conversie:

pe de o parte, definirea exhaustivă a potenţialului nu poate fi făcută decât în urma culegerii şi

interpretării tuturor informaţiilor disponibile, indiferent de gradul lor de relevanţă; pe de altă

parte, aceste activităţi complementare nu pot fi desfăşurate decât prin integrarea tuturor

epistemologiilor relevante, tocmai datorită multiplelor implicaţii pe care le are existenţa unei

componente de patrimoniu în existenţa comunităţii (înţeleasă în sensul comunităţii oamenilor

atinşi de efecte ale resursei de patrimoniu cultural în cauză).

În urma studiului de caz prezentat în capitolul anterior, pentru reşedinţe nobiliare

extraurbane se pot extrapola câteva aspecte, proprii activităţii desfăşurate de arhitect. Pentru

revelarea potenţialului de conversie funcţională s-au prefigurat, în subcapitolul 4.4. (despre

evaluarea funcţionalităţii) criteriile de receptare a noii funcţiuni, iar cazul studiat a confirmat

predispoziţia unor anumite tipuri de spaţii specifice programului (spaţiile de reprezentare) pentru

anumite tipuri de funcţiuni şi chiar multifuncţionalitate. Al doilea aspect important prefigurat se

leagă de compatibilizarea cu semnificaţia istorică în sensurile prezentate în subcapitolul 4.3.

(despre evaluarea calităţii de „semn”), în special tratând influenţa asupra evoluţiei comunităţii şi

Page 39: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

32

valoarea de raritate (oricât de mulţi reprezentanţi ai nobilimii ar fi existat la un anumit moment

dat într-un teritoriu, tipul locuinţei rurale este prin comparaţie dominant, faţă de numărul de

reşedinţe nobiliare, cu atât mai mult, cu cât evoluţia istorică din ţara noastră a facilitat dispariţia

multor exemple de gen). Se poate recomanda, în aceste condiţii, o abordare a conversiei spre o

funcţiune care să păstreze pe cât posibil spiritul funcţiunii originale şi legătura cu caracteristicile

definitorii în timpul istoric, conservând astfel şi calitatea de racordare a identităţii comunitare.

Despre evaluarea calităţii artistice şi estetice se poate estima pe cazul general al

reşedinţelor nobiliare extraurbane doar capacitatea superioară a acestora de a integra astfel de

valori, dată fiind natura comanditarului şi puterea sa economică.

Trebuie evidenţiat că aspectele prezentate în studiul de caz relativ la evaluarea stării

fizice şi adecvarea la normele contemporane privitoare la protecţie şi siguranţa în exploatare nu

pot fi extrapolate la nivelul în discuţie, ele fiind grav dependente de situaţia specifică fiecărei

componente de patrimoniu şi intervenţii în parte.

Determinarea potenţialului de utilizare nu poate fi abordată decât în cadrul unei structuri

multidisciplinare. În aceste condiţii, însă, rolul profesionistului în conservare devine cel al unui

orchestrator de specialişti? Sau al unui specialist printre alţii? Se pare că profesionistul în

conservare a început să-şi adjudece rolul dublu de specialist şi orchestrator. Sarcinile legate de

cea de a doua funcţie necesită dezvoltarea unor noi moduri de gândire la fel de mult cum

necesită dezvoltarea unor noi talente.56

55 Nu este cazul, desigur, în societăţile care încă mai prezintă forme de clase sociale nobiliare ca de exemplu în Marea Britanie. Chiar şi în aceste situaţii, numărul relativ mare de reşedinţe nobiliare ridică probleme de utilizare. 56 Maria de la Torre, Randall Mason-Introduction, în Assessing the Values of Cultural Heritage - Maria de la Torre, ed., Research Report, The Getty Conservation Institute, Los Angeles, 2002, pg.4.

Page 40: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

33

Figura 4.Figura 4.Figura 4.Figura 4. Porticul de acces in Figura 5. Figura 5. Figura 5. Figura 5. Degradarile in urma Figura 6.Figura 6.Figura 6.Figura 6. Degradari cauzate de

resedinta propriu-zisa. infiltratiei apei prin capilaritate. instalatii defecte la interior.

Figura Figura Figura Figura 7777. . . . Atacul biologic al Figura 8.Figura 8.Figura 8.Figura 8. Un alt focar al atacului Figura 9.Figura 9.Figura 9.Figura 9. Extinderea depistata

ciupercii Serpula lacrymans. biologic. a atacului biologic.

Figura Figura Figura Figura 10.10.10.10. Resedinta Banffy de la Bontida.

Page 41: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

34

Figura Figura Figura Figura 11.11.11.11. Pregnanta vegetatiei inalte a parcului in silueta asezarii.

Figura 12.Figura 12.Figura 12.Figura 12. Perceptia tangentiala in lungul drumului

de acces.

Figura Figura Figura Figura 13.13.13.13. Expresia baroca prezervata la exterior. Figura 14.Figura 14.Figura 14.Figura 14. Interiorul grav alterat al resedintei propriu-zise.

