Tema 4Contabilitatea creditelor bancare

1.Definiţia şi clasificarea creditelor2.Evidenţa operaţiunilor de acordare a creditului3.Contabilitatea dobînzii pentru credite şi contabilitatea perceperii ei4.Contabilitatea operaţiunilor de rambursare a creditului5.Formarea şi utilizarea resurselor pentru pierderile la creditele nerambursate

= 1 = Creditul este operaţiunea prin care se ia în stăpînire imediată de către debitor a resurselor, în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, în mod normal însoţite de plata unei dobînzi ce remunerează pe împrumutător.Clasificarea creditelorI conform tipului debitorilor credit bancar credit de consum credit comercial credit ipotecarII în funcţie de scopul creditelor acordate credit bugetar credit industrial credit comercial credit de consum credit agricol credit investiţionalIII în funcţie de termenul creditului termen scurt - < 1 an termen mediu - 1-5 ani termen lung - > 5 aniIV în dependenţă de mărime credite mici credite medii credit mariV în dependenţă de asigurare asigurate neasigurate VI în dependenţă de modalitatea de acordare de o singură dată în linii creditareVII în dependenţă de modalitatea de achitare achitate integral achitate în rateVIII în dependenţă de tipul dobînzii fixă flotantă

IX în dependenţă de valută naţională străinăX în dependenţă de numărul creditorilor acordate de o bancă consorţialeXI în dependenţă de risc standard supravegheat substandard dubioase compromise

= 2 = Creditul se acordă la cererea solicitantului în baza negocierilor cu banca, în funcţie de situaţia economico-financiară şi a garanţiilor materiale. Procedura de acordare a creditului bancar include etapele:1.solicitarea creditului, prezentarea pachetului de documente2.negocierea şi aprobarea creditului3.analiza situaţiei economico-financiare a solicitantului4.derularea creditului, acordarea şi rambursarea5.controlul şi supravegherea băncii Creditele bancare se ţin la evidenţă pe grupuri de conturi conform sferii creditării, iar în cadrul grupurilor pe conturi sintetice după termenul de creditare. Pentru fiecare debitor în cadrul contului sintetic se deschide un cont analitic personal.Conform planului de conturi creditele acordate de către bănci se referă la grupuri de conturi de la 1230 pînă la 1490. Acestea sunt conturi de activeDt – suma creditului acordatCt – rambursarea credituluiSoldul este debitor şi reflectă suma neachitată a creditului. În cadrul tuturor grupurilor cu excepţia 1490 conturile sunt clasificate în dependenţă de termen, astfel conturile care se termină cu cifra 1 sunt conturile de credit pe termen scurt2 sunt conturile de credit pe termen mediu3 sunt conturile de credit pe termen lung Dacă creditul nu este rambursat la timp şi nu se achită dobînda, creditul se trece la ”Credite fără dobîndă” se ţin la evidenţă la conturile cu terminaţia 5.La solicitarea unui credit agentul economic prezintă următoarele documente:a)cererea unde se indică denumirea şi adresa solicitantului, termenul şi suma creditului, scopul şi garanţia acordatăb)bilanţul contabilc)rapoartele de profit și pierderid)business-planule)alte documente la cererea băncii

