Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor „Uniţi în învăţătura apostolilor, în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi în rugăciune” (cf. Fap 2,42) Rugăciune pentru unitatea creştinilor 2011 Editura Presa Bună, Iaşi RUGĂCIUNE PENTRU UNITATEA CREŞTINILOR 2011 „Uniţi în învăţătura apostolilor, în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi în rugăciune” (cf. Fap 2,42) Texte pregătite şi publicate de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor şi de Comisia „Credinţă şi Constituţie” a Consiliului Ecumenic al Bisericilor Traducere: pr. Mihai Pătraşcu Coordonator: pr. Iosif Dorcu Faith and Order World Council of Churches P.O. Box 2100, CH B 1211 Geneva 2, Switzerland infowcc@wcc-coe.org www.oikoumene.org Pontifical Council for Promoting Christian Unity VA B 00120 Cité du Vatican office@christianunity.va www.vatican.va © Editura Presa Bună Bd. Ştefan cel Mare, 26 RO-700064-Iaşi Tel. + fax: 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro www.ercis.ro Prezentare Cuvânt către cei care organizează Rugăciunea pentru unitatea creştinilor Căutarea unităţii pe tot parcursul anului În mod tradiţional, săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor este celebrată de la 18 la 25 ianuarie. Aceste date au fost propuse în anul 1908 de către Paul Wattson, astfel încât să acopere perioada dintre sărbătoarea sfântului Petru şi cea a sfântului Paul. Această alegere are, aşadar, o semnificaţie simbolică. În emisfera sudică, unde luna ianuarie este o perioadă de vacanţe de vară, se preferă adoptarea unei alte date, de exemplu, aproape de Rusalii (ceea ce a fost sugerat de mişcarea Credinţă şi Constituţie în anul 1926) care reprezintă, de asemenea, o altă dată simbolică pentru unitatea Bisericii.

Păstrând această flexibilitate în suflet, vă încurajăm să consideraţi aceste texte ca o invitaţie de a găsi şi alte ocazii, pe parcursul anului, pentru a exprima gradul de comuniune pe care Bisericile l-au atins deja şi pentru a vă ruga împreună pentru ajungerea la deplina unitate voită de Cristos. Adaptarea textelor Aceste texte sunt propuse fiind bine înţeles faptul că, ori de câte ori va fi posibil, se va încerca adaptarea lor la realităţile diferitelor locuri şi ţări. Făcând aceasta, va trebui să ţinem cont de practicile liturgice şi devoţionale locale ca şi de contextul socio-cultural. O astfel de adaptare ar trebui în mod normal să fie rodul unei colaborări ecumenice. În mai multe ţări, structurile ecumenice sunt deja cu rang important şi permit acest fel de colaborare. Sperăm că necesitatea de a adapta săptămâna de rugăciune la realitatea locală poate să încurajeze crearea chiar a acestor structuri, acolo unde ele nu există încă. Folosirea textelor Rugăciunii pentru unitatea creştinilor - Pentru Bisericile şi comunităţile creştine care celebrează împreună Rugăciunea în cursul unei singure ceremonii, această broşură propune un model de celebrare ecumenică a cuvântului lui Dumnezeu. - Bisericile şi comunităţile creştine pot, de asemenea, să se folosească pentru celebrările lor de rugăciuni sau de alte texte ale celebrării ecumenice a cuvântului lui Dumnezeu, de textele propuse pentru cele opt zile sau de alegerea rugăciunilor din apendicele acestei broşuri. - Bisericile şi comunităţile creştine care celebrează săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor în fiecare zi a săptămânii, pot găsi sugestie în textele propuse pentru cele opt zile. - Persoanele care doresc să facă studii biblice pe tema săptămânii de rugăciune pot, de asemenea, să se bazeze pe textele şi reflecţiile biblice propuse pentru cele opt zile. Comentariile din fiecare zi se pot încheia printr-o rugăciune de mijlocire. - Pentru persoanele care doresc să se roage în particular, textele conţinute în această broşură pot să susţină rugăciunile lor şi să le amintească, de asemenea, că ele sunt în comuniune cu toţi cei care se roagă în toată lumea pentru o mai mare unitate vizibilă a Bisericii lui Cristos. Textul biblic (Fapte Apostolilor 2,42-47) 42 În primele zile ale Bisericii, fraţii stăruiau în învăţătura apostolilor, în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi în rugăciuni. 43 Frica lui Dumnezeu era în toate inimile, căci multe minuni şi semne se făceau în Ierusalim prin apostoli. 44 Iar toţi cei care au crezut erau împreună şi aveau toate în comun. 45 Îşi vindeau pământul şi averile, iar banii îi împărţeau tuturor, după trebuinţele fiecăruia. 46 Zi de zi, toţi într-un cuget erau nelipsiţi de la templu, frângeau pâinea în casele lor şi luau masa cu veselie şi inima curată. 47 Îl lăudau pe Dumnezeu şi se bucurau de stimă în faţa întregului popor. Iar Domnul, zi de zi, îi făcea să intre în rândurile comunităţii pe cei care erau chemaţi la mântuire. Introducere

Biserica din Ierusalim, ieri, astăzi şi mâine În urmă cu două mii de ani, primii discipoli ai lui Cristos adunaţi în Ierusalim au experimentat revărsarea Duhului Sfânt la Rusalii şi au fost adunaţi în unitatea care constituie trupul lui Cristos. Creştinii din totdeauna şi din toate locurile văd în acest eveniment originea comunităţii lor de credincioşi, chemaţi să-l proclame împreună pe Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor. Chiar dacă această Biserică primară din Ierusalim a cunoscut dificultăţi, atât în exterior cât şi în interiorul ei, membrii săi au perseverat în fidelitate şi în comuniune fraternă, la frângerea pâinii şi în rugăciuni. Nu este greu de constatat că situaţia primilor creştini din Cetatea Sfântă se leagă astăzi de Biserica din Ierusalim. Comunitatea actuală cunoaşte multe bucurii şi suferinţe care au fost în cele din Biserica primară: nedreptăţile şi inegalităţile sale, dezbinările sale, de asemenea şi perseverenţa sa şi consideraţia sa a unei unităţi mai mari între creştini. Bisericile din Ierusalim ne fac să întrevedem actualmente ce înseamnă a lupta pentru unitate, inclusiv în marile dificultăţi. Ne arată că această chemare la unitate poate să meargă mult dincolo de cuvinte şi să ne orienteze într-adevăr spre un viitor care să ne facă să anticipăm Ierusalimul ceresc şi să contribuim la zidirea lui. Este necesar realismul pentru ca această idee să se transforme în realitate. Responsabilitatea diviziunilor noastre apasă asupra noastră, sunt rodul propriilor noastre fapte. Trebuie să transformăm rugăciunea noastră şi să-i cerem lui Dumnezeu să ne transforme pe noi înşine ca să putem lucra în mod activ pentru unitate. Avem bunăvoinţă pentru a ne ruga pentru unitate. Poate că Duhul Sfânt ne însufleţeşte pe noi înşine în faţa obstacolului unităţii; propria noastră mândrie împiedică unitatea? Chemarea la unitate vine în acest an de la Ierusalim, Biserica mamă, adresată Bisericilor din lumea întreagă. Conştiente de propriile lor dezbinări şi de necesitatea de a face ele însele mult mai mult pentru unitatea trupului lui Cristos, Bisericile din Ierusalim cer tuturor creştinilor să redescopere valorile care constituie unitatea primei comunităţi creştine din Ierusalim, atunci când era stăruitoare în învăţătura apostolilor şi în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi în rugăciuni. Aici este provocarea pe care o avem. Creştinii din Ierusalim cer fraţilor şi surorilor lor să facă din această săptămână de rugăciune ocazia de a reînnoi angajarea lor pentru a lucra la un ecumenism adevărat, ancorat în experienţa Bisericii primare. Patru elemente de unitate Rugăciunile din anul 2011 pentru Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor au fost pregătite de creştinii din Ierusalim, care au ales tema din Faptele Apostolilor 2,42: „Ei erau stăruitori în învăţătura apostolilor, în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi în rugăciuni”. Această temă ne aminteşte de începuturile primei Biserici din Ierusalim; invită la reflecţie şi la reînnoire, la o întoarcere la fundamentele credinţei; invită să ne amintim de timpul în care Biserica era încă nedespărţită. Patru elemente sunt prezentate pentru a medita această temă; au fost caracteristici de seamă ale comunităţii creştine primare şi sunt esenţiale pentru viaţa întregii comunităţi creştine. În primul rând, apostolii au transmis cuvântul. În al doilea rând, una dintre caracteristicile de seamă ale primei comunităţi, care credea atunci când se aduna, era comuniunea fraternă (koinonia). O a treia caracteristică a Bisericii primare consta în celebrarea Euharistiei („frângerea pâinii”), în amintirea noii alianţe pe care Isus a realizat-o prin suferinţele sale, moartea sa şi învierea sa. Al patrulea aspect era ofranda unei rugăciuni continue. Aceste patru

elemente sunt pilaştrii vieţii Bisericii şi ai unităţii sale. Comunitatea creştină din Ţara Sfântă îşi propune să scoată în evidenţă aceste elemente fundamentale şi se roagă lui Dumnezeu pentru unitatea şi vitalitatea Bisericii răspândite în lume. Creştinii din Ierusalim invită pe fraţii şi surorile lor din toată lumea să se unească cu rugăciunea lor în lupta lor pentru dreptatea, pacea şi prosperitatea tuturor popoarelor de pe acest pământ. Temele octavei Un proiect de credinţă poate fi perceput prin intermediul temelor octavei. De la începutul ei în locuinţa de sus, comunitatea creştină experimentează revărsarea Duhului Sfânt, care o face să crească în credinţă şi unitate, în rugăciune şi acţiune, pentru a se transforma realmente în comunitate a învierii, unită cu Cristos în victoria lui asupra a tot ceea ce ne desparte unii de alţii şi de el. Biserica din Ierusalim se transformă astfel în far de speranţă, anticipare a Ierusalimului ceresc, chemată să reconcilieze nu numai Bisericile noastre, ci toate popoarele. Acest drum este călăuzit de Duhul Sfânt care îi conduce pe primii creştini la cunoaşterea adevărului despre Isus Cristos şi umple Biserica primară cu semne şi minuni. Continuând în proiectul lor, creştinii din Ierusalim se adună cu fervoare pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu transmis prin învăţătura apostolilor şi se adună în comuniune fraternă pentru a celebra credinţa lor în sacrament şi rugăciune. Plină de putere şi de speranţă în înviere, propria comunitate celebrează certitudinea victoriei sale asupra păcatului şi a morţii, pentru a avea proiectul şi valoarea de a fi ea însăşi instrument de reconciliere, capabilă să inspire toate popoarele şi să le cheme cu hotărâre să depăşească dezbinările şi nedreptăţile pe care le îndură. Prima zi situează începuturile Bisericii mamă din Ierusalim şi se arată clar continuitatea cu Biserica răspândită astăzi în lume. Ne aminteşte valoarea Bisericii primare care cu fidelitate dădea mărturie despre adevăr, la fel cum astăzi noi trebuie să lucrăm pentru dreptate atât în Ierusalim, cât şi în restul lumii. Ziua a doua aminteşte că prima comunitatea adunată la Rusalii se compunea din origini foarte diferite şi că, în aceeaşi manieră, sunt astăzi în Biserica din Ierusalim o mare diversitate de tradiţii creştine. Avem prezentă provocarea de a realiza o unitate vizibilă şi mai extinsă, prin mijloacele care ţin cont de diferenţele şi tradiţiile noastre. Ziua a treia acordă atenţie aspectului mai fundamental al unităţii: cuvântul lui Dumnezeu comunicat, începând de la învăţătura apostolilor. Biserica din Ierusalim ne aminteşte că, oricare ar fi diviziunile noastre, această învăţătură ne îndeamnă să ne consumăm din iubire unii faţă de alţii şi în fidelitate faţă de unicul trup care este Biserica. Ziua a patra insistă asupra participării ca a doua expresie a unităţii. Referitor la metoda primilor creştini care aveau toate în comun, Biserica din Ierusalim cere tuturor fraţilor şi surorilor să împărtăşească bunurile şi preocupările lor în bucuria şi generozitatea inimii, pentru ca nimeni să nu rămână în necesitate. Ziua a cincea se referă la al treilea aspect al unităţii: frângerea pâinii, care ne adună în speranţă. Unitatea noastră se extinde mult dincolo de sfânta Împărtăşanie; trebuie să implice o atitudine corectă în privinţa vieţii morale, a persoanei umane şi a ansamblului comunităţii. Biserica din Ierusalim cere creştinilor să se unească la „frângerea pâinii”, de vreme ce o Biserică dezbinată nu poate să se exprime cu autoritate în privinţa problemelor de dreptate şi pace. Ziua a şasea prezintă a patra caracteristică a unităţii; asemenea Bisericii din Ierusalim,

luăm putere din timpul pe care-l petrecem rugându-ne. Tatăl nostru, în mod mai special, ne cheamă pe toţi, slabi sau puternici, atât în Ierusalim cât şi în restul lumii, să lucrăm împreună pentru dreptate, pace şi unitate ca să vină împărăţia lui Dumnezeu. Ziua a şaptea ne duce dincolo de aceste patru elemente de unitate: Biserica din Ierusalim proclamă cu bucurie învierea, inclusiv în timp ce stă la pândă suferinţa crucii. Învierea lui Isus este pentru toţi creştinii din Ierusalimul actual o speranţă şi o forţă care îi face capabili să continue să fie statornici în mărturia lor şi să lucreze pentru libertate şi pace în cetatea păcii. Ziua a opta încheie proiectul cu privire la o chemare făcută de Bisericile din Ierusalim în favoarea unei slujiri mai extinse: slujirea reconcilierii. Chiar dacă creştinii ar ajunge la unitate între ei, încă nu şi-ar încheia munca lor, de vreme ce ei înşişi trebuie să se reconcilieze cu alţii. În contextul din Ierusalim aceasta se întâmplă între palestinieni şi israelieni; în alte comunităţi, creştinii trebuie să caute dreptatea şi reconcilierea în contextul care le este propriu. Tema din fiecare zi a fost aleasă nu numai pentru a aminti de istoria Bisericii primare, ci şi pentru ca experienţele creştinilor din Ierusalimul actual să fie prezente în mod spiritual şi să ne invite pe toţi să reflectăm despre maniera în care putem împărtăşi în comunităţile noastre creştine acest tip de experienţă. În timpul acestui proiect de opt zile, creştinii din Ierusalim, ne invită să proclamăm şi să mărturisim că unitatea – în sensul său deplin de fidelitate faţă de învăţătura apostolilor şi faţă de comuniunea fraternă, faţă de frângerea pâinii şi faţă de rugăciuni – ne va face capabili să triumfăm împreună asupra răului, nu numai în Ierusalim, ci în toate părţile lumii. Pregătirea textelor pentru octava 2011 Proiectul iniţial care a permis publicarea acestei broşuri a fost realizat de un grup de responsabili creştini din Ierusalim. S-au reunit la invitaţia Consiliului Ecumenic al Bisericilor. Reflecţia lor a fost facilitată de Centrul Ecumenic din Ierusalim. Vrem să-i amintim în special pe cei care au colaborat: Preafericirea sa Michel Sabbah, patriarh latin emerit de Ierusalim; Excelenţa sa Munib Younan, episcop al Bisericii Evanghelice Luterane din Iordania şi din Ţara Sfântă; Părintele Naim Ateek, din Biserica Episcopaliană din Ierusalim şi Orientul Mijlociu; Părintele Frans Bouwen, din Biserica Catolică (Romană); Părintele Alexander, din Patriarhia Greco-Ortodoxă din Ierusalim; Părintele Jamal Khader, de la Universitatea din Betleem; Dl. Michael Bahnam, de la Patriarhia Siro-Ortodoxă de Antiohia; Dl. Nora Karmi, din Biserica Armeană Ortodoxă; Dl. Yusef Daher, din Biserica Greco-Melchită Catolică. Textele propuse aici au fost aprobate definitiv la întâlnirea grupului pregătitor internaţional desemnat de Comisia Credinţă şi Constituţie din Consiliul Ecumenic al Bisericilor şi de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor din Biserica Catolică. Întâlnirea grupului pregătitor internaţional a avut loc în Mănăstirea „Sfântul Cristogal de Saydnaya”, în Siria. Participanţii doresc să-i mulţumească Preafericirii sale Ignaţiu al