Page 42: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

35

Figura Figura Figura Figura 15.15.15.15. Sarpanta Figura 16. Figura 16. Figura 16. Figura 16. Decoratiile fatadei Figurile 17Figurile 17Figurile 17Figurile 17----18.18.18.18. Elementele functionale si –eveniment in gradina

resedintei propriu-zise. aripii de est. englezeasca (in estul ansamblului).

Figura Figura Figura Figura 19.19.19.19. Accesul in sanatoriu este Figura 20.Figura 20.Figura 20.Figura 20. Accesul in sala de festivitati

restrictionat. amenajata in corpul estic al oranjeriei.

Page 43: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

36

Figura 21.Figura 21.Figura 21.Figura 21. Dispunerea resedintei propriu-zise fata de aliniament.

Figura 22.Figura 22.Figura 22.Figura 22. Sarpanta franta a oranjeriei. Figura 23.Figura 23.Figura 23.Figura 23. Urma legaturii metalice intre doua piese de bordura in gradina.

FiguraFiguraFiguraFigura 25252525.... Copacii Tuja imbatraniti din fata resedintei propriu-zise

trebuie inlocuiti.

Page 44: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

37

Figura 25Figura 25Figura 25Figura 25.... Perspectiva aeriana a ansamblului cu zona resedintei si gradina franceza in terase. Foto: Gerster/Rill – 1995.

Page 45: Conversion potential

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” LUCRARE TEORETICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ 2004

38

BIBLIOGRAFIE Carţi

� Choay, Françoise – Alegoria patrimoniului – Editura Simetria,Bucureşti, 1998 � Derer, Hanna – Arhitectura în epoca barocă – Editura Universitara „Ion Mincu”, Bucuresti,

2003 � Schuller, Georg Adolf - Samuel von Brukenthal - vol. I-II, în Buchreihe der Südostdeutschen

Historischen Komission (ca vol. 18-19), Editura R. Oldenbourg, München, 1969 Studii – Rapoarte

� Avrami, Erica; Mason, Randall; De la Torre, Maria, ed. - Values and Heritage Conservation, Research Report, The Getty Conservation Institute, Los Angeles, S.U.A, 2000

� Bucsa,Livia, Biolog dr. - Notă de constatare - Palatul de vară Samuel Brukenthal (Sanatoriul de boli profesionale) Corpul C, Avrig, Jud. Sibiu - din 26.09.2003

� De la Torre, Maria, ed. - Assessing the Values of Cultural Heritage - Research Report, The Getty Conservation Institute, Los Angeles, S.U.A, 2002

� Feilden, Sir Bernard; Jokilehto, Jukka; Thornburn, Andrew - Management Guidelines for World Cultural Heritage Sites - ICCROM, Roma, Italia, 1993

� Ost, Christian - Spatial Indicators for Compatibility between Conservation and the Social and Economic Environment – în Pre-Publicaţia celei de a 11-a Conferinţe Bienale Internaţionale de Protecţia Patrimoniului Construit, Tuşnad, România, 2003

� P.U.G. Oraşul Avrig - elaborat de S.C. Proiect S.A., Sibiu, octombrie 1999 Ziare – Ghiduri

� Avram, Alexandru; Crişan, Vasile – Sibiu – ghid cultural-turistic – Editura FF Press, Bucureşti, 1998

� Gutt, Reinhold - Das Frecker Schloss Brukenthals - Zur Neugestaltung der einzigartigen Barock-Anlage - in Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien din 31.10.2000

� Sanatorium Brukenthal Erholungsheim u. Wasserheilanstalt Freck– Druck von G. Haiser

Hermannstadt, Sibiu, 1929 Cursuri – Dicţionare

� Coteanu, Ion; Seche, Luiza; Seche, Mircea, conducători ediţie – Dicţionar explicativ al limbii române - Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1984

� Macchi, Giorgio - Conservation of Architectural Heritage. Theory, History and Practice - Note de curs, Raymond Lemaire International Centre for Conservation, Katholieke Universiteit Leuven, Belgia, curs HJ 14/15 (2002-2003)

� Ost, Christian - Economics of Historic Preservation – Note de curs, Raymond Lemaire International Centre for Conservation, Katholieke Universiteit Leuven, Belgia, curs HJ 22/23 (1998-1999 si 2001-2002)

� Popescu-Criveanu, Serban - Eficienţă economică şi socială - Note de curs, UAUIM, 2002-2003 Pagini internet

� http://www.getty.edu/conservation/resources/reports.html 21.02.2004 � http://www.icomos.org/ 25.02.2004 � http://fletcher.tufts.edu/multilaterals.html 25.02.2004 � http://www.archinform.de/index.htm 21.02.2004 � http://www.designcommunity.com 21.02.2004

MOTOARE DE CĂUTARE � http://www.google.de � http://www.altavista.com � http://dynamo.asro.kuleuven.ac.be