1

Contractul de mandat

Mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau

mai multe acte juridice pe seama celeilalte părți, numită mandant (art. 2009 C. civil).

Părțile contractului de mandat sunt mandantul (persoană fizică sau juridică), ce

împuternicește o altă persoană să încheie acte juridice pe seama sa, și mandatarul (persoană

fizică sau juridică), ce se obligă să încheie acte juridice în numele mandantului.

În general, mandatul este rodul exclusiv al voințelor părților contractante, însă raporturile

juridice de mandat pot fi generate și de litera legii.

Mandatul (în sens larg) are un domeniu extins de acțiune: de la activități simple de

reprezentare (de exemplu, exercitarea votului într-un consiliu de administrație), până la activități

complexe (de exemplu, administrarea unui patrimoniu).

Reprezentarea este un element fundamental al mandatului. Mandatul poate fi însă cu

reprezentare, dar poate fi și fără reprezentare.

Contractul de mandat are o mare utilitate practică. De exemplu, asigură mandantului

„darul ubicuității” prin care, prin mandatarii săi, el poate fi prezent (d.p.d.v. juridic) în același

moment, în mai multe locuri.

În practică, mandatul are manifestări diverse, cel mai importante fiind:

Actul cu sine însuși (reprezintă mandatul încheiat între mandatar ca reprezentant

al mandantului și persoana sa, de această dată în nume propriu);

Dubla reprezentare („autocontract”) este actul încheiat între mandatar, ca

reprezentant al mandantului cu el însuși, ca reprezentant al terțului;

Mandatul în interes comun (mandatarul contractează cu un terț, atât în interesul

mandantului, cât și în interesul său, pentru că au aceleași interese);

1. Mandatul cu reprezentare

Mandatul este cu reprezentare atunci când, prin contract, mandatarul se obligă să încheie

acte juridice pe „seama” mandantului.

2

De regulă, mandatarul îl reprezintă pe mandant la încheierea actelor juridice pentru care a

fost împuternicit. Astfel, potrivit art. 2012 alin. 1 C. civil, în favoarea mandatarului operează

prezumția de reprezentare a mandatului („dacă din împrejurări nu rezultă altfel”).

1.1. Caractere juridice și delimitare

Mandatul este, în principiu, un contract consensual, deoarece pentru încheierea lui

valabilă este suficientă simpla manifestare de voință a părților. Contractul poate fi

încheiat în formă scrisă sau verbală.

Mandatul este, în pricipiu, cu titlu gratuit, dar poate fi și cu titlu oneros (atunci

când mandatarul este un profesionist).

Mandatul este un contract intuitu personae, deoarece se încheie în considerarea

unei anume persoane, încrederea pe care mandantul o are în mandatar având o

importanță esențială la perfectarea contractului.

Mandatul cu titlu gratuit are un caracter unilateral (creează obligații exclusiv în

sarcina uneia dintre părti – a mandatarului), iar cel oneros are un caracter bilateral

(sinalagmatic – fiecare dintre părți obligându-se).

1.2. Capacitatea părților

Ca regulă, în cazul reprezentării contractuale, atât reprezentatul cât și reprezentantul

trebuie să aibă capacitatea de a încheia actul pentru care reprezentarea a fost dată (art. 1298 C.

civil).

Mandatarul trebuie să aibă capacitate de exercițiu deoarece, deși încheie acte

juridice pe seama și în numele mandatului, el devine parte contractantă în

raporturile cu terții, trebuind să aibă astfel capacitatea necesară pentru a încheia el

însuși actele respective.

Mandantul trebuie să aibă capacitatea necesară de a contracta el însuși actul

juridic cu care l-a împuternicit pe mandatar, deci capacitatea juridică a acestuia se

va determina în funcție de natura actului juridic care face obiectul contractului de

mandat.

Puterea de a reprezenta încetează prin decesul sau incapacitatea reprezentantului ori a

reprezentatului (dacă prin convenție ori natura afacerii nu rezultă contrariu). Încetarea puterii de

3

a reprezenta nu produce efecte în privința terților care, în momentul încheierii contractului, nu

cunoșteau și nici nu trebuiau să cunoască această împrejurare (art. 1307 alint 1 și 4 C. civil).