IV-lea, patriarh greco-ortodox de Antiohia şi personalului său din Damasc şi Saydnaya pentru primirea lor călduroasă şi pentru ospitalitatea lor amabilă, precum şi responsabililor Bisericilor de diferite tradiţii creştine pentru sprijinul şi stimularea lor. Introducere la celebrarea ecumenică „Ei erau stăruitori în învăţătura apostolilor şi în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi în rugăciune” (Fap 2,42) Tema propusă în acest an pentru meditaţia noastră de către Bisericile din Ierusalim îi invită pe creştinii din lumea întreagă să dedice un timp de reflecţie relaţiilor lor cu Biserica mamă din Ierusalim, cu scopul de a putea face o nouă reflecţie despre propria lor situaţie. Din această comunitate din Ierusalim s-au născut toate celelalte comunităţi. Comunitatea pământească din Ierusalim prefigurează Ierusalimul ceresc unde se vor aduna toate popoarele în jurul tronului Mielului pentru a-l lăuda şi a-l adora veşnic pe Dumnezeu. Creştinii din Ierusalim invită în adunările noastre ecumenice din anul 2011 să medităm asupra importanţei stăruinţei noastre în învăţătura apostolilor şi în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi în rugăciune, elemente care ne unesc în pofida numelui nostru, în unicul trup al lui Cristos. Bisericile din Ierusalim ne cer să ne acordăm cu ele în aspectul precar al situaţiei lor şi să ne rugăm pentru o dreptate care să permită pacea în Ţara Sfântă. Liturgia ecumenică prezentată aici vrea să evidenţieze dimensiunea fundamentală a oricărei mărturii creştine, iubirea pusă în slujba evangheliei, a reconcilierii cu Dumnezeu, şi cu toată omenirea şi creaţia. Desfăşurarea celebrării Celebrarea include: (I) adunarea, (II) celebrarea cuvântului lui Dumnezeu, (III) rugăciunile de căinţă şi de pace, (IV) litania unităţii creştinilor, (V) trimiterea. I) Adunarea Conform practicilor locale, simbolurile corespunzătoare se pot aduce şi plasa în faţa adunării în timpul imnului de la început. După salutul de la început adresat de persoana care prezidează, câteva cuvinte de bun-venit pot fi exprimate de comunităţi şi de responsabilii adunaţi pentru a celebra. Se invită adunarea să se pregătească pentru a-l celebra şi a-l lăuda pe Dumnezeu cu formulele de început şi o rugăciune de introducere sub formă de litanie după modelul tradiţional oriental. II) Celebrarea cuvântului lui Dumnezeu Lectura din Faptele Apostolilor este centrală şi, pornind de la ea, se organizează celelalte etape ale celebrării. Alegând acest text din Faptele Apostolilor, comitetul pregătitor din Ierusalim îşi propunea să accentueze ideile de fidelitate faţă de învăţătura apostolilor şi de punere în comun a tuturor bunurilor drept chei ale unităţii. Omilia poate dezvolta aceste teme sau să insiste asupra necesităţii ca toţi creştinii răspândiţi în lume să-i sprijine în rugăciune pe surorile şi fraţii lor care, în Cetatea Sfântă, dau dovada evangheliei iubirii. După omilie, se poate ţine un timp de meditaţie în tăcere sau însoţită de muzică. O ofrandă sau o colectă în favoarea creştinilor şi a instituţiilor sale (şcoli, spitale etc.) va putea să aibă loc şi să fie destinată unei organizaţii ecleziale corespunzătoare.

III) Rugăciune de căinţă şi pace Un gest simbolic poate avea loc în timpul acestei rugăciuni. Opţiunea nr. 1: Lumânări aduse în procesiune în timpul liturgiei de la început şi puse în faţa adunării pot să fie stinse una câte una, după fiecare formulă din rugăciunea penitenţială, în timp ce se aduce o lumânare mare sau lumânarea pascală aprinsă şi se sting luminile din biserică. La sfârşitul liturgiei păcii, se împart lumânări mici persoanelor prezente. Mărturisirea de credinţă, care se poate recita după formula crezului de la Niceea sau Simbolul apostolilor, sau chiar şi după altă exprimare tradiţională a credinţei, continuă cu schimbarea semnului păcii în penumbră. Lumânările stinse se aprind după aceea una câte una (de la lumânarea mare sau de la lumânarea pascală) după fiecare intenţie din litania pentru unitatea creştinilor. Participanţii sunt invitaţi să ia cu ei lumânările pe care le-au primit şi să le aprindă în fiecare seară în săptămâna de rugăciune şi, dacă se potriveşte, să le pună la fereastra lor pentru a prelungi această priveghere de rugăciune şi de amintire a creştinilor din Ţara Sfântă şi a celor care suferă pentru credinţa lor. Opţiunea nr. 2: Un grup (de copii sau de tineri de exemplu) pregăteşte dinainte „mozaicul” (o imagine a lui Cristos, o cruce, imaginea unei biserici, orice alt simbol de unitate considerat potrivit) şi-l împarte în părţi mari. În timpul litaniei unităţii creştinilor, reprezentanţi ai comunităţilor prezente pun părţile din mozaic în locul corespunzător, în faţa adunării. La sfârşitul litaniei, mozaicul va reprezenta unitatea tuturor creştinilor în unicul trup al lui Cristos, în diversitatea care arată bogăţia darului pe care Dumnezeu l-a făcut Bisericilor. Opţiunea nr. 3: Tămâia poate să fie oferită de membrii fiecăreia dintre comunităţi după fiecare formulă din rugăciunea penitenţială, pentru a semnifica milostivirea lui Dumnezeu care se extinde asupra păcatelor noastre şi harul lui Dumnezeu care ne vindecă. Un recipient care conţine cărbuni aprinşi poate să fie pus în centrul adunării sau aproape de locul de la care se vor face lecturile din Scriptură. După fiecare formulă penitenţială, lectorul sau alt membru al adunării va pune tămâie pe cărbunii aprinşi. Acest gest exprimă voinţa adunării de a recunoaşte păcatul său şi de a primi ca răspuns milostivirea lui Dumnezeu. IV) Litania unităţii creştinilor Aceste formule se inspiră din situaţia Bisericilor din Ierusalim. Cu toate acestea, în funcţie de situaţia locală, se pot înlocui cu formule proprii ale locului, cu scopul de a manifesta cum se pretinde de fiecare parte să se depăşească dezbinările şi să se tindă la comuniunea vizibilă deplină. Cel care prezidează sau lectorul conduc litania, adunarea răspunzând de fiecare dată. Litania se încheie cu recitarea rugăciunii Tatăl nostru. Fiecare poate să ceară în propria sa limbă sau în aramaică, limbă folosită de unii creştini din Cetatea Sfântă (vezi apendice). V) Trimiterea Adunarea invocă binecuvântarea lui Dumnezeu asupra membrilor săi, trimişi pentru a fi ambasadori ai veştii bune a reconcilierii. Un imn poate să încheie celebrarea.

Celebrarea ecumenică P.: Cel care prezidează celebrarea A.: Adunarea L.: Lector I. Adunarea Imn de deschidere Invocaţie de deschidere P.: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. A.: Amin. Formule de deschidere P.: Tuturor creştinilor din Ierusalim şi credincioşilor care se află în NN., har şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul Isus Cristos (1Tes 1,1). A.: Mulţumim lui Dumnezeu. Saluturi P.: Dumnezeul milostivirii şi al iubirii, tu ne-ai creat după chipul tău. A.: Te lăudăm şi-ţi aducem mulţumire. L.: Ne adunăm în numele tău, pentru a implora să se refacă unitatea tuturor celor care-l mărturisesc pe Fiul tău, Isus Cristos, ca Domn şi Mântuitor al întregii omeniri. A.: Dumnezeul nostru, ascultă-ne şi ai milă de noi. L.: Sprijină-ne în slăbiciunea noastră şi întăreşte-ne cu Duhul tău Sfânt. A.: Trimite Duhul tău şi adună-ne în unitate. L.: Domnului să ne rugăm. A.: Kyrie, Kyrie eleison. L.: Dumnezeul harului, tu ai promis prin profeţii tăi să faci din Ierusalim o locuinţă pentru o mulţime de popoare şi o mamă pentru un mare număr de naţiuni. Ascultă rugăciunile noastre pentru ca Ierusalimul, cetatea pe care ai vizitat-o, să fie un loc în care toţi să poată rămâne cu tine şi să se întâlnească în pace. Domnului să ne rugăm. A.: Kyrie, Kyrie eleison. L.: Dumnezeul milostivirii, fă ca Duhul tău dătător de viaţă să însufleţească toate inimile, ca să se elimine barierele de separare, să dispară suspiciunile, să înceteze urile şi poporul tău, vindecat de dezbinările sale, să poată trăi în dreptate şi în pace. Domnului să ne rugăm. A.: Kyrie, Kyrie eleison. L.: Dumnezeul iubirii, ascultă rugăciunile noastre pentru cetatea ta sfântă, Ierusalim. Pune capăt suferinţelor sale şi adună-l în unitate. Fă ca locuinţa ta să fie din nou o cetate a păcii şi lumină pentru toate popoarele. Măreşte înţelegerea în cetatea sfântă şi între toţi locuitorii săi. Domnului să ne rugăm.

A.: Kyrie, Kyrie eleison. L.: Deschide acum urechile şi inimile noastre pentru a asculta proclamarea cuvântului tău şi ajută-ne să trăim cu fidelitate mai mare în tot ceea ce facem şi spunem, pentru ca numele tău să fie preamărit şi să se extindă împărăţia ta, Preasfântă Treime, Tată, Fiu şi Duh Sfânt. A.: Amin. II. Liturgia cuvântului P.: Înţelepciune! Să luăm aminte! Lectura I: Gen 33,3-4 sau Is 58,6-10 Psalmul responsorial: Ps 96,1-13

A.: Cântaţi Domnului un cântec nou pentru că a făcut lucruri minunate (sau alt cântec inspirat din Ps 96) L.: Vv. 1,2.3.

L.: Vv. 4,5.6. L.: Vv. 7,8,9. L.: V. 10. L.: Vv. 11,12a. L.: Vv. 12b,13.

Lectura a doua: Fap 2,42-47. Aleluia (cântat) Lasă darul tău acolo, în faţa altarului, du-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău şi apoi vino să-ţi oferi darul (Mt 5,24). Aleluia, aleluia. Evanghelia: Mt 5,21-26. Omilia/Predica Cântec III. Rugăciunea penitenţială P.: Cu Bisericile din Ierusalim, Domnului să ne rugăm. Ne amintim că credincioşii erau stăruitori în învăţătura apostolilor şi în comuniunea fraternă. Mărturisim lipsurile noastre de fidelitate şi fraternitate. Domnului să ne rugăm. A.: Doamne, miluieşte-ne. L.: Cu Bisericile din Ierusalim, Domnului să ne rugăm. Ne amintim că teama cuprindea toate inimile şi că erau martori ai multor minuni şi semne. Mărturisim privirea noastră îngustă care ne împiedică să descoperim gloria lucrării tale în mijlocul nostru. Domnului să ne rugăm. A.: Doamne, miluieşte-ne. L.: Cu Bisericile din Ierusalim, Domnului să ne rugăm.

Ne amintim că credincioşii aveau toate în comun şi îi ajutau pe cei care erau în nevoie. Mărturisim că ne alipim de bunurile noastre în detrimentul celor săraci. Domnului să ne rugăm. A.: Doamne, miluieşte-ne. L.: Cu Bisericile din Ierusalim, Domnului să ne rugăm. Ne amintim că credincioşii se rugau cu stăruinţă şi împărţeau pâinea între ei în bucuria şi simplitatea inimii. Mărturisim lipsa noastră de iubire şi generozitate. Domnului să ne rugăm. A.: Doamne, miluieşte-ne. Siguranţa iertării lui Dumnezeu P.: Aici este ceea ce a fost vestit de profetul Ioel: „În zilele din urmă, spune Domnul, voi extinde Duhul meu asupra oricărui trup… Şi tot cel ce va invoca numele Domnului se va mântui”. Noi aşteptăm venirea Domnului, noi avem şi siguranţa că, în Cristos, suntem iertaţi, reînnoiţi şi restabiliţi în unitate. Formulă de pace P.: Cristos este pacea noastră. Ne-a împăcat cu Dumnezeu într-un singur trup prin cruce; ne adunăm în numele său şi împărtăşim pacea sa. Pacea Domnului să fie mereu cu voi. A.: Şi cu duhul tău. Mărturisirea de credinţă (Simbolul apostolilor, de la Niceea, sau altă formulă adaptată) Cântec IV. Litania unităţii creştinilor P.: În Cristos lumea se reconciliază cu Dumnezeu care ne încredinţează mesajul reconcilierii. Suntem ambasadori ai lui Cristos, avem în grijă lucrarea reconcilierii şi înălţăm către Dumnezeu rugăciunile noastre. L.: Când ne rugăm împreună în diversitatea tradiţiilor noastre, A.: Tu cel sfânt, tu, care ne uneşti, fă vizibilă unitatea noastră şi dăruieşte lumii vindecarea. L.: Când citim Biblia împreună în diversitatea limbilor noastre şi a contextelor noastre de viaţă, A.: Tu, care te revelezi, tu, care ne uneşti, fă vizibilă unitatea noastră şi dăruieşte lumii vindecarea. L.: Când stabilim relaţii de prietenie între iudei, creştini şi musulmani, când distrugem zidurile indiferenţei şi urii, A.: Tu cel milostiv, tu ,care ne uneşti, fă vizibilă unitatea noastră şi dăruieşte lumii vindecare. L.: Când lucrăm pentru dreptate şi solidaritate, când trecem de la teamă la încredere, A.: Tu, care întăreşti, tu, care ne uneşti, fă vizibilă unitatea noastră şi dăruieşte lumii vindecarea.

L.: În toate locurile unde se îndură război şi violenţă, nedreptate şi inegalităţi, boală şi prejudecăţi, sărăcie şi disperare, atrage-ne la crucea lui Cristos şi unii la alţii. A.: Tu, care ai fost rănit, tu, care ne uneşti, fă vizibilă unitatea noastră şi dăruieşte lumii vindecarea. P.: Împreună cu creştinii din Ţara Sfântă dăm mărturie şi despre naşterea lui Cristos la Betleem, despre ministerul său în Galileea, despre moartea şi învierea sa şi despre venirea Duhului Sfânt în Ierusalim; implorăm pacea şi dreptatea pentru toţi, cu speranţa sigură şi tare a venirii împărăţiei tale. A.: Tu, Dumnezeu întreit, tu, care ne uneşti, fă vizibilă unitatea noastră şi dăruieşte lumii vindecarea. Tatăl nostru (fiecare în limba proprie) V. Trimiterea Adunarea invocă binecuvântarea lui Dumnezeu asupra membrilor săi care sunt trimişi pentru a fi ambasadori ai veştii bune a reconcilierii. Celebrarea se poate termina cu un cântec. P.: Tatăl, care este fidel faţă de promisiunile sale şi al cărui ajutor nu lipseşte niciodată, să vă susţină în lupta voastră pentru dreptate şi în eforturile voastre pentru a pune capăt dezbinărilor. A.: Amin. L.: Fiul, care a sfinţit Ţara Sfântă cu naşterea sa, cu ministerul său, cu moartea sa şi cu învierea sa, să vă dea răscumpărarea, reconcilierea şi pacea. A.: Amin. P.: Duhul Sfânt, care a adunat în unitate pe primii creştini în Ierusalim, să vă unească în fidelitate faţă de învăţătura apostolilor şi faţă de comuniunea fraternă, faţă de frângerea pâinii şi faţă de rugăciune şi să vă întărească pentru a predica şi a trăi evanghelia. A.: Amin. P.: Să vă binecuvânteze şi să vă păzească unicul Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, ca să vă ajute să proclamaţi vestea bună în toată lumea. A.: Mulţumim lui Dumnezeu. Binecuvântarea A.: Binecuvântarea Dumnezeului păcii şi al dreptăţii să vă însoţească. Binecuvântarea Fiului care şterge lacrimile tuturor celor ce suferă în lume să vă însoţească. Şi binecuvântarea Duhului care ne invită la reconciliere şi la speranţă să vă însoţească acum şi întotdeauna. Amin. Cântec Textele biblice, meditaţiile şi rugăciunile pentru octavă

Ziua întâi – Biserica din Ierusalim LECTURA I Voi revărsa duhul meu chiar şi peste servitorii mei şi peste servitoarele mele. Citire din cartea profetului Ioel 2,28-32 Aşa spune Domnul: 28 „Voi revărsa Duhul meu peste toată făptura, fiii şi fiicele voastre vor profeţi, bătrânii voştri vor fi instruiţi prin visuri, iar tinerii voştri prin viziuni. 29 În zilele acelea voi revărsa Duhul meu chiar şi peste servitorii mei şi peste servitoare. 30 Voi face să apară în cer şi pe pământ, semne de sânge, de foc şi coloane de fum. 31 Soarele se va întuneca şi Luna se va înroşi ca sângele, înainte de a veni ziua Domnului, cea mare şi înfricoşătoare! 32 Atunci, cine va invoca numele Domnului va fi mântuit, căci salvarea va fi pe Muntele Sionului şi în Ierusalim, aşa cum a spus Domnul şi printre supravieţuitorii chemaţi de Domnul”. Cuvântul Domnului PSALMUL 46 Ps 46,2-3.4-5.6-7.8-9.10 R.: Copiii evreilor îşi aşterneau veşmintele pe drum şi strigau cu toţii: Osana Fiul lui David: binecuvântat să fie cel care vine în numele Domnului. 2 Bateţi din palme, voi, toate popoarele, înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie! 3 Căci Domnul, Cel Preaînalt este înfricoşător, el este împărat peste tot pământul. R. 4 El ne supune popoarele el aşază neamurile sub picioarele noastre. 5 El ne alege ca moştenire o ţară care este mândria lui Iacob, pe care îl iubeşte. R. 6 Dumnezeu se înalţă în strigăte de bucurie, Domnul înaintează în sunete de trâmbiţă. 7 Cântaţi-i lui Dumnezeu, cântaţi-i! Cântaţi-i regelui nostru, cântaţi-i! R. 8 Căci Dumnezeu este împărat peste tot pământul, cântaţi-i o cântare aleasă. 9 Dumnezeu stăpâneşte peste popoarele păgâne, Dumnezeu stă în tronul său cel sfânt. R. 10 Stăpânitorii popoarelor se adună împreună cu poporul Dumnezeului lui Abraham. Căci ale lui Dumnezeu sunt scuturile pe pământ; el este preamărit. R. LECTURA A II-A S-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească.

