despre rugăciune p. cleopa

8/18/2019 Despre Rugăciune p. Cleopa

1/32

DESPRE RUG ĂCIUNE

Rug ăciunea este maic ă şi î mp ăr ăteas ă peste toate faptele bune . Dar cum este ea maica tuturorfaptelor bune? C ă doar marele Apostol Pavel spune: Ş i acum r ămân acestea trei: credin ţ a,nădejdea şi dragostea; iar mai mare dec ât toate este dragostea .. Nu spune a şa?

Deci iat ă că cea mai mare fapt ă bun ă nu-i rug ăciunea, dup ă Sfin ţii Părinţi, ci este dragostea. Darde ce totu şi Sfin ţii Părinţi au spus c ă rug ăciunea este maic ă a tuturor faptelor bune? Pentru c ă eaaduce î n sufletul nostru şi pe dragoste. Dragostea de Dumnezeu şi dragostea de aproapele nuvin pe alt ă cale î n sufletul nostru, dec ât pe calea rug ăciunii!

Bun ăoară să spun: dac ă ai sup ărat pe cineva sau te-a sup ărat cineva şi î ncepi s ă-l pomene şti larugăciune, numai vezi c ă, de la o vreme, se ridic ă ura din mijloc. Prin rug ăciune se taie vrajba şi î ndat ă î l câştigi pe acela şi î l aduci la î nţelegere, la unire. De aceea spune Sf ântul Maxim: Cândvei vedea pe cineva c ă te ur ăşte, sau te nedrept ăţeşte, fie cu dreptate, fie cu nedreptate, î ncepe s ă-l pomene şti la rug ăciune. Dar s ă nu-l pomene şti, s ă-i fie lui vreun r ău, că atunci cadepe tine. S ă zici a şa: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluie şte-m ă pe mine p ăcătosul şi pe fratele meu(cutare), c ă pentru p ăcatele mele s-a sup ărat pe mine. Pentru c ă fratele meu este oglinda mea şi elvede r ăutaţile mele".

Aşa spune şi Sf ântul Ioan Sc ărarul. "S ă nu î nvinuie şti cumva pe fratele t ău când te rogi pentru el,sau s ă-i ceri pedeaps ă", cum î i pun unii î n pomelnice la vr ă jma şi. Nu-i voie! Chiar dac ă î i pune ţipe unii la vr ă jma şi, Biserica ştiţi cum se roag ă? Biserica se roag ă pentru vr ă jma şi să-i î nţelep ţeasc ă, să le ierte p ăcatele, s ă-i aduc ă la cuno ştinţa adev ărului, s ă-i fac ă blânzi şi să-i î ntoarc ă cu bine.

Aşa se roag ă Biserica. Niciodat ă Biserica nu vrea s ă facă rău la nimeni. C ă Dumnezeu vrea catoţi oamenii s ă se m ântuiasc ă... Iar noi, c ând avem o sup ărare, ni se pare c ă cutare ne ur ăşte. DarBiserica nu! Ea nu face deosebire. Ea se roag ă deopotriv ă pentru to ţi, ca s ă fie buni.

De aceea, vorbind despre sf ânta rug ăciune, v-am spus c ă ea se nume şte maica tuturor faptelorbune, pentru c ă ea aduce î n sufletul nostru pe cea mai mare fapt ă bun ă: dragostea de Dumnezeuşi dragostea de aproapele.

Auzi ce spune dumnezeiescul P ărinte Maxim M ărturisitorul - care a fost "v ârful teologiei" şi"bilan ţul teologiei ortodoxe" î n secolul VI - î n Filocalie şi î n cartea numit ă "Ambigua", o carte alui cu care î l î ntrece î n gândire şi pe Sf ântul Dionisie Areopagitul, numit şi "Pas ărea


2/32

cerului": Toate faptele bune ajut ă pe om s ă câştige dragostea de Dumnezeu, dar nici una carug ăciunea. Că rug ăciunea, de aceea se cheam ă "maica faptelor bune", c ă ea, pe cea mai marefapt ă bun ă o ajunge, pe dragoste.

Toate faptele bune apropie pe om de Dumnezeu, dar rugăciunea le une

şte. Este ca

şi c

ând ai face

o uşă din t ăblii, sau un dulap, şi vezi c ă se potrivesc lucrurile trase la geal ău, dar nu se lipescpână nu pui clei. Iar c ând ai pus clei le-ai f ăcut dintr-o bucat ă toate. A şa este şi rug ăciunea.

Rug ăciunea nu numai c ă î l apropie pe om de Dumnezeu, ci î l lipe şte de Dumnezeu şi î l faceun duh cu El . Este ceea ce spune marele Apostol Pavel: Cela ce se lipe şte de desfr ânată, un trupeste cu ea... şi cel ce se lipe şte de Domnul, un duh este cu El. Sudura aceasta duhovniceasc ă de ase uni omul cu Dumnezeu, se face pe calea rug ăciunii.

Dar c ând auzim noi de rug ăciune, s ă nu credem c ă toat ă rug ăciunea noastr ă este rug ăciune. Dac ă eu zic cu limba rug ăciunea, sau cu gura, iar mintea este pe dealuri, eu m ă î nşel pe mine c ând m ă rog. C ă Dumnezeu, î n vremea rug ăciunii, nu caut ă numai buzele şi limba, ci caut ă mintea şiinima.

Rug ăciunea care o facem noi cu gura şi cu buzele şi ea este bun ă î ntr-o m ăsură, căci şi ea aretemei î n Sf ânta Scriptur ă. Când auzi pe Apostolul Pavel c ă spune a şa: Aduce ţ i Domnului roadabuzelor voastre , arat ă rug ăciunea gurii pe care o zicem; sau c ând auzi î n Sf ânta Scriptur ă că zice: Cu glasul meu c ătre Domnul am strigat, cu glasul meu c ătre Domnul m-am rugat, se refer ă la rug ăciunea limbii şi a glasului. C ând auzi pe proorocul c ă zice: Ş i L-am î năl ţ at pe El cu limba

mea, iarăşi de rug ăciunea gurii vorbe şte; sau: Doamne, auzi rug ăciunea mea şi strigarea mea latine s ă vină , tot de rug ăciunea buzelor vorbe şte. Sau: Auzi, Dumnezeule, rug ăciunea mea şi nutrece cu vederea ruga mea, iarăşi de rug ăciunea gurii vorbe şte şi aici Sf ânta Scriptur ă.

