CONTRIBUTO LA ISTORIA SOCIALÀ A MOLDOVEI !n secolele x rv -x v n

VALERIA COSTÀCHEL

1. Studiul istoriei sociale din perioada feudalà este legat de multe dificultàti. In primul rind este vorba de insuficienta izvoarelor, la care se adaugà o termi­nologie incdcità, greu de descifrat. Aceste constatàri sint pe deplin valabde si pentru istoria socialà a romanilor din evul mediu. Momentul cel mai greu de precizat este acela al aparitiei si formàrii claselor. La popoarele care au trecut direct de la comuna gentibcà la feudalism, punctul de piecare il constituie obstea sàteascà in faza ei de destràmare. Tocmai aceastà perioadà este, de obicei, slab oglindità in izvoarele vremii si istoricii o reconstituie mai mult pe baza unor documente tirzii, in care se cuprind unele reminiscente dintr-un trecut istorie mai indepàrtat.

O altà dificúltate in cercetarea categoriilor sociale constà in faptul cà conti- nutul lor nu ràmine acelasi si adeseori sub aceeasi denumire se ascund tràsàturi cu totul noi. E aproape imposibd de stabilii cind apar primele transformàri in sinul unei categorii sociale ce vor duce treptat la cristalizarea unei noi categorii, care adeseori, in virtutea traditici, va purta §i mai departe denumirea cea veche.

0 asemenea situatie e de relevat in istoria socialà a Moldovei, unde in secolele X IV —X V II a existat o categorie socialà cu denumirea de z e m 1 e n i. Acestia apar fie in cabtate de stàpini de pàmint, alàturi de boieri, fie in cabtate de tàrani, alàturi de serbi. Pe bazà de izvoare romànesti, putine la numàr, e greu de definii continutul acestei categorii de la aparitia ei in secolul al XIV-lea si de urmàrit transformàrde ce au survenit in decursul secolelor.

Desigur cà aceastà problemà a atras mai de mult atentia istoriedor, care au venit cu diferite interpretàri. Fàrà a se ocupa in mod special de aceastà chesti- une, I. Bogdan, in comentaride sale la documéntele moldovenesti pubbeate de el, era de pàrere cà termenul z e m l e n i se referà la tàrani1, proprietari de pàmint, boiemasi de tarà 2.

íntr-o lucrare recentà, consacratà relatiilor agrare din Moldova, problema z e m l e n i l o r a fost dezbàtutà pe larg, afirmindu-se cà z e m l e n i i repre- zintà o « populatie ruralà neliberà », o « populatie agricolà aservità » 3.

1 Documéntele lui §tefan cel Mare, vol. II, p. 598.2 I. B o g d a n , Documentul rìzenilor fi organizarea armatei moldovene in sec. X V , A .A.R .,

Mem. Sec{, ist, s. II, t. X X X , 1908, p. 45.3 F. A. G r e c u l , Relafiile agrare in Moldova, Chifinàu, 1961, p. 286—320.

155

Aceastà afirmatie se bazeazà pe analiza a trei documente din secolul al XV-lea : unul din 1421, emis de Alexandru cel Bun, si douà de pe vremea lui §tefan cel Mare (din 1479 fi 1481). in aceste documente, z e m l e n i i apar in calitate de locuitori ai satelor, cu mentionarea unor servituti datorate domnului fi de care sint scutiti.

Mentionarea servitutilor care càdeau in sarcina z e m l e n i l o r a creat o bazà pentru afìrmatia cà aceftia erau tàrani aserviti fi cà nu existà nici o deosebire intre vecini fi zemleni.

Se aratà chiar cà termenul z e m l e n i definefte preocupàrile acestei categorii, anume cà ei lucreaza pdmintul. Se crede cà termenul « zemleni » sau « tàrani » era folosit pentru desemnarea muncitorilor agricob, a oamenilor simpli, de rìnd, a muncitorilor plugari, care constituiau masa de bazà a populatiei agricole din Moldova.

Se afirma cà in secolele X V I—XVII tàrànimea din Moldova se compunea din 2 categorii fundaméntale : 1) serbi, tàranii mofierefti, denumiti « zemleni » sau «vecin i» fi 2) tàrani liberi, membri ai obftii, «ràzefi», care erau stabiliti pe pàmintul statului, aveau dreptul sà dispunà de loturile lor, insà nu se bucurau de toate drepturile fi erau exploatati de stat1.

O deosebire fundamentalà ìntre cele douà categorii constà in faptul cà primii erau stabiliti pe pàmintul unui feudal, iar ceilalti pe pàmintul statului. De aceea primii erau aserviti, pe cind ceilalti erau liberi. Tàranii din prima categorie erau judecati de proprietarul mofiei, cu exceptia delictelor penale importante, in timp ce ràzefii erau judecati fie de obftea din care fàceau parte, fie de jude- càtorul domnesc, fie cbiar de domnul tàrii. Unii erau exploatati de stàpinul de pàmint, iar ceilalti direct de statuì feudal.

2. O deosebità atentie se cuvine cercetàrii termenului « zemleni ». E1 apare nu numai in diplomatica slavo-romànà, dar aproape la toate popoarele care au folosit limba slavà in diplomatica lor: in Serbia, Polonia, Lituania, Rusia Haliciului fi Cehia. Urmàrirea terminologici comune la popoarele care au folosit limba slavà in diplomatica lor este una dintre metodele de bazà care usureazà intelegerea mai justà a structurii sociale a acestor popoare 2.

In primul rind e necesar de precizat ce sens atribuie istoricii termenului « zemleni ». ìn tàrile in care, paralel cu limba slavà, era folosità fi limba latinà, termenul « zemleni » se traduce prin terrìgenae. Acest lucru este relevat de B. D. Grekov pentru tinuturile rusefti care se aflau sub stàpinirea Lituaniei 3.