Citire din Faptele Apostolilor 2,1-11 1 În ziua Rusaliilor, toţi ucenicii Domnului se aflau adunaţi în acelaşi loc. 2 Deodată, din cer a venit un vuiet, ca şi cum s-ar fi pornit un vânt puternic şi a umplut toată casa în care se aflau. 3 Şi a apărut un fel de foc, care se împărţea în limbi şi se lăsa asupra fiecăruia dintre ei. 4 Toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească. 5 La Ierusalim locuiau atunci iudei evlavioşi, veniţi din toate naţiunile de sub cer. 6 Când s-a produs acel vuiet, s-a adunat o mare mulţime şi erau uluiţi, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. 7 În uimirea lor se întrebau nedumeriţi: „Iată, aceşti oameni care vorbesc nu sunt oare toţi galileeni? 8 Atunci cum se face că fiecare dintre noi îi aude vorbind în limba maternă? 9 Parţi, mezi, elamiţi şi locuitori din Mesopotamia, Iudeea şi Capadocia, de pe ţărmul Mării Negre, din Asia, 10

din Frigia, din Pamfilia, din Egipt şi din Libia, care e aproape de Cirene, 11 cretani şi arabi, romani în trecere, iudei din naştere şi iudei convertiţi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu”. Cuvântul Domnului EVANGHELIA Voi ruga pe Tatăl şi vă va trimite un alt Mângâietor. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,15-21 În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 15 „Dacă mă iubiţi, păziţi poruncile mele, 16 iar eu îl voi ruga pe Tatăl, şi alt Apărător vă va da vouă, ca să fie cu voi pentru totdeauna. 17 El este Duhul adevărului pe care lumea nu poate să-l primească, pentru că nu-l vede şi nici nu-l cunoaşte; însă voi îl cunoaşteţi, pentru că rămâne la voi şi pentru că este în voi. 18 Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi. 19 Peste puţin timp, lumea nu mă va mai vedea; însă voi mă veţi vedea, pentru că eu sunt viu şi voi de asemenea veţi fi vii. 20 În ziua aceea veţi recunoaşte că eu sunt în Tatăl meu, că voi sunteţi în mine şi eu în voi. 21 Cine primeşte poruncile mele şi le păzeşte, acela mă iubeşte; iar cine mă iubeşte pe mine va fi iubit de către Tatăl meu, şi-l voi iubi şi eu, şi mă voi arăta lui. Cuvântul Domnului Comentariu Proiectul acestei Săptămâni de rugăciune pentru unitatea creştinilor porneşte de la Ierusalim, în ziua de Rusalii, adică în momentul în care Biserica îşi începe drumul său. Tema octavei este: „Uniţi în învăţătura apostolilor, în comuniunea fraternă, în frângerea pâinii şi în rugăciune”. „Ei” desemnează Biserica primară din Ierusalim, născută în ziua de Rusalii în care Mângâietorul, Duhul adevărului, a coborât asupra primilor credincioşi, aşa cum a promis Dumnezeu prin profetul Ioel şi prin Domnul Isus în noaptea dinaintea pătimirii şi morţii sale. Toţi cei care trăiesc în continuitatea zilei de Rusalii, trăiesc în continuitatea Bisericii primare din Ierusalim şi a responsabilului ei, sfântul Iacob. Această Biserică este Biserica noastră, mamă a tuturor. Ne dă imaginea sau icoana unităţii creştinilor pentru care ne rugăm în această săptămână. Conform unei tradiţii orientale antice, succesiunea eclezială se realizează în continuitate cu prima comunitate creştină din Ierusalim. Biserica apostolică din Ierusalim se realizează în Biserica din Ierusalimul ceresc care, la rândul său, se transformă în icoană a tuturor Bisericilor creştine. Ca semn al continuităţii lor cu Biserica din Ierusalim, toate Bisericile trebuie să păstreze „caracteristicile” primei comunităţi creştine prin stăruinţa

lor „în învăţătura apostolilor, în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi în rugăciune”. Biserica actuală din Ierusalim trăieşte în mod special continuitatea sa cu Biserica apostolică din Ierusalim prin mărturia scumpă pe care ea o dă despre adevăr. Mărturia ei dată pentru evanghelie şi lupta ei împotriva inegalităţilor şi nedreptăţilor ne amintesc că rugăciunea pentru unitatea creştinilor este inseparabilă de rugăciunea pentru pace şi dreptate. Rugăciune Dumnezeule atotputernic şi milostiv, care cu putere mare i-ai adunat pe primii creştini din Ierusalim prin darul Duhului Sfânt, înfruntând astfel puterea umană a Imperiului Roman, fă ca, asemenea primei Biserici din Ierusalim, să ne putem aduna în demnitatea de a predica şi a trăi vestea cea bună a reconcilierii şi a păcii, în toate locurile unde există inegalităţi şi nedreptăţi. Îţi cerem aceasta în numele lui Isus Cristos care ne eliberează de legăturile păcatului şi ale morţii. Amin. Ziua a doua – Multe mădulare într-un singur trup LECTURA I Veniţi la apă; ascultaţi şi veţi trăi. Citire din cartea profetului Isaia 55,1-11 Aşa vorbeşte Domnul: 1 „Voi care sunteţi însetaţi, veniţi la apă; chiar dacă nu aveţi bani, veniţi; veniţi şi procuraţi-vă grâu fără bani şi mâncaţi; procuraţi-vă vin şi lapte, fără să plătiţi nimic. 2 De ce vă irosiţi banii pentru ceea ce nu vă hrăneşte şi munca voastră pentru ceea ce nu vă satură? Ascultaţi-mă pe mine şi veţi mânca numai bunătăţi şi vă veţi hrăni cu mâncăruri alese. 3 Deschideţi-vă urechile! Veniţi la mine! Ascultaţi şi veţi trăi! Voi încheia cu voi un legământ veşnic, după cum i-am promis lui David”. 4 Iată, l-am pus martor printre popoare, căpetenie şi stăpânitor al popoarelor. Cuvântul Domnului PSALMUL RESPONSORIAL Ps 85,5-6.9-10.15-16a (R.: 5a) R.: Tu, Doamne, eşti bunătate şi îndurare! 5 Tu, Doamne, eşti bunătate şi îndurare, pentru toţi care te cheamă. 6 Ascultă-mi, Doamne, rugăciunea; ia aminte la glasul plângerilor mele. R. 9 Toate popoarele pe care le-ai făcut vor veni şi te vor adora şi vor preamări numele tău, Doamne, 10 pentru că eşti mare şi săvârşeşti lucruri minunate. Tu singur eşti Dumnezeu! R. 15 Tu, Doamne, eşti Dumnezeu îndurător şi bun, îndelung răbdător şi plin de dragoste şi îţi ţii cuvântul. 16a Priveşte-mă şi fie-ţi milă de mine; dă slujitorului tău putere

şi ajută-l pe fiul slujitoarei tale. R. LECTURA A II-A Voi sunteţi trupul lui Cristos şi fiecare un mădular al acestui trup. Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 12,12-30 Fraţilor, 12 să facem o comparaţie: trupul nostru formează un tot, deşi are multe mădulare, iar toate mădularele, deşi sunt multe, nu formează decât un singur trup. Tot aşa şi Cristos. 13 Toţi, iudei sau păgâni, sclavi sau oameni liberi, am fost botezaţi într-un singur Duh, ca să formăm un singur trup, şi acelaşi Duh a potolit setea tuturor. 14 Trupul omului este alcătuit din mai multe mădulare, nu din unul singur. 15 Chiar dacă ar spune piciorul: „Eu nu sunt mână, deci nu fac parte din trup”, nu înseamnă că nu face parte din trup. 16 Chiar dacă ar spune urechea: „Eu nu sunt ochi, deci nu fac parte din trup”, nu înseamnă că nu face parte din trup. 17 Dacă trupul n-ar avea decât ochi, cum ar putea auzi? Dacă n-ar avea decât urechi, cum ar putea simţi mirosul? 18 Dumnezeu însă a orânduit diferitele mădulare ale trupului după ordinea stabilită de el. 19 Un singur mădular nu poate forma un trup; 20

pentru a avea un trup e nevoie de mai multe mădulare. 21 Ochiul deci nu poate spune mâinii: „Eu n-am nevoie de tine”; capul nu poate spune picioarelor: „n-am nevoie de voi”. 22 Dimpotrivă, acele părţi ale trupului care ar părea mai delicate sunt de mai mare trebuinţă, 23 iar pe cele pe care le considerăm mai puţin nobile le tratăm cu mai mult respect, iar pe cele mai puţin decente le tratăm mult mai cuviincios; 24 grijă pe care nu trebuie s-o avem faţă de cele decente. Însă Dumnezeu astfel a alcătuit trupul, încât a dat mai multă cinste acelor mădulare de care avea mai mare nevoie. 25 El a voit să nu fie dezbinare în trup, ci diferitele mădulare să aibă toate grijă unele de altele. 26 Dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună cu el, dacă unui mădular i se acordă cinste, toate se bucură împreună cu el. 27 Or, voi sunteţi trupul lui Cristos şi fiecare în parte este un mădular al acestui trup. 28 Printre cei pe care Dumnezeu i-a orânduit astfel în Biserică sunt în primul rând apostolii, în al doilea rând profeţii, în al treilea rând cei care au misiunea de a-i învăţa pe alţii, apoi cei care săvârşesc minuni, cei care au darul de a vindeca, cei care au misiunea de a-i ajuta pe fraţii lor sau de a-i conduce, cei care spun cuvinte pline de mister. 29 Desigur, nu toţi sunt apostoli, nu toţi sunt profeţi, nu toţi au misiunea de a-i învăţa pe alţii, nu toţi au darul de a săvârşi minuni, 30 de a vindeca, de a spune cuvinte pline de mister şi de a le explica. Cuvântul Domnului EVANGHELIA Cine rămâne în mine şi eu în el aduce roade multe. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,1-13 În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 1 „Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl meu este viticultorul. 2 Orice mlădiţă care este în mine şi nu aduce rod, Tatăl meu o înlătură; şi orice mlădiţă care aduce rod, el o curăţă, ca să dea rod şi mai mult. 3 Voi sunteţi deja curaţi, prin cuvântul pe care vi l-am spus. 4 Rămâneţi în mine şi eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă rod de la sine, dacă nu rămâne pe viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în mine. 5 Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe, căci fără mine nimic nu puteţi face. 6 Cine nu rămâne în mine este aruncat afară, ca mlădiţa tăiată, şi se usucă. Mlădiţele uscate sunt adunate, aruncate în foc şi ard. 7 Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele rămân în voi, puteţi cere orice

vreţi şi veţi primi. 8 Prin aceasta este preamărit Tatăl meu: să aduceţi rod îmbelşugat şi să vă dovediţi ucenicii mei.9 Precum m-a iubit pe mine Tatăl, tot aşa şi eu vă iubesc pe voi. Rămâneţi în dragostea mea. 10 Dacă păziţi poruncile mele, veţi rămâne în iubirea mea, după cum şi eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui. 11 Acestea vi le-am spus ca bucuria mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină. 12 Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum v-am iubit şi eu pe voi. 13 Nimeni nu are o mai mare dragoste decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi”. Cuvântul Domnului Comentariu Biserica din Ierusalim, descrisă în Faptele Apostolilor este modelul unităţii pe care o căutăm actualmente. Ca atare, ne aminteşte că rugăciunea pentru unitatea creştinilor nu poate contempla uniformitatea, de vreme ce unitatea s-a caracterizat încă de la început printr-o mare diversitate. Biserica din Ierusalim este modelul sau icoana unităţii în diversitate. Relatarea despre Rusalii din cartea Faptele Apostolilor ne spune că, în acea zi, toate limbile şi culturile din vechea lume mediteraneană, care erau reprezentate în Ierusalim, oamenii auzeau evanghelia în diferitele lor limbi şi că prin intermediul predicii lui Petru s-au unit unii cu alţii în căinţă, Botez şi revărsarea Duhului Sfânt. Sfântul Paul, la rândul său, va scrie mai târziu: „Căci noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh spre a forma un singur trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie liberi şi toţi am fost adăpaţi într-un singur Duh”. Nu este o comunitate uniformă, formată din spirite similare, din oameni uniţi prin cultură şi limbă, care era stăruitoare în învăţătura apostolilor şi în comuniunea fraternă, ci o comunitate cu o mare diversitate, unde diferenţele puteau cu uşurinţă să degenereze în controverse. A fost cazul între creştinii de origine greacă şi cei de origine iudaică în privinţa neglijenţei cu care erau tratate văduvele elene, aşa cum informează sfântul Luca (Fap 6,1). Prin urmare, Biserica din Ierusalim era unită în ea însăşi şi Domnul înviat declară: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce rod mult”. O mare diversitate caracterizează astăzi încă Bisericile din Ierusalim şi pe cele din toată lumea. În Ierusalim această diversitate poate degenera cu uşurinţă în controversă, de vreme ce actualul climat politic de ostilitate nu face decât să accentueze asta. Însă asemenea Bisericii primare din Ierusalim, creştinii din Ierusalim ne amintesc astăzi că formăm un singur trup mai multe mădulare, o unitate în diversitate. Tradiţiile antice ne învaţă că diversitatea şi unitatea există şi în Ierusalimul ceresc. Ne amintesc că diferenţa şi diversitatea nu înseamnă dezbinare şi neunire, şi că unitatea creştinilor pentru care ne rugăm a presupus întotdeauna o diversitate reală. Rugăciune Dumnezeule, de la care vine toată viaţa în marea sa diversitate, care chemi Biserica ta ca trup al lui Cristos să stea unită în iubire, fă să înţelegem şi mai mult unitatea noastră în diversitate şi să ne străduim să lucrăm împreună pentru a predica şi a construi împărăţia iubirii tale imense faţă de omenire, însoţindu-ne pe unii către alţii în toate părţile şi în orice loc. Fă să avem mereu conştiinţa că Isus Cristos este cauza vieţii noastre comune. Îţi cerem asta în unitatea Duhului. Amin.