Dar s ă ştiţi că rug ăciunea gurii, dup ă î nvăţătura dumnezeiescului p ărinte Grigore de Nissa,marele filosof şi fratele marelui Vasile, este grani ţa cea mai dep ărtat ă a rug ăciunii, sau maibine zis, ca s ă î nţelege ţi mai bine, ea este cuiul (treapta) cel mai de jos din scara rug ăciunii. Ştiică atunci c ând te urci pe scar ă, pui piciorul pe cel dint âi cui. Dar, c ât ai de suit!

Or, scara rug ăciunii î n urcu şul ei nu are sf ârşit. Rug ăciunea, î n cre şterea ei, nu are margine,pentru c ă ea se une şte cu Dumnezeu. Şi precum Dumnezeu, fiind nem ărginit î n sfin ţenie prin î nălţimea î nsuşirilor Sale, nu are sf ârşit î n bun ătate şi î n sfin ţenie, a şa şi rug ăciunea, î n cre ştereaei duhovniceasc ă, se î nal ţă şi margine nu are!

Şi nu numai rug ăciunea este nem ărginit ă, ci şi toate virtu ţile care se nasc din Dumnezeu suntnem ărginite ; tocmai de aceea, c ă se nasc din Dumnezeul nem ărginit. Ori credin ţa, ori n ădejdea,


3/32

ori dragostea, ori mila, toate sunt nem ărginite, pentru c ă ele se nasc dintr-un Dumnezeu care nuare margine î n bun ătate.

Aşadar, c ând ne rug ăm cu gura, s ă ştiţi că facem bine, c ăci cu aceasta î ncepe a se î nvăţa omul ase ruga. Cu gura î ncepem s ă î nvăţăm î ntâi rug ăciunile î ncep ătoare: " Împărate ceresc", "SfinteDumnezeule", "Preasf ânta Treime", "Tat ăl nostru", "Crezul", "Psalmul 50"...; şi-i bine s ă le î nvăţăm pe de rost din c ărţi de rug ăciune, din Ceaslov şi Psaltire.

Noi citim rug ăciuni cu gura - şi aşa se î nva ţă rug ăciunile - ca şi cum ai fi î n clasa î ntâi. O ia de laaceast ă rug ăciune cu gura şi se ridic ă omul î n rug ăciune, p ână când nu mai este rug ăciune, p ână intr ă î n vedere dumnezeiasc ă. Acum, vorbind de rug ăciune, vom vorbi despre treptele rug ăciunii,aşa cum ne î nva ţă Sfin ţii Părinţi.

Când ne rug ăm cu limba, cu gura şi cu buzele, suntem î n treapta cea mai de jos a rug ăciunii.

Trebuie s ă trecem cu rug ăciunea noastr ă de la limb ă şi de la gur ă, la minte, pentru c ă sufletulnostru are dou ă păr ţi domnitoare , cum arat ă Sf ântul Ioan Damaschin î n "Dogmatica": minteaşi inima.

Mintea izvor ăşte permanent g ânduri. Creierul este unealta ra ţiunii, iar inima este unealtasentimentelor, a sim ţirilor celor duhovnice şti. C ă unde sim ţi î ntâi bucuria, sc ârba, frica? Nu î ninim ă? Vezi c ă sim ţirea sufletului se afl ă î n inim ă?

Deci, vreau s ă vă spun un lucru. C ând ne rug ăm cu gura, ne afl ăm la î nceputul rug ăciunii. Iar,

dacă eu zic o rug ăciune cu gura: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie şte-m ă pemine p ăcătosul", sau "Tat ăl nostru", sau "N ăscătoare de Dumnezeu, Fecioar ă...!" sau oricare şi,dacă o î nţeleg şi cu mintea, ea atunci nu se mai cheam ă rug ăciunea gurii, ci trece î n alt ă treapt ă,şi anume la rug ăciunea min ţii.

Iar, dac ă aceast ă rug ăciune, care o zic cu gura şi o î nţeleg cu mintea, o duc p ână la sim ţireainimii - ea a devenit atunci rug ăciunea inimii, alt ă treapt ă mai î nalt ă. Deci, auzi ce spune Sf ântulApostol Pavel: Vreau mai bine s ă zici cinci cuvinte cu mintea î n biseric ă , dec ât zece mii decuvinte cu limba. A ţi auzit cu c ât este mai î nalt ă rug ăciunea min ţii dec ât a limbii? C ă prefer ă apostolul mai degrab ă să zică cinci cuvinte cu mintea î n biseric ă, dec ât zece mii de cuvinte culimba; fiindc ă, a te ruga cu mintea, este rug ăciune mult mai î nalt ă dec ât a limbii.

Dar rug ăciunea min ţii este des ăvârşită? Nu! Nici a min ţii nu-i des ăvârşită. Rug ăciunea min ţii de-abia o numesc dumnezeie ştii P ărinţi, jum ătate de rug ăciune, sau pas ăre cu o arip ă, sau rug ăciunecu-n picior, c ă nici rug ăciunea min ţii nu-i des ăvârşită. Îi mai trebuie ceva. Trebuie s ă ducemaceast ă rug ăciune de la î nţelegerea min ţii la sim ţirea inimii.


4/32

Când noi zicem o rug ăciune cu limba şi o î nţelegem cu mintea şi o sim ţim cu inima, eadevine sferic ă, rotund ă, î n mi şcarea sufletului nostru. Aceast ă rug ăciune este mult maidesăvârşită şi se nume şte rug ăciunea inimii.

Dar o să m

ă î

ntrebaţi: Rug

ăciunea inimii este cea mai

î nalt

ă? Nu! Sunt rug

ăciuni

şi mai

î nalte

decât a inimii. Dar la rug ăciunea inimii, zice Sf ântul Isaac Sirianul, de abia ajunge unul dinzece mii. Iar la rug ăciunea care-i mai sus dec ât a inimii, de abia ajunge unul din neam î nneam ; aşa de î nalt ă este rug ăciunea care trece peste cea a inimii. Şi care sunt treptele mai sus derugăciunea inimii?

Prima este rug ăciunea numit ă De sine mi şcătoare . De ce se cheam ă aşa? C ând s-a î ntăritrugăciunea î n inim ă, adic ă "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie şte-m ă pe minepăcătosul!", de la o vreme inima se roag ă f ără să zică limba cuvinte. Este ceea ce spune la"Cântarea C ântărilor", î n Biblie: Eu dorm şi inima mea vegheaz ă. Ştii cum este atunci rug ăciuneanoastr ă? Aşa cum ai î ntoarce un ceas şi apoi el merge singur.