În baza analizei pachetului de documente lucrătorii din secţia de credite a băncii iau decizii referitoare la acordarea creditelor, la aprobarea cererilor debitorilor. În contabilitatea internă a băncii i se deschide un cont de credit personal, se încheie un acord de creditare şi un contract cu privire la garanţie. În acord se reflectă drepturile şi obligaţiile părţilor, termenul de acordare, dobînda, termenul de achitare a dobînzii, termenul de rambursare a creditului şi sancţiunile în caz de nerambursarea creditelor. Contractul de gaj se întocmeşte în conformitate cu legislaţia în vigoare. Potrivit actelor normative garanţiile ce pot fi acceptate de către bănci se împart în 2 categorii: 1.garanţii reale – reprezintă garanţiile care afectează bunurile pentru garanţie, credit şi sînt formate din ipoteci şi gajuri.2.garanţii personale – sînt angajamente asumate de o persoană fizică sau juridică pentru care acesta se obligă să execute obligaţia debitorului. După efectuarea analizei economico-financiare a clientului şi aprobarea cererii de acordare a creditului în baza contractelor încheiate şi a notei de contabilitate, în secţia de credite în contabilitatea internă a băncii se întocmesc formulele contabile: Dt 1001 Ct 2224 Ct 4679 – pentru analiza pachetului de documente Ct 4679 – pentru evaluarea gajuluiCreditul bancar poate fi acordat prin mai multe metode:1)acordarea în numerar Dt 1291 Ct 10012)prin transfer la contul curent al debitorului Dt 1230-1490 Ct 22243)prin transfer la achitarea documentelor de plată a furnizorului Dt 1230-1490 Ct 2224 – dacă sunt deserviţi de aceeaşi bancă Ct 1031 – deservirea la bănci diferiteDacă în contractul de credite se prevede acordarea creditului pentru o anumită perioadă, obligaţiunile băncii de a acorda credite se reflectă în creditul contului 6601Pe măsura eliberării creditului suma transferată se va reflecta în Dt 6601. Odată cu acordarea creditului obligaţiunea clientului prevăzută în contractul de gaj şi de credit se reflectă la intrare în conturile de memorandum:Intrare 7101 – suma contractuluiIntrare 7102 – suma gajuluiIntrare 7121 – suma garanţieiLa acordarea unui credit în mod obligatoriu se întocmesc aceste formule.

= 3 = Conform cerinţelor SNC băncile comerciale reflectă la veniturile sale suma dobînzii calculate pentru creditele acordate în momentul calculării ei indifferent de

achitare. Dobînda pentru creditele acordate se stabileşte de Consiliul Bancar. Mărimea dobînzii poate fi modificată în dependenţă de evoluţia dobînzii pe piaţa bancară. Dobînzile aferente creditelor acordate se calculează lunar şi se încasează conform contractului. Pentru creditele şi dobînda neachitată la timp banca încasează penalităţi. ∑cd*rdb*nr. zile

D=————————— 360 zile*100%Odată cu deschiderea fondului de credit debitorului i se deschide un cont din grupa 1700 şi respectiv un cont din de venit. La calculul dobînzii se întocmeşte formula Dt 1700 Ct 4230-4490 venituri aferente dobînzii pentru credit În contabilitatea internă în baza avizului de plată se înregistrează formulele contabile: La achitarea numerarului La achitarea prin transfer Dt 1001 Dt 2224 Ct 1700 Ct 1700Dobînda sporită poate fi achitată şi preventiv, în acest caz suma primită se ia la evidenţă la contul 2761. La primirea plăţii anticipate Dt 1001 2224 Ct 2761 La achitarea dobînzii lunare suma dată se va raporta la persoana gestionată Dt 2761 Ct 1700În cazul cînd dobînda pentru creditul acordat nu a fost achitat mai mult de 3 luni banca la suma calculată o stornează şi o ia la evidenţă la contul memorandum 7202. Calculul dobînzii La stornare Dt 1700 Dt venituri Ct venit clasa 4 Ct 1700Concomitent se reflectă la intrări la contul 7202 suma neachitată, iar creditul se trece în categoria creditelor fără dobîndă şi se închide contul. Dt 1295 Ct 1291

= 4 = Creditele bancare pot fi rambursate lunar, trimestrial pînă la expirarea termenului. La rambursarea creditelor secţia de credite transmite o notă contabilului în contabilitatea internă potrivit căreia se întocmeşte formula:La achitarea în numerar în baza ordinului de încasare Dt 1001 Ct 1230-1490Prin transfer în baza ordinului de plată Dt 2224 Ct 1230-1490

La rambursarea deplină a creditelor obligaţiunea debitorului faţă de bancă dispare şi drepturile la gaj încetează, iar obligaţiunile la creditele acordate se reflectă la ieşire în suma totală din conturile memorandum Ieşire 7101 Ieşire 7102 Ieşire 7121