Ziua a treia – Stăruinţa în învăţătura apostolilor ne reuneşte LECTURA I Ascultă-mă, poporul meu Citire din cartea profetului Isaia 51,4-8 Aşa vorbeşte Domnul: 4 „Ia aminte la mine, poporul meu, şi voi, neamuri, fiţi cu urechea la mine, căci de la mine va veni învăţătura şi legea mea va fi lumină popoarelor. 5

Dreptatea mea este aproape, vine mântuirea mea şi braţul meu va face dreptate popoarelor, în mine vor nădăjdui ţinuturile cele depărtate, căci de la braţul meu aşteaptă scăparea. 6 Ridicaţi la ceruri ochii voştri şi priviţi jos pământul; cerurile vor trece ca un fum şi pământul ca o haină se va învechi; locuitorii vor muri ca muştele, mântuirea mea va dăinui în veac şi în veac şi dreptatea mea nu va avea sfârşit. 7 Ascultaţi-mă pe mine, voi, cunoscători ai dreptăţii, popor care eşti cu legea mea în inimă! Nu te teme de ocara oamenilor şi de batjocura lor să nu te înfricoşezi. La fel ca pe un veşmânt îi va mânca molia şi ca pe lână viermii îi vor mistui. 8 Dar dreptatea mea va rămâne în veac şi mântuirea mea din neam în neam. Cuvântul Domnului PSALMUL RESPONSORIAL Ps 118,29.72.89.101.104.163 (R.: 105a) R.: Legea ta, Doamne, este o făclie pentru picioarele mele. 29 Ţine-mă, Doamne, departe de calea minciunii şi ajută-mă să merg pe calea ta. R. 72 Pentru mine mai mult preţuieşte Legea ta, decât mii de lucruri de aur şi argint. R. 89 Cuvântul tău, Doamne, rămâne în veci, neschimbat ca cerul. R. 101 Îmi ţin paşii departe de orice cale a răului, pentru a păzi cuvântul tău. R. 104 Devin mai priceput păzind poruncile tale, de aceea urăsc orice cale a minciunii. R. 163 Urăsc şi nu pot suferi minciuna. Dar iubesc legile tale. R. LECTURA A II-A Sunt bucuros să vă vestesc Evanghelia. Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 1,15-17 Fraţilor, 15 cât despre mine, sunt bucuros să vă vestesc Evanghelia şi vouă, celor din Roma. 16 Eu nu mă ruşinez de faptul că sunt în slujba evangheliei, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui om care crede, mai întâi a celui care provine dintre iudei, dar şi a celui care provine dintre păgâni. 17 Această evanghelie descoperă dreptatea lui Dumnezeu care vine prin credinţă şi duce la trăirea credinţei, căci Scriptura

spune: „Cel drept va trăi prin credinţă”. Cuvântul Domnului EVANGHELIA Părinte, preamăreşte-l pe Fiul tău. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 17,6-19 În acel timp, Isus s-a rugat astfel: 6 „Eu am făcut cunoscut numele tău oamenilor din lume, pe care mi i-ai dat. Ei erau ai tăi şi tu mi i-ai dat mie, iar ei au păzit cuvântul tău. 7

Ei ştiu acum că tot ce mi-ai dat vine de la tine; pentru că le-am dat 8 cuvintele pe care mi le-ai încredinţat, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că am venit de la tine şi au crezut că tu m-ai trimis. 9 Eu mă rog pentru ei. Nu mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care mi i-ai dat. 10 Ei sunt ai tăi şi toate ale mele sunt ale tale, după cum toate ale tale sunt ale mele. Eu sunt preamărit în ei. 11 De acum eu nu mai sunt în lume; ei sunt în lume iar eu vin la tine. Părinte sfânt, păstrează-i în credinţă faţă de numele tău pe cei pe care mi i-ai dat, ca ei să fie una ca şi noi. 12 Cât timp am fost cu ei, eu i-am păstrat în credinţa faţă de numele tău, pe cei pe care mi i-ai dat; am vegheat asupra lor şi nu s-a pierdut nici unul dintre ei afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. 13 Acum însă vin la tine şi acestea le spun în lume, ca bucuria mea în ei să fie deplină. 14 Eu le-am dat cuvântul tău şi lumea a început să-i urască, pentru că ei nu sunt din lume, după cum nici eu nu sunt din lume. 15 Nu te rog să-i scoţi din lume, ci să-i păzeşti de rău. 16 Ei nu sunt din lume, după cum nici eu nu sunt din lume. 17 Consfinţeşte-i în adevăr; cuvântul tău este adevărul. 18

După cum tu m-ai trimis pe mine în lume, tot aşa îi trimit şi eu pe ei în lume. 19 Pentru ei eu mă jertfesc pe mine însumi, ca ei să fie consacraţi în adevăr”. Cuvântul Domnului Comentariu Biserica din Ierusalim în Faptele Apostolilor se unea în stăruinţa în învăţătura apostolilor, în pofida marii diversităţi de limbi şi culturi între membrii săi. Învăţătura apostolilor constă în a da mărturie despre viaţa, despre învăţătura, despre ministerul, despre moartea şi despre învierea Domnului Isus. Învăţătura lui se rezumă în ceea ce sfântul Paul numeşte simplu „evanghelia”. Se găseşte un exemplu al învăţăturii apostolilor în predica sfântului Petru la Ierusalim, în ziua de Rusalii. Pornind de la profetul Ioel, Biserica se leagă de istoria biblică a poporului lui Dumnezeu, ducând-ne la relatarea care începe cu creaţia. În pofida diviziunilor noastre, cuvântul lui Dumnezeu ne reuneşte şi ne uneşte. Învăţătura apostolilor, vestea cea bună pentru toţi în plinătatea sa, era în centrul unităţii în diversitate a primei Biserici din Ierusalim. Creştinii din Ierusalim ne amintesc astăzi că nu numai „învăţătura apostolilor” unea Biserica primară, ci stăruinţa ei în această învăţătură. Este şi stăruinţa pe care o reflectă sfântul Paul atunci când califică evanghelia ca „putere a lui Dumnezeu pentru mântuire”. Profetul Isaia ne aminteşte că învăţătura lui Dumnezeu este inseparabilă de „judecată, lumină a popoarelor”. Şi psalmistul se roagă astfel: „Cuvântul tău este făclie pentru paşii mei şi lumină pentru cărările mele. Poruncile tale sunt moştenirea mea în veci, ele sunt bucuria inimii mele”. Rugăciune

Dumnezeul luminii, îţi aducem mulţumire pentru că ai revelat adevărul tău în Isus Cristos, Cuvântul vieţii, pe care-l primim prin învăţătura apostolilor, transmisă în primul rând în Ierusalim. Duhul tău Sfânt să continue să ne sfinţească în adevărul Fiului tău, pentru ca, prin unitatea noastră în el, să creştem în stăruinţa în cuvântul tău şi să slujim împreună împărăţia ta în umilinţă şi în iubire. Îţi cerem asta în numele lui Isus Cristos. Amin. Ziua a patra – Împărtăşirea, expresie a unităţii noastre LECTURA I Frânge celui flămând pâinea ta. Citire din cartea profetului Isaia 58,6-10 Aşa vorbeşte Domnul: „Iată postul care îmi place: rupe lanţurile nedreptăţii, dezleagă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi sfărâmă orice fel de jug; 7 împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; pe cel gol îmbracă-l şi nu întoarce spatele semenului tău. 8 Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi-ţi vei grăbi vindecarea; dreptatea ta îţi va merge înainte şi slava Domnului te va însoţi. 9 Atunci tu vei chema pe Domnul şi el îţi va răspunde, îl vei striga şi el îţi va zice: „Iată-mă!”. Dacă vei îndepărta din mijlocul tău asuprirea, gestul de ameninţare şi cuvintele de ocară, 10 dacă vei da de mâncare celui flămând şi vei aduce mângâiere celui amărât, atunci lumina ta va răsări în întuneric şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare”. Cuvântul Domnului PSALMUL RESPONSORIAL Ps 36,3-4.5-6.23-24.39-40 (R.: cf. 39a) R.: Ne încredem în tine, Doamne, căci tu eşti scăparea noastră. 3 Încrede-te în Domnul şi fă binele; locuieşte pământul şi păstrează-ţi credinţa; 4 caută-ţi bucuria în Domnul şi el îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. R. 5 Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în el şi el îşi va îndeplini lucrarea. 6 El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, nevinovăţia ta ca soarele la amiază. R. 23 Domnul face paşii omului să fie siguri şi îl însoţeşte cu iubire pe cărarea vieţii. 24 Dacă omul se clatină, nu cade, căci Domnul îl ţine de mână. R. 39 Mântuirea celor drepţi vine de la Domnul, el este ocrotitorul lor în timpul încercării. 40 Domnul le vine în ajutor şi-i eliberează, îi scapă de cei nelegiuiţi şi-i mântuieşte pe cei care se încred în el. R. LECTURA A II-A

O singură inimă şi un singur suflet. Citire din Faptele Apostolilor 4,32-37 32 Mulţimea celor care credeau era o singură inimă şi un singur suflet. Nici unul nu spunea că ceea ce are îi aparţine. Dar toate le aveau în comun. 33 Apostolii mărturiseau cu multă putere Învierea Domnului Isus şi se bucurau cu toţii de multă trecere. 34 Nu era nici unul printre ei care să ducă lipsă, căci toţi cei care aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute, 35 şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie. 36 Astfel Iosif, numit de apostoli Barnaba, ceea ce în traducere înseamnă „om de îmbărbătare”, un levit originar din Cipru, 37 avea un ogor, pe care l-a vândut, iar banii i-a adus şi i-a depus la picioarele apostolilor. Cuvântul Domnului EVANGHELIA Nu vă faceţi atâta grijă pentru ziua de mâine. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 6,24-34 În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 24 „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni: sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau se va ataşa de unul şi-l va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji în acelaşi timp şi lui Dumnezeu şi mamonei. 25 De aceea vă spun: nu fiţi atât de îngrijoraţi pentru viaţa voastră că nu veţi avea ce mânca sau ce bea, nici pentru trupul vostru că nu veţi avea cu ce vă îmbrăca; oare nu valorează viaţa mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? 26 Priviţi la păsările cerului: ele nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare; Tatăl vostru ceresc le hrăneşte. Nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? 27 Care dintre voi, cu toată îngrijorarea lui, îşi poate prelungi viaţa măcar cu un ceas? 28 Iar pentru îmbrăcăminte, de ce vă faceţi atâtea griji? Observaţi cum cresc crinii câmpului: nu muncesc şi nu ţes; 29 totuşi vă spun că nici Solomon, în toată strălucirea lui, nu era îmbrăcat ca unul dintre ei. 30 Dacă Dumnezeu îmbracă atât de frumos iarba câmpului, care astăzi este, iar mâine va fi aruncată în foc, nu va face oare cu mult mai mult pentru voi? Oameni cu puţină credinţă! 31 Nu vă faceţi atâta grijă spunând: „Ce vom mânca?” sau „Ce vom bea?” sau „Cu ce ne vom îmbrăca?” 32 Toate acestea le caută păgânii; Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de ele. 33 Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui, iar celelalte vi se vor da pe deasupra. 34 Nu vă faceţi atâta grijă pentru ziua de mâine; ziua de mâine îşi va purta singură de grijă. Fiecărei zile îi ajunge necazul ei”. Cuvântul Domnului Comentariu Continuitatea cu Biserica apostolică din Ierusalim se manifestă în „stăruinţa în învăţătura apostolilor şi în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi în rugăciune”. Biserica actuală din Ierusalim ne aminteşte, cu toate acestea, consecinţele practice ale acestei stăruinţe: împărtăşirea. Faptele Apostolilor afirmă simplu că „toţi cei care credeau erau împreună şi aveau toate în comun: îşi vindeau proprietăţile şi bunurile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare” (Fap 2,44-45). Lectura pe care o facem astăzi din cartea Faptele Apostolilor leagă această împărtăşire radicală cu „mărturia dată de apostoli cu multă putere despre învierea Domnului Isus şi ei toţi se bucurau de mult har”. Mai târziu, persecutorii Bisericii, în Imperiul Roman, vor observa cu perspicacitate clară: „Priviţi cum se iubesc”.

Viaţa creştinilor din Ierusalimul actual se caracterizează printr-o împărtăşire similară a bunurilor. Este semnul continuităţii sale cu primii creştini; este de asemenea un semn şi o provocare pentru toate Bisericile. Conectează proclamarea evangheliei, celebrarea Euharistiei şi comuniunea fraternă din comunitatea creştină cu o egalitate şi o dreptate radicale faţă de toţi, până acolo încât această împărtăşire ajunge să fie o mărturie a învierii Domnului Isus şi un semn al continuităţii cu Biserica apostolică din Ierusalim; este de asemenea un semn al unităţii noastre unii cu alţii. Împărtăşirea poate să aibă multe forme. Există împărtăşirea radicală din Biserica apostolică unde nimeni nu duce lipsă. Există împărtăşirea poverii, a luptelor, a durerilor şi suferinţelor unii altora. Există împărtăşirea bucuriilor şi succeselor, binecuvântărilor şi vindecărilor. Există şi împărtăşirea darurilor şi înţelegerilor reciproce în pofida situaţiei noastre de despărţire, prin urmare un determinat „interschimb ecumenic al darurilor”. Această împărtăşire generoasă este o consecinţă practică a stăruinţei noastre în învăţătura apostolilor şi în comuniunea fraternă; este rod al rugăciunii noastre pentru unitatea creştinilor. Rugăciune Dumnezeul dreptăţii, darurile tale sunt nemărginite. Îţi aducem mulţumire pentru că ne-ai dat cele de trebuinţă pentru ca toţi să se poată hrăni, îmbrăca şi locui. Fereşte-ne de păcatul egoismului care duce la acumulare şi stimulează-ne să fim instrumentele iubirii tale, împărţind ceea ce ne-ai dat, cu scopul de a fi astfel martorii generozităţii tale şi ai dreptăţii tale. De vreme ce suntem discipoli ai lui Cristos, fă-ne să acţionăm împreună acolo unde există necesităţi: unde familiile sunt expulzate, unde cei nevoiaşi suferă din cauza celor puternici, unde sărăcia şi şomajul distrug vieţi. Îţi cerem asta în numele lui Isus, în unitatea Duhului Sfânt. Amin. Ziua a cincea – Frângerea pâinii în speranţă LECTURA I Iată, voi face să cadă o ploaie de pâine din cer. Citire din cartea Exodului 16,1-5.9-15 1 Întreaga comunitate a fiilor lui Israel a plecat de la Elim şi a ajuns în pustiul Sin, care se află între Elim şi Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua de la ieşirea din Egipt. 2

Întreaga comunitate a fiilor lui Israel cârtea în pustiu împotriva lui Moise şi a fratelui său Aron. 3 Fiii lui Israel le-au zis: „Mai bine am fi murit de mâna Domnului în ţara Egiptului, când şedeam lângă oalele noastre cu carne şi când mâncam pâine pe săturate. Voi ne-aţi scos în acest pustiu ca să murim de foame noi toţi care suntem adunaţi aici”. 4

Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, voi face să cadă o ploaie de pâine din cer, iar poporul să iasă zilnic, ca să-şi adune cât îi trebuie pentru o zi. Astfel îi voi pune la încercare, ca să văd dacă ascultă sau nu de Legea mea. 5 Iar în ziua a şasea, când vor măsura cât au adunat, vor găsi de două ori mai mult decât au adunat în fiecare zi”. 9 Moise i-a zis apoi lui Aron: „Porunceşte întregii obşti a fiilor lui Israel: Prezentaţi-vă în faţa Domnului, căci el a auzit cârtirea voastră”. 10 În timp ce Aron vorbea întregii comunităţi a fiilor lui Israel, aceştia şi-au îndreptat privirea spre pustiu şi iată gloria Domnului le-a apărut într-un nor. 11 Domnul i-a spus atunci lui Moise: 12 „Am auzit cârtirea fiilor lui Israel; spune-le: „După

asfinţitul soarelui veţi avea carne din belşug şi dimineaţa veţi mânca pâine pe săturate. Veţi recunoaşte atunci că eu, Domnul, sunt Dumnezeul vostru””. 13 În aceeaşi seară a venit un stol de prepeliţe care a acoperit câmpia, iar a doua zi dimineaţa era un strat de rouă în jurul taberei. 14 Când stratul de rouă s-a ridicat, a rămas pe suprafaţa pustiului o crustă fină, ceva mărunt ca boabele de chiciură pe pământ. 15 Când au văzut aceasta, fiii lui Israel şi-au zis unul către altul: „Manhu?”, ceea ce înseamnă: „Ce-i aceasta?”, căci nu ştiau ce era. Moise le-a zis: „Aceasta este pâinea pe care Domnul v-o dă să o mâncaţi!” Cuvântul Domnului PSALMUL RESPONSORIAL Ps 115,12-13.15-16bc.17-18 (R.: cf. 1Cor 10,16) R.: Din potirul binecuvântat ne împărtăşim cu sângele lui Cristos. 12 Ce-i voi da în schimb Domnului, pentru tot binele pe care mi l-a făcut? 13 Voi lua potirul mântuirii şi voi invoca numele Domnului. R. 15 Lucru de preţ este în faţa Domnului moartea slujitorilor săi. 16bc Eu sunt slujitorul tău şi fiul slujnicei tale. Tu ai sfărâmat lanţurile mele. R. 17 Îţi voi aduce jertfă de laudă şi voi invoca numele Domnului. 18 Voi împlini cele făgăduite Domnului de faţă cu tot poporul său. R. LECTURA A II-A Dacă sunt partide între voi, înseamnă că nu mai luaţi parte la cina Domnului. Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 11,17-26 Fraţilor, 17 nu pot să vă laud pentru faptul că adunările voastre nu se desfăşoară spre folosul, ci în dauna voastră. 18 Mai întâi de toate aud că atunci când veniţi la adunare sunt dezbinări între voi şi în parte o cred; 19 căci trebuie să fie şi partide, ca să iasă la iveală cei care sunt cu adevărat credincioşi în mijlocul vostru. 20 Aşadar, când vă adunaţi la un loc, ce faceţi voi nu mai înseamnă a lua parte la Cina Domnului. 21 Căci fiecare se grăbeşte înaintea altuia să-şi ia cina, astfel că unul este flămând, în timp ce altul se îmbată. 22 Oare n-aveţi casele voastre ca să mâncaţi şi să beţi? Sau poate vreţi să dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi să-i faceţi de ruşine pe cei care n-au nimic? Ce pot să vă spun? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud. 23 Căci eu v-am vestit ceea ce am primit de la Domnul: că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâinea 24 şi, după ce a mulţumit, a frânt-o şi a spus: „Acesta este trupul meu dat pentru voi; faceţi aceasta în amintirea mea”. 25 După Cină a făcut la fel cu potirul, zicând: „Acest potir este noul legământ prin sângele meu; ori de câte ori veţi bea din el, faceţi aceasta în amintirea mea”. 26 Pentru că ori de câte ori mâncaţi pâinea aceasta şi beţi din potirul acesta, moartea Domnului o proclamaţi până când va veni. Cuvântul Domnului