1.3. Obiectul contractului.

Mandatul poate avea ca obiect numai încheierea de acte juridice (și nu de fapte juridice)

de către mandatar, pe seama și în numele mandantului.

Ca în orice contract, obiectul trebuie să îndeplinească condițiile generale de validitate: să

fie determinat (sau cel puțin determinabil), să fie licit și moral (art 1225 C. civil).

Actele juridice cu caracter strict personal nu pot fi încheiate prin mandatar (ex.

testamentul, căsătoria etc.).

În consecință, mandatarul nu paote săvârși decât actele juridice cu care a fost împuternicit

de mandant, el neputând face nimic peste limitele mandatului său.

1.4. Forma și întinderea mandatului

Contractul de mandat „poate fi încheiat în formă scrisă, autentică ori sub semnătură

privată sau verbală”. Acceptarea mandatului poate rezulta și din executarea sa de către mandatar

(art. 2013 alin.1 C. civil).

Mandatul este tacit când rezultă din împrejurări care fac neîndoielnică voința părților. În

absența unui refuz neîntârziat, mandatul se consideră acceptat (tacit) dacă privește actele a căror

încheiere intră în exercitarea profesiei mandatarului ori pentru care acesta și-a oferit serviciile fie

în mod public, fie direct mandantului (art. 2014 alin. 1 C. civil).

În raport de întinderea actelor juridice ce urmează a fi încheiate, mandatul poate fi

general sau special (art 2016 C. civil).

Mandatul general îl autorizează pe mandatar să efectueze „numai acte de

conservare și de administrare” (art. 2016 alin. 1 C. civil).

Mandatul special este acela în care mandatarul este imputernicit expres, pentru o

singură operație juridică. Astfel, pentru a încheia acte de înstrăinare sau grevare,

tranzacții ori compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la

ordin ori pentru a intenta acțiuni în justiție, precum și pentru a încheia orice alte

acte de dispoziție, mandatarul trebuie să fie imputernicit în mod expre (art. 2016

alin. 2 C. civil).

4

Mandatarul trebuie să încheie acte juridice în limitele puterii sale de reprezentare. În caz

contrar, mandatarul care acționează fără a avea împuternicire sau cu depășirea puterilor conferite,

nu produce efecte între reprezentat și terț (art. 1309 alin. 1 C. civil).

Mandatarul care, neavând împuternicire ori depășind limitele puterilor care i-au fost

încredințate, „răspunde pentru prejudiciile cauzate terțului contractant care s-a încrezut, cu bună-

credință, în încheierea valabilă a contractului” (art. 1310 C. civil).

Mandantul poate ratifica contractul încheiat în numele său, cu depășirea (sau lipsa) puterii

de reprezentare, respectând formele cerute de lege pentru încheierea sa valabilă. În acest caz,

terțul contractant poate însă „printr-o notificare, să acorde un termen rezonabil pentru ratificare,

după a cărui împlinire contractul nu mai poate fi ratificat” (art. 1311 alin. 2 C. civil).

Ratificarea are efect retroactiv și se transmite moștenitorilor.

1.5. Durata și dovada mandatului.

Mandatul se încheie, ca orice contract, pe durata prevăzută de părți. Dacă părțile nu au

prevăzut un termen, contractul de mandat încetează în 3 ani de la încheierea lui (art 2015 C.

civil).

Dovada mandatului se face prin prezentarea înscrisului contractului. Ca o excepție, dacă

mandatul este tacit, dovada se va putea face, atât între părți, cât și față de terți, prin orice

mijloace de probă admise de lege, indiferent de valoarea actului.

În ceea ce îi privește pe terți (alții decât cei care au contractat cu mandatarul), aceștia vor

putea face dovada mandatului prin orice mijloace de probă, deoarece pentru ei contractul nu este

decât un fapt juridic (și nu act juridic).