= 5 = Conform regulamentului cu privire la clasificarea creditelor şi rezervele mijloacelor în fondul de risc fiecare bancă este obligată trimestrial să creeeze o rezervă pentru acoperirea tuturor pierderilor cauzate de nerambursarea creditelor. Conform acestui regulament banca trimestrial clasifică portofoliul său de credite repartizîndu-l în 5 grupuri; unde la fiecare grupă se efectuează decontări în fondul de risc în următoarele cote procentuale:Standarte – 2%; Supravegheate – 5%; Substandarte – 30%; Dubioase – 75%;Compromise – 100%1.Standarte – sunt creditele cu un risc minim, rambursarea cărora se efectuează în timp şi la termenul stabilit.2.Supravegheate – sunt creditele neachitate pînă la 30 zile suficient garantate, adică sunt creditele acordate unor clienţi cu o situaţie fixă bună, dar care în anumite perioade de timp întîmpină greutăţi la rambursarea creditelor şi a dobînzii.3.Substandarte – sunt creditele neachitate pînă la 30 zile insuficient garantate, sau creditele neachitate de la 30-60 zile suficient garantate. Aceste credite sunt acordate unor clienţi care au o situaţie satisfăcătoare, însă există tendinţa de înrăutăţire a activităţii.4.Dubioase - sunt creditele neachitate de la 30-60 zile insuficient garantate, rambursarea cărora este incertă, posibilitatea pierderilor este extrem de mare, însă mai sunt nişte factori care vor contribui la ameliorarea situaţiei.5.Compromise - sunt creditele neachitate de la 60-180 zile insuficient garantate şi toate creditele cu un risc major pentru bancă şi sunt considerate ca credite ce nu pot fi restituite băncii. Trimestrial băncile comerciale clasifică portofoliul său de credite şi formează fondul de risc; conform cotelor procentuale. Reducerile pentru creditele nerambursate se ţin la evidenţă la contul 1501 contracont. Aceste reduceri se reflectă în activul bilanţului, însă la calculul totalului se scad. Dacă acest cont se reflectă şi în raportul de venituri şi pierderi ale băncii se scade de la veniturile operaţiunilor de creditare. Formarea reducerilor pentru pierderi se reflectă la cheltuielile băncii şi trimestrial banca în baza unei note de contabilitate formează fonduri de risc. Dt 5501 Ct 1501 Creditele clasificate ca compromise în baza deciziei secţiei de credite se trece la scăderi din contul reducerilor pentru pierderi şi în contabilitatea internă se întocmeşte formula: Dt 1501 Ct 1235-1495 credite compromise

Totodată suma creditului achitat în fondul de risc se ia la evidenţă la contul memorandum intrare 7201În cazul cînd creditul nu a fost rambursat la timp conform legii cu privire la gaj bunurile gajate se trec în posesia băncii şi stau la evidenţă la contul 1809, 1811. Dacă pînă la comercializarea de către bancă a gajului situaţia economico-financiară a clientului s-a îmbunătăţit şi debitorul îndeplineşte obligaţiunile sale faţă de bancă în contabilitatea internă se efectuează următoarele înregistrări: Dt 2224 Ct 4230-4490 suma dobînzii neachitate Ct 1501 suma creditului neachitat Ieşire 7201 Ieşire 7202 Ieşire 7101La expirarea termenului de rambursare a creditului bunurile gajate în conformitate cu legislaţia în vigoare se i-au în posesia băncii pentru achitarea datoriilor. În caz că creditul a fost deja achitat din fondul de risc înregistrarea gajului în posesie se reflectă: Dt 1809 , 1811 Ct 1501În cazul în care creditul nu a fost achitat în fondul de risc, gajul se înregistrează prin: Dt 1809, 1811 Ct 1235-1495 suma creditului Ct 4230-4490 suma dobînzii.