EVANGHELIA Trupul meu cu adevărat este mâncare şi sângele meu cu adevărat băutură. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,52-59 În acel timp, 52 iudeii se certau zicând: „Cum poate acesta să ne dea trupul să-l mâncăm?” 53 Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr zic vouă: dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele lui, nu veţi avea viaţă în voi. 54 Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de apoi. 55 Trupul meu cu adevărat este mâncare şi sângele meu cu adevărat băutură. 56 Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu rămân în el. 57 Precum m-a trimis pe mine Tatăl cel viu şi eu trăiesc prin Tatăl, la fel şi cel care mă va mânca pe mine va trăi prin mine. 58 Aceasta este pâinea care coboară din cer, nu ca aceea din care au mâncat părinţii voştri. Ei au murit; cine mănâncă din această pâine va trăi în veci”. 59 Acestea le-a zis pe când învăţa în sinagoga din Cafarnaum. Cuvântul Domnului Comentariu De la prima Biserică din Ierusalim până acum, „frângerea pâinii” a fost mereu un act central pentru creştini. Pentru cei din Ierusalimul actual, împărţirea pâinii este în mod tradiţional simbol de prietenie, iertare şi angajare faţă de alţii. Această frângere a pâinii ne provoacă să căutăm o unitate care să poată exprima ceva profetic într-o lume de dezbinări. De asemenea, această lume este, în maniere distincte, sarcină a noastră a tuturor. În frângerea pâinii, creştinii sunt mesajul profetic de speranţă destinat întregii omeniri. Actualmente şi noi frângem pâinea „cu o inimă mare şi generoasă”, însă fiecare celebrare a Euharistiei ne aminteşte şi faptul dureros al neunirii noastre. În această a cincea zi a Săptămânii de rugăciune, creştinii din Ierusalim se reunesc în Cenacol, locul ultimei Cine. Şi aici, fără a celebra Euharistia, frâng pâinea în speranţă. Cunoaştem această speranţă atunci când Dumnezeu se uneşte cu noi prin deşertul propriilor noastre insatisfacţii. Exodul ne informează că Dumnezeu răspunde la murmurările poporului eliberat: procurându-i ceea ce are nevoie, nici mai mult, nici mai puţin. Mana din deşert este un dar al lui Dumnezeu care niciodată nu poate fi păstrat ca rezervă, nici să se înţeleagă pe deplin. Este, aşa cum spune psalmul nostru, un moment care cheamă pur şi simplu la aducerea de mulţumire, de vreme ce Dumnezeu „a potolit setea noastră”. Sfântul Paul recunoaşte că frângerea pâinii nu înseamnă numai a celebra Euharistia, ci a fi un popor euharistic: a ajunge să fim trupul lui Cristos în lume. În acest context, această scurtă lectură (1Cor 10-11) aminteşte că mereu comunitatea creştină trebuie să se străduiască pentru a trăi într-o comuniune în Cristos care determină o conduită corectă într-un context mondial dificil şi călăuzindu-se asupra realităţii unei vieţi în el. Trăim „în amintirea lui”. Pentru că suntem un popor al frângerii pâinii, suntem un popor al vieţii veşnice, al vieţii în plinătate, aşa cum ne învaţă lectura din sfântul Ioan. Celebrarea Euharistiei ne incită să reflectăm asupra manierei în care se exprimă zi de zi belşugul acestui dar de viaţă, fie că suntem în speranţă sau în dificultăţi. În pofida provocărilor zilnice pe care le cunosc creştinii din Ierusalim, ei dau dovadă că este posibil să se bucure şi să spere.

Rugăciune Dumnezeul speranţei, te lăudăm pentru darul pe care ni l-ai oferit la cina Domnului unde, în Duhul Sfânt, îl întâlnim pe Fiul tău Isus Cristos, pâinea cea vie coborâtă din cer. Iartă infidelitatea noastră faţă de acest mare dar, viaţa noastră de clanuri, complicitatea noastră cu inegalităţile, complăcerea noastră în despărţire. Doamne, te rugăm să vină repede ziua în care toată Biserica se va aduna pentru frângerea pâinii şi, în aşteptarea acestei zile, fă să învăţăm şi mai mult să fim un popor modelat de Euharistie pentru slujirea lumii. Îţi cerem asta în numele lui Isus. Amin. Ziua a şasea – Puternici în rugăciune pentru a acţiona LECTURA I Am strigat către Domnul în strâmtorarea mea şi el m-a auzit. Citire din cartea profetului Iona 2,1-9 1 Şi Dumnezeu a dat poruncă unui peşte mare să înghită pe Iona. Şi a stat Iona în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi. 2 Atunci s-a rugat Iona din pântecele peştelui către Domnul Dumnezeul lui, zicând: 3 „Am strigat către Domnul în strâmtorarea mea şi el m-a auzit; din pântecele locuinţei morţilor către el am strigat şi el a luat aminte la glasul meu! 4 Tu m-ai aruncat în adânc, în sânul mării şi undele m-au înconjurat; toate talazurile şi valurile tale au trecut peste mine. 5 Şi gândeam: Aruncat sunt dinaintea ochilor tăi! Dar voi vedea din nou templul cel sfânt al tău! 6 Apele m-au învăluit pe de-a întregul, adâncul m-a împresurat, iarba mării s-a încolăcit în jurul capului meu. 7 M-am coborât până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului erau trase asupra mea pentru totdeauna, dar tu ai scos din stricăciune viaţa mea, Doamne Dumnezeul meu! 8 Când se sfârşea în mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte, şi la tine a ajuns rugăciunea mea, în templul tău cel sfânt! 9 Cei ce slujesc idolilor deşerţi dispreţuiesc harul tău”. Cuvântul Domnului PSALMUL RESPONSORIAL Ps 67,2-3.4-5ac.6-7ab (R.: 33a) R.: Toate popoarele, preamăriţi-l pe Domnul! 2 Când Dumnezeu se ridică, vrăjmaşii lui se risipesc, şi potrivnicii fug dinaintea feţei lui. 3 Cum se risipeşte fumul, aşa se risipesc; cum se topeşte ceara la foc, aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu. R. 4 Dar cei drepţi se bucură în faţa lui Dumnezeu, tresaltă de fericire şi de veselie. 5ac Cântaţi Domnului, lăudaţi numele lui; numele lui este Domnul! R. 6 El este Tatăl orfanilor, apărătorul văduvelor, acesta este Dumnezeu, care locuieşte în lăcaşul său cel sfânt. 7ab Dumnezeu dă o familie celor părăsiţi şi le deschide prizonierilor poarta libertăţii. R.

LECTURA A II-a Să se înalţe rugăciuni la Dumnezeu pentru toţi oamenii, căci el vrea ca toţi să se mântuiască. Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Timotei 2,1-8 Preaiubitule, 1 tu îndeamnă înainte de toate să se înalţe rugăciuni de cerere şi de mijlocire pentru toţi oamenii: 2 pentru conducătorii de state şi pentru toţi cei care se află în posturi de răspundere, pentru ca astfel să putem duce o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. 3 Acest lucru este bun şi plăcut înaintea lui Dumnezeu, mântuitorul nostru, 4 care vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoaşterea deplină a adevărului. 5 Căci este un singur Dumnezeu şi un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, Cristos Isus, el însuşi om 6 care s-a dat pe sine însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi oamenii. Când s-a împlinit timpul, el a dat această mărturie, 7 pentru care eu am fost pus ca predicator şi apostol – vă spun adevărul, nu mint, – ca să învăţ popoarele păgâne credinţa şi adevărul. 8 Vreau, aşadar, ca bărbaţii să se roage în orice loc, ridicând spre cer mâini curate, fără ură şi fără neînţelegeri. Cuvântul Domnului EVANGHELIA Voi aşa să vă rugaţi. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 6,5-15 În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 5 „Când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage prin sinagogi şi la colţurile uliţelor, stând în picioare, ca să fie văzuţi de oameni; adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. 6 Tu însă când te rogi, intră în camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. 7 Când vă rugaţi, nu spuneţi vorbe multe ca păgânii. Ei îşi închipuie că datorită vorbăriei lor vor fi ascultaţi. 8 Aşadar, nu faceţi ca ei, căci ştie Tatăl vostru de ce aveţi nevoie, mai înainte de a-i cere. 9 Voi deci aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău; 10 vie împărăţia ta; facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ. 11 Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi 12 şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. 13 Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de Cel Rău. 14 Căci dacă iertaţi oamenilor greşelile lor şi pe voi vă va ierta Tatăl vostru din ceruri. 15 Dar dacă voi nu iertaţi oamenilor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre”. Cuvântul Domnului Comentariu După stăruinţa în învăţătura apostolilor, în comuniunea fraternă şi la frângerea pâinii, a patra caracteristică importantă a Bisericii primare din Ierusalim este viaţa de rugăciune. Creştinii din Ierusalim şi din alte părţi au astăzi experienţa acestei rugăciuni în care se întâlnesc puterea şi forţa necesare. Prin mărturia lor, creştinii din Ierusalim ne cer astăzi să conştientizăm mai mult maniera în care ne purtăm în faţa situaţiilor de nedreptate şi inegalitate, acolo unde ne aflăm. În toate acestea, rugăciunea este cea care le dă creştinilor forţa pentru a exercita misiunea comună. În Iona, intensitatea rugăciunii permite eliberarea fantastică din pântecele balenei. Rugăciunea lui este sinceră pentru că ea se înalţă la cei care se căiesc pentru că au evitat voinţa lui Dumnezeu: s-a abătut de la chemarea Domnului de a profeţi şi a fost dus

într-un loc fără speranţă. Şi acolo Dumnezeu va asculta rugăciunea lui, eliberându-l pentru a-şi împlini misiunea sa. Psalmul ne cere să ne rugăm pentru ca faţa lui Dumnezeu să strălucească asupra noastră, nu numai pentru propriul nostru folos, ci pentru ca legea lui să fie cunoscută „printre toate naţiunile”. Biserica apostolică ne aminteşte că rugăciunea face parte din puterea şi aptitudinea la misiune şi la profeţie pentru lume. Scrisoarea lui Paul către Timotei ne învaţă aici să ne rugăm în special pentru cei care au autoritate în lume, ca să ducem împreună o viaţă liniştită şi paşnică. Să ne rugăm pentru unitatea societăţilor şi a ţărilor noastre şi pentru unitatea întregii omeniri în Dumnezeu. Rugăciunea noastră pentru unitate în Cristos se extinde la lumea întreagă. Dinamismul acestei vieţi de rugăciune se înrădăcinează în învăţătura Domnului adresată discipolilor săi. În lectura noastră din Evanghelia după sfântul Matei, ne propunem să vorbim despre rugăciune ca despre o forţă „secretă” care nu este rod nici al ostentaţiei, nici al spectacolului, ci al prezenţei umile a Domnului. Învăţătura lui Isus se rezumă în Tatăl nostru. Spunând-o împreună, formăm un popor unit care caută voinţa Tatălui şi edificarea împărăţiei sale chiar aici pe pământ şi suntem chemaţi la o viaţă de iertare şi de reconciliere. Rugăciune Dumnezeule Tatăl nostru, ne bucurăm că în orice moment, loc şi cultură, oamenii se întorc la tine pentru a se ruga. Îţi aducem mulţumire mai ales pentru exemplul şi învăţătura Fiului tău, Isus Cristos, care ne-a învăţat să perseverăm în rugăciune ca să vină împărăţia ta. Învaţă-ne să ne rugăm mai bine între creştinii adunaţi, ca să avem mereu conştiinţa că tu ne conduci şi ne însufleţeşte prin toate bucuriile şi durerile noastre, cu forţa Duhului Sfânt. Amin. Ziua a şaptea – A trăi în credinţa învierii LECTURA I Slava Domnului răsare deasupra ta. Citire din cartea profetului Isaia 60,1-3.18-22 1 Scoală-te, luminează-te, Ierusalime, căci lumina ta vine şi slava Domnului răsare deasupra ta. 2 Iată, întunericul acoperă pământul şi bezna învăluie popoarele, dar peste tine răsare Domnul şi slava lui străluceşte deasupra ta. 3 Popoarele se vor îndrepta spre lumina ta şi împăraţii spre strălucirea aurorii tale. 18 Şi nu se va mai auzi de silnicie în ţara ta, de pustiire şi de ruină în hotarele tale. Zidurile tale le vei numi mântuire şi porţile tale laudă. 19 Nu vei mai avea soarele ca lumină în timpul zilei şi strălucirea lunii nu te va mai lumina; ci Domnul va fi pentru tine o lumină veşnică şi Dumnezeul tău va fi slava ta. 20

Soarele tău nu va mai asfinţi şi luna nu va mai descreşte; că Domnul va fi pentru tine lumină veşnică şi zilele întristării tale se vor sfârşi. 21 În poporul tău vor fi numai drepţi şi vor stăpâni ţara pentru totdeauna; vlăstar pe care l-am sădit Eu, lucrul mâinilor Mele făcut spre slava Mea. 22 Cel mai mic va fi cât o mie, cel mai neînsemnat va fi cât un neam puternic: Eu, Domnul, am hotărât acestea şi la vreme voi fi împlinitorul lor. Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 117,1-2.16ab-17.22-23 R.: Lăudaţi-l pe Domnul pentru că este bun! 1 Lăudaţi pe Domnul pentru că este bun, veşnică este îndurarea lui! 2 Să spună Israel că este bun, veşnică este îndurarea lui! R. 16ab Dreapta Domnului şi-a arătat puterea, dreapta Domnului m-a înălţat. 17 Nu voi muri, ci voi trăi şi voi vesti faptele Domnului. R. 22 Piatra pe care au aruncat-o zidarii a ajuns în capul unghiului. 23 Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri. R. LECTURA A II-A Cristos înviat din morţi nu mai moare. Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 6,3-11 Fraţilor, 3 nu ştiţi voi oare că toţi cei care am fost botezaţi în Cristos Isus, întru moartea lui am fost botezaţi? 4 Prin botez am fost înmormântaţi împreună cu el întru moarte, pentru ca să trăim o viaţă nouă asemenea lui Cristos, care a înviat din morţi prin atotputernicia Tatălui; 5 căci dacă am fost uniţi cu el printr-o moarte asemănătoare cu a lui, atunci vom fi uniţi cu el şi printr-o înviere asemănătoare cu a lui. 6 Căci noi o ştim: omul cel vechi din noi a fost răstignit împreună cu Cristos, pentru ca acest trup păcătos să fie redus la neputinţă şi să nu mai fim sclavii păcatului. 7 Căci cel care a murit, este eliberat de păcat. 8 Dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom trăi de asemenea împreună cu el, 9

căci noi o ştim bine: Cristos înviat din morţi nu mai moare. Moartea nu mai are nici o putere asupra lui. 10 El a murit; a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar acum trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. 11 Aşa şi voi, socotiţi-vă că sunteţi morţi pentru păcat, dar că trăiţi pentru Dumnezeu, în Isus Cristos Domnul nostru. Cuvântul Domnului EVANGHELIA A înviat şi merge înaintea voastră în Galileea. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 28,1-10 1 După ce a trecut sâmbăta, în zorii zilei întâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie s-au dus ca să vadă mormântul lui Isus. 2 Şi iată, a avut loc un mare cutremur de pământ; îngerul Domnului a coborât din cer şi a răsturnat piatra şi s-a aşezat pe ea. 3

Înfăţişarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea albă ca zăpada. 4 Străjerii au fost zguduiţi de frică şi au rămas ca morţi. 5 Îngerul, adresându-se femeilor, le-a zis: „Nu vă temeţi! Ştiu, îl căutaţi pe Isus cel răstignit. 6 Nu este aici, căci a înviat, precum a zis. Veniţi şi vedeţi locul unde a zăcut. 7 Mergeţi îndată şi spuneţi ucenicilor săi: a înviat din morţi şi merge înaintea voastră în Galileea. Acolo îl veţi vedea. Iată, vă spun acestea”. 8

