Contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune

Contabilitatea este un sistem de culegere, prelucrare şi transmitere a informaţiei diferitor utilizatori de informaţii.

Informaţia contabilă dintr-o întreprindere se poate clasifica în două mari categorii:

Informaţie contabilă financiară Informaţie contabilă de gestiune

- Este destinată utilizatorilor externi, cum sunt investitorii, salariaţii, creditorii, guvernul sau publicul larg şi este desemnată prin rapoartele financiare de sinteză sau, pe scurt, rapoartele financiare.

- Anual, administratorii întreprinderilor trebuie să întocmească un set de rapoarte financiare în formă standardizată, compus din: bilanţ, raportul privind rezultatele financiare, raportul privind fluxul capitalului propriu, raportul privind fluxul mijloacelor băneşti, politica de contabilitate şi note explicative la acestea.

- Este destinată utilizatorilor interni, respectiv conducerii întreprinderii. - Această informaţie este nestandardizată, adesea nemonetară, şi cuprinde informaţii privind costul unitar al produselor, comportamentul costurilor relativ la volumul activităţii sau profitabilitatea pe produs.

- Rapoartele sunt înaintate conducerii la intervale de timp scurte => lunar, săptămânal sau zilnic <= şi se circumscriu unor subdiviziuni ale întreprinderii, numite centre de responsabilitate sau de profit.

Contabilitate financiară Contabilitate de gestiune (managerială)

- Cuprinde în câmpul său de acţiune cunoaşterea şi prezentarea patrimoniului şi a rezultatelor obţinute, ca urmare a utilizării elementelor acestuia. - Obiect de activitate :

- evaluarea elementelor patrimoniale ale întreprinderii, - înregistrarea tuturor operaţiilor de modificare (majorare sau diminuare) a

elementelor patrimoniale,- stabilirea rezultatelor finale sub formă de profit sau pierdere, - desfăşurarea lucrărilor prealabile întocmirii rapoartelor financiare,- efectuarea inventarierii, - întocmirea balanţelor de verificare, etc,- întocmirea şi prezentarea rapoartelor financiare prevăzute de legislaţie, şi

anume: bilanţul contabil, raportul privind rezultatele financiare, raportul privind fluxul mijloacelor băneşti şi raportul privind fluxul

capitalului propriu.

Contabilitatea financiară care se organizează pe baza actelor normative şi legislative în vigoare.

- Înregistrează informaţiile necesare aprecierii mersului activităţii interne, controlului riguros şi sistematic asupra modului de utilizare a factorilor de producţie în cadrul activităţii interne. - Obiect de activitate :

- calcularea costurilor de producţie pe produse,- servicii, lucrări sau activităţi,- determinarea anumitor rezultate analitice la nivelul subdiviziunilor de producţie pe tipuri

de produse, - furnizarea informaţiilor pentru stabilirea bugetelor, - furnizarea informaţiilor pentru determinarea performanţelor (rentabilitate, productivitate

etc.) diferitor subdiviziuni de producţie (sectoare, secţii, etc.)- efectuarea controlului de gestiune şi luarea deciziilor gestionare.

Contabilitatea de gestiune funcţionează pe baza unor reguli stabilite de întreprindere, conform propriilor nevoi.

Faptul separării contabilităţii în financiară şi de gestiune nu denotă că la întreprindere există două contabilităţi şi diverse registre de evidenţă. La întreprindere funcţionează un singur sistem contabil, însă el este construit în aşa fel, încât prin regruparea datelor

iniţiale tuturor utilizatorilor să le fie pusă la dispoziţie acea informaţie, care îi va ajuta să ia decizii corecte.

 

• p l a n i f i c a r e a : î n a c e s t p r o c e s c o n t a b i l i t a t e a m a n a g e r i a l ă a j u t ă l a f i x a r e a obiectivelor viitoare (planificare strategică) furnizând informaţii necesare pentru luareadeciziilor referitoare la sistemele de fabricaţie adoptate, politica de preţuri a firmei,  politica comercială, cât şi în estimarea capitalului investit. În procesul de bugetare, rolulcontabilităţii manageriale este deosebit de important oferind date cu privire la evoluţiatrecută a producţiei, vânzărilor etc. În plus, ea stabileşte procedurile de bugetare, le coordonează şi ajută la articularea funcţională, generală a sistemului de bugete. În fine,ea cumulează diferite bugete într-un buget general (adică bugetul principal) pentruafaceri şi prezintă acest plan spre a fi aprobat de managerul de la cel mai înalt nivelierarhic;• o r g a n i z a r e a :   i n t e r a c ţ i u n e a   c o n t a b i l i t ă ţ i i   m a n a g e r i a l e   ş i   a   p r o c e s u l u i o r g a n i z at o r i c   s e   p o a t e   p r e z e n t a   a s t f e l :   i d e n t i f i c a r e a   e l e m e n t e l o r   u n e i   s t r u c t u r i o r g a n i z a t o r i c e   ş i   o   m a i   b u n ă   î n ţ e l e g e r e  a   m e t o d e l o r   d e   s t a b i l i r e   a   a u t o r i t ă ţ i i   ş i distribuirii responsabilităţii este esenţială pentru determinarea necesarului de informaţiidintr-o entitate economică. În schimb, informaţiile necesare definesc structura datelor colectate şi a activităţilor de prelucrare din sistemul informaţional al contabilităţiimanageriale.5D e   a c e e a ,   d e t e r m i n a r e a   s t r u c t u r i i   d a t e l o r   c o l e c t a t e ,   p r e l u c r a t e   ş i activităţile de raportare din sistemul informaţional al contabilităţii manageriale să fieaproape paralele cu structura organizatorică a entităţii economico-sociale pe care o deservesc. Rezultă că, în timp ce structura organizatorică defineşte liniile de delegare aautorităţii şi responsabilităţile dintr-o entitate economică, asigurând cadrul general de planificare, dirijare şi controlare a activităţilor pentru atingerea unor obiective (de exemplu: maximizarea profitului etc.), contabilitatea managerială