În aceast ă treapt ă ajungi la ceea ce spune marele Apostol Pavel: Neî ncetat v ă ruga ţ i (I Tes. 5,17).Ni s-ar p ărea c ă Apostolul Pavel zice aici ceva mai presus de puterea noastr ă. "Cum s ă mă rogne î ncetat? Dar eu m ănânc. M ă pot ruga c ând m ănânc? Dar eu vorbesc cu oamenii. M ă pot ruga?"Te po ţi, dac ă vrei!

Omul care a ajuns la rug ăciunea de sine mi şcătoare, oriunde ar fi, inima lui se roag ă permanent. Dac ă-i î n avion, dac ă-i î n tren, dac ă-i î n fabric ă, dac ă-i la gar ă, dac ă-i pe drum, dac ădoarme, inima lui se roag ă ne î ncetat. Aceast ă rug ăciune, c ând ajunge s ă fie "de sinemişcătoare", toat ă via ţa omului este o rug ăciune . Orice lucreaz ă pe p ământ, el tot timpul seroag ă.

Apostolii nimic n-au î nvăţat mai presus de puterea noastr ă. Când a zis ApostolulPavel: Neî ncetat v ă ruga ţ i, cel ce ajunge la "rug ăciunea de sine mi şcătoare", î mpline şte cuv ântullui. El dac ă mănâncă, inima lui se roag ă, când vorbe şte cu oamenii, are î n tain ă altă gur ă: guracea de foc a Duhului Sf ânt din inima lui. Cu aceea vorbe şte cu Dumnezeu. Este "gura Duhului",cum o nume şte Vasile cel Mare. Un asemenea om, care a c âştigat "rug ăciunea de sine

mişcătoare", orice-ar face el, inima lui se roag ă. Aceasta este a patra treapt ă a rug ăciunii.

Este şi o alt ă treapt ă mai î nalt ă dec ât aceasta: rug ăciunea cea v ăzătoare . Care este aceasta? Aivăzut pe Sf ântul Antonie cel Mare? De-acolo, din muntele lui, din Tebaida, unde era el î n Egipt,se ducea cu mintea la Sf ântul Amonie, alt sihastru mare. Acela ie şise din via ţă şi sufletul lui eradus de î ngeri la cer. Şi el a î nceput a se î nchina. Şi l-au î ntrebat c ălugării: "P ărinte, de ce te


5/32

î nchini?" Şi el a r ăspuns: "Fratele nostru Amonie, marele st âlp al cerului şi al p ământului, seduce la cer şi m-am î nchinat sufletului lui".

Şi era mare distan ţa de la Sf ântul Antonie p ână la muntele lui Amonie, î nsă Antonie vedeasufletul lui Amonie cum este ridicat de î ngeri la ceruri c ând a ie şit din trup. Asta î nseamn ă oameni î nainte-v ăzători sau cu minte î nainte-v ăzătoare de Dumnezeu!

Când ajunge omul s ă fie î nainte-v ăzător de Dumnezeu, el are aceast ă rug ăciune numit ă "văzătoare". Deci, se suie cu mintea a şa de tare, c ă el vede aici unde suntem noi, c âţi demonisunt - c ă sunt mul ţi - şi câţi î ngeri sunt. Pe to ţi î i vede. Şi vede pe cel ce şi-a cur ăţit inima, vede şigândurile; g ândurile ce le g ândeşte fiecare. At ât de curat ă devine mintea lui, c ă îţi spune cegândeşti tu, ce g ândeşte cel ălalt. La fiecare le ştie g ândurile. Ai v ăzut la M ântuitorul: Ş tiindgândurile c ărturarilor şi ale fariseilor, a zis: Ce g ândi ţ i rele î n inimile voastre? Ce este maiu şor a zice? Ridic ă-te şi ia- ţ i patul t ău şi umbl ă? Sau a zice: iart ă- ţ i-se p ăcatele? Se uita şivedea g ândurile lor.

Deci, la m ăsura aceasta ajunge omul care are rug ăciunea de sine v ăzătoare. Ştie g ândurile la to ţicare sunt de fa ţă. Vede duhurile rele, vede î ngerii şi pe to ţi care se î ngrijesc de m ântuirea noastr ă aici.

Dar este şi alt ă treapt ă de rug ăciune mai î nalt ă, a şasea: Rug ăciunea î n extaz sau î n uimire . Prinaceasta, î n vremea rug ăciunii, omul se r ăpeşte cu mintea la cer, fa ţa lui se face ca focul şi mâinileşi degetele lui ca f ăcliile de foc şi nu mai este pe p ământ cu mintea, ci numai î n cer.

Ultima rug ăciune, mai î nalt ă decât cea î n extaz, este: Rug ăciunea cea duhovniceasc ă. Aceastaeste a şaptea. Rug ăciunea duhovniceasc ă nici nu se mai cheam ă rug ăciune. Ea, dup ă toţidumnezeie ştii P ărinţi, se cheam ă vedere duhovniceasc ă şi Împ ăr ăţie a cerului. La fel zice şidumnezeiescul P ărinte Isaac Sirul.

Deci, rug ăciunea duhovniceasc ă este mai presus de hotarele rug ăciunii. Ea este o fire cuDumnezeu. Asta este ceea ce a v ăzut marele Apostol Pavel: Ş tiu pe un om oarecare, care acum

paisprezece ani, s-a r ă pit p ână la al treilea cer şi a auzit acolo cuvinte, care nu este cu putin ţă omului a le gr ăi. Î n trup sau afar ă din trup, nu ştiu. Dumnezeu ştie!

El nu ştia cum a fost. C ă î n rug ăciunea aceasta duhovniceasc ă mintea omului nu mai lucreaz ă după a sa putere. Ci este luat ă de puterea Duhului Sf ânt şi-i dus ă î n slăvile cere şti şi nu mai poatecugeta ce vrea ea. Mintea omului este dus ă la descoperiri mari î n iad, î n cer, unde vrea s ă-l duc ă Duhul sf ânt. Şi omul acesta este î n mari descoperiri şi când vine iar î n aşezarea lui, nu ştie dac ă afost î n trup sau î n afar ă de trup, ca Apostolul Pavel.


6/32

Aceasta este cea mai î nalt ă rug ăciune, de care spune dumnezeiescul P ărinte Isaac Sirul c ă "deabia se î nvrednice şte unul din neam î n neam, de o descoperire ca aceasta". Într-o genera ţie abiadacă se g ăseşte unul.