Ele, atunci, au părăsit mormântul în grabă, cuprinse de teamă şi bucurie mare şi au

alergat să dea de ştire ucenicilor lui. 9 Dar iată că Isus le-a ieşit în întâmpinare şi le-a spus: „Bucuraţi-vă!” Ele s-au apropiat, i-au cuprins picioarele şi i s-au închinat. 10 Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeţi. Mergeţi şi daţi de ştire fraţilor mei, ca să meargă în Galileea; acolo mă vor vedea”. Cuvântul Domnului Comentariu Stăruinţa primilor creştini în învăţătura apostolilor, în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi în rugăciune mai ales a fost posibilă cu puterea vieţii lui Isus înviat. Această putere continuă să acţioneze, aşa cum dovedesc creştinii din Ierusalimul actual. În pofida dificultăţilor situaţiei în care se află, şi vreuna care este posibil asemănătoare cu Ghetsemani şi Golgota, ştiu în credinţă că toate se reînnoiesc în adevărul învierii lui Isus din morţi. Lumina şi speranţa învierii transformă totul. Aşa cum a anunţat Isaia, întunericul se schimbă în lumină; toate popoarele sunt luminate. Forţa învierii iradiază din Ierusalim, loc al pătimirii Domnului, şi atrage toate naţiunile la strălucirea sa. Este o viaţă nouă, în care violenţa este eliminată şi unde este siguranţă în mântuire şi în cântare de laudă. În psalm găsim cuvintele pentru a celebra experienţa centrală a creştinismului: trecerea de la moarte la viaţă. Este un semn permanent al iubirii nestrămutate a lui Dumnezeu. Această trecere de la teroarea morţii la viaţa cea nouă este ceea ce-i defineşte pe toţi creştinii. De vreme ce, aşa cum ne învaţă sfântul Paul, prin Botez am fost înmormântaţi împreună cu Cristos şi am înviat împreună cu el. Am murit cu Cristos şi trăim pentru a fi părtaş de viaţa lui de înviat. Putem vedea lumea în mod diferit, cu compasiune, răbdare, iubire şi speranţă, pentru că, în Cristos, dificultăţile momentului niciodată nu pot fi ultimul cuvânt al istoriei. În pofida dezbinărilor noastre, noi, creştinii, ştim că Botezul ne reuneşte pentru a ne permite să purtăm crucea în lumina învierii. Conform Evangheliei, această viaţă de înviat nu este un simplu concept sau o idee încurajatoare; ea se înrădăcinează într-un eveniment viu în timp şi în spaţiu. Este evenimentul pe care ni-l relatează lectura din Evanghelie în manieră foarte umană şi expresivă. Din Ierusalim, Domnul îi salută pe discipolii săi din toate epocile, cerându-ne tuturor să-l urmăm fără teamă. El merge în faţa noastră. Rugăciune Dumnezeule, care ocroteşti pe văduvă, pe orfan şi pe cel străin într-o lume în care mulţi îndură disperarea, tu l-ai înviat pe Fiul tău Isus pentru a aduce speranţă omenirii şi reînnoire pământului. Continuă să consolidezi şi să unifici Biserica ta în luptele sale împotriva forţelor morţii într-o lume în care violenţa faţă de creaţie şi faţă de omenire întunecă speranţa în viaţa nouă pe care tu o oferi. Îţi cerem aceasta în numele lui Cristos înviat, în puterea Duhului său. Amin. Ziua a opta – Chemaţi în slujba reconcilierii LECTURA I Sceptrul de conducător nu va fi luat de la seminţia lui Iuda. Citire din cartea Genezei 33,1-4 1 Atunci, ridicându-şi ochii, Iacob a văzut pe Esau, fratele său, venind cu cei patru sute de

oameni. Şi a împărţit Iacob copiii Liei şi ai Rahelei şi ai celor două roabe. 2 Şi a pus pe cele două roabe cu copiii lor înainte; apoi după ei a pus pe Lia cu copiii ei şi la urmă a pus pe Rahela şi pe Iosif. 3 Iar el mergea în fruntea lor şi, apropiindu-se de fratele său, i s-a închinat de şapte ori până la pământ. 4 Esau însă a alergat în întâmpinarea lui şi l-a îmbrăţişat şi, cuprinzându-i grumazul, l-a sărutat şi au plâns amândoi. Cuvântul Domnului PSALMUL RESPONSORIAL Ps 96,1 şi 2b.6 şi 7c.9 (R.: 1a şi 9a) R.: Doamne, tu eşti regele nostru, tu eşti stăpânul întregului pământ! 1 Domnul stăpâneşte: să se bucure pământul, să tresalte de veselie insulele nenumărate! 2b Dreptatea şi judecata stau alături de tronul său. R. 6 Cerurile vestesc dreptatea lui şi toate popoarele îi văd mărirea. 7c Cădeţi în genunchi în faţa lui, voi, toţi zeii. 9 Căci tu, Doamne, eşti preaînalt peste tot pământul, şi tu eşti cu mult mai presus decât toţi zeii. R. LECTURA A II-A Dumnezeu ne-a împăcat cu sine prin Cristos. Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 5,17-21 Fraţilor, 17 cine se află în Cristos este o făptură nouă; ce era vechi a trecut, un lucru nou a luat acum fiinţă. 18 Totul vine de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu sine prin Cristos, iar nouă ne-a încredinţat misiunea împăcării. 19 Pentru că Dumnezeu era acela care, în Cristos, împăca lumea cu sine, neţinând seama de păcatele oamenilor, iar nouă ne-a încredinţat propovăduirea împăcării. 20 Noi suntem trimişi din partea lui Cristos şi prin noi, de fapt, vă vorbeşte însuşi Dumnezeu. Vă implorăm deci în numele lui Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu! 21 Căci pe Cristos, care nu a cunoscut păcatul, pentru noi Dumnezeu l-a făcut una cu păcatul oamenilor, pentru ca prin el noi să dobândim dreptatea lui Dumnezeu. Cuvântul Domnului EVANGHELIA Mergi mai întâi şi împacă-te cu fratele tău. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,20-26 În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 20 „Dacă dreptatea voastră nu va întrece pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. 21 Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: Să nu ucizi, iar dacă cineva va ucide, va fi tras la judecată. 22 Eu însă vă spun: oricine se mânie pe fratele său va fi tras la judecată. Cine va spune fratelui său prostule va fi dat pe mâna Sinedriului; cine-i va spune nebunule va fi sortit focului Gheenei. 23 Deci dacă îţi aduci darul tău la altar, iar acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, 24 lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te de te împacă mai întâi cu fratele tău, apoi vino şi adu-ţi darul. 25 Împacă-te repede cu duşmanul tău, cât timp mai eşti cu el pe drum, ca nu cumva duşmanul tău să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul pe mâna temnicerului, iar temnicerul să te arunce în închisoare. 26 Îţi spun

adevărul: nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei plăti şi ultimul ban”. Cuvântul Domnului Comentariu Rugăciunile din această săptămână ne-au adus să facem un proiect comun. Conduşi de Scripturi, suntem chemaţi să ne întoarcem la originile noastre creştine, cele din Biserica apostolică din Ierusalim. Am văzut stăruinţa ei în învăţătura apostolilor, în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi în rugăciune. La sfârşitul reflecţiilor noastre despre comunitatea creştină ideală prezentată în Fap 2,42, să ne întoarcem din nou la contextele care sunt ale noastre: realităţi de diviziuni, de insatisfacţii, de dezamăgiri şi de nedreptăţi. Şi acolo, Biserica din Ierusalim ne pune următoarea întrebare: la ce suntem chemaţi, aici şi acum, când terminăm această Săptămână de rugăciune pentru unitatea creştinilor? Creştinii din Ierusalimul de astăzi ne sugerează un răspuns: suntem chemaţi mai ales la slujirea reconcilierii. Această chemare se referă la reconcilierea pe mai multe planuri şi într-o întreagă complexitate de diviziuni. Să ne rugăm pentru unitatea creştinilor pentru ca Biserica să fie semn şi instrument de vindecare a diviziunilor şi nedreptăţilor politice şi structurale; pentru o coexistenţă dreaptă şi paşnică între evrei, creştini şi musulmani; ca să crească înţelegerea între persoanele de toate credinţele şi necredinţele. În vieţile noastre personale şi familiale, chemarea la reconciliere trebuie să aibă de asemenea un răspuns. Iacob şi Esau, în textul din Geneză, sunt fraţi şi cu toate acestea sunt străini unul de altul. Reconcilierea lor se produce în timp ce se putea aştepta un conflict. Violenţa şi practicile de ură se lasă deoparte în timp ce fraţii se întâlnesc şi plâng împreună. Recunoaşterea în faţa lui Dumnezeu a unităţii noastre de creştini, de asemenea, de fiinţe umane, ne conduce la marea cântare de laudă a psalmului faţă de Domnul care conduce lumea cu dreptate şi iubire. În Cristos, Dumnezeu caută să se reconcilieze cu toate popoarele. Sfântul Paul, care descrie aceasta în lectura a doua, celebrează această viaţă de reconciliere ca „o nouă creaţie”. Chemarea la reconciliere este o chemare de a lăsa să acţioneze în noi puterea lui Dumnezeu pentru a face noi toate lucrurile. Încă o dată, ştim că această „veste bună” ne invită să modificăm maniera noastră de a trăi. Aşa cum relatează sfântul Matei, Isus ne îndeamnă cu determinare: nu putem să continuăm să aduce ofrandele noastre la altar ştiind că suntem responsabili de diviziuni şi de nedreptăţi. Chemarea la rugăciune pentru unitatea creştinilor este o chemare la reconciliere. Chemarea la reconciliere este o chemare la acţiune, inclusiv dacă ar fi pentru a întrerupe activităţile noastre ecleziale. Rugăciune Dumnezeul păcii, îţi aducem mulţumire pentru că ni l-ai trimis pe Isus pentru a ne reconcilia în el cu tine. Dă-ne harul să fim adevăraţi slujitori ai reconcilierii în Bisericile noastre. Ajută-ne astfel să fim în slujba reconcilierii tuturor popoarelor, îndeosebi în Ţara Sfântă, locul unde vrei să dărâmi zidul de despărţire între popoare şi să reuneşti pe fiecare în trupul lui Cristos, oferit ca jertfă pe Calvar. Umple-ne de iubire unii faţă de alţii, pentru ca unitatea noastră să folosească pentru reconcilierea pe care o doreşti pentru toată creaţia. Îţi cerem asta în puterea Duhului. Amin. Rugăciuni suplimentare*

* Rugăciunile se publică sub responsabilitatea grupului ecumenic din Ierusalim, constituit special pentru redactarea proiectului textelor pentru Săptămâna de rugăciune pentru unitate 2011. Rugăciune a responsabililor Bisericilor din Ierusalim (3 persoane pentru a recita diferitele părţi ale rugăciunii) Tată ceresc, Îţi aducem mulţumire şi te lăudăm pentru darul lui Isus, Fiul tău unic: pentru naşterea lui la Betleem; pentru ministerul său în toată Ţara Sfântă; pentru moartea sa pe cruce, pentru învierea şi pentru înălţarea sa. El a venit să răscumpere acest pământ şi lumea. El a venit ca principe al păcii. Îţi aducem mulţumire pentru toate Bisericile şi parohiile din lume care se unesc cu rugăciunea noastră de astăzi pentru pace. Cetatea Sfântă şi pământul nostru au nevoie mult de pace. În misterul tău inefabil şi în iubirea ta faţă de toţi, fă ca forţa răscumpărării şi a păcii tale să depăşească toate barierele de culturi şi religii şi să umple inima tuturor celor care te slujesc aici, a celor două popoare, israelian şi palestinian, şi a tuturor religiilor. Trimite-ne responsabili politici dispuşi să-şi dedice viaţa pentru o pace justă pentru popoarele lor. Dă-le curajul de a semna un tratat de pace care să pună capăt ocupaţiei impuse pentru un popor asupra altuia, dă libertate palestinienilor, dă siguranţă israelienilor şi eliberează-ne pe toţi de teamă. Dă-ne responsabili care să înţeleagă sfinţenia oraşului nostru şi să-l deschidă tuturor locuitorilor săi, palestinieni şi israelieni şi întregii lumi. Pe acest pământ pe care tu l-ai sfinţit eliberează-ne pe toţi de păcatele urii şi asasinatului. Eliberează sufletele şi inimile israelienilor şi palestinienilor de acest păcat. Dă libertate locuitorilor din Gaza care îndură interminabile încercări şi ameninţări. Ne punem încrederea în tine, Tată ceresc. Credem că eşti bun şi că bunătatea ta va triumfa asupra relelor războiului şi urii în ţara noastră. Implorăm binecuvântarea ta, în special asupra copiilor şi tinerilor, pentru ca teama lor şi neliniştea conflictului să se schimbe în bucuria şi în fericirea păcii. Ne rugăm de asemenea pentru persoanele în vârstă şi neputincioase, pentru bunăstarea lor şi ca să contribuie cu puţinul lor la viitorul acestei ţări. Ne rugăm, în sfârşit, pentru refugiaţi, răspândiţi în lume din cauza acestui conflict. Tu, Dumnezeul nostru, dă politicienilor şi guvernanţilor care au responsabilitate înţelepciunea şi curajul de a găsi soluţii juste şi adaptate. Toate acestea ţi le cerem în numele lui Isus. Amin. Doamne, fă din mine un instrument al Păcii tale Doamne, fă din mine un instrument al păcii tale. Unde este ură, eu s-aduc iubirea. Unde o ofensă, eu s-aduc iertarea. Unde-i îndoială, eu s-aduc credinţa. O Doamne, fă ca eu să caut nu atât Să fiu mângâiat, cât să mângâi eu, Să fiu înţeles, cât să-nţeleg eu, Să fiu iubit, cât să iubesc eu.

Fă din mine un instrument al păcii tale. Unde-i deznădejde, eu s-aduc speranţa. Unde-i întuneric, eu s-aduc lumina. Unde-i întristare, s-aduc bucuria. Fă din mine un instrument al păcii tale. Pentru că iertând se primeşte iertare. Pentru că dând se primeşte. Pentru că murind se învie la viaţa veşnică. (Rugăciune atribuită sfântului Francisc). Cântece Yaraba ssalami (Tradiţional din Palestina) (God of peace, pour peace on us – God of peace, fill our hearts with peace) Kyrie eleison (Melodie de la Muntele Athos, Grecia) Alleluia (Liturgia Siriacă vecheLiturgy) Halle, hallelujah (Siria) Contextul ecumenic din Ierusalim* * Acest text despre Bisericile din Ierusalim şi situaţia ecumenică din acest oraş se publică sub responsabilitatea grupului pregătitor. De la Ierusalim, Isus i-a trimis pe apostoli pentru a fi martorii lui „până la marginile pământului (Fap 1,8). În timpul misiunii lor, au intrat în contact cu un mare număr de limbi şi civilizaţii foarte bogate şi au început să proclame evanghelia şi să celebreze Euharistia în toate aceste limbi. De aceea, viaţa creştină şi liturgia au dobândit multe forme şi exprimări care se îmbogăţesc şi se completează reciproc. Foarte repede, toate aceste Biserici şi tradiţii creştine au dorit împreună să fie prezente în Biserica locală, în comunitate de rugăciune şi de slujire pe pământul unde s-a desfăşurat istoria mântuirii şi aproape de locurile în care Isus a trăit, a exercitat ministerul său, a suferit pătimirea sa şi a intrat astfel în misterul său pascal de moarte şi înviere. Pentru aceasta, Biserica din Ierusalim s-a transformat în imaginea vie a diversităţii şi a bogăţiei multiplelor tradiţii creştine din Orient şi din Occident. Orice vizitator sau pelerin care ajunge la Ierusalim este invitat să descopere aceste tradiţii bogate şi variate. Din păcate, în timpul istoriei şi din diferite motive, această frumoasă diversitate s-a transformat şi în sursă de dezbinări. Aceste dezbinări sunt încă şi mai dureroase în Ierusalim, dat fiind faptul că este însuşi locul unde Isus s-a rugat pentru ca „toţi să fie una” (In 17,21), unde a murit „pentru a-i aduna laolaltă pe fiii risipiţi ai lui Dumnezeu” (In 11,52) şi unde au avut loc primele Rusalii. Este important totuşi să se adauge că niciuna dintre aceste diviziuni îşi are originea la Ierusalim. Toate au fost introduse în Ierusalim prin intermediul Bisericilor deja despărţite. De aceea, aproape toate Bisericile din lume au partea lor de responsabilitate în dezbinările Bisericii din Ierusalim şi de asemenea trebuie să lucreze pentru unitatea ei cu Bisericile locale. Actualmente există în Ierusalim 13 Biserici alăturate de tradiţie episcopală: Biserica Greco-Ortodoxă, Biserica Latină (Catolică), Biserica Apostolică Armeană, Biserica