Tema 5Contabilitatea operaţiunilor de factoring

Factoringul reprezintă cedarea către instituţia de factoring a creanţelor ce apar între agenţii economici în procesul de realizare a mărfurilor, prestarea serviciilor în baza condiţiilor creditului comercial combinat cu elemente de deservire contabilă, informaţională, juridică, realizare, asigurare. Operaţiunea se consideră factoring în cazul în care ea satisface cel puţin 2 din 4 criterii :1.finanţarea furnizorului2.prelucrarea contabilă a conturilor furnizorului3.încasarea creanţelor4.apărarea intereselor furnizorului în legătură cu insolvabilitatea debitorilor lui Subiecţii factoringului sunt :Factorul – este intermediarul care poate fi o bancă comercială sau o instituţie specializată de factoringFurnizorul – este clientul factoruluiCumpărătorul Scopul de bază al factoringului îl constituie încasarea de către factor a creanţelor clienţilor pentru reducerea pierderilor de la întîrzierea plăţilor, garantarea încasării creanţelor în termenii stabiliţi în cazul în care plătitorul are temporar dificultăţi financiare.Serviciile de factoring pot fi prestate de către factor atît Fără finanţare – clientul instituţiei de factoring, expediind marfa, prezintă factura cumpărătorului sau prin intermediul instituţiei care la rîndul său are sarcina de a primi plata în favoarea clientului său în termenul stabilit de contractul comercial ( 30 – 120 zile )Cu finanţare – factorul cumpără de la client factura în condiţiile achitării imediate a unei cote de 80 – 90 % din valoarea mărfurilor expediate. Restul 10 – 20 % din valoarea mărfii poate fi depus la un cont special pentru achitarea eventualelor reclamaţii ale cumpărătorului înaintate furnizorului privitor la calitatea mărfurilor.

Mecanismul derulării factoringului Factor

5 ↑ 1 6 ↓ 3 ↑ 4 ↓ Cumpărător ↔ Furnizor ← 2

1.Încheierea contractului comercial2.Expedierea mărfurilor3.Cedarea dreptului de încasare a creanţei4.Finanţarea furnizorului în baza creanţei5.Încasarea creanţei de la cumpărător6.Achitarea soldului creanţei 10 – 20%

Factoringul cu finanţare este de 2 tipuri :I deschis – presupune că cumpărătorul este pus la cunoştinţă despre existenţa contractului de factoringII închis – serveşte ca sursă ascunsă de creditare a vînzărilor furnizorului de mărfuri În funcţie de momentul cînd se face plata contra valorii facturilor, se distinge :a)factoringul clasic – este cînd factorul plăteşte creanţele furnizorului în momentul preluării acestora : factorul acordă un credit furnizorului pînă în momentul scadenţei creditului acordat cumpărătoruluib)factoringul la scadenţă – cînd factorul plăteşte creanţele furnizorului în momentul exigibilităţii acestora. Relaţiile reciproce dintre factor şi client sunt determinate de contractul de factoring care specifică drepturile,obligaţiile şi responsabilităţile părţilor, tipul factoringului, plafonul plăţilor în avans, rata dobînzii aferente factoringului, taxele de commission pentru serviciile prestate, garanţiile de îndeplinire a obligaţiilor reciproce şi responsabilitatea pentru îndeplinirea lor, modul de perfectare a documentelor şi alte clauze. Deoarece operaţiile de factoring sunt însoţite de un risc din partea factorului, acesta trebuie să analizeze minuţios situaţia economico-financiară a potenţialului client pînă la încheierea contractului de factoring . Suma factoringului se i-a la evidenţă la contul grupei ”1490” ”Alte credite acordate clienţilor” – ”1494” ”Factoring”. Contul este de active, soldul debitor reprezintă sumele plătite furnizorului. Rulajul debitor constituie sumele transferate de către bancă furnizorului, iar rulajul creditor – sumele primite de la plătitori.La acordarea factoringului se utilizează formula Dt 1494 Ct 2224, 2251 cînd este deservit de bancă/filială Ct 1031/1861 contul ”Nostro” la BNM/filialele localeÎncasarea creanţei de la cumpărător la suma factoringului Dt 2224, 2251 cînd este deservit de bancă/filială Dt 1031/1861 contul ”Nostro” la BNM/filialele locale Ct 1494Diferenţa sumei totale şi sumei factoringului Dt 2224, 2251 cînd este deservit de bancă/filială Dt 1031/1861 contul ”Nostro” la BNM/filialele locale Ct 2224, 2251Comisionul băncii se ţine la evidenţă în contul ”4498”. Dt 1805 Ct 4498Încasarea comisionului Dt 2224, 2251 cînd este deservit de bancă/filială Dt 1031/1861 contul ”Nostro” la BNM/filialele locale Ct 1805La sporirea dobînzii în baza notei de contabilitate se debitează contul Dt 1743 Ct 4494