Pentru ce v-am spus despre aceste trepte ale rug ăciunii? Ea are de toate trei treptegenerale: Rug ăciunea gurii, a mintii şi a inimii . Iar celelalte trepte intermediare sunt legate î ntre ele, ca ni şte cuie la scar ă când te sui. Un rug ător des ăvâr şit trece prin toate aceste treptede rug ăciune cu darul lui Dumnezeu. Dar a se sui omul pe aceste trepte, nu este î n puterealui. A omului este numai voin ţa. Să voiasc ă, să se roage lui Dumnezeu cum poate, iar a se î nvrednici de rug ăciuni ca acestea î nalte, este numai o lucrare dumnezeiasc ă, care depinde dedarul lui Dumnezeu.

Deci, î n aceste rug ăciuni trebuie s ă se uneasc ă mintea cu inima. Este o rug ăciune a min ţii î ninim ă şi este o rug ăciune a inimii curat ă. Dar s ă ştiţi că mintea, pogor ându-se î n inim ă, trecedou ă vămi sau obstacole, ca s ă se uneasc ă cu inima . Care sunt aceste v ămi? Întâi este vama î nchipuirii, a imagina ţiei şi a doua este vama ra ţiunii de la poarta inimii.

Pogor ându-se mintea spre inim ă, ea î ntâlneşte prima vam ă, imagina ţia. Ai v ăzut c ă stai uneori larugăciune ăi apare î n mintea ta te miri ce. O î nchipuire, ori cel ce te-a sup ărat, ori cel ce te-asmintit cu o patim ă. Şi atunci, la vama imagina ţiei sau a î nchipuirii, se opre şte mintea noastr ă î nvremea rug ăciunii, merg ând spre inim ă.

Asta este prima sta ţie. Sf ântul Nil Ascetul zice î n Filocalie: Fericit ă este mintea aceea care aajuns s ă se roage lui Hristos, f ăr ă imagina ţie, f ăr ă form ă! Mintea M ântuitorului n-a avutimagina ţie, spun to ţi sfin ţii teologi. Pentru c ă El era Noul Adam şi a venit s ă restaureze pevechiul Adam, exact cum a fost î n rai.

Că şi Adam, c ând a fost creat de Dumnezeu î n rai, nu avea imagina ţie, n-avea î nchipuire.Satana a c ăzut din î nchipuire, c ă voia s ă se fac ă asemenea cu Dumnezeu, cum zice la Isaia: "Tuai spus î n gândul t ău: M ă voi sui deasupra norilor, peste mun ţ ii cei de miaz ănoapte care sunt î nceruri, deasupra stelelor cerului voi pune scaunul meu şi voi fi asemenea cu Cel Prea î nalt. " Şinumai c ât şi-a î nchipuit, l-a dat Dumnezeu pe Lucifer jos din cer, pentru c ă şi-a î nchipuit s ă fieasemenea cu El, necunosc ând c ă este zidire. C ă Dumnezeu l-a f ăcut numai cu g ândirea şi poatesă-l surpe î ntr-o clipeal ă.

Aşa şi Adam, c ând a c ăzut, prin g ândire a c ăzut. Ce i-a zis satana? Nu vei muri, ci vei fi ca un Dumnezeu, cunosc ând binele şi r ăul. Şi cum şi-a î nchipuit c ă va fi ca un Dumnezeu, a c ăzut prinimagina ţie din darurile date şi apoi a fost izgonit din rai. De aceea dumnezeie ştii p ărin ţi


7/32

numesc imagina ţia pod al demonilor. Nici un p ăcat nu trece de la minte la sim ţire (lainim ă) dac ă nu şi-l î nchipuie î nt âi omul cu mintea.

Deci, î n vremea rug ăciunii n-ai voie s ă-ţi î nchipui nimic. Nici imagina ţii sfinte, nici pe Hristos

pe Sf ânta Cruce, nici pe scaunul Judec ăţii. Nimic. C ătoate imagina ţiile sunt afar ă de inim ă şidacă rămâi să te î nchini la acestea, nu te î nchini lui Hristos.

Mintea trebuie s ă se pogoare î n inima, c ă inima este c ămara min ţii. Aceasta-i c ămara de carespune Hristos: Tu, c ând te rogi, intr ă î n c ămara ta şi î ncuie u şa ta şi roag ă-te Tat ălui t ău î ntruascuns şi Tat ăl t ău, Care vede cele î ntru ascuns, îţ i va r ăsplăti ţ ie la ar ătare. Voi crede ţi căcicămara este cea din lemn, casa? Dac ă o lua ţi aşa, o lua ţi dup ă liter ă.

Ori aici dumnezeie ştii P ărinţi î nteleg cu totul altfel: Trei u şi ai de î ncuiat c ând te rogi: u şa ceade lemn, pentru oameni; u şa buzelor, pentru cuvinte ca s ă nu gr ăieşti cu nimeni dec ât cuDumnezeu; şi u şa inimii, pentru duhuri, ca s ă te pogori cu mintea î n c ămara inimii. Că inima este c ămara min ţii.

Auzi ce zice dumnezeiescul P ărinte Isaac Sirianul: Omule, pogoar ă-te cu mintea î n c ămarainimii tale şi atunci ai ajuns î n cer. Că şi aceea este c ămara cerului, a Împărăţiei cerului. Darcine ne-a spus nou ă că Împărăţia cerului este î n inima noastr ă? Hristos. N-a spus El: Î mpăr ăţ iacerului î nlăuntrul vostru este? Deci, iat ă că noi avem Împărăţia cerului î n inima noastr ă. Şi cândajungem cu mintea î n inim ă, am ajuns la Împ ăr ăţia cerurilor.

Deci, pogor ându-se mintea spre inim ă î n vremea rug ăciunii, î ntâlneşte aceste dou ă vămi: î ntâivama imagina ţiei şi pe urm ă vama ra ţiunii, la poarta inimii. Un om î nţelept î ntr-o clipeal ă devreme le trece.

Legea cea mai scurt ă a rug ăciunii este s ă nu- ţi î nchipui nimic c ând te rogi. Că imagina ţiilesunt de trei feluri: rele, bune şi sfinte. S ă nu prime şti nici un fel de imagina ţie. C ă dac ă te opre ştila imagina ţie, nu po ţi intra cu mintea î n inim ă î n vremea rug ăciunii. Iar aici la vama ra ţiunii,care-i la poarta inimii, î ntâmpin ă alte duhuri rele. S ă vă dau aici o pild ă ca s ă î nţelege ţi.