Siriană Ortodoxă, Biserica Coptă Ortodoxă, Biserica Etiopiană Ortodoxă, Biserica Greco-Melchită (Catolică), Biserica Maronită (Catolică), Biserica Siriană Catolică, Biserica Armeană Catolică, Biserica Caldee (Catolică), Biserica Evanghelică Episcopaliană şi Biserica Evanghelică Luterană. Dincolo de cele pe care le-am numit, un număr considerabil de alte Biserici sau comunităţi sunt prezente în Ierusalim şi în Ţara Sfântă: prezbiterieni, reformaţi, baptişti, evanghelici, penticostali etc. Creştinii din Palestina şi Israel în ansamblu sunt de la 150.000 la 200.000 şi reprezintă între 1% şi 2% din populaţia totală. Marea majoritate a acestor creştini sunt palestinieni de limbă arabă, însă în unele Biserici există şi grupuri de credincioşi care vorbesc evreieşte, care doresc să constituie o prezenţă şi o mărturie creştină în societatea israeliană. Mai există adunări numite şi mesianice care reprezintă patru-cinci mii de credincioşi însă de care nu se ţine cont în mod obişnuit în numărul creştinilor. În privinţa recentelor evoluţii ale relaţiilor ecumenice în Ierusalim, pelerinajul papei Paul al VI-lea în Ţara Sfântă, în ianuarie 1964, continuă să reprezinte o etapă decisivă. Întâlnirile lui la Ierusalim cu patriarhii Atenagoras de Constantinopol şi Benedict de Ierusalim, au însemnat începutul unui nou climat în relaţiile dintre Biserici. Începând din acest moment, lucrurile au început să evolueze într-o manieră nouă. Etapa importantă care a urmat a fost prima entifadă palestiniană, la sfârşitul anului 1980. Într-un climat de nesiguranţă, violenţă, suferinţă şi moarte, responsabilii Bisericilor au început să se întâlnească pentru a reflecta împreună asupra a ceea ce puteau şi trebuiau să spună şi să facă împreună. Au decis să publice mesaje şi declaraţii comune şi au început să ia împreună iniţiative pentru o pace justă şi durabilă. De atunci, responsabilii Bisericilor din Ierusalim publică în fiecare an un mesaj comun pentru Paşti şi pentru Crăciun, precum şi declaraţii şi comunicate cu ocazii speciale. Două declaraţii merită să fie menţionate în mod special. În noiembrie 1994, responsabilii celor 13 Biserici au semnat un memorandum comun despre importanţa Ierusalimului pentru creştini şi despre drepturile care rezultă pentru comunităţile creştine. De atunci, aproape că se reunesc în mod obişnuit în fiecare lună. Au publicat o declaraţie actualizată despre aceeaşi temă, în septembrie 2006. Până acum, intrarea ecumenică în cel de-al treilea mileniu pe locul Peşterii din Betleem, în decembrie 1999, continuă să fie expresia cea mai semnificativă a acestui nou pelerinaj ecumenic comun. Responsabilii şi credincioşii celor 13 Biserici, reuniţi cu pelerinii veniţi din întreaga lume au petrecut o seară împreună, cântând, citind cuvântul lui Dumnezeu şi rugându-se împreună. În anul 2006, crearea Centrului Ecumenic din Ierusalim, în colaborare cu Bisericile locale, Consiliul Ecumenic al Bisericilor şi Consiliul Bisericilor din Orientul Mijlociu, a exprimat, de asemenea, colaborarea crescândă între Bisericile locale şi forţa legăturilor care există între ele şi Bisericile din restul lumii. Acest centru este în acelaşi timp un instrument preţios în slujba acestei creşteri ecumenice. Programul de Însoţire Ecumenică din Palestina şi Israel a început în anul 2002 în coordonare cu Bisericile locale şi COE. Implică voluntari veniţi din Bisericile din întreaga lume cu scopul de a colabora cu israelienii şi palestinienii la reducerea consecinţelor conflictului şi însoţirea lor în locurile de confruntări. Această iniţiativă constituie altă unealtă puternică pentru a întări legăturile de solidaritate, atât în Ţara Sfântă, cât şi cu Bisericile la care aparţin voluntarii. De asemenea, există alte grupuri ecumenice informale în Ierusalim. Unul dintre ele,

Cercul Ecumenic al Prietenilor, care se reuneşte o dată pe lună, coordonează celebrarea anuală a Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştină în Ierusalim de aproape 40 de ani. În fiecare an, această celebrare constituie un eveniment important în viaţa Bisericilor. Dialogul interreligios în Ierusalim, oraş considerat ca sfânt pentru evrei, creştini şi musulmani, are, de asemenea, repercusiuni ecumenice importante graţie membrilor din diferite Biserici care lucrează împreună. În acest dialog ei experimentează colectiv necesitatea de a depăşi dezacordurile şi controversele din trecut şi de a găsi o nouă limbă comună pentru a putea da mărturie despre mesajul evanghelic într-o atitudine de respect reciproc. Pentru creştinii de bază, din Palestina şi Israel, ecumenismul face parte din fiecare zi. Experimentează constant că solidaritatea şi colaborarea sunt de o importanţă vitală pentru prezenţa micii sale minorităţi în mijlocul majorităţii credincioşilor din celelalte două religii monoteiste. Şcolile, instituţiile şi mişcările creştine lucrează împreună, de o parte şi de alta a frontierelor dintre Biserici, pentru a propune o slujire şi o mărturie comună. Se acceptă acum, în general, căsătoriile dintre membrii din Biserici diferite şi aproape că se întâlnesc în toate familiile. De aceea, Bisericile împărtăşesc bucuriile şi durerile unora şi ale altora, în mijlocul unei situaţii de conflict şi instabilitate care afectează şi pe fraţii şi surorile lor musulmani a căror cultură, limbă şi istorie o împărtăşesc şi cu care trebuie să construiască un viitor comun mai bun. Sunt dispuşi să colaboreze cu musulmanii şi evreii credincioşi pentru a pregăti căile dialogului şi ale unei soluţii juste şi durabile la un conflict care s-a folosit destul de des şi a abuzat de religie. În loc de a participa în conflict, adevărata religie trebuie să contribuie la soluţionarea lui. Ceea ce este semnificativ este şi că Biserica din Ierusalim continuă să trăiască într-un climat politic asemănător în multe aspecte cu acela pe care l-a cunoscut prima comunitate creştină. Creştinii palestinieni s-au transformat într-o mică minoritate care se înfruntă cu provocări serioase ce ameninţă în multe maniere viitorul său, în timp ce ei aspiră la libertate, la demnitate umană, la dreptate, la pace şi la securitate. În mijlocul tuturor acestora, creştinii din Bisericile din Ierusalim cer fraţilor şi surorilor lor din restul lumii, în această Săptămână de rugăciune pentru unitatea creştinilor, să se roage cu ei şi pentru ei ca să ajungă la ceea ce aspiră în materie de libertate şi demnitate, şi să se termine toate formele de asuprire umană. Biserica înalţă rugăciunea sa către Dumnezeu, anticipând şi sperând pentru ea însăşi şi pentru lume ca toţi să fim uniţi în una şi aceeaşi credinţă, în una şi aceeaşi mărturie şi în una şi aceeaşi iubire. Lista temelor Rugăciunii pentru unitatea creştinilor (1968-2011) Temele elaborate împreună începând cu anul 1968 – anul în care debutează reuniunile oficiale – de către Comisia „Credinţă şi Constituţie” a Consiliului Ecumenic al Bisericilor şi Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor 1968 „Spre lauda slavei sale” (Ef 1,14) 1969 „Chemaţi la libertate” (Gal 5,13) (Reuniunea pregătitoare a avut loc la Roma, Italia.) 1970 „Noi suntem colaboratorii lui Dumnezeu” (1Cor 3,9) (Reuniunea pregătitoare a avut loc la Mănăstirea din Niederaltaich, Republica Federală Germană.) 1971 „Şi împărtăşirea Sfântului Duh” (2Cor 13,13) (Reuniunea pregătitoare a avut loc la Bari, Italia.)

1972 „Vă dau o poruncă nouă” (In 13,34) (Reuniunea pregătitoare a avut loc la Geneva, Elveţia.) 1973 „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm” (Lc 11,1) (Reuniunea pregătitoare a avut loc la Abaţia din Montserrat, Spania.) 1974 „Şi să mărturisească toată limba că Isus Cristos este Domn” (Fil 2,1-13) (Reuniunea pregătitoare la Geneva, Elveţia.) (În luna aprilie 1974, a fost scrisă o scrisoare către Bisericile-membre ca şi altor părţi interesate pentru a crea grupuri locale, care să poată participa la pregătirea broşurii pentru Săptămâna de rugăciune. Un grup australian a fost primul care s-a angajat concret pregătind în 1975 proiectul iniţial al broşurii pentru Săptămâna de rugăciune.) 1975 „Voinţa Tatălui: toţi reuniţi sub un singur cap, Cristos” (Ef 1,3-10) (Proiectul textului a fost elaborat de un grup australian. Reuniunea pregătitoare a avut loc la Geneva.) 1976 „Chemaţi să fim ceea ce suntem” (1In 3,2) (Proiectul textului a fost elaborat de Conferinţa Bisericilor din Caraibe. Reuniunea pregătitoare a avut loc la Roma, Italia.) 1977 „Speranţa nu dezamăgeşte” (Rom 5,1-5) (Proiectul textului a fost elaborat în Liban, în plin război civil. Reuniunea pregătitoare a avut loc la Geneva.) 1978 „Voi nu mai sunteţi străini” (Ef 2,13-22) (Proiectul textului a fost elaborat de un grup ecumenic din Manchester, Anglia.) 1979 „Slujiţi unii altora spre slava lui Dumnezeu” (1Pt 4,7.11) (Proiectul textului a fost elaborat în Argentina. Reuniunea pregătitoare a avut loc la Geneva.) 1980 „Vie împărăţia ta” (Mt 6,10) (Proiectul textului a fost elaborat de un grup ecumenic din Berlin, Republica Democrată Germania. Reuniunea pregătitoare a avut loc la Milano, Italia.) 1981 „Un singur Duh daruri diferite – un singur trup” (1Cor 12,3b-13) (Proiectul textului a fost elaborat de preoţii din Graymoor, USA. Reuniunea pregătitoare a avut loc la Geneva.) 1982 „Ca toţi să-şi găsească lăcaş în tine, Doamne” (Ps 84) (Proiectul textului a fost elaborat în Kenya. Reuniunea pregătitoare a avut loc la Milano, Italia.) 1983 „Isus Cristos – viaţa lumii” (1In 1,1-4) (Proiectul textului a fost elaborat de un grup ecumenic din Irlanda. Reuniunea pregătitoare a avut loc la Celigny [Bossey], Elveţia.) 1984 „Chemaţi la unitate prin crucea Domnului nostru” (1Cor 2,2 şi Col 1,20) (Reuniunea pregătitoare a avut loc la Veneţia, Italia.) 1985 „De la moarte la viaţă cu Cristos” (Ef 2,4.7) (Proiectul textului a fost elaborat în Jamaica. Reuniunea pregătitoare a avut loc la Grandchamp, Elveţia.) 1986 „Îmi veţi fi martori” (Fap 1,6.8) (Textele au fost propuse în Iugoslavia [Slovenia]. Reuniunea pregătitoare a avut loc în Iugoslavia.) 1987 „Uniţi în Cristos, o făptură nouă” (2Cor 5,17-6,4a) (Proiectul textului a fost elaborat în Anglia. Reuniunea pregătitoare a avut loc la Taizé,

Franţa.) 1988 „Dragostea lui Dumnezeu alungă frica” (1In 4,18) (Proiectul textului a fost elaborat în Italia. Reuniunea pregătitoare a avut loc la Pinerolo, Italia.) 1989 „Să clădim comunitatea: un singur trup în Cristos” (Rom 12,5-6a) (Proiectul textului a fost elaborat în Canada. Reuniunea pregătitoare a avut loc la Whaley Bridge, Anglia.) 1990 „Toţi să fie una ca lumea să creadă” (In 17) (Proiectul textului a fost elaborat în Spania. Reuniunea pregătitoare a avut loc la Madrid, Spania.) 1991 „Toate neamurile, lăudaţi-l pe Domnul” (Ps 17 şi Rom 5,5-13) (Proiectul textului a fost elaborat în Germania. Reuniunea pregătitoare a avut loc la Rotenburg an der Fulda, Republica Federală Germania.) 1992 „Eu sunt cu voi mergeţi” (Mt 28,16-20) (Proiectul textului a fost elaborat în Belgia. Reuniunea pregătitoare a avut loc la Bruges, Belgia.) 1993 „Aduceţi roadele Duhului pentru unitatea creştinilor” (Gal 5,22-23) (Proiectul textului a fost elaborat în Zair. Reuniunea pregătitoare a avut loc lângă Zurich, Elveţia.) 1994 „Casa lui Dumnezeu: chemaţi să fim „o singură inimă şi un singur suflet” (Fap 4,32) (Proiectul textului a fost elaborat în Irlanda. Reuniunea pregătitoare a avut loc la Dublin, Irlanda.) 1995 Koinonia: comuniunea în Dumnezeu şi între noi (In 15,1-7) (Reuniunea pregătitoare a avut loc la Bristol, Anglia.) 1996 „Iată, stau la uşă şi bat” (Ap 3,14-22) (Proiectul textului a fost elaborat în Portugalia. Reuniunea pregătitoare a avut loc la Lisabona, Portugalia.) 1997 „Vă rugăm, în numele lui Cristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu” (2Cor 5,20) (Proiectul textului a fost elaborat în Scandinavia. Reuniunea pregătitoare a avut loc la Stocholm, Suedia.) 1998 „Duhul vine în ajutorul slăbiciunii noastre” (Rom 8,14-27) (Proiectul textului a fost elaborat în Franţa. Reuniunea pregătitoare a avut loc la Paris, Franţa.) 1999 „Ei vor fi poporul lui şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei” (Ap 21,3) (Proiectul textului a fost elaborat în Malaysia. Reuniunea pregătitoare a avut loc la Mănăstirea de Bose, Italia.) 2000 „Binecuvântat să fie Dumnezeu care ne-a binecuvântat în Cristos” (Ef 1,3-14) (Proiectul textului a fost elaborat de Consiliul Bisericilor din Orientul Mijlociu. Reuniunea pregătitoare a avut loc în sanctuarul din La Verna, Italia.) 2001 „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa” (In 14,1-6) (Proiectul textului a fost elaborat în România. Reuniunea pregătitoare a avut loc la casa de odihnă din Vulcan, România.) 2002 „În tine este izvorul vieţii” (Ps 36,6-10) (Proiectul textului a fost elaborat în Germania de către CCEE şi KEK. Reuniunea pregătitoare a avut loc la Centrul Ecumenic Ottmaring din Augsburg, Germania.)

2003 „Noi avem această comoară în vase de lut” (2Cor 4,7) (Proiectul textului a fost elaborat în Argentina. Reuniunea pregătitoare a avut loc la Centrul Ecumenic „Los Rubios”, Malaga – Spania.) 2004 „Pacea mea o dau vouă” (In 14,23-31) (Proiectul textului a fost elaborat în Siria, de comunitatea fraţilor din Alep. Reuniunea pregătitoare a avut loc la Secretariatul Pastoral al Sediului Conferinţei Episcopale din Sicilia, Italia.) 2005 „Cristos, unica temelie a Bisericii” (1Cor 3,1-23) (Proiectul textului a fost elaborat în Slovacia. Reuniunea pregătitoare a avut loc în Piestany, Slovacia.) 2006 „Unde doi sau trei se adună în numele meu, acolo sunt şi eu prezent în mijlocul lor” (Mt 18,18-20) (Proiectul textului a fost elaborat în Irlanda. Reuniunea pregătitoare a avut loc în Prosperous, County Kildare, Irlanda.) 2007 „Pe surzi îi face să audă, iar pe cei muţi să vorbească” (Mc 7,37) (Proiectul textului a fost elaborat în Africa de Sud. Reuniunea pregătitoare a avut loc la Château de Faverges, Haute-Savoie, în Franţa.) 2008 „Rugaţi-vă fără încetare” (1Tes 5,17) (Proiectul textului a fost elaborat în SUA. Reuniunea pregătitoare a avut loc la Graymoor, Garrison, în SUA.) 2009 „Să fie una în mâna ta” (Ez 7,37). (Proiectul textului a fost elaborat în Coreea. Reuniunea pregătitoare a avut loc la Marseille, Franţa.) 2010 „Voi veţi fi martorii acestor lucruri” (Lc 24,48) (Proiectul textului a fost elaborat în Scoţia. Reuniune pregătitoare a avut loc la Glasgow, Scoţia). 2011 „Uniţi în învăţătura apostolilor, în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi în rugăciune” (cf. Fap 2,42) (Proiect elaborat în Ierusalim. Reuniune pregătitoare în Saydnaya, Siria.) Câteva date importante din istoria Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor 1740 Scoţia În Scoţia ia fiinţă o mişcare penticostală cu legături în America de Nord, al cărei mesaj pentru reînnoirea credinţei cheamă la rugăciune pentru şi împreună cu toate Bisericile. 1820 James Haldane Stewart Reverendul James Haldane Stewart publică „Sfaturi pentru unitatea generală a creştinilor în vederea unei revărsări a Duhului” (Hints for the outpouring of the Spirit). 1840 Ignatius Spencer Reverendul Ignatius Spencer, un convertit la catolicismul roman, sugerează o „Unire în rugăciune pentru unitate”. 1867 Lambeth Prima adunare a episcopilor anglicani la Lambeth insistă asupra rugăciunii pentru unitate în introducerea făcută la rezoluţiile sale. 1894 Leon al XIII-lea Papa Leon al XIII-lea încurajează practicarea Octavei de rugăciune pentru unitate în

contextul Rusaliilor. 1908 Paul Wattson Celebrarea „Octavei pentru unitatea Bisericii”, la iniţiativa reverendului părinte Paul Wattson. 1926 „Credinţă şi Constituţie” Mişcarea „Credinţă şi Constituţie” începe publicarea de „Sugestii pentru o Octavă de rugăciune pentru unitatea creştinilor”. 1935 Paul Couturier În Franţa, abatele Paul Couturier devine avocatul „Săptămânii universale de rugăciune pentru unitatea creştinilor pe baza unei rugăciuni făcute pentru unitatea ce o vrea Cristos prin mijloacele voite de el”. 1958 „Unitatea Creştină” Centrul „Unitatea Creştină” din Lyon (Franţa) începe să pregătească tematica pentru Săptămâna de rugăciune în colaborare cu Comisia „Credinţă şi Constituţie” a Consiliului Ecumenic al Bisericilor. 1964 Papa Paul al VI-lea şi Athenagora I La Ierusalim, papa Paul al VI-lea şi patriarhul Athenagora I au recitat împreună rugăciunea lui Cristos „ca toţi să fie una” (In 17). 1964 Conciliul Vatican II Decretul despre ecumenism al Conciliului Vatican II subliniază că rugăciunea este sufletul mişcării ecumenice şi încurajează practica Săptămânii de rugăciune. 1966 „Credinţă şi Constituţie” şi Secretariatul pentru Unitate Comisia „Credinţă şi Constituţie” şi Secretariatul pentru Unitatea Creştinilor (acum Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor) al Bisericii Catolice hotărăsc să pregătească împreună textele pentru Săptămâna de rugăciune din fiecare an. 1968 Pentru prima dată, „Rugăciunea pentru unitate” este celebrată pe baza textelor elaborate în colaborare între „Credinţă şi Constituţie” şi Secretariatul pentru Unitatea Creştinilor. 1994 Text pregătit în colaborare cu Alianţa Universală a Uniunilor Creştine ale Tinerilor (YMCA) şi Alianţa Universală a Uniunilor Creştine Feminine (YWCA). 2004 Prezentarea împreună a textelor „Credinţă şi Constituţie” (Consiliul Ecumenic al Bisericilor) şi Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor (Biserica Catolică) decid ca în viitor textele în franceză şi în engleză ale Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor să fie publicate împreună şi prezentate în acelaşi format. 2008 Cea de-a 100-a celebrare a Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor (predecesoarea, Octava pentru unitatea creştinilor, a fost marcată prima dată în anul 1908) SCHEMĂ PENTRU CELEBRĂRILE ECUMENICE ÎN BISERICILE CATOLICE Prescurtări C = Celebrantul T = Toţi Ort. = Ortodocşi Cat. = Catolici