O situatie analogà a fost fi in Moldova, unde in únele documente, redactate Sn douà limbi — slavà fi latinà —, corespondentul latin al termenului « zemleni » este cel indicat mai sus 4. B. D. Grekov considerà cà termenul « zemlenii — terrigenae » se referà la o categorie socialà care stàpinefte pàmintul. Stàpinirea pàmìntului constituie característica ei esentialà 5. Acest punct de vedere este sustinut fi de istoricul ceh Z. K. Needly 6. Acelafi sens atribuiau acestui termen fi specialifti de seamà ìn istoria socialà a Lituaniei, ca M. F. Vladimirski-

1 Ibidem, p. 288, 305, 307 ?i 318.\ ezi V. C o s t a c h e l , Cpae/iumeAbHO-ucmopuuecKUii Memod e pyMUHCKoii MedueeuctnuKe,

in Rsl, II, Bucurejti, 1958, p. 249—260.3 B. D. G r e k o v , Kpecmbnne Ha Pycu, Moscova, 1952, ed. 2-a, I, p. 363.4 M. C o s t a c h e s c u , Documentele moldovenefti, vol. I, Iaji, 1931, p. 145.6 B. D. G r e k o v , op. cit., p. 363.* Bo3HUKHoeenue VemcKoio ¡ocydapcmea, Moscova, 1947, p. 123.

156

Budanov1 si M. Dovnar-Zapolski2. Elementul esenfial care caracterizeazà aceastà categorie socialà, dupà pârerea lor, nu este legat de faptul cà ei muncesc pâmîntul, dupa cum cred unii cercetàtori, ci de faptul cà stâpînesc pamìntul.

Ambele interpretàri se bazeazà pe faptul cà termenul « zemleni » deriva de la cuvintul slav zemlea. In sprijinul primei interpretàri vin o serie de precizàri, pe care le intilnim in cele mai vechi monumente ale dreptului slav : in Zako- nikul lui ÿtefan Dusan si in Statutul de la Wislica, ambele din secolul al XIV-lea.

Art. 174 din Zakonikul lui Çtefan Dusan, intitulât « Despre bastine », glàsuieste : « Oamenii « zemleni » care au bastina lor, pàmint si vie sau cumpà- ràturà ; ei sint liberi sa dea de zestre sau sà doneze bisericii sau sà vindà din vide lor si din pâmîntul lor » 3. Din analiza acestui artieoi al legiuirii medievale sirbe se poate deduce ca zemlenii erau stàpini pe loturilr lor de pamint, compuse din ogoare si vie, cu dreptul de mostenire si la care puteau sà se mai adauge si cele cumpàrate.

Z e m l e n i i mai apar fi in alte documente sirbe din secolul al XIV-lea, din care retinem faptul cà erau judecati in fata regelui de càtre slujitorii acestuia 4.

Astfel, din izvoarele sirbe rezultà cà in Serbia in secolul al XIV-lea z e m ­l e n i i isi aveau ocinile lor si erau supusi jurisdictiei regelui, ceea ce ii deosebeçte vàdit de tàranii aserviti. Dar elementul fundamental, dupà pàrerea noastrà, caracteristic pentru situatia lor, este legàtura cu pâmîntul, pe care-1 aveau in stâpînire ereditarà si care pare sà fi fost grevât deja de anumite indatoriri incà din secolul al XIV-lea 5. Izvoarele sìrbe nu oglindesc procesul de formare a acestei categorii sociale.

Cu privire la zemleni, materialul cel mai bogat il gàsim in documéntele marelui cnezat al Lituaniei. Istoria Lituaniei de la sfirsitul secolului al XIV-lea este indisolubil legatà de istoria Poloniei, de aceea numeroase documente ogbn- desc o stare de lucruri comunà in ambele tàri. în Polonia, documéntele de la ìnceputul secolului al XIV-lea ii atestà pe z e m l e n i ca mici stàpini de pàmint. De ei se ocupà art. 79 din Statutul de la Wislica, intitulât « Despre zemlenii ce se due la ràzboi » 6.

în izvoarele lituaniene, z e m l e n i i apar la mijlocul secolului al XV-lea 7. Se crede cà termenul « zemleanin » a pàtruns in Lituania din Polonia 8, unde, dupà cum am vàzut, era folosit incà din secolul al XIV-lea.

Izvoarele btuaniene mentioneazà cu multà precizie indatoririle z e m l e ­n i 1 o r, care, de obicei, sint denumite cu termenul slujbà, asa de bine cunoscut din documéntele slavo-romàne. Intreaga populatie a Lituaniei era impàrtità in douà categorii, dupà felul slujbei prestate : 1) slujba birnicà si 2) slujba militará. Prima era caracteristicà pentru tàrani, iar cea de-a doua pentru cate- goriile privdegiate. Ceea ce caracterizeazà insà starea de lucruri ìn Lituania

1 Hace/ienue ¡(¡¿o-3anad)ioü Poccuu, Kiev, 1886, p. 67.2 rocydapcmeeHHoe xo3nücmeo ee.iuKOeo KHHMcecmaa jiumoecKOio npu flee/i/ionax, Kiev,

1901, p . 74.3 S. N o v a k o v i c , 3 ükohuk Cme<ßaua ffyiuaua, Belgrad, 1898, p. 250.4 S. N o v a l o v i i , 3aKOHCKU cnaMemtitu, Belgrad, 1912, p. 387.° S . N o v a k o v i c , 3 cikohuk Cme<ßcma Jlymana, p. 250.6 ÄKmu 3anaÖHOü Poccuu, vol. I, S. Petersburg, 1846, p. 13, nr. 2.7 M. D o v n a r - Z a p o l s k i , AKmu Jlumoecxo-pyccKoeo locydapcmea, vol. II, Moscova,

1897, p . 507.8 A. I. L a p p o, BenuKoe Kunxcecmeo jiumoecKoe, Iuriev, 1911, p. 193; K. L i u b a v s k i ,

OuepK uemopuu jiutnoecKO-pyccKOio ¡oeydapemea, Moscova, 1910, p. 118.