reprezintă proiectareaşi implementarea unui sistem informaţional contabil pentru o definire şi consolidare aacestor relaţii;• c o n t r o l u l : c o n t a b i l i t a t e a m a n a g e r i a l ă   a j u t ă   ( s p r i j i n ă ) p r o c e s u l d e v e r i f i c a r e a modului şi a măsurii în care obiectivele propuse au fost sau nu îndeplinite realizândraportările care trebuie să arate cum sunt realizările actuale faţă de scopurile propuse.5Oprea, D., Premisele i consecinele informatizrii contabilitii, Editura Graphix, Iai, 1994, p.42ş   ţ   ă  ă ţ   ş11

 Controlul6, c a func ţ i e de bază a conduce r i i d i n t r -o o rgan i za ţ i e e conomică , imp l i c ă urmărirea modului de implementare a politicilor, evaluarea performanţelor realizate lanivelurile din subordine, corectarea eventualelor dereglări, în timp ce contabilitatea managerială, ca instrument al controlului de gestiune, furnizează informaţiile pe care se poate baza studiile şi raţionamentele ce permit analiza abaterilor de la bugete şi luareadeciziilor corective. Astfel spus, contabilitatea managerială „asistă” funcţia de control amanagementului identificând activităţile cu „probleme” ale firmei.Literatura de specialitate consemnează că vizavi de structura organizatorică, încazul întreprinderilor moderne, comunicarea şi motivaţiile personale (individuale) suntfoa r t e impor t an t e î n s t ab i l i r e a ro lu lu i pe c a r e con t ab i l i t a t e a manage r i a l ă î l a r e î n realizarea funcţiilor manageriale.P ro ce su l   bug e t a r   i nc lud e   t oa t e   n ive lu r i l e  ma nageme n tu lu i ,   p r i n   u rmare ,   e l constituie o cale importantă de comunicare între managerii de la nivelurile superioare  până l a c e l e ma i de j o s n ive lu r i a l e s t r uc tu r i i o rgan i za to r i c e î n c eea ce p r i ve ş t e obiectivele propuse şi punerea în practică a acestora, iar când bugetul este finalizat,  planurile aprobate sunt comunicate întregului personal implicat. În acest context, dacăin f o rm a ţ i a   con ţ i nu t ă   î n   buge t   e s t e   d i s t o r s i ona t ă   ( f i i nd  ge ne ra t ă   de  o  de f ec tuoa să comunicare între diferitele subunităţi ale organizaţiei) sau dacă mesajele sunt pierdute,incorecte sau denaturate, vagi sau neclare, decizia luată va fi cu siguranţă eronată.Mot iva ţ i i l e   pe r sona l e   ( i nd iv idu a l e )   cons t au   î n   po t en ţ i a l e l e   co n f l i c t e   d in t r e scopurile individuale şi cele ale entităţilor economico-sociale. Implicarea managerilor de l a t oa t e n ive lu r i l e s t r uc tu r i i o rgan i za to r i c e î n e l abo ra r ea buge t e lo r ş i s t ab i l i r e a obiectivelor faţă de care să fie evaluată performanţa, constituie un factor mobilizator.De asemenea, descentralizarea autorităţii luării deciziilor la subunităţile divizionare produce managerilor respectivi o mai mare motivaţie în realizarea la cote maxime a sarcinilor 7.6Oprea, D., Op.cit., p.237Oprea, D., Op.cit., p.4812

 

Concluzionând, scopul contabilităţii manageriale este de a face din informaţiileşi tehnicile sale un instrument de orientare, un „tablou de bord”, un consilier pentrustabilirea condiţiilor în care o entitate economico-socială îşi desfăşoară activitatea în interior, precum şi în contextul macroeconomic. Altfel spus, informaţiile contabilităţiiman age r i a l e   con s t i t u i e   su r sa   c ea  ma i   imp or t an t ă ,   „ba za  de  da t e”   a   con duc e r i i   î n   p r o c e s u l   d e c i z i o n a l .   I n f o r m a ţi i l e   c o n t a b i l i t ă ţ i i   m a n a g e r i a l e   o f e r ă   m a n a g e r i l o r     po s ib i l i t a t e a   a l ege r i i   p rog ra me lo r   op t ime   ş i   f i xa r ea  une i   anu mi t e   l in i i   de   po l i t i c ă economică. La acestea se adaugă tendinţa actuală a informaţiei contabile de a devenim a i   o p e r a t i v ă   p r i n   a u t o m a t i z a r e a   c a l c u l e l o r   d e   g e s t i u n e .   C r e a r e a   s i s t e m e l o r   informaţionale pentru conducere, raţionale şi eficiente, permit apropierea informaţieie conomice î n gene ra l , ş i a c e l e i con t ab i l e î n spec i a l , de c e r i n ţ e l e managemen tu lu i modern8.Se   con s t a t ă ,   sub l i n i a   p ro fe s o ru l  H .  Bou qu i n ,   c ă   de ş i   a cea s t ă   con t ab i l i t a t e (contabilitatea managerială) produce informaţii care trebuie diversificate pentru multecategorii de manageri, acestea sunt folosite în moduri diferite. În consecinţă, ele suntconsi derate, în diversitatea lor, mai mult complementare decât concurente. Este de prisos, întrebarea dacă un cost „complet” este mai util decât un cost „parţial”-ambelesunt utile dacă sunt bine folosite şi dăunătoare în caz contrar 9.