7/24/2019 Contributiile Psihologilor La Aparitia Internatului

http://slidepdf.com/reader/full/contributiile-psihologilor-la-aparitia-internatului 1/2

©M. Popa: Contribuții ale psihologilor la apariția internetului

Contribuții ale psihologilor la apariția internetului

Astăzi toată lumea acceptă că internetul este „copilul” războiului rece. În ultimii ani aideceniul 6 din secolul trecut, SUA erau extrem de preocupate de riscul unui atac nuclear din parteaURSS şi de faptul că sistemul de comunicaţii al armatei ar putea fi distrus. Pentru a face faţă uneiasemenea situaţii, guvernul Statelor Unite a înfiinţat Agenţia pentru proiecte de cercetare avansate( Advanced Research Projects Agency) cunoscută prin iniţialele ARPA. Unul dintre proiectele agenţieil-a constituit dezvoltarea tehnologiei calculatoarelor şi a comunicaţiei bazate pe acestea.

Aceste detalii istorice ar putea fi considerate neinteresante pentrustudenţii de la o facultate de psihologie. Cu toate acestea, există un aspect carear putea schimba această opinie. Puţină lume conştientizează azi că primii paşiai dezvoltării acestui program sunt legaţi de numele unui psiholog, JosephLicklider (1915-1990), care a fost numit director al departamentului deinformatică al ARPA în anul 1962. Până atunci se făcuse cunoscut prin studiilesale în domeniul psihofiziologiei limbajului şi a comunicării senzoriale, încadrul nu mai puţin celebrului Massachussets Institute of Technology. Licklidereste astăzi recunoscut ca fiind adevăratul iniţiator al drumului la capătul căruia a

apărut internetul aşa cum îl ştim noi acum. Cu numai un singur calculator încadrul departamentului şi cu sarcina de a-i găsi şi o altă utilizare decâtefectuarea calculelor ştiinţifice, Licklider a avut geniala intuiţie de a cere cercetătorilor dindepartamentul său să facă posibilă comunicarea prin intermediul calculatoarelor.

Printre lucrările sale de pionierat, două sunt şi astăzi considerate ca fiind fundamentale:Simbioza om-computer 1 (1960) şi Computerul ca dispozitiv de comunicare2 (1968). Ambele pot cititela pagina omagială dedicată lui J. Licklider, de la adresa http://memex.org/licklider.html 

Iată ce scria Licklider în prima dintre cele două lucrări citate mai sus: „Simbioza om-computereste o evoluţie aşteptată în interacţiunea dintre om şi calculatoarele electronice. Aceasta va implica ocuplare foarte strânsă între componenta umană şi cea electronică. Principalele scopuri vor fi: 1)aducerea computerelor în situaţia de a susţine formularea problemelor spre deosebire de situaţiaactuală în care sunt utilizate doar pentru rezolvarea acestora. 2) facilitarea unei cooperări om-

computer în luarea deciziilor şi în controlul situaţiilor complexe fără dependenţa rigidă de un program predeterminat. În anticiparea acestui parteneriat simbiotic omul va stabili scopurile, va formula ipotezele şi va face evaluările finale. Maşinile de calcul vor face munca de rutină necesară pentru susţinerea raţionamentelor şi deciziilor. Analizele preliminare indică faptul că parteneriatulom-calculator va conduce la creşterea eficienţei muncii intelectuale peste nivelul pe care l-ar puteaatinge omul de unul singur. Pentru atingerea acestui obiectiv vor trebui realizate însă progrese îndomeniul capacităţii de rezolvare a sarcinilor simultane, componentelor de memorie, limbajelor de

 programare şi a echipamentului de intrare/ieşire.”

În cea de-a doua dintre lucrările citate, Licklider susţine ideea realizării „masei critice”intelectuale prin utilizarea comunicaţiei asistate de calculator. În opinia sa, oamenii cu potenţial creativsunt rareori şi buni oameni de echipă. Cu toate acestea, nici un proiect cu adevărat important nu se

 poate realiza fără cooperare şi comunicare. Formele clasice de schimburi de idei (poştă, şedinţe,congrese, etc.) nu sunt suficiente. Calculatoarele ar putea fi utilizate pentru a crea un mediu decomunicare care să constituie un suport permanent pentru schimbul de idei.

Licklider nu a rămas la ARPA decât până în 1965, dar contribuţia sa a fost decisivă. Cel carel-a urmat la conducerea departamentului, Bob Taylor, un alt psiholog convertit la informatică, aurmărit punerea în practică a acestor proiecte. Astfel, în anul 1969 se realiza prima comunicaţie întredouă calculatoare aflate la 500 km distanţă, unul la Universitatea din California (UCLA), iar celălalt laInstitutul de Cercetări Stanford.

1 Man-Computer Symbiosis, IRE Trans-actions on Human Factors in Electronics, volume HFE-1, pages 4–11,

March 19602 The Computer as a Communication Device by J.C.R. Licklider, Robert W. Taylor, Science andTechnology, April 1968. Online republish by Systems Research Center of DEC, p.29

7/24/2019 Contributiile Psihologilor La Aparitia Internatului

http://slidepdf.com/reader/full/contributiile-psihologilor-la-aparitia-internatului 2/2

©M. Popa: Contribuții ale psihologilor la apariția internetului

Ceea ce a urmat este o istorie cu acceleraţie constantă:

•  1970, reţeaua capătă un nume: ARPANET•  1977, Robert Kahn şi Vinton Cerf promovează ideea reunirii reţelelor independente într-o

reţea a reţelelor (internet). Ei sunt consideraţi „părinţii fondatori” ai internetului în forma saactuală.

• 

1983, ARPANET se desprinde de scopurile militare (apare MILNET) iar în 1989Departamentul Apărării întrerupe finanţarea

•  1989, Doi cercetători europeni (Robert Cailliau şi Tim Berners-Lee din cadrul CERN)inventează world wide web (www), un standard de prezentare şi de conexiune a documentelor.A fost începutul „nebuniei internet”.

•  1994, popularitatea internetului „explodează”, acaparând interesul publicului3 

3 O perspectivă mai amplă asupra istoriei internetului poate fi găsită la adresa:http://www.internetvalley.com/intval.html