157

este faptul cá trecerea de la o slujbá la alta nu era opritá si imposibilá. Izvoarele relevá de mai multe ori trecerea táranilor de la slujba birnicá la cea mibtará 1, 8pecificind cá in loe de daré si servituti táranul va sluji « cu arme si cal » 2. La sfirjitul secolului al XV-lea, situatia tulbure din rásáritul Europei impuneao concentrare a tuturor fortelor si sporirea cadrelor mibtare. La inceputul secolului al XVI-lea, slujba militará a fost reglementatá : s-a fácut recensámintul mosiilor zemlenilor si s-au fixat indatoririle lo r3.

Necesitatea de a se spori fortele militare a fácut conducerea sá indemne numeroji tárani sá treacá de la slujba birnicá la cea militará. Astfel, táranii treceau in alta categorie socialá, ca si cum se ridicau cu o treaptá mai sus, cu timpul trecind in rindurile boierilor. ín acelasi timp, izvoarele mai relevá fi alte situatii: treceri de boieri in rindurile táranilor, trecerea de la slujba militará la cea birnicá, intrucit unii boieri nu mai erau in stare sá acopere cheltu- ielile legate de slujba militará 4.

ín afará de slujba militará, z e m l e n i i mai erau datori sá lucreze la refacerea cetátilor, la intretinerea drumurilor si a podurilor, sá asigure mijloace de transport si braná pentru dregátorii cneazului 5.

Trecerea de la slujba birnicá la cea militará nu era legatá de mari dificultáti. Istoricul A. I. Lappo, care s-a ocupat de aproape de aceastá problemá, citeazá, printre áltele, si cazul familiei Poliuhovici, care in 1526 a cerut sá treacá de la slujba birnicá la cea militará, iar in 1550 membrii ei purtau deja denumirea de z e m l e n i 6.

Date deosebit de pretioase culegem si din materialele privitoare la tinuturile rusejti care au intrat in componenta statului lituanian, mai ales in tinutul Kievului. ín secolele X IV —XV, in jinutul Kievului a existat de asemenea o categorie socialá denumitá z e m l e n i 7. Situatia acestei categorii se asemána in mare parte cu situatia z e m l e n i l o r din Lituania. §i acolo se dádea pámint pentru prestarea slujbei militare. Persoanele care se angajau sá presteze slujba militará in schimbul pámintului primit se numeau z e m l e n i . Ele pástrau pámintul atita timp cit prestau slujba si nu aveau dreptul sá-1 instrái- neze 8. La inceputul secolului al XVI-lea, in rindurile z e m l e n i l o r rufi pátrund conceptiile polonezilor in ceea ce privejte situatia privilegiatá a stápi- nilor de pámint 9. Ei se indeletniceau cu agricultura numai pentru nevoile lor proprii. Vindeau produsele rezultate din practicarea stupáritului, vinátorii si pescuitului10. La inceput ei formau de fapt drujina cneazului si,cápátind danii de pámint, se stabileau la tará si se transformau in boieri de tará. Spre sfirsitul secolului al XV-lea, categoría z e m l e n i l o r s-a constituit definitiv. Ceea ce caracterizeazá situatia z e m l e n i l o r din tinuturile rusesti este faptul cá, renuntind la slujba mibtará si la pámintul primit, ei puteau trece neimpie- dicati in rindurile unei alte categorii sociale: a boierilor, a tirgovetilor, a caza-

1 A. I. L a p p o , op. cit., p. 178.2 Ibidem, p. 179.3 Ibidem, p. 194— 195.4 Ibidem, p. 188.5 Ibidem, p. 210.6 Ibidem, p. 180.7 V. A n t o n o v i c i , Kuee, eio cydbóa u inauenue c X I V no X V I cmojiemue, in

MoHoipatfiuu no uctnopuu 3anaÓHoü u IOio-3anadHoü Poccuu, vol. I, Kiev, 1885, p. 248.8 Ibidem, p. 256.9 Ibidem, p. 255.

10 Ibidem, p. 250.

158

cilor x. ìn ìnsirarea categoriilor care stàpinesc pàmìntul z e m l e n i i sìnt trecu^i ultimii: cnejii, panii, sleahticii, zemleniia.

Pinà la unirea Lituaniei cu Polonia in 1569, stàpinirea pàmintului nu consti­tuía un privilegiu al sleahtei. Pàmintul putea fi stàpinit de orice om liber, deci ji de un tirgovet. Stàpinii de pàmint se bucurau de drepturi egale, dar aveau obbgatia de a executa indatorirde cu care era grevatà stapinirea respectivà. Fiecare lot de pàmint era grevât de o slujbà, fie birnicà, fie mditarà 3.

Cercetarea materialelor referitoare la istoria Rusiei de sud-vest scoate in evidentâ o largà actiune de atragere a fàranilor in slujba militará. Documéntele contin numeroase mentiuni referitoare la faptul cà din ordinul cnejilor tarami erau sditi sà pàràseascà slujba birnicà si sà treacà la slujba mibtarà 4. Citeodatà z e m l e n i i se pling cà sint sditi « sà revinà la slujba birnicà » , cind deja mosii lor trecuserà la slujba militará 5.

Astfel, midi stàpini de pàmint care in acelasi timp erau si slujitori militari stàpineau pamintul in mod condifionat si se numeau « zemleni ». Procesul de trans­formare a tàrandor in stàpini de pàmint si slujitori mditari este bine oglindit in izvoarele Rusiei de sud-vest. Mai putin làmurità este problema legatà de situatia tàrandor in perioada anterioarà acceptàrii de catre ei de a presta slujba mditarà.

Ìn schimb, acest moment important din viata z e m l e n i l o r este mai bine oglindit in istoria cehilor. Aparitia categorici zemlendor este pusà de càtre istorici in strînsâ legàturà cu obstea sàteascà. Dupà ce in sinul obstii apare inegalitatea de avere, unii membri ai obstii sau conducàtorii ei se imbogàtesc, acaparind loturile membrilor sàràciti ai acesteia. Aceastà nouà categorie de tàrani instàriti, stàpini de pàmint, a fost denumità « zemani » (zemliani) fi cu timpul a devenit pâtura inferioarà a nobilimii 6. La ridicarea z e m a n i l o r din Cehia a contribuit mult prestarea slujbei militare sau administrative fatà de cneaz, ceea ce a fàcut ca principala masa a micdor stàpini de pàmint care stàpineau un sat sau o parte dintr-un sat sà fie denumty « zemani » 7.