La vama ra ţiunii o î ntâmpin ă pe mintea noastr ă teologii î ntunericului şi filosofii iadului şi-i daumin ţii ra ţiuni duhovnice şti. Mintea noastr ă, dup ă mărturia Sf ântului Vasile, are î nsuşirea s ă izvorasc ă veşnic g ânduri, bune sau rele. Şi nu-i de vin ă ce izvor ăşte. C ă ce turn ăm î ntr- î nsa,moara macin ă. Noi suntem cei ce hot ărâm dac ă dăm drumul la g ânduri.

Stai uneori la rug ăciune, î n genunchi sau î n picioare sau stai pe-un scaun sau pe-o lai ţă, că te po ţiruga şi culcat c ând e şti bolnav sau b ătrân, cum zice Sf ântul Grigore Sinaitul "Cel b ătrân şi


8/32

bolnav, poate sta culcat cu capul pe-o pern ă, dac ă nu poate sta î n picioare, numai s ă se roage".Dumnezeu nu cere omului pozi ţia trupului, ci a min ţii şi a inimii. În clipa rug ăciunii, numai cevezi c ă apar nu cuvinte rele, ci din Scriptur ă, cum a ispitit pe M ântuitorul î n muntele Carantaniei.Nu l-a ispitit din Scriptur ă? Arunc ă-Te jos, c ă scris este: Î ngerilor S ăi va porunci pentru Tine şiTe vor ridica pe m

âini, ca nu cumva s

ă love

şti de piatra piciorul T

ău.

Ai v ăzut c ă rolul lor este s ă te ispiteasc ă din Scriptur ă? Aşa face şi cu mintea noastr ă, când vreasă se coboare î n inim ă la rug ăciune. Şi la vama ra ţiunii, care-i la poarta inimii, de exemplu îţi vin î n minte aceste cuvinte: Ridicat-ai de la mare caii T ăi, tulbur ând ape multe. Sau: Lipsit-au de lamâncare oile, c ând nu vor fi boii l ângă iesle.

Ce este asta, c ă-i din Scriptur ă, nu? Cine sunt boii? Care sunt oile? Ce î nţeles au astea? Şi î ndat ă te duce cu mintea la t âlcuirea Sf ântului Maxim: Boii ra ţionali - c ă-s mai mari boii dec ât oile -sunt Apostolii, episcopii şi preo ţii, Biserica pov ăţuitoare, ierarhia. Ce sunt oile? Bisericaascult ătoare, poporul de jos. De c âte ori nu a numit Hristos poporul de jos oi? Oi cuv ântătoare!

Ce este ieslea din care se hr ănesc şi boii şi oile? Biserica lui Hristos. C ă şi Biserica pov ăţuitoareşi cea ascult ătoare se hr ănesc cu Preacuratele Taine, cu î nvăţăturile Sfin ţilor P ărinţi, a SfintelorScripturi celor vechi şi noi şi cu toate dogmele, cu toate t âlcuirile Evangheliei. De unde toateastea? Din aceast ă iesle care este Biserica.

Dar ce zice Duhul Sf ânt aici? Lipsit-au de la m âncare oile, c ând nu vor fi boii l ângă iesle. Adic ă o să lipseasc ă poporul lui Hristos din Biseric ă, când n-or s ă fie p ăstorii l ângă Biseric ă. Că boii, î nchip ra ţional, sunt p ăstorii Bisericii. Şi iat ă ce ra ţiuni adev ărate şi î nalte, ne vin î n vremearugăciunii! Dar vr ă jma şul nu se sup ără de asta, c ând vede c ă tu ra ţionezi. El se bucur ă. Bine c ă teologhise şti, când te rogi!

Fra ţilor, n-au ce c ăuta astea î n vremea rug ăciunii! Sf ântul Ioan Gura de Aur spune: "Tu, c ând terogi, nu teologhisi, c ă eşti batjocorit de demoni!" C ând te rogi trebuie s ă ai mintea î nfr ânt ăşi smerit ă, durerea inimii pentru p ăcate şi smerenie. Taina asta este a lui Dumnezeu, Izvorulmin ţilor ra ţionale din cer şi de pe p ământ.

Deci, nu este voie, î n vremea rug ăciunii, nici s ă teologhise şti. Pentru c ă a sta de vorb ă cu ni şteraţiuni duhovnice şti î n vremea rug ăciunii, chiar de-ar fi din Sf ânta Scriptur ă, nu ne rug ăm, citeologhisim. Adic ă î nseamn ă să cuget ăm ceva la cuvintele Scripturii. Fiindc ă aceast ă vam ă araţiunii este la poarta inimii, n-ai voie s ă vorbe şti î n vremea rug ăciunii nici un cuv ânt dinScriptur ă. Ci, te coboar ă î n inim ă cu rug ăciunea de-un singur g ând. Adic ă gândind numai lanumele Domnului nostru Iisus Hristos.


9/32

Deci cu aceast ă raţiune ne cobor âm î n inim ă, zic ând a şa: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul luiDumnezeu, miluie şte-m ă pe mine p ăcătosul (sau p ăcătoasa)". Cu alt ă raţiune n-ai ce c ăuta. Dup ă cum v-am spus mai sus, la vama imagina ţiei, c ă nici o imagina ţie cât de sf ântă ar fi, nu este î ninim ă ci afar ă de inim ă şi trage mintea noastr ă din inim ă afar ă. Aşa şi ra ţiunile acestea.

Că diavolul, numit teologul î ntunericului şi filosoful iadului , are scop s ă-i dea min ţii noastre deteologhisit. Şi el îţi aduce la rug ăciune toat ă Scriptura, dac ă vrei - c ă el este teolog vechi - şi oştie pe de rost. Numai s ă nu te rogi! El ştie c ă rug ăciunea î l arde.

De aceea îţi aduce texte şi de la Apostol şi din Evanghelie, din predicile pe care le-ai auzit î nbiseric ă, din cazanie. Tu stai la rug ăciune iar diavolul îţi aduce lucruri mari şi ra ţiuniduhovnice şti foarte î nalte. Atunci, tu cape ţi o trufie duhovniceasc ă: "De aceea î mi vin mie acumcuvintele astea a şa de î nalte, c ă eu m ă rog lui Dumnezeu!" Şi el r âde cu gura p ână la urechi! Tunu te rogi atunci, teologhise şti. M ântuitorul îţi spune s ă te rogi: Voi nu vorbi ţ i multe ca

f ăţ arnicii, c ărora li se pare c ă î ntru multe vorbe î i aude Dumnezeu!