Încasarea dobînzii are loc în baza ordinului de plată pe care îl prezintă clientul şi în baza acesteia se întocmeşte formula contabilă Dt 2224, 2251, 1031 Ct 4494

Tema 6Contabilitatea operaţiunilor valutare

1.Conturile bancare „Nostro” şi „Loro”2.Contabilitatea operaţiunilor de vînzare/cumpărare a valutei străine prin virament3. Contabilitatea operaţiunilor de vînzare/cumpărare a valutei străine în numerar4.Evidenţa decontărilor internaţionale în valută străină

= 1 = Activitatea băncii în cadrul căreia se efectuează operaţiunea în valută străină se stabileşte prin nivelul autorizării eliberate de BNM. Piaţa valutară a RM se formează din :Băncile comercialeCasele de schimb valutarBursa valutară interbancară a RM BNM stabileşte mecanismul de determinare a cursului valutar de referinţă a leului faţă de valuta străină. Băncile comerciale pot deschide clienţilor săi următoarele tipuri de conturi în valută :1.Cont curent 2.Cont de depozit la vedere şi la termen3.Cont de împrumut Pentru a efectua operaţiuni valutare prin intermediul decontărilor dintre diferite bănci, Băncilor comerciale li se deschid conturi de tip „Nostro” şi „Loro”.Conturile de tip „Nostro” se deschid în valuta ţării în care se deschide contul. Evidenţa acestor conturi se ţine la contul de activ „1032”. Dobînda sporită pentru păstrarea mijloacelor băneşti la acest cont se calculează la contul „1701” concomitent cu creditarea conturilor „4032”. Dt 1701 Ct 4032Dobînda sporită se reflectă în valută şi echivalentul ei în lei la cursul oficial. Comisionul plătit pentru deservirea acestui cont se ţine la evidenţă la contul „5915” „Comisioane şi taxe plătite”. Evidenţa conturilor „Loro” se ţine la evidenţă la grupa de conturi „2032”. Dobînda calculată pentru păstrarea mijloacelor băneşti aceste conturi se ţine la contul „2701”. Concomitent cu debitarea conturilor utilizăm contul „5032”.

Comisioanele percepute pentru deservirea conturilor se duc la evidenţă la contul „4677” , „4679”.

= 2 = Evidenţa operaţiunilor în valută se ţine la conturile multivalutare din clasele:1.Active2.Obligaţiuni3.Conturi Condiţionale4.Conturi Memorandum Evidenţa sintetică a operaţiunilor în valută se ţine în lei, iar evidenţa analitică se ţine în baza conturilor personale pe fiecare tip de valută. În evidenţa contabilă operaţiunile în valută se reflectă la cursul oficial al BNM pe măsura schimbării cursului se face reevaluarea soldurilor conturilor în valută. Rezultatul reevaluării se reflectă la contul „4655”. În cazul scăderii cursului valutar echivalentul sumei în lei de la cont se măreşte diferenţa de curs în urma comercializării valutei se reflectă la „4654”. La efectuarea operaţiunilor de vînzare/cumpărare a valutei băncile comerciale încasează un comision care se reflectă la contul „4674”. Operaţiunile de vînzare/cumpărare a valutei apar în rezultatul încheierii de către bancă a tranzacţiei de cumpărare/vînzare a hîrtiilor de valoare în valută. Obligaţiunile de cumpărare/vînzare a valutei, a creditelor de valută şi a hîrtiilor de valoare se ţine la evidenţă la conturile din clasa a 6. Din data încheierii tranzacţiei şi pînă la data valutării aceste obligaţiuni se trec la scadenţă de pe conturile condiţionale şi se trec la conturile din clasa 1 şi 2. Pentru evidenţa obligaţiunilor de cumpărare a valutei se utilizează conturile condiţionale de debit din grupa „6100”, „6200”. Dt – apariţia obligaţiunilor Ct – trecerea la scădere în cazul realizării sau anulării tranzacţiei.Pentru evidenţa obligaţiunilor de vînzare a valutei se utilizează conturile condiţionale de credit din grupa „6400”, „6600”.