Procesul de formare a categorici zemanilor din Cehia este deosebit de edificator. Ìn prima etapà zemanii erau tàrani care, iefind din obste, au devenit stàpini pe loturile lor de pàmint, denumirea lor de z e m a n i fiind derivatà de la zemlea = pàmint. în a doua etapà, acefti tàrani instàriti au inceput sà fie atrasi in slujba mditarà, ceea ce am vàzut fi in tàrile vecine: Polonia si Lituania. ìn etapa urmàtoare, z e m a n i i au inceput sà se transforme in pàtura inferioarà a nobihmii, pàstrindu-fi vechea denumire de z e m a n i . De obicei stàpineau cìte un sat 8.

Este instructiv de urmàrit cum se modificà sensul semantic al unui termen atit de trainic. Transformàri fundaméntale se produc in sinul categorici sociale dar denumirea se mentine.

1 V. A n t o n o v i c i , Kuee, eeo cydbóa u manmue c X I V u X V I cmo.iemue, p. 256.J V. A n t o n o v i c i , HecxoAbxo dauHbix o 3eMAeeAaòenuu e IO okhoü yxpaune e X V

cmo/iemuu, Kiev, 1896, p. 112.3 V. A n t o n o v i c i , Kuee, eio cyàbôa u snauenu c X I V no X V I cmoAemue, p. 248.4 M. L i u b a v s k i , OÔAacmnoe deAeuue u Mecmme ynpaeAenue JIumoeCKO-pyccxoio

eocydapcmea, Moscova, 1892, p. 5415 A. I. L a p p o , op. cit. p. 176.6 J. N e e d 1 y, O6pa3oeauue neiucKoio eocydapcmea, în C a c u ìh h c k u u côopnux, vol. I , p. 123.7 H cm o p U H HexocAoeaKUU, vol. I, Moscova, 1956, p. 62.8 B. R u b t o v, MccAedoeanuH no aipapnoü ucmopuu Hexuu X I V nauaAa X V e.

Moscova, 1963, p. 35.

159

Acest fapt a fost semnalat in repetate rinduri de B. D. Grekov, istorie al ■Jàràmmii ruse, care a aràtat cà in viata socialà existà tendinta de a mentine termeni vechi, care de mult nu mai corespund realitàtii.

3. Sa urmàrim acum termenul « zemleni » in izvoarele moldovenesti. E1 este folosit atit in documente interne, cit si in cele externe. ìn cele din urmà, z e m l e n i i apar ca o categorie socialà, alàturi de celelalte categorii existente in secolele X I V -X V .

Pentru prima oarà z e m l e n i i apar in Moldova in 1395, in actul de inchi­nare a domnului §tefan fata de regele Yladislav al Poloniei.

Domnul Moldovei fàgàduieste sa fie alàturi « cu vietile noastre si cu toatà puterea noastrà si cu toti boierii nostri fi cu toti zemlenii si cu slugile si cu tot poporul fàrii Moldovei » 1. In acelasi document se mai aratà cà juràmintul de credintà este fàcut de càtre diferite categorii sociale: «pani, boieri, zemleni»2.

Zemlenii apar fi in actul de inchinare al lui Alexandru cel Bun din 1404, prin care el jurà credintà alàturi de pani, zemleni fi boieri3. Documentul contine fi o menjiune mai greu de inteles, anume cà juràmintul va fi depus de « pani valahi, zemlenii moldoveni » 4. Ìn primul rind, se vede cà este vorba de douà categorii sociale diferite — pani si zemleni. Nu este dar de ce in aceeasi tarà sint infintiti reprezentantii clasei stàpinitoare, specificindu-se cà unii sint valahi, iar altii moldoveni5.

Ce trebuie sa intelegem prin z e m l e n i i moldoveni ? Aceftia sint stàpinii de pàmint localnici, din Moldova, care au provenit, probabil, din destràmarea obstii, asa cum acest proces s-a desfàfurat in tàrile slave vecine. Prin ìmbogà- tirea unora, din sinul obstii s-a format o categorie socialà de oameni care au inceput sà detinà pàmintul in proprietate individuala. Prin acapararea pàmintului altora ei se transformà in feudali, devin boieri de tarà, stàpini de pàmint localnici.

Z e m l e n i i sint pomeniti si in actul de inchinare din 1407, fiind denumiti, alàturi de domnul tàrii, « zemlenii noftri » (hjiiih a\h 6, panii moldoveni.

Dacà vom urmàri locul ocupat de z e m l e n i in actele de inchinare menzionate mai sus, vom constata cà in actul de inchinare din 1395 z e m l e n i i se situeazà pe locul al treilea, dupà pani fi boieri ; ìn documentul din 1404, z e m l e n i i ocupà locul al doilea, iar in documentul din 1407 locul intii.

1 M. C o s t à c h e s c u , Documentele moldovenesti, voi. II, Iafi, 1932, p. 612—614.2 Ibidem.3 Ibidem, p. 625.4 Ibidem.6 Credem cà explica^ia trebuie legatà de stabilirea regiunii celei mai vechi, in apropierea

Moldovei, unde romàuii erau numidi vlahi. Asemenea stare de lucruri este caracteristicà pentru Transilvania, inclusiv Maramureful, unde romànii se numeau vlahi (N. I o r g a, Istoria romà- nilor, voi. III, Bucurefti, 1936, p. 81; Istoria Romàniei, voi. II, Bucurefti, Edit. Acad. R.P.R., 1962, p. 160). Stabilirea voievodului Dragof din Maramuref cu ceata lui de viteji !n Moldova a creat o categorie de stàpini de pàmint venivi din afarà, unde aceftia erau denumi(i vlahi. « Vitejii din Maramuref» formau, fàrà ìndoialà, curtea voievodului din Moldova. Istorici! semita- leazà chiar aportul« vitejilor», adicà al pàturii feudale din Maramuref, la constituirea statului feudal moldovenesc ( Istoria Romàniei, voi. II. p. 166). Pe baza acestor considerante, credem cà se poate afirma cà denumirea unei pàturi din clasa feudalà a Moldovei ca « panii valahi» se referà la acei viteji fi la urmafii lor care au venit din Maramuref in Moldova pe la mijlocul secolului al XlV-Iea fi, in urma daniilor primite, au devenit stàpini de pàmint. ìn sprijinul celor afirmate vine fi faptul cà in secolele X V —X V I Moldova era denumità adeseori fi Moldo- vlahia ( Acta Patriarcatiis Constantinop. t. II, p. 528 ; P. P. P a n a i t e s c u, Cronicile slavo- romàne, p. 86 (Cronica lui Macarie), p. 114 (Cronica lui Eftimie).