Hristos cere de la noi rug ăciunea "monologhie", adic ă de-un singur cuv ânt, de-un singurgând. Ai v ăzut canaaneanca? Mergea dup ă Hristos şi striga cu c âteva cuvinte: Iisuse, Fiul lui

David, miluie şte-m ă! şi Fiul lui David, miluie şte-m ă! Dar striga din inim ă. Ea nu s-a rugat mult,s-a rugat cu un singur cuv ânt, dar î l zicea din inim ă, până a biruit bun ătatea lui Dumnezeu s ă zică: O! femeie, mare este credin ţ a ta!

Aşa şi noi, î n vremea rug ăciunii, mai ales a rug ăciunii inimii, c ând vrem s ă pogor âm mintea î n

inim ă, aşa să ne rug ăm, cu un singur g ând. C ă dac ă părăseşti teologia asta î n vremea rug ăciunii,cu ajutorul lui Dumnezeu, î ndat ă mintea intr ă î n inim ă.

Cămara min ţii este inima. C ând auzi î n Evanghelie Tu, c ând te rogi, intr ă î n c ămara ta , să ştiică-i vorba de intrarea min ţii î n inim ă. Pentru c ă acolo este Hristos de la Botez; acolo st ă mireasacu mirele şi se une şte, adic ă sufletul nostru se une şte cu Hristos î n inim ă.

Deci, î ndat ă ce mintea a intrat î n inim ă, ai un semn firesc. Începe ca un cui de foc şi se î ncălzeşteinima de la centru. Apoi se î ncălzeşte toat ă, pe urm ă pieptul, coloana vertebral ă, tot corpul şi î ncep a curge sudori cu mare putere, iar ochii î ncep a v ărsa lacrimi calde de poc ăinţă cu marefoc. Asta-i rug ăciune de foc.

Ce s-a î ntâmplat acolo? S-a î ntâlnit Mirele cu mireasa. Hristos cu sufletul nostru. Aceast ă unireduhovniceasc ă î l face pe om un duh cu Dumnezeu. Este ceea ce spune Apostolul: Cela ce selipe şte de desfr ânat ă , un trup este cu ea... şi cel ce se lipe şte de Domnul, un duh este cu

El. Aceast ă unire şi lipire de Dumnezeu î n inim ă, prin Iisus Hristos, aduce mare dulceat ă duhovniceasc ă şi mare c ăldur ă.


10/32

Dar nu-i temelia lucr ării, nici dulcea ţa, nici c ăldura cea din inim ă. Temelia lucr ării estezdrobirea inimii, c ăin ţa, durerea inimii pentru p ăcate şi lacrimile de poc ăin ţă care se vars ă atunci. În starea aceasta sufletul nostru are at âta fericire, at âta u şurare, at âta căldur ă şi dulcea ţă duhovniceasc ă, î ncât, dup ă ce se treze şte din starea aceasta de unire cu Iisus Hristos î n inim ă, el

nu poate spune trei cuvinte.

Ce minute fericite, ce dulcea ţă, ce bucurie a avut î n inima sa! Şi dac ă î n starea aceasta ar sta unlucr ător al rug ăciunii un ceas sau dou ă - cu mintea pogor âtă î n inim ă, adic ă să se uneasc ă minteacu inima - c ând s-ar trezi, o s ăptămână sau doua î n inima lui nu mai poate intra nici un g ând dinlumea aceasta! Cerul inimii lui at ât se cur ăţă, î ncât rămâne v ăzduhul inimii plin de lucrareaDuhului Sf ânt. O inim ă fericit ă care s-a ad ăpat cu lacrimi de poc ăinţă şi cu mare dragoste dinunirea cu Iisus Hristos. Dragoste duhovniceasc ă care nu se poate descrie cu limba!

Deci, aceasta-i rug ăciunea inimii, de care v-am spus mai sus, la care de abia se î nvrednice şteunul la zece mii! A şa-i de î nalt ă. Iar de rug ăciunea cea duhovniceasc ă, de care v-am amintit î nprimul cuv ânt, de abia unul din neam î n neam.

Dar o s ă mă î ntreba ţi: "Dar noi, p ărinte, ce facem, majoritatea lumii, care nu ştim aceast ă tehnic ă şi aceast ă filosofie de rug ăciune î nalt ă? Noi ne pierdem?" Nu! Dar fiindc ă a venit cuv ântuldespre rug ăciune, v-am ar ătat care este rug ăciunea cea adev ărată. Nu î nseamn ă că, dac ă eu nu m ărog, nici s ă nu spun la altul. Nici eu nu m-am rugat a şa, de c ând sunt! Dar nu î nseamn ă să nuştim. C ă neştiin ţa este orbirea sufletului.

Dar ştii ce face dracul m ândriei şi al nesim ţirii? Dac ă noi avem o lacrim ă la rug ăciune, ştii cezice? "Amu te-ai rugat stra şnic!" Ehei! Şi cât î i de acolo p ână la rug ăciunea cea curat ă! Cât î i dedeparte cerul de p ământ! V-am spus, c ă rug ăciunea î n cre şterea ei n-are limit ă. Pentru c ă seuneşte cu Dumnezeu. N-are margine.

Aceea î nseamn ă rug ăciune, cum zicea unul din Pateric: "Am poruncit min ţii mele s ă se ridice treizile î n ceruri! S ă nu se pogoare de acolo trei zile". Aceia-i rug ăciune! Sau cum s-a rugat unbătrân din pustia scetic ă. Acesta, venind un frate la d ânsul, l-a î ntrebat:- Fiule, ce este pe la Alexandria? Ce face lumea?- Părinte, î i mare secet ă; a răspuns fratele.- Da' de ce nu v ă ruga ţi? a zis b ătrânul.- Ba ne rug ăm, p ărinte! Au scos şi sfintele moa şte şi icoanele, au venit preo ţi, au f ăcut Sf ântulMaslu cu arhiereii pe c âmp, cu procesiune mare. Se roag ă şi tot nu plou ă! Dar b ătrânul a zis:- Ar ătat este c ă nu v ă ruga ţi! Bătrânul ştia adev ărata rug ăciune.- Ba ne rug ăm, p ărinte! st ăruia fratele.- Fiule, dac ă-i aşa, hai s ă ne rug ăm oleac ă! - ca s ă-i arate care-i adev ărata rug ăciune. A ridicat


11/32


12/32

Este o vorb ă ţărăneasc ă: "Exerci ţiul face premian ţi!" Roag ă-te mereu! Apostolul spune: Ruga ţ i-vă ne î ncetat! Noi, rug ându-ne a şa, neputincio şi şi răspândi ţi, cum putem noi, Dumnezeu, v ăzândsufletul nostru c ă vrea s ă se roage c ât de c ât, î i dă câteva minute de rug ăciune curat ă.