= 3 = Numerarul casei de schimb valutar se reflectă în contul „1003”, este un cont de activ. Dt – alimentarea, încasarea valutei Ct – vînzarea valuteiAlimentarea caselor de schimb valutar se efectuează zilnic din clasele operaţioniste ale băncilor. Alimentarea Dt 1003 Ct 1001La contul „1003” se deschid conturi personale pentru fiecare tip de valută. Pentru casele de schimb valutar băncile stabilesc un curs aparte de vînzare/cumpărare a valutei, de aceea în rezultatul comercializării valutei apare diferenţa de curs, care se reflectă la contul „4654”La procurarea valutei de către casele de schimb valutar se înregistrează formula contabilă: Dt 1003 – suma în valută la cursul oficial şi echivalentul în lei la cursul oficial

Ct 1003 – suma în lei la cursul de cumpărareDiferenţa se înregistrează astfel: Dt 4654 – cînd cursul de cumpărare > cursul oficial Ct 4654 – cînd cursul de cumpărare < cursul oficialLa vînzarea valutei Dt 1003 – suma în lei la cursul de vînzare Ct 1003 – suma în lei la cursul oficialDiferenţa se înregistrează astfel: Dt 4654 – în dependenţă de curs Ct 4654 – în dependenţă de cursIdentificarea valutelor are loc în baza codurilor valutare :USD – 840EUR – 978MDL – 498RUR – 643UAH – 980RON – 642

= 4 = Decontările internaţionale se efectuează în baza transferurilor bancare, acreditivelor bancare, incassoului documentar. Toate operaţiunile bancare se efectuează în baza operaţiunilor de import-export. La operaţiunile de import se întocmeşte ordinul de plată în valută la valoarea de import şi cartela de plată care conţine toată informaţia referitoare la import. La operaţiunile de export se întocmeşte declaraţia de repatriere a mijloacelor băneşti provenite din export.Transferurile bancare la sumele de bani primite din străinătate pe numele unor persoane fizice care nu dispun de cont bancar, în contabilitate au loc înregistrările Dt 1032, 1861 Ct 2805Banca îi deschide un cont persoanei fizice, apoi îl înştiinţează despre suma primită la eliberarea sumei primite Dt 2805 Ct 1001 Ct 4679 – încasarea comisionului pentru deschiderea contului clientuluiLa transferarea sumelor peste hoatre conform documentelor primare şi a declaraţiilor în contabilitate se înregistrează Dt 1001 – pe numele persoanei care primeşte Ct 2805La efectuarea transferurilor Dt 2805 Ct 1032 Ct 4679 În practica internaţională se utilizează acreditivul documentar de import-exportAcreditivul documentar – este un angajament în baza căruia banca acţionează la cererea unui client sau din partea băncii pentru a efectua o plată pentru o persoană

terţă sau autorizează o altă bancă să negocieze contra documentelor stipulate în contractul de acreditiv.Suma acreditivului în valută se i-a la evidenţă la contul „6501” „Acreditivul”.Procedura de efectuare a plăţii este analogică cu cea a acreditivului documentar în monedă naţională.Deschiderea contului de acreditiv Dt 2224, 6501 Ct 2807