6 M. C o s t à c h e s c u , op. cit., voi. II, p. 628.

160

De fapt, in el toti stàpinii de pàmìnt sint denumiti z e m 1 e n i. S-ar putea presupune cà rolui boierilor de tara a creseut mult cu timpul, la curtea lui Alexandru cel Bun.

Pe timpul urmasilor lui Alexandru cel Bun constatàm o nouà stare de lucruri. Termenul « zemleni » nu mai este folosit. Feudalii, stàpinii de pàmint, apar indeosebi sub denumirea de boieri, si numai citeodatà ca pani. Astfel, in actul de inchinare a boierilor lui Ibe voievod din 1433 se specificà: «N oi boierii domnului nostru » (a\ki KOMpf rocno^apA Hduuro)1. E de presupus cà pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun — o perioadà de organizare si de cristabzare a rinduieblor de stat — diferite categorii de stàpini de pàmint s-au contopit intr-una singurà purtind denumirea de boieri. Prin aceasta nu intelegem cà toti stàpinii de pàmint au avut aceeasi situatie materialà, insà de acum incoio ei toti se vor denumi boieri si in rindurile lor se vor distinge boierii mari si boierii mici.

ín actul de inchinare a boierilor din 1434 de asemenea nu apar decit boierii moldoveni: «T oti boierii si poporul farii Moldovei » 2.

in 1436, Ibe voievod aratà in actul de inchinare cà alàturi de el juràmintul este depus de toate categoriile sociale in termenii urmàtori : « . . . ìmpreunà cu intreg sfatul nostru, cu cavaleri, boieri si nobili din cetàti, orase, cu tinuturile supuse si din fiecare stare sau rang de oameni supusi nouà » 3. Nici aici nu mai apar z e m l e n i i, ci numai boierii si panii. ìnsà felul in care este prezentatà structura socialà a Moldovei — cu boierii din sfat, vitejii, boierii, nobilii de la orase si cu pomenirea diferitelor stàri si pàturi sociale — aratà cà aceasta era o societate diferentiatà si cà se pot distinge diferite pàturi in sinul clasei dominante a stàpinilor de pàmint.

in documéntele externe z e m l e n i i continuà sà aparà si la inceputul secolului al XVI-lea.

lntr-un tratat din 1510 incheiat intre Moldova si Polonia se face o incercare de reglementare a problemei fugarilor, aràtindu-se cà acestia pot proveni din rindurile boierilor, z e m l e n i l o r , sàracilor si tirgovefilor (iijhokì, h HíamIhí, H AK>aT ÜK03ÍH H A\-fcllJdHi) 4.

Tratatul incheiat de §tefan voievod cu regele Poloniei la 4 mai 1518 6 se ocupà si el de problema fugarilor si aratà din ce categorii sociale pot sà provinà acestia, anume din rindurile boierilor, z e m l e n i l o r si slujitorilor 6. Z e m ­l e n i i apar si de data aceasta pe locul al doilea. Ín legàturà cu categoria zemlenilor se aduce o precizare deosebit de pretioasà. in cazul cind se bànuiefte cà un tilhar fugit se aflà pe mosia unui boier, reprezentantii justitiei care urmàresc pe vinovat se multumesc cu o declaratie verbalà a boierului. Altfel stau lucrurile cind bànuiala se referà la pàmintul unui « simplu zemlean » 7 (ziemanin prostoi), unde si-a gàsit adàpost cel fugit. Cel bànuit « trebuie sà depunà juràmintul si atunci se va salva pe el insufi fi proprietatea sa » 8.

1 Ibidem, p. 650.2 Ibidem, p. 665.3 Ibidem, p. 698—699.4 M. C o s t á c h e s c u , Documéntele moldovene§ti de la Bogdan Voievod, Bucuregti,

1940, p. 470.5 Versiunea in limba poloná.6 M. C o s t á c h e s c u , Documéntele moldovenefti de la ¡¡¡tefánifá Voievod, Bucuregti,

1943, p. 522.7 Ibidem, 518.8 Ibidem, p. 522.

l l - o . 384 161

§i in alte documente exteme din secolul al XVI-lea z e m l e n i i apar cao categorie socialà alàturi de boieri. Astfel, in 1523, §tefan voievod, hotàrit sa lupte impotriva tàtardor, anuntà cà a trimis oameni la « boieri si zemleni » 1 ca sà vinà la oastea lui. De aici rezultà incà o trasàturà, aceea cà z e m l e n i i erau datori sà presteze slujba militará.

Documentul de la 1518 contine precizàri deosebit de importante.In primul rind, din textul lui rezultà cà categoria socialà a z e m l e n i l o r

nu era omogenà ; din moment ce au existat « zemleni simpli », e de presupus cà mai erau §i altfel de z e m l e n i , care se gàseau intr-o situatie privdegiatà, fiind mai apropiati de boieri. In al doilea rind, se aratà cà z e m l e n i i detineau proprietate asupra pàmintului, deci se confirmà incà o datà ipoteza cà denumirea lor de z e m l e n i vine de la faptul cà posedau pàmintul in proprietate individualà.