De precizat că terțul contractant poate cere întotdeauna mandatarului să facă dovada

puterilor încredințate de mandant și, „daca reprezentarea este cuprinsă într-un înscris, să remită o

copie a înscrisului, semnată pentru conformitate” (art. 1302 C. civil). În practică, dovada

mandatului se prezintă sub forma unui înscris derivat din contract care poartă numele de procură

sau împuternicire (ori de mandat).

1.6. Efectele contractului de mandat

Ca orice contract valabil încheiat, mandatul va produce efecte juridice, potrivit dreptului

comun.

5

Deoarece în contract mandantul împuternicește mandatarul să încheie acte juridice cu un

anume terț, ne aflăm în prezența a trei subiecte de drept civil, fapt pentru care efectele

contractului se vor produce implicit și față de acesta din urmă.

De aceea, datorită particularităților contractului de mandat, efectele acestuia vor fi

analizate atât inter partes, cât și față de terțul cu care s-a încheiat actul juridic preconizat.

1.6.1. Efectele mandatului între părți.

a) Obligațiile mandatarului sunt:

obligația de a împlini mandatul: principala obligație a mandatarului este aceea de

a îndeplini mandatul (obligația de a face). Mandatul trebuie îndeplinit în limitele

stabilite în contract. Îndeplinirea mandatului este o obligație de mijloace (nu de

rezultat), mandatul considerându-se îndeplinit dacă mandatarul a depus toate

diligențele pentru perfectarea actului juridic cu care a fost împuternicit.

Nerealizarea actului juridic preconizat din culpa mandatarului atrage însă răspunderea

acestuia. Culpa mandatarului se apreciază însă diferit, după cum mandatul este gratuit sau

oneros. Dacă mandatul este cu titlu oneros, mandatarul este ținut să execute mandatul cu

diligența unui bun proprietar, iar dacă mandatul este cu titlu gratuit, mandatarul este obligat să

îl îndeplinească cu diligența pe care o manifestă în propriile afaceri. Astfel, culpa mandatarului

se va aprecia în raport de situația concretă (fiind atenuată).

Dacă bunul deținut în baza mandatului piere fortuit, mandatarul nu va răspunde, chiar

dacă l-ar fi putut salva sacrificând propriile sale bunuri.

Răspunderea mandatarului poate fi modificată însă de părți, atenuată sau agravată

(regulile de mai sus fiind aplicabile în lipsa unor dispoziții contractuale).

În caz de pluralitate de mandatari, de regulă, fiecare își execută independent obligațiile

contractuale, neexistând solidaritate între mandatari. Ca excepție, mandatarii răspund solidar

față de mandant dacă s-au obligat să lucreze împreună (art. 2022 alin. 3 C. civil).

obligația de a da socoteală: „Orice mandatar este ținut să dea socoteală despre

gestiunea sa”. Totodată, el este obligat, la cerere, să înapoieze toate actele sau

bunurile primite de la mandant pentru realizarea obligațiilor sale. Mandatarul mai

este obligat să conserve bunurile primite de la mandant sau în numele lui (aceste

obligații operează fără distincție dacă mandatul este gratuit sau cu titlu oneros).

6

obligația de răspundere pentru faptele persoanei substituite în executarea

contractului. În principiu, „mandatarul care și-a îndeplinit mandatul nu răspunde

față de mandant cu privire la executarea obligațiilor asumate de persoanele cu care

a contractat” (Art. 2021 C. civil).

Întrucât mandatul este un contract încheiat intuitu personae, mandatarul îndeplinește

personal obligațiile asumate (art. 2023 alin. 1 C. civil). Face excepție de la regulă cazul în care

mandantul l-a autorizat în mod expres să își substituie o altă persoană în executarea în tot sau în

parte a mandatului.

Totuși, chiar în absența unei autorizări exprese, mandatarul își poate substitui un terț

dacă:

o împrejurări neprevăzute îl împiedică să aducă la îndeplinire

mandatul;

o îi este imposibil să îl înștiințeze în prealabil pe mandant asupra

acestor împrejurări;

o se poate prezuma că mandantul ar fi aprobat substituirea dacă ar fi

cunoscut împrejurările ce o justifică.