Tema 7Contabilitatea operaţiunilor de depozite ale băncilor

comerciale1.Tipuri de depozite2.Evidenţa operaţiunilor de depozit

= 1 = Depozit bancar reprezintă mijloacele băneşti încredinţate pentru păstrare unei bănci cu sau fără dobîndă stabilită. În practică bancară depozitele se clasifică după următoarele criterii :I după timpul depozitării pînă la momentul retragerii resurselor Depozite la vedere – sunt mijloacele băneşti depuse în cont fără a indica termenul de păstrare cu sau fără dobîndă Depozite la termen – sunt mijloacele băneşti depuse pe un termen fixat cu o dobîndă fixată în contract ( termen scurt, termen mediu, termen lung ). Depozite de economii – sunt mijloacele băneşti depuse de populaţie cu scopul păstrării sau economisirii. Ele pot fi: - la vedere; - la termen. II în dependenţă de categoriile de depunător Depozite ale persoanelor fizice; Depozite ale persoanelor juridice; Depozite ale băncilor comerciale.III în funcţie de valută Depozite în valută naţională; Depozite în valută străină.IV conform modului de calculare şi achitare a dobînzii Depozite la vedere şi conturi curente; Depozite fără dobîndă; Depozite cu dobîndă.Modul de calculare a dobînzii poate fi simplu şi capitalizat. Mai convenabil pentru bănci sunt depozitele la termen, deoarece banca ştie cît timp poate să folosească aceste resurse. Rata dobînzii pentru depozitele la vedere este mai mică decît cea a dobînzii la depozitele la termen. Pentru a deschide un cont de depozit se prezintă cererea, iar persoanele juridice care nu se deservesc în banca dată prezintă pachetul cu documente necesare. Contractul încheiat între bancă şi client reflectă drepturile şi obligaţiile părţilor, suma depozitului, rata dobînzii.

= 2 =

În contabilitatea bancară evidenţa depunerilor persoanelor fizice/juridice se efectuează în baza planului de conturi pe următoarele grupuri :„2220” – depozite la vedere fără dobîndă primite de la clienţi„2250” – depozite la vedere cu dobîndă primite de la clienţi„2310” – depozite de economii„2330” – depozite overnight„2340” – depozite la termen primite de la bănci„2360” – depozite la termen primite de la instituţiile financiare„2370” – depozite la termen primite de la clienţi„2380” – depozite garanţii la termen primite de la clienţiConcomitent cu întocmirea contractelor de depozit, contractul se i-a la evidenţă la contul memorandum „7502” „diferite valori şi documente”, fiecare contract în sumă de 1 leu. Băncile comerciale primesc depozite de la clienţi:- În numerar: Dt 1001 Ct 2220-2380 - Prin transfer: Dt 2224, 1031 Ct 2220-2380 Intrare 7502 - 1 leu. Dobînda sporită ce urmează a fi plătită se calculează zilnic, dar se plăteşte lunar, trimestrial sau la anularea contractului şi se înregistrează în conturile de cheltuieli ale băncii.Dobînda sporită se calculează după formula: SxTxRd unde, S – suma iniţială a depozitului D=————— T – timp pentru care se calculează dobînda, în zile. 360x100%Calcularea dobînzii sporite se reflectă la conturile din grupa 2700 „Dobînda sporită ce urmează să fie plătită”. Achitarea depozitului se poate face în numerar sau prin transfer: DT 2220-2380 CT 1001,2224,1031.În caz de anulare a contractului înainte de termen suma dobînzii nu se plateşte, iar suma dobînzii plătite pînă la anulare se reţine din suma depunerii de bază. Dobînda sporită se calculează înregistrîndu-se formula contabilă: Dt 5220-5380 Ct 2700Achitarea în numerar adobînzii: Dt 2700 Ct 1001Prin transfer: Dt 2700 Ct 2224, 1031

Băncile comerciale pentru a atrage clientul propun depozite cu dobînzi capitalizate, adică dobînda calculată lunar se adună la soldul contului de depozit. Dt 2728 Ct 2220-2380

Tema 9Contabilitatea capitalului propriu al băncii comerciale1.Contabilitatea operaţiunilor de formare, majorare şi reducere2.Contabilitatea capitalului de rezervă