Cat.: Cântare Lumea-ntreagă să se-nfrăţească Şi să cânte Tatălui ceresc, Care-n dragostea lui părintească, Cheamă azi tot neamul omenesc. Fraţi creştini, veniţi cu mic şi mare, Preamăriţi-l toţi pe Dumnezeu, El e plin de milă şi-ndurare Şi v-aşteaptă la altarul său. Dă-ne, Doamne, pace şi iertare, Pace între oameni pe pământ, Ca aprinşi de-o sfântă-nflăcărare, Să-ţi slujim în faptă şi cuvânt. Să-nălţăm de-a pururi preamărire Celui care-i veşnic Împărat, Să-i aducem caldă mulţumire Pentru toate câte ni le-a dat. I. Introducere C: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. T: Amin. C: Harul Domnului nostru Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi toţi. T: Şi cu duhul tău. Antifonul: Ps 95 (1-3) Cat.: Cântaţi Domnului un cântec nou, cântaţi Domnului toţi locuitorii pământului, Vestiţi din zi în zi mântuirea lui, vestiţi neamurilor slava lui, vestiţi tuturor popoarelor minunile lui. Cat.: Cuvântul de salut Actul penitenţial C: Fraţilor, să ne recunoaştem păcatele, mai ales pe acelea împotriva unităţii, ca să putem participa cu vrednicie la această celebrare. T: Mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul şi vouă fraţilor, că am păcătuit prea mult cu gândul, cuvântul, fapta şi omisiunea: din vina mea, din vina mea, din prea mare vina mea. De aceea, rog pe sfânta Maria pururea Fecioară, pe toţi îngerii şi sfinţii şi pe voi, fraţilor, ca să vă rugaţi pentru mine la Domnul Dumnezeul nostru. C: Domnul să-şi arate milostivirea şi să ne dăruiască iertarea sa, pentru ca acolo unde domneşte păcatul şi decăderea, noi să afirmăm promisiunea iertării şi mântuirii sale destinate tuturor; şi acolo unde domneşte moartea, noi să proclamăm viaţa cea nouă şi să preamărim promisiunea vieţii veşnice în Isus Cristos, Domnul nostru.

T: Amin. T(cântă): Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. Ort.: Cristoase, tu ai spus: Eu sunt calea! Mărturisim că, deşi trebuie să fim conştienţi de greşelile noastre, continuăm de multe ori să mergem pe cărări bătute. Ambiţia ne determină să facem ceea ce facem; preferăm un drum comod şi uşor şi ne evităm unii pe alţii. Uităm că ar trebui să ne îndreptăm paşii spre ţinta la care tu ne vrei. Noi nu înaintăm decât atunci când tu continui drumul împreună cu noi. T: Sfinte Dumnezeule... Cat.: Cristoase, tu ai spus: Eu sunt adevărul! Mărturisim că de atâtea ori ne-am lăsat înşelaţi de minciună şi de falsitate. Am rămas cu idei preconcepute şi prejudecăţi reciproce. Adeseori, n-am avut dorinţa de a ne confrunta în faţa cuvintelor lipsite de conţinut care susţin puterea, intoleranţa şi lăcomia. Lumea în care trăim este unică, dar noi nu suntem pregătiţi să o întâmpinăm cu fraţii noştri în dreptate şi pace. T: Sfinte Dumnezeule... Ort.: Cristoase, tu ai spus: Eu sunt viaţa! Mărturisim că nu respectăm bogăţia şi plenitudinea vieţii pe care tu ne-ai pregătit-o. Drepturile celor mai slabi sunt batjocorite de cei puternici, ale celor bolnavi de cei sănătoşi, ale unei generaţii de către o alta, ale celor săraci de cei bogaţi. Violenţa şi agresivitatea distrug viaţa. Nu permitem să aibă loc reînnoirea şi vindecarea pe care tu ni le-ai promis. T: Sfinte Dumnezeule... Cat.: Tată, tu ne-ai oferit cuvântul tău de adevăr şi ni l-ai dăruit pe Duhul tău Sfânt. Mărturisim că acordăm prea puţin loc printre noi Cuvântului şi Duhului tău Sfânt. Încercăm să scoatem apă din propriile izvoare, dar ele sunt secate. Ne închidem la tot ceea ce voieşti să schimbi şi să reînnoieşti pentru noi. Stingem Duhul tău prin autosuficienţa, indiferenţa şi lenea noastră. T: Sfinte Dumnezeule... C: Să ne rugăm (Rugăciunea se ia de la ziua corespunzătoare) Doamne, noi am venit din Biserici diferite pentru a ne aduna aici ca să te ascultăm, să te rugăm şi să te preamărim cu toţii împreună. Te rugăm să ne întăreşti în dorinţa de unitate pentru ca lumea să creadă. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tău, care, fiind Dumnezeu împreună cu tine, vieţuieşte şi domneşte în unire cu Duhul Sfânt în toţi vecii vecilor. T: Amin. II. Celebrarea cuvântului (de la ziua corespunzătoare) • Lectura I (lector ortodox) Ort.: Citire din... Cuvântul Domnului T: Mulţumim lui Dumnezeu Cat.: Psalmul responsorial • Lectura II Ort.: Citire din... Cuvântul Domnului

T: Mulţumim lui Dumnezeu • Evanghelia Cat.: Aleluia! Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă, tu ai cuvintele vieţii veşnice! Aleluia! C: Domnul să fie cu voi T: Şi cu duhul tău C: Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul... T: Mărire ţie, Doamne C: Cuvântul Domnului T: Laudă ţie, Cristoase Ort.: Cuvânt de învăţătură din partea Bisericii Ortodoxe III. Crezul C: De-a lungul timpului, creştinii au împărtăşit o credinţă comună în Sfânta Treime. Să mărturisim împreună această credinţă. Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, creatorul cerului şi al pământului, al tuturor văzutelor şi nevăzutelor. Cred într-unul Domn Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, unul-născut, care din Tatăl s-a născut mai înainte de toţi vecii. Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu creat; de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire s-a coborât din ceruri. S-a întrupat de la Duhul Sfânt, din Maria Fecioară, şi s-a făcut om. S-a răstignit pentru noi sub Ponţiu Pilat, a pătimit şi s-a îngropat. A înviat a treia zi, după Scripturi, şi s-a suit la cer; şade de-a dreapta Tatălui şi iarăşi va veni cu mărire să judece pe cei vii şi pe cei morţi; a cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Cred în Duhul Sfânt, Domnul şi de viaţă dătătorul, care de la Tatăl şi de la Fiul purcede; care împreună cu Tatăl şi cu Fiul este adorat şi preamărit şi a grăit prin profeţi. Cred într-una, sfântă, catolică şi apostolică Biserică.

Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va veni. Amin. IV. Rugăciunea universală (v. şi modelul din paginile de mai sus, „Desfăşurarea celebrării ecumenice”) C: Fraţilor şi surorilor, să invocăm de la Tatăl nostru plin de milostivire darul unităţii creştinilor pentru a realiza rugăciunea lui Cristos de la ultima Cină, „ca toţi să fie una”. Plini de încredere, îi adresăm cererile noastre: (Următoarele intenţii pot fi proclamate alternativ de credincioşi catolici şi ortodocşi) 1: Binevoieşte a dărui Bisericii tale darul de a fi şi a se prezenta lumii ca poporul tău unit în dragoste, credinţă şi speranţă. T: Doamne, te rugăm, ascultă-ne sau Kyrie eleison 2: Vindecă Biserica, trupul tău mistic, de rănile oricărei dezbinări şi îndepărtează dinaintea oamenilor toate piedicile care se opun unităţii şi păcii. T: Doamne, te rugăm, ascultă-ne 3: Noi te rugăm pentru Bisericile de tradiţii diferite: aminteşte-ne că am trecut prin apa Botezului. Distruge în noi tot ceea ce duce la diviziune, prejudecăţi şi orgoliu. Reînnoieşte-ne cu Duhul tău Sfânt, pentru a deveni un semn al reconcilierii şi păcii pentru lume. T: Doamne, te rugăm, ascultă-ne 4: Fă ca toţi creştinii să colaboreze la împăcarea inaugurată de Cristos prin mărturia lor de credinţă şi să proclame cu imnuri de mulţumire unitatea pe care o împărtăşim deja. T: Doamne, te rugăm, ascultă-ne 5: Fă ca toţi creştinii să simtă urgenţa de a deschide uşile inimii lor lui Cristos, care este prezent în rugăciunile lor şi mai ales în Euharistie, pentru a ajunge la deplina unitate. T: Doamne, te rugăm, ascultă-ne 6: Doamne, care eşti păstorul sufletelor noastre, inspiră şi asistă pe păstorii (ierarhii noştri – se pot nominaliza) în munca lor pentru binele Bisericii şi al credincioşilor, şi ocroteşte şi binecuvântează munca preoţilor, diaconilor şi slujitorilor altarelor. T: Doamne, te rugăm, ascultă-ne 7: Binevoieşte a primi în împărăţia cerească pe toţi aceia care au murit cu credinţă în tine şi fă-i părtaşi de ospăţul tău veşnic. T: Doamne, te rugăm, ascultă-ne Ort.: Ectenii sau rugăciuni din partea Bisericii Ortodoxe. C: Primeşte, Doamne, rugăciunile noastre pline de speranţă în împăcarea finală, când vei fi totul în toţi, în împărăţia ta de dreptate şi pace, de viaţă şi de adevăr, împărăţie care nu va avea sfârşit. Aşa te rugăm prin Cristos, Fiul tău, care vieţuieşte şi domneşte cu tine, în unire cu Duhul Sfânt, în toţi vecii vecilor. T: Amin. V. Rugăciune de mulţumire Şi de binecuvântare a apei (facultativ)

C: Dumnezeule atotputernic, ascultă rugăciunile copiilor tăi: Noi preamărim creaţia şi răscumpărarea noastră. Ascultă rugăciunile noastre şi binecuvântează această apă care face să rodească pământul, reînnoieşte şi purifică omenirea. Prin botezul lui Cristos în Iordan, tu ai sfinţit apa Botezului: prin el tu ne-ai renăscut şi reînnoit pe toţi în sfinţenie. Dă-ne ca acest element al creaţiei, izvor de viaţă, să devină semnul reînnoirii noastre pentru a lucra, cu ajutorul Duhului tău, la venirea împărăţiei tale. Întrucât tu eşti începutul şi sfârşitul, dă-ne ca apa pe care o primim acum să fie o pregustare a noii creaţii în care sperăm. Acestea le cerem prin Domnul nostru Isus Cristos. T: Amin. Stropirea cu apă binecuvântată T: (cântă): Stropeşte-mă, Doamne, cu isop şi voi fi curat, Spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada. VI. Rugăciunea domnească Şi binecuvântarea C: Conştienţi că suntem fraţi între noi şi facem parte din poporul lui Dumnezeu, să ne îndreptăm spre ceruri şi să ne rugăm aşa cum ne-a învăţat Domnul nostru Isus Cristos: T: Tatăl nostru... C: Mântuieşte-ne, te rugăm, Doamne, de toate relele şi binevoieşte a da pacea în zilele noastre, pentru ca, ajutaţi de milostivirea ta, să fim pururea liberi de păcat şi feriţi de orice tulburare, aşteptând nădejdea fericită şi venirea Mântuitorului nostru Isus Cristos. T: Căci a ta este împărăţia şi puterea şi mărirea în veci. C: Doamne Isuse Cristoase, care ai zis apostolilor tăi: „Pace vă las vouă, pacea mea o dau vouă”, nu privi la păcatele noastre, ci la credinţa Bisericii tale şi binevoieşte a-i dărui pacea şi unirea după voinţa ta, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. T: Amin. C: Pacea Domnului să fie pururea cu voi. T: Şi cu duhul tău. C: Oferiţi-vă semnul iubirii frăţeşti şi al păcii. Cat.: Cântare Ce bine e când fraţii în Domnul se iubesc Şi-n dragoste şi pace în lume vieţuiesc. Ca roua dimineţii pe câmpuri şi pe văi Şi binecuvântarea căde-va peste ei. Se va-nnoi odată prin ei lăcaşul sfânt, Toţi fericiţi şi liberi vor fi pe-acest pământ. Va merge spre lumină atunci orice popor Şi-o fi numai o turmă o turmă şi-un păstor. Ort.: Cântare C: Să ne rugăm Dumnezeule, Părinte ceresc, care ne-ai adunat împreună pentru a implora darul unităţii, călăuzeşte-ne cu Duhul tău, pentru ca nu numai prin cuvinte, ci şi prin faptele şi viaţa noastră să dăm mărturie despre tine şi astfel să ajungem într-o zi să trăim toţi

împreună în înţelegere şi pace. Prin Cristos Domnul nostru. T: Amin. Binecuvântarea finală C: Domnul să fie cu voi T: Şi cu duhul tău C: Dumnezeu, Stăpânul cerului şi al pământului, care a voit ca toată familia umană şi toţi creştinii să formeze o singură comunitate, să reverse asupra voastră belşug de binecuvântare cerească. T: Amin. C: Dumnezeu Tatăl, care a voit să-i adune în Fiul său pe toţi fiii săi, să vă dea harul să fiţi Biserica sa una, sfântă şi apostolică, şi locuinţa Duhului Sfânt. T: Amin. C: Dumnezeu să vă cureţe de păcat ca să-l puteţi avea ca locuitor în voi pe Duhul Sfânt şi prin unirea voastră frăţească în credinţă să arătaţi comuniunea de iubire care există în Sfânta Treime. T: Amin. C: Şi binecuvântarea lui Dumnezeu atotputernicul, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh să coboare asupra voastră şi să rămână pururea cu voi. T: Amin. Cat.: Cuvânt de mulţumire C: Celebrarea s-a sfârşit mergeţi şi trăiţi în pace. T: Mulţumim lui Dumnezeu. Cat.: Cântări Christus vincit, Christus regnat, Christus imperat Te-adorăm în fericire, Domn al gloriei cereşti; Tu, cu raze de iubire, inimile le-ncălzeşti. Doamne-ndepărtează ceaţa de-ntuneric şi păcat Şi ne luminează viaţa cu-al tău duh sfânt şi curat. Toate câte sunt în lume şi pe care le-ai creat Cântă sfântului tău nume laudă ţie ne-ncetat: Cer şi mare, deal şi vale, floarea în splendoarea sa, Toate-n glasuri triumfale ne vestesc iubirea ta. Bine, har şi fericire tu dai, Doamne, tuturor; Spor de viaţă şi iubire varsă peste-al tău popor. În iubirea ta cerească noi ca fraţi să ne simţim, Harul tău să ne unească şi în pace să trăim. Dumnezeule Preasfânt, Preamărim a ta iubire, Te slăvim cu-al nostru cânt Şi-ţi aducem mulţumire; Fii de-a pururi lăudat,

Că de noi te-ai îndurat. Te rugăm, Părinte sfânt, Dă-ne spirit de credinţă, Să urmăm al tău cuvânt Să-mplinim a ta voinţă Şi cu ajutorul tău Să-l învingem pe cel rău. Unde doi sau trei se adună în numele meu Sunt prezent şi eu în mijlocul lor.