În aceste cazuri, mandatarul este obligat să-l înștiințeze de îndată pe mandant cu privire la

substituire.

Dacă substituirea nu a fost autorizată de mandant, mandatarul răspunde pentru actele

persoanei pe care și-a substituit-o ca și cum le-ar fi îndeplinit el însuși.

Dacă substituirea a fost autorizată, mandatarul nu răspunde decât pentru diligența cu care

a ales persoana care l-a substituit și i-a dat instrucțiunile privind executarea mandatului.

b) Obligațiile mandantului sunt:

Obligația de despăgubire a mandatarului pentru cheltuielile făcute. Mandantul este

obligat să pună la dispoziția mandatarului mijloacele necesare executării

mandatului și să restituie mandatarului cheltuielile rezonabile avansate de acesta

din urmă pentru executarea mandatului.

Mandantul este obligat să-l despăgubească pe mandatar pentru prejudiciul suferit în

executarea mandatului, dacă prejudiciul nu provine din culpa mandatarului (art. 2026 C. civil).

7

De asemenea, mandantul trebuie să plătească dobânzi la sumele cheltuite de mandatar, fără

punere în întârziere (chiar din momentul avansării lor).

Obligația de plată a remunerației. Dacă mandatul este cu titlu oneros, mandantul

este obligat să plătească mandatarului remunerația, chiar și în cazul în care, fără

culpa mandatarului, mandatul nu a putut fi executat (art. 2027 C. civil). Culpa

mandatarului îl poate scuti pe mandant de la plata parțială sau totală a

remunerației.

Când mandatul a fost dat aceluiași mandatar de mai multe persoane (pluralitate de

mandanți) pentru o afacere comună, fiecare dintre mandanți răspunde solidar față de mandatar de

toate obligațiile mandatului (art. 2028 C. civil). Pentru garantarea tuturor creanțelor sale

împotriva mandantului izvorâte din mandat, mandatarul are un drept de retenție asupra bunurilor

primite cu ocazia executării mandatului de la mandant ori pe seama acestuia (art. 2029 C. civil).

1.6.2. Efectele mandatului față de terți

a) Raporturile dintre mandant și terți. Dacă mandatarul va reuși, în fapt, încheierea actului

juridic pentru care a fost împujternicit, de drept, se vor crea raporturi juridice directe între

mandant și terți (deoarece mandatarul încheie actul juridic pe seama și în numele mandantului).

Actele juridice încheiate de mandatar nu vor obliga pe mandant dacă s-au făcut cu

depășirea limitelor împuterniciri date acestuia (decât dacă mandantul le-a ratificat). Ratificarea

lor de către mandant va produce efecte retroactive (de la data încheierii actului), ca și cum actul

juridic ar fi fost valabil încheiat.

Actele juridice încheiate cu depășirea limitelor împuternicirii și neratificate nu vor obliga

pe mandant decât, eventual, în cadrul unor obligații extracontractuale.

b) Raporturile dintre mandatar și terți. Între mandatar și terți nu se creează raporturi

juridice, deoarece mandatarul contractează, în drept, în numele și pe seama mandantului (și

numai în fapt personal).

1.7. Încetarea mandatului

Ca orice alt contract civil, mandatul încetează odată cu executarea obligațiilor contractate

ori la intervenția altor cauze generale, precum: expirarea termenului, realizarea condiției

rezolutorii, pieirea bunului etc.

8

Pe lângă cauzele generale, mandatul poate înceta și datorită unor cauze specifice lui: prin

revocarea mandatarului, prin renunțarea mandatarului, prin moartea, incapacitatea sau falimentul

mandantului ori a mandatarului (art. 2030 C. civil).