= 1 = Băncile comerciale ca şi societăţile pe acţiuni se consideră persoană juridică din momentul înregistrării. Toate operaţiunile financiar-economice privind constituirea băncii se reflectă în evidenţă în luna cînd s-a efectuat înregistrarea de stat a băncii şi a fost eliberată autorizaţia. Capitalul statutar al băncii reprezintă valoarea aporturilor fondatorilor şi este egală cu valoarea nominală a acţiunilor plasate. Acţiunile plasate se consideră acţiunile achitate complet de către fondator. După eliberarea contului şi înregistrarea de stat a acţiunilor, mijloacele băneşti acumulate la contul provizoriu acumulativ deschis la BNM potrivit ordinului de plată a băncii se transferă la contul „Nostro” deschis la BNM. Evidenţa capitalului social al muncii se ţine la conturile din clasa 3, grupa „3000” „Capitalul social al băncii”. Emiterea acţiunilor se efectuează în 2 etape :1. emisia acţiunilor odată cu înregistrarea băncii2.plasarea acţiunilor printre fondatorii săi. La finisarea emisiei acţiunilor banca comercială întocmeşte un raport cu privire la rezultatele emisiei care se prezintă la BNM. În rezultat Banca Comercială primeşte adeverinţa de emisie eliberată de CNVM.Mijloacele băneşti transferate la contul „Nostro” se transferă în capitalul băncii Dt 1031 Ct 3001, 3003Soldul grupei de conturi „3000” nu trebuie să depăşească volumul capitalului social fixat în documentele de constituire ale băncii comerciale. Dacă acţiunile au fost vîndute la un preţ mai mare ca valoarea nominală, duferenţa capitalului suplimentar se i-a la evidenţă la contul „3501”. Dt 1031 Ct 3501Concomitent la conturile memorandum se înregistrează1.Valoarea nominală a acţiunilor autorizate spre plasare Intrare 7801, 78112. Valoarea nominală a acţiunilor neplasate Intrare 7802, 78123. Valoarea nominală a acţiunilor plasate Intrare 7804, 7814

Reducerea capitalului Emisiunea restructurată care duce la reducerea capitalului social al băncii se consideră convertirea acţiunilor plasate în acţiuni cu valoarea nominală mai mică ( denominalizare ). La denominalizarea acţiunilor numărul lor nu se modifică, reducerea valorii nominale a acţiunilor micşorează capitalul social şi se reflectă în evidenţa contabilă în felul următor Dt 3001, 3003 Ct 3504, 3505Majorarea capitalului statutar În cazul majorării capitalului statutar din costul capitalului propriu se întocmesc înregistrările contabile Dt 3504, 3505 Ct 3001, 3003

= 2 = În condiţiile economiei de piaţă o mare importanţă are constituirea capitalului de rezervă al băncii, care este tratat ca o măsură de precauţie rezonabilă pentru înlăturarea riscurilor.Rezervele băncilor comerciale sînt formate din contul profitului şi se divizează în rezerve prevăzute de legislaţie şi statut, alte rezerve. Din categoria „altor rezerve” fac parte rezervele a căror creare nu este prevăzută în statut dar este efectuată conform Adunării Generale a Acţionarilor sau Consiliului de Administraţie. Formarea rezervelor este reflectată în contabilitate în debitul contului sursei respective şi creditul contului de evidenţă a rezervelor. Dt 3505 Ct 3502, 3507În componenţa capitalului propriu al băncii o pondere foarte însemnată ocupă profitul nedistribuit. El se determină la sfîrşitul anului de gestiune cînd se închid conturile de venituri şi cheltuieli, soldurile cărora se trec în contul „3504”. Veniturile din conturile clasei a 4 se trec în creditul contului „3504”, iar cheltuielile din clasa a 5 se trec în debitul contului „3504”. Dt clasa a 4 Ct 3504 Dt clasa a 5 Ct 3504 La data de 1 ianuarie al anului de gestiune pe creditul contului de venituri şi pe debitul contului de cheltuieli soldul este egal cu zero. La sfîrşitul anului făcînd toate înregistrările de mai sus se calculează soldul contului „3504” care constituie venitul ( pierderi ) pînă la impozitare al băncii pe anul raportat. Scăzînd din profitul impozitului pe venit se obţine profitul net. După impozitare profitul net al băncii în baza hotărîrii acţionarilor este repartizat pentru plata dividendelor sau în alte scopuri. În anul de gestiune următor profitul nedistribuit din anul curent se trece la contul „3505” Dt 3504 Ct 3505

La repartizarea dividendelor se întocmeşte formula contabilă Dt 3505 Ct 2808Achitarea dividendelor poate avea loc în numerar, prin înscrierea la contul curent al acţionarului sau alte conturi. La achitarea dividendelor în numerar Dt 2808 Ct 1001La trecerea dividendelor la conturile curente a acţionarilor Dt 2808 Ct 2224, 2225Dacă acţionarul este deservit de altă bancă Dt 2808 Ct 1031