Şi atunci el î ncepe s ă se roage cu lacrimi, cu foc mare. Însă rug ăciunea aceea, chiar dac ă dureaz ă câteva minute, acele c âteva minute de rug ăciune cu mintea î n inim ă sunt mai puternice dec âtdacă ai sta o lun ă de zile î n rug ăciune, citind la Psaltire sau din Ceaslov. A şa de mare putere are.Şi atunci, cre ştinul, gust ând din dulcea ţa rug ăciunii celei curate, zice: "Ehei! asta-i rug ăciune!"Dar aceast ă gustare din rug ăciunea curat ă, din rug ăciunea haric ă, nu vine la cheremul nostru,când vrem noi. Vine c ând vrea Dumnezeu s ă miluiasc ă sufletul nostru.

Auzi ce spune Sf ântul Isaac Sirianul? Semn al milei lui Dumnezeu sunt lacrimile la rug ăciune.Când vedem c ă ne cerceteaz ă Dumnezeu cu lacrimi multe la rug ăciune este semn c ă mila luiDumnezeu s-a atins de ochii t ăi şi vrea, prin aceste lacrimi de poc ăinţă şi de dragoste mare, s ă tecure ţe pe tine, s ă te lumineze, s ă te spele de p ăcate şi să-ţi arate ţie care-i adev ărata rug ăciune.

Deci, noi suntem datori s ă ne rug ăm cum ştim noi, cum putem, î ncep ând cu rug ăciunile î ncep ătoare: " Împărate ceresc", "Sfinte Dumnezeule", "Preasf ântă Treime", "Tat ăl nostru","Crezul" şi celelalte. Ne rug ăm cum putem, dar s ă ne rug ăm adeseori.

Că auzi ce spun Sfin ţii Părinţi? Sf ântul Teofan Z ăvorâtul, este o m ărturie prea î ndrept ăţită să vă spun ă: Cela ce se roag ă des, î ns ăşi rug ăciunea i se face lui cel mai mare dasc ăl alrug ăciunii. Însăşi rug ăciunea î l poate î nvăţa să se suie de la treptele cele mai de jos ale

rugăciunii, p ână la treptele cele mai î nalte şi până la extaz şi până la rug ăciunea duhovniceasc ă".Deci rug ăciunea î i î nvăţa pe sfin ţi să se roage, pentru c ă ei totdeauna se rugau.

De aceea Apostolul spune: Neî ncetat v ă ruga ţ i! Adic ă, oric ând. E şti acas ă, eşti pe drum, e şti î nchilia ta, e şti la lucru, oriunde, tu î nal ţă mintea c ătre Dumnezeu. Şi zi cum po ţi, dar zi mereu!Orice rug ăciune-i bun ă, dac ă o zici cu frica lui Dumnezeu şi cu aten ţie.

Să nu c ăut ăm noi trepte de rug ăciune î nalt ă, că aceasta-i m ândrie! Noi ne rug ăm cumputem, iar Dumnezeu, v ăzând c ă sufletul se chinuie şte să se î nve ţe a se ruga, c ând ştie darul Lui, î l î nvrednice şte de momente de rug ăciune curat ă.

Şi atunci, acela caut ă î nsingurare, s ă fie numai cu Dumnezeu. Cum spune dumnezeiescul IoanScărarul: Cela ce pe dulcea ţa rug ăciunii o a aflat, pururea voie şte s ă fie singur. Şi Sf ântulIsaac Sirianul zice: Cela ce pe dulcea ţa rug ăciunii o a aflat, va fugi de gloate ca un asinsălbatic! El vrea s ă rămână î n dulcea ţa aceea şi î n vorbirea cu Dumnezeu oric ând. Şi vorb ăria şitreburile şi altele î l sustrag de la rugaciune, dar lui î i pare r ău.


13/32

Este foarte greu s ă ajung ă omul s ă se roage î n aşa fel, ca s ă nu-l trag ă î napoi zgomotul şi vedereamultora şi auzirea despre at âtea lucruri. Rug ăciunea des ăvârşită pu ţini oameni o dob ândesc.

Este o î nsingurare î n sine, î n inim ă, şi o î nsingurare dinafar ă. Însingurarea dinafar ă: Eu m ă duc î npădure şi stau î ntr-un bordei, î ntr-o colib ă, undeva; î ntr-o pe ştera, şi mă rog. Şi aceasta ajut ă multrugăciunii. Dar dac ă nu vei avea î nsingurarea î n sine, nu- ţi ajut ă. Po ţi să fii acolo şi să năluce şticu mintea toate ora şele şi tot Bucure ştiul şi toate t ârgurile. Degeaba ai fugit cu trupul î n pustie,căci cu mintea n-ai fugit î n pustie. Ori, c ălugăr ce î nseamn ă? Spune Sf ântul Ioan Sc ărarul: Cel cestă cu mintea sa afar ă de lume şi deapururea se roag ă lui Dumnezeu. Acela este c ălug ăr!

Dumnezeu nu cere s ă ieşim noi numai cu trupul din lume şi să fugim î n p ădure; ci cumintea s ă ieşim din lume. A ş putea s ă stau î n zgomotul lumii, cum f ăcea Sf ântul Teodosie, î ncep ătorul vie ţii de ob şte, dar î l vedeau rug ându-se ca un st âlp de foc î n mijlocul lumii. El aveala trapez ă câte trei mii de s ăraci pe zi şi el le slujea la mas ă. Şi-l vedeai î n mijlocul lumii, c ă î ncea mai mare pustie, c ă era des ăvârşit. El nu mai auzea şi nu mai privea la cele din lumea asta, cinumai la cele de sus. Dar a celor des ăvârşiţi este aceasta.

Iar noi, care avem nevoie s ă ne î nvăţăm rug ăciunea, avem nevoie de o î nsingurare î n noi mai î ntâi. Te î nchizi î ntre patru pere ţi ai casei tale şi te po ţi î nsingura. Ai î nchis u şa şi intri î n cămarainimii. De abia acolo te po ţi ascunde s ă te rogi lui Dumnezeu î n ascuns.