E de presupus cà, la inceput, orice proprietate individualà asupra pàmintului (zemlea) era a unui z e m l e a n i n si cà pàmintul era lucrat cu brande z e m l e a n i n u l u i si ale famibei sale. Asemenea proprietate avea un caracter tàrànesc §i de aceea stàpinului i se spunea « zemleanin simplu». Altii s-au imbogàtit, au acaparat mai mult pàmint decit puteau sà munceascà cu bratele lor proprü si au inceput sà recurgà la exploatarea muncii altora. Astfel, au devenit feudab, nu mai erau « zemleni simpli » si au dobindit in societate o pozitie care ii apropia de boierime.

De aceea categoria z e m l e n i l o r nu mai era omogenà, desi pe totiii inrudea aceeasi tràsàturà : stàpinirea pàmintului. Numai cà unii nu aveau decit lotul lor de pàmint din mosi-stràmosi, muncit de ei insisi, pe cind altii au reusit sà acapareze loturde altora, sà facà sà munceascà altii pentru ei si sà urce cu o treaptà mai sus in ierarhia socialà a vremii.

Asadar, in izvoarele moldovenesti externe zemlenii apar cu urmàtoarele caracteristici : stàpini de pàmint, datori sà presteze slujba militará.

Izvoarele interne contin si ele unele relatàri privitoare la zemleni. Spre sfirsitul domniei lui §tefan cel Mare, in documéntele de imunitate acordate « mitropoliei » Ràdàutdor 2 pentru satele Cotmani fi Ràdàuti sint pomeniti si z e m l e n i i . ín documéntele din 1479 si 1481, care de altfel sint identice, se spune cà « slugile noastre pererubtii sà nu mine pe oameni din Cotmani nici la cetate, nici la mori, nici la curtde noastre cu alti zemleni la un loc » s.

De obicei se crede cà oamenii din satele de mai sus erau aserviti pentru cà erau datori sà execute servitutde menzionate. Noi sintem insà de pàrere cà lucrurile pot fi privite si altfel. fàranii din satele Ràdàuti si Cotmani erau scutiti de servitutde pomenite deoarece stàpinul de mogie se bucura de privilegiul imunitàtii 4. In documente se precizeazà cà tàranii nu vor face aceste munci, pe care erau datori sà facà « alti zemleni » din Moldova.

Servitutde de care vorbesc documéntele si pe care erau datori sà le presteze zemlenii erau munca la cetate si la curvile domnesti. Asemenea obbgatii au existat in 'J'ara Romàneascà 5 si la toate popoarele vecine cu romànii. In docu­méntele bulgàresti se aratà cà tàranii erau datori « sà ridice cetàti » (rpd,\

1 Ibidem, p. 532.2 De fapt este vorba de episcopio Rádáu|ilor (cf. N. Iorga, Istoria bisericii románefti,

vol. I, Ed. II, Buc. 1929 p. 95—98.3 I. B o g d a n, Documéntele lui Stefan cel M ore, vol. I, Bucurefti, 1913, p. 232 fi p. 257.4 D i m i t i i e D a n , Crónica Episcopiei de Kádaufi, Viena, 1912, p. 23 fi p. 30.5 DIR, B. Tara Románeascá, sec. X III , X IV ?i X V , p. 260.

162

3HA<íth) 1. ¡n Zakonikul lui Stefan Dusan se mentioneaza aceastà obligare in termenii urmátori: « Daca undeva se va darápána o cetate sau un turn, atunci locuitorii, fie din cetate, fie din tinutul ce tiñe de ele, sint datori sa le refacà » 2. ìn izvoarele lituaniene din secolul al XV-lea este menzionata obligaría de a ridica cetàti (ropofl pySHTb sau flejio ropoflOBOc) 8.

Documéntele lituaniene cuprind mai multe relatàri referitoare la aceastà obbgatie a z e m l e n i l o r . Acestia, in calitate de posesori de pàmint, indiferent de màrimea lotului, erau datori sà facà slujba mditarà, pe lìngà care se prevedea obligatia « de a ridica cetàti » si de a face si « alte slujbe, pe care trebuia sà slujeascà zemlenii » 4. In alte izvoare gàsim precizarea cà aceste « slujbe » constau in zidirea si reconstruirea cetàtilor, in intretinerea drumurdor si a podu- rilor, ìn punerea la dispozitia autoritàtilor a mijloacelor de transport necesare, in paza cetàtilor 5. in izvoarele referitoare la istoria Lituaniei, aceste obligatii erau numite adeseori « zemleanskaia slujba ».

Revenind la situatia zemlenilor pomeniti ìn documéntele moldovenesti interne ale episcopiei din Ràdàuti trebuie sà tinem seama de faptul cà satele Cotmani si Ràdàuti treeuserà de curind in categoria satelor cu imunitate. Iptefan cel Mare, preocupat de reorganizarea acestei episcopii in anii 1479—1480, i-a acordat tot atunci privilegiul imunitàtii, sporindu-i astfel veniturde6. Dupà acordarea acestui privdegiu, tàranii din satele menzionate mai sus erau scuriti de muncde domnesti, care, privite in ansamblul lor, se incadrau ìn obb- gatiile militare ale posesordor de pàmint. Privilegiul de imunitate dàdea epis­copiei din Ràdàuti dreptul de a nu-i trimite pe tàrani la muncde domnejti « cu alti zemleni la un loc » , folosindu-i numai pentru nevode proprii.

Din analiza acestor documente interne nu rezultà cà z e m l e n i i au fost tàrani aserviti. Reies limpede obbgatide lor, legate de sistemul de apàrare a tàrii, la care erau supusi toti acei care posedau pàmint, fie ìn cabtate de boieri, fie ìn cabtate de tàrani. Deci o a doua tràsàturà, caracteristicà z e m l e n i l o r care rezultà si din contextul acestor documente, este faptul cà z e m l e n i i posedau pàmint.