1.7.1. Cazuri de încetare

a) Revocarea mandatului de către mandant. Deoarece mandatul este încheiat în folosul

mandantului și are la bază încrederea mandantului față de mandatar, el poate revoca oricând

mandatul, expre sau tacit, indiferent de forma în care contractul de mandat a fost încheiat și chiar

dacă a fost declarat irevocabil (fără a fi nevoit a face dovada, revocarea putând fi si arbitrară).

Revocarea poate fi și indirectă. Astfel, împuternicirea dată unui nou mandatar pentru aceeași

afacere revocă mandatul inițial (art. 2031 alin. 2 C. civil).

De precizat că, până la notificarea revocării, mandantul va răspunde față de terții de bună-

credință, dar cu drept de regres împotriva mandatarului incorect.

În caz de pluralitate de mandanți, revocarea mandatului se face cu acordul tuturor

mandanților. În schimb, „mandatul dat mai multor mandatari obligați să lucreze împreună

(pluralitate de mandatari) încetează chiar și atunci când cauza încetării îl privește numai pe unul

dintre ei” (art. 2038 C. civil).

După revocarea mandatului, mandantul „rămâne ținut să își execute obligațiile față de

mandatar”. El este, de asemenea, obligat să repare prejudiciile suferite de mandatar din cauza

revocării nejustificate ori intempestive (art. 2032 alin. 1 C. civil).

Atunci când mandatul a fost declarat irevocabil (prin acordul părților), revocarea se

consideră a fi nejustificată dacă nu este determinată de culpa mandatarului sau de un caz fortuit

ori de forță majoră.

b) Renunțarea mandatarului. Mandatarul poate renunța oricând la mandat, notificând

mandantului renunțarea sa (art. 2034 C. civil).

Dacă mandatul este cu titlu oneros, mandatarul poate pretinde remunerația pentru actele

pe care le-a încheiat pe seama mandantului până la data renunțării.

Prin renunțarea sa, mandatarul nu trebuie să îl păgubească pe mandant; în caz contrar, el

este obligat să îl despăgubească pe mandant pentru prejudiciile suferite prin efectul renunțării, cu

excepția cazului când continuarea executării mandatului i-ar fi cauzat mandatarului însuși o

9

pagubă însemnată, care nu putea fi prevăzută la data acceptării mandatului (art. 2034 alin. 3 C.

civil).

c) Moartea uneia dintre părți. Deoarece mandatul este încheiat intuitu personae, de regulă,

contractul încetează la moartea uneia dintre părți. În caz de deces, al uneia dintre părți,

moștenitorii ori reprezentanții acesteia au obligația de a informa de îndată cealaltă parte.

Tot astfel, mandatarul sau moștenitorii ori reprezentanții săi sunt obligați să continue

executarea mandatului dacă întârzierea acesteia riscă să pună în pericol interesele mandantului

ori ale moștenitorilor săi (art. 2035 alin. 2 C. civil).

Actele juridice încheiate de mandatar după moartea mandantului sunt valabile, dacă

mandatarul nu a cunoscut moartea mandantului, iar terții au fost și ei de bună-credință (art. 2036

C. civil).

Dacă reprezentantul sau reprezentatul este persoană juridică, puterea de a reprezenta

încetează la data la care persoana juridică își încetează existența (art. 1307 alin. 2 C. civil).

d) Alte cauze de încetare a mandatului. Potrivit art. 2035 alin. 1 C. civil, mandatul se

stinge și prin incapacitatea sau falimentul uneia dintre părți.

Mai mult, în doctrină s-a apreciat că orice împrejurare care determină o incapacitate duce

implicit și la încetarea mandatului, „întrucât normele privind incapacitatea și reprezentarea legală

a incapabililor se opun continuării mandatului”.

1.7.2. Efectele încetării mandatului

Când mandatul încetează, mandatarul nu mai poate încheia acte juridice în numele și pe

seama mandantului (cu excepția cazului când prerogativele sale sunt continuate pentru a nu

prejudicia interesele mandantului – art. 2037 C. civil).

Ca urmare a încetării mandatului, în toate cazurile, mandatarul este obligat:

să restituie mandantului procura primită;

să predea orice act primit;

să predea bunurile primate pentru executarea mandatului.

