Cresteri de capital prin conversia datoriilor

Cresterea capitalului propriu Capitalul propriu al unei firme se bazeaza in primul rand pe capitalul social al acesteia. Acesta din urma reprezinta prima faza de finantare a unei firme si reprezinta capitalul adus ca aport de catre actionari/asociati. Asupra capitalului social pot sa se realizeze actiuni de crestere sau reducere a acestuia, potrivit deciziei organelor superioare de conducere ale firmei si in concordanta cu prevederile legale in materie.

Cresterea capitlalului socialreprezinta o decizie financiara strategica luata de organul suprem de conducere al unei firme. Aceasta decizie se ia atunci cand se impune o dezvoltare a activitatii sau este necesara finantarea unor noi proiecte de investitii de amploare care urmaresc o crestere a potentialului firmei de a genera profit. Realizarea cu succes a unei cresteri a capitalului social arata ca firma este viabila, are potential de crestere a activitatii si profitabilitatii si are un efect pozitiv asupra tertilor (furnizori, creditori, clienti) sporind increderea acestora in firma.            Cresterea de capital prin conversia datoriilor este proprie marilor societati comerciale pe actiuni care, anterior, au efectuat imprumuturi obligatare, emitand obligatiuni convertibile in actiuni. Procesul financiar de constituire a resurselor incepe cu o indatorare pe termen mediu sau lung care, ulterior, are perspectiva de a se transforma in capital propriu prin conversie.            Convertirea obligatiunilor in actiuni da nastere la o crestere de capital fara insa a ocaziona noi intrari de fonduri in firma. Pe total sursele acesteia raman aceleasi, numai ca imprumutul obligatar devine acum capital social.            Obligatiunile convertibile ofera investitorilor (cumparatorilor lor) o rata de venit ceva mai mica decat alte tipuri de obligatiuni din aceeasi clasa de risc. Emitentul le poate lansa pe piata la o rata a dobanzii mai scazuta decat la obligatiunile clasice, tocmai ca urmare a clauzei de conversie, potrivit careia detinatorul poate deveni actionar si sa obtina venituri din dividende, in functie de profitabilitatea firmei respective.            Pentru emitent, obligatiunile convertibile prezinta avantajul ca au o rata a dobanzii mai scazuta decat la imprumuturile obligatare clasice, adica emitentul suporta un cost financiar din dobanzi mai mic. In plus, daca conversia are loc, emitentul realizeaza deodata atat o crestere de capital fara intrari de fonduri, cat si o crutare a lichiditatilor sale ce ar fi fost necesare pentru restituirea imprumutului obligatar (rascumpararea obligatiunilor).            Pentru cumparatorul unei obligatiuni convertibile, avantajele deriva din faptul ca pana la conversie beneficiaza de o rata de venit fixa sigura si ca nu va realiza conversia in actiuni decat daca operatiunea ii pare a fi avantajoasa la momentul in care trebuie sa se decida pentru conversie.