Dacà am aduna la un loe toate elementele, pe care le-am extras din docu­méntele externe si interne, pentru caracterizarea situatici zemlendor am putea stabili urmàtoarele : z e m l e n i i erau posesori de pàmint, datori sà presteze slujba militará, si erau obligafi sà execute diferite munci legate de necesitàfile de apàrare ale fàrii. Categoria z e m l e n i l o r nu era omogenà : unii, acaparìnd mai mult pàmint, deveneau boieri, altii din tàrani liberi, stàpìni pe ocinile lor, erau trecuti ìn situatia tàrandor aserviti. Sint indici care aratà cà ìn cursul secolului al XVI-lea acest proces era ìn plinà desfafurare, intrucit la ìnceputul secolului al XVII-lea izvoarele vremii pomenesc pe z e m l e n i in cabtate de tàrani aserviti 7.

4. Ne mai ramine sa precizàm dacà aceastà categorie socialà a existat numai la romànii din Moldova sau si ìn alte pàrti. in Tara Romàneascà izvoarele sint mai putin bógate decit ìn Moldova ; totusi, se poate afirma cu tàrie cà

1 I. I. I v a n o v, EiJizapcKU cmapunu «35 MaKeòonun, Sofia, 1931, p. 586.2 J r e c e k , Mcmopun Bojieapuu, Odesa, 1878, p. 522.3 Atcmu 3anaÒHoù Poccuu, voi. I, nr. 64, p. 79.4 A. I. L a p p o , op. cit., p. 194.6 Ibidem, p. 210.6 N. I o r g a, Istoria bisericii rom&nefti, ed. a 2-a, voi. I, Bucuregti, 1929, p. 95—98.7 DIR , Moldova sec. X V II, voi. II, p. 44.

11* 163

aceastà categorie socialâ a existât si în 'J'ara Româneascâ, însâ a fost desemnatâ eu un ait termen, de origine greaeâ, dar cu un continui identic. Termenul folosit aici a fost horeani, care vine de la cuvîntul grecesc /topa ; el corespunde termenului slav hia\aa . Acest termen grecesc a venit, farà îndoialà, de la slavii de sud, care 1-au folosit în diplomatica lor. Jirieóek aratâ câ în Bulgaria în secolele X III—X IV un tinut purta denumirea greceascâ de X<i>pa1. N. Iorga a relevât câ bulgarii au adoptat termenul grecesc 3(ci>pa, alâturi de termenul lor 3CiY\aa. Ei au folosit ambii termeni prin alter- nantâ, începînd eu Ioan Asen 2. Sîrbii de asemenea au cunoscut ambii termeni. De fapt, « horeane » reprezintâ traducerea greceascâ a termenului slav « zem- leane », folosit des de sîrbi, dupâ cum s-a vâzut mai sus. apare în hrisoa-vele sîrbesti scrise în limba greaeâ 3. Faptul câ termenii « horeane » si « zemleane» sînt sinonimi a fost semnalat de istoricii iugoslavi4. în Tara Româneascâ în secolul al XV-lea, târanii liberi sînt denumiti « horeani » (w t )(c>py), în opozitie eu târanii aserviti, vecinii5. în secolul al XVI-lea, h o r e a n e apar în învâfâturile lui Neagoe Basarab, în calitate de târani si în opozitie eu dregâtorii 8.

5. Categoria socialâ a z e m l e n i l o r n-are un caracter static. Fârâ îndoialà câ, la început, fiecare om care reusea sâ capete pâmînt în proprietate individuala se numea z e m l e a n i n . Unii, plecînd de la un lot de pâmînt, au ajuns sâ stâpîneascâ pârti din sate pi sate întregi. în ridicarea z e m l e n i l o r un roi important a jucat slujba müitarâ, în care ei au fost atrasi de condu- cerea târii. Astfel, unii zemleni au intrat în rîndurile boierimii, în timp ce altii au ramas si inai departe o pâturâ de târani liberi, posesori de loturi strâmosesti. Pe mâsurâ ce se adîncea procesul de feudalizare si scâdea numârul târanilor liberi, unii z e m l e n i se transformau în târani aserviti, purtînd eu toate acestea vechea denumire de z e m l e n i .

în aceastâ privintâ este edificator un document din Moldova de la începutul secolului al XVII-lea (1606 mai 19), în care Eremia Movilâ acordâ mânâstirii Pobrata dreptul de a infinita o slobozie. Se precizeazâ câ târanii din aceastâ slobozie vor fi scutiti de diferite îndatoriri: « Sâ nu ne munceascâ nici o muncâ a noastrâ, nici la oaste sâ meargâ, nici ilis sâ nu ne plâteascâ pe trei ani, nici gostina de oi, nici de porci, nici 50 de aspri, nici sulgiu, nici altâ dabilâ care se va mai adâuga în tarâ, sâ nu aibâ sâ dea eu alti zemleni, ci sâ fie în pace eu toate, pînâ ce se va împbni acea vreme »

Istoricii care s-au ocupat intens de istoria socialâ au relevât de multe ori faptul câ terminologia socialâ este foarte trainicâ. B. D. Grekov, care a acu- mulat o uriasà experientâ în materie, s-a ridicat împotriva conceptiei statice în cercetârile privind istoria socialâ, pentru câ societatea este în continuâ miscare si transformare. Terminologia socialâ se mai mentine §i atunci cînd în viata economicâ si juridicâ a unui grup social se produc diferite schimbâri

1 J i r e è e k , op. cit., p. 521.2 N. I o r g a , Le caractère commun des institutions du Sud-Est de l'Europe, Paris, 1929.

p. 2 4 -2 5 .3 A. A. S o l o v i o v çi Y. Mo ç i n , rpHKe noeeAbe cpnCKUX enadapa, Belgrad, 1930, p. 506.4 Historija naroda Jugoslavije, vol. I, Belgrad, 1956, p. 429.6 DIR, B, Tara Româneascâ, sec. X I I I , X I V ?i X V , p. 218.6 P. P. P a n a i t e s c u , Cronicile slavo-române din sec. X V —X V I , Bucuresti, 1959,

p. 243 çi 248.7 DIR, Moldova, sec. X V I I , vol. II, p. 44.

164

importante. « Denumirile se schimbâ — spune el — numai atunci cînd se schimbâ radical toatâ înfâtisarea economicâ a omului » x.