Actele încheiate de mandatar sunt valabile și executorii în privința terților de bună

credință, atât timp cât nu a cunoscut cauza de încetare a mandatului (art. 2036 C. civil).

10

1.8. Elemente caracteristice ale mandatului comercial față de mandatul obișnuit sunt

următoarele:

Mandatul comercial poate fi numai convențional;

Reprezentarea este de natura contractului, nu și de esența lui;

Mandatul comercial este întotdeauna un contract cu titlu oneros;

Mandatul este împuternicit de a face toate actele necesare executării operațiunilor

cu care a fost însărcinat;

Mandatul comercial se revocă numai pentru motive întemeiate.

2. Mandatul fără reprezentare (contractul de interpunere)

Mandatul este fără prezentare atunci când mandatarul încheie un act juridic în nume

propriu (deci fără a se prezenta ca reprezentant al altei persoane), deși el în esență lucrează în

interesul mandantului.

Mandatul fără reprezentare este contractul în care mandatarul încheie acte juridice în

nume propriu, dar pe seama celeilalte părți, numită mandant, și își asumă față de terți obligațiile

care rezultă din aceste acte, chiar dacă terții aveau cunoștință despre mandat (art. 2039 alin. 1 C.

civil). În acest caz, deși îi lipsește reprezentarea, contractul încheiat este totuși de mandat,

întrucât reprezentarea este numai de natura, nu și de esența mandatului.

De regulă, în practică se apelează la mandatul fără reprezentare atunci când o persoană

dorește încheierea unui act juridic fără a fi cunoscută de terți.

Contractul civil de mandat fără reprezentare este cunoscut și sub denumirea de contract

de interpunere. Contractul de interpunere are natura juridică a unui mandat simulat prin

interpunere de persoane.

Convenția de interpunere nu are nimic ilicit, deci este valabilă. Doar dacă a fost încheiată

pentru eludarea sau încălcarea legii, ambele acte vor fi nule.

Părțile contractului de interpunere poartă denumirea de contractant și mandatar ocult.

Simulația presupune două acte juridice:

actul public între mandatarul ocult și terțul cocontractant;

convenția dintre mandant și mandatarul ocult (actul secret).

11

Contractul de interpunere consfințește o situație juridică necorespunzătoare realității, deci

este un act simulat și este supus regimului juridic prevăzut de art. 1289 și urm. C. civil.

Între terțul cocontractant și mandant nu se stabilesc raporturi juridice. Astfel, în principiu,

ei se pot acționa numai pe calea acțiunii oblice, subrogându-se în drepturile mandatarului.

Ca excepție, mandantul, substituindu-se mandatarului, poate exercita drepturile de

creanță născute din executarea mandatului, dacă și-a executat propriile sale obligații de mandatar

(art. 2040 alin. 2 C. civil).

Mandantul poate revendica bunurile mobile dobândite pe seama sa de către mandatarul

care a acționat în nume propriu, cu excepția bunurilor dobândite de terți prin efectul posesiei de

bună-credință. Dacă bunurile dobândite de mandatar sunt imobile, acesta este obligat să le

transmită mandantului. În caz de refuz, mandantul poate solicita instanței de judecată să pronunțe

o hotărâre care să țină loc de act de transmitere a bunurilor dobândite.

Creditorii mandatarului nu pot urmări bunurile dobândite de acesta în nume propriu, dar

pe seama mandantului, dacă mandatul fără reprezentare are dată certă și aceasta este anterioară

luării oricărei măsuri asigurătorii sau de executare (art. 2042 C. civil).

12

Bibliografie

1. Barbu Vlad, „Drept civil – Contracte speciale”, editura Cermaprint, București, 2009

2. Moinescu Gabriel, „Dreptul comerțului internațional – suport de curs”, editura Sitech,

Craiova, 2009

3. Stănciulescu Liviu, „Curs de drept civil. Contracte”, editura Hamangiu, București,

2012