Termenul « zemleni » este comun popoarelor care au folosit în diplomatica lor limba slavâ.

Prin confruntarea trâsàturdor rezultate din analiza diferitelor izvoare devine limpede câ în esenta ei aceastâ catégorie socialâ se defineçte prin carac­tère comune, ca stâpînirea pàmîntului si prestarea slujbei militare eu obligajii multiple, câ în sînul ei, în decursul secolelor, s-au produs transformâri impor­tante, unii z e m l e n i trecînd în rîndurile boierimii, iar altii în masa mare a târânimii aservite.

K B o n p o c y O COHHAJIbHOÎÎ HCTOPHH MOJIflABHH XIV— XVII BB.

(Pe3K>Me)HcnoJib3VH cpaBHHTejiLHhift m ctoji, a B T o p aaHHofi p a ô o T b i CT3BHT nepea C060Ü 3a^aMy

BbtHCHHTb OflHH H3 n p O T H B O p e M H B b lX BOnpOCOB COUHaJlbHOH HCTOpHH MoUflSBHH. ÆeJiaeTCH nonbiTKa oripeflenHTb, k i<ai<oH couHa;ibHoft KaTeropHH npHHaAJie>KaT «3eM/ienu», KOTopbie npeflcraBJieHw b cpe«HeBeKOBbix HCTOHiiHKax caMbiM pa3JTHMHbiM o6pa30M: t o naK 3e.vmeBjia- aejibiibi BMecTe c 6oüpaMn, t o nan KpecTbHHe BMecre c KpenocrHbiMH. Ha ocHOBe anaJiH3a epea- HeBeKOBblX CTapOCJiaBHHCKHX HCTOMHHKOB lOrO-BOCTOWHOH EBponbl 6bIJIO yCTâHOBJieHOj MTO 3TOT TepMHH HBJIHeTCH OHeHb flpeBHHM. JJaHHOe nOHHTHe nOHBHJlOCb B nepHOfl, KOrfla B Heapax ceJiBCKoii oSmHHbi npoTeKaJi n p ouecc HMymecTBeHHOH /uKjxjjepeHUHaiwH, npHBeauiHÜ k noHBJie- HHJO HacTHOH C06cTBeHH0CTH Ha 3eMJIK>. CylUHOCTb flaHHOH KaTeropHH COCTaBJIHeT TO, HTO «3eMJieHH » BJia«eJiH 3CMjieii. 3eMJTeBJiafleHHe 6biJio cBH3aH0 c th iv ioh cjivh îôoh hjih c BoeHHüH cnyH<6oH, a nepexoa c oæhoh cJiy>K6bi Ha /jpyryio cnocoôcTBOBaJi npoHHKHOBeHHio KpecTbHH b pHflbi 6on p . KaTeropHH <i3eMjieHOB » He 6biJia oaHopoflHoii: oahh H3 hhx, 3axBaTbi- BaH HOBbie 3eivuiH, CTaHOBHJiHCb ôonpaMH, flpyrHe H3 CBoSo^Hbix 3eMJieBJiai(eJibneB neperuJiH b pa3pH.1t 3aBHcnMbix. lUnpoKoe pa3BHTHe s t o t nponecc nojiywaeT b XVI BeKe, a b XVII b. «3ejvuieHH» oGmhho BbitrrynajoT b hctomhhk3x «a n 3aBHCHMbie KpecTbHHe.

M c n 0 J ib 3 0 B a H H e o f l H o r o h t o t o H<e T epM H H a nnn o 6 o 3 H a H e H H H o n p e flC J ie H H o ft c o u H a J ib H o f i K a T e r o p H H H a n p o T H w e H H H p n f l a b c k o b , K o r / j a b H e / jp a x e e n p o H 3 o m j iH c e p b e 3 H b ie H 3M eH eH H H , HBJIHeTCH CBH fleTeJIbCTBO M CTâÔHJIbH OCTH COUHaJlbHOH T epM H H O JIO rH H . S T O T (¡)ai<T flO JIH Œ b l VM H T biB aTb H cT o p H K H b u e jiH X H 3 6 e »ta H H H b h x T pa K T O B K e n y T a H H U b i h y n p o m e H H Ü .

CONTRIBUTION À L’HISTOIRE SOCIALE DE LA MOLDAVIE A U X X IV e- X V I I e SIÈCLES

(Résumé)Cette étude dont l’auteur utilise la méthode comparative, se propose d’élucider l’un des

problèmes controversés de l’histoire sociale de la Moldavie. Elle essaye de définir la catégorie sociale des « zemleni» que les sources médievales dépeignent avec des traits très variés: soit comme détenteurs des terres, à côté des boyards, soit comme des paysans à côté des serfs. Se fondant sur l’analyse des sources médievales de langue slave du sud-est de l’Europe il montre que ce terme est très ancien, qu’il se rattache à la période où évoluait le processus de diffé­renciation sociale au sein de la communauté villageoise, différenciation qui aboutit à l’appari­tion de la propriété terrienne individuelle. C’est précisément l’élément essentiel caractérisant cette catégorie sociale qui se rattache au fait que les « zemleni» possèdent la terre. La posses­sion de la terre se rattachait soit au service taillable soit au service militaire, et le passage de l’une à l’autre rendait possible la pénétration des paysans dans les rangs des boyards. La catégorie des « zemleni» n’était pas homogène: les uns, accaparant davantage de terres, devenaient des boyards, d’autres, de paysans libres, maîtres de leur héritage, passaient à 1 état de paysans asservis. Au cours du X V Ie siècle ce processus était en plein essor et, au X V IIe siècle, les « zemleni» apparaissent à l’ordinaire en qualité de paysans asservis.

L’utilisation du même terme, au cours des siècles, pour désigner une catégorie sociale, lorsque dans son sein il y eut des changements importants, prouve la pérennité de la termi­nologie sociale ce dont doivent tenir compte les recherches d’histoire sociale, si l’on veut éviter des confusions et des explication simplistes.

1 B. D. G r e k o v, op. c it., p. 504.

165