Sf ântul Simeon Noul Teolog spune: Mintea nu se poate ascunde nic ăieri î ntre zidiri! Po ţi să teduci tu şi-n pustie, po ţi să te duci şi î ntre st ânci, po ţi să te duci oriunde, nu o po ţi ascunde î ntrezidiri. Cel mai ad ânc loc unde po ţi ascunde mintea de lume este c ămara ei - inima! Numai î ninim ă o po ţi ascunde, c ă acolo st ă de vorb ă cu Iisus, cu Mirele Cuv ântul, pe care Îl ai de la Botez.

Acolo dac ă o ascunzi, mintea trebuie s ă intre î n inim ă, mut ă, surd ă şi oarb ă. Să nu maivorbeasc ă, să nu mai aud ă nimic şi să nu mai vad ă nimic din lumea asta. Ci numai pe Iisus s ă-Lvadă şi să se lipeasc ă şi cu El s ă se uneasc ă î n Duhul Sf ânt. Acolo î n inim ă, Mirele cu mireasa!Sufletele noastre sunt miresele lui Hristos cum spune Sf ântul Apostol Pavel: V-am logodit pe voimireasa unui Mire f ăr ă de moarte şi tare mi-e frica ăde voi s ă nu se poticneasc ă inimile voastre,

precum a Evei de satana. N-a spus mintea, ci inimile, c ă a ştiut c ă adev ărata unire a sufletului

nostru cu Hristos se face î n inim ă, nu î n alt ă parte.

Iar dac ă noi ne rug ăm cum putem, s ă ne rug ăm adesea, c ă harul este maic ă de ob şte la fiecare. Aivăzut o mam ă bun ă cu copilul cel mic al ei? Dac ă vede c ă nu ştie s ă mearg ă pe picioru şe, î l las ă oleac ă să mearg ă şi el î ndat ă cade jos şi î ncepe a pl ânge c ă el î i cu picioarele pl ăpânde şi nupoate merge. Şi î ndat ă mama î l ridic ă: "Stai, hai s ă te î nvăţ". Şi-l ia de m ână, î l mai duce oleac ă,


14/32

iar î l las ă. Ca s ă se î nve ţe a merge. A şa face harul cu noi î n vremea rug ăciunii, c ând nu ştim s ă nerugăm.

Când vine harul la tine, sim ţi o rug ăciune curat ă; sim ţi o rug ăciune a min ţii, a inimii. Şi pe urm ă,când te las ă Duhul Sf ânt, din cauza m ândriei şi a leneviei, iar cazi jos, iar mintea se duce la lume,la tulburare. Apoi iar te ridic ă, până ce te î nve ţi să mergi pe acest drum şi să te ţii pe picioareletale. Şi aşa, văzând Dumnezeu c ă sufletul t ău vrea s ă se roage, î l introduce î ncet- î ncet pe treptelerugăciunii. Şi când a î nvăţat el s ă se roage, nu-i mai trebuie s ă-l duc ă nimeni de m ână. El ştie c ă adev ărata rug ăciune o g ăseşte î n inima sa, unindu-se cu Iisus Hristos.

Deci se cade s ă ne rug ăm cum putem. Uneori cu gura, alteori cu mintea, alteori cu inima, alteorimai presus de rug ăciunea inimii. Cine se va î nvrednici de celelalte trepte ale rug ăciunii, cum v-am spus - de sine mi şcătoare, v ăzătoare, rug ăciunea î n extaz, î n uimire, p ână la rug ăciunea ceaduhovniceasc ă - are mare dar de la Dumnezeu; dar nu ştiu dac ă din neamul nostru de azi ajungecineva. Numai Dumnezeu ştie pe unul ca acela. Poate se g ăseşte undeva î n vreo pe şteră ascuns ă,prin mun ţi pe undeva sau cine ştie, c ă numai Domnul ştie. Acela-i st âlp de foc! Acela, c ând seroag ă, se face ca b ătrânul din Pateric, st âlp de foc!

Dar noi s ă ne rug ăm cum putem, c ă am v ăzut c ă Mântuitorul n-a trecut cu vederea rug ăciuneacanaanencei. Ea, s ăraca, nici nu era evreic ă. Era fenicianc ă, din p ărţile Tirului şi ale Sidonului.Ori fenicienii erau p ăgâni. Dar a auzit şi ea de M ântuitorul c ă face minuni şi a venit. V ăzândatâta lume î n jurul Lui, a î nceput s ă strige: Miluie şte-m ă pe mine, Fiul lui David; fiica mea r ăuse î ndr ăce şte!

Ca femeie p ăgână, a î nvăţat şi ea de la evrei cum s ă strige. Ea nici nu ştia cum Îl cheam ă. "Strig ă aşa, femeie!" Dar ea, s ăraca, striga ca mam ă năcă jită. Pe fata ei o chinuiau diavolii de at âţia ani,că era î ndrăcită. Şi a luat asupra sa fa ţa fiicei sale, c ă auzi ce striga: Miluie şte-m ă , Doamne, pemine, c ă fiica mea r ău se î ndr ăce şte! Nu striga: "Miluie şte, Doamne, pe fiica mea!" Adic ă, dac ă ai să faci mil ă cu fiica mea, pe mine m ă miluie şti.

Deci s-a b ăgat î n fiin ţa fiicei sale şi cu toata inima se ruga pentru fiica sa. Iar M ântuitorul, ca s ă arate la to ţi statornicia credin ţei ei, se f ăcea c ă nu o aude. Ai v ăzut ce-a spus î ntâi: Nu sunttrimis, f ăr ă numai la oile cele pierdute ale casei lui Israel. Adic ă "Tu e şti fenicianc ă, eştipăgână; nu pentru tine am venit î n lume!" Ea atunci mai tare striga. Şi la Apostoli le eramila: Doamne, sloboze şte-o pe ea, c ă strig ă î n urma noastr ă! O vedeau c ă strig ă cu lacrimi dinadâncul inimii. Iar M ântuitorul o mai î nfrunt ă o dat ă: Nu este bine s ă iei p âinea fiilor şi s-o daicâinilor.

Câine a f ăcut-o! Înţelegi? Dar ea nu s-a sup ărat c ă o face c âine. Ea, î n fierbin ţeala rug ăciunii ei, atrecut peste toate. De aceea a zis: " Doamne, c âine sunt eu - adic ă nu sunt din neamul lui Israil, eu


15/32

sunt p ăgână - dar şi câinii, Doamne, m ănâncă din f ăr âmiturile care cad de la masa domnilorlor ".

Adic ă, "chiar dac ă sunt c âine, dar m ăcar d ă-mi şi mie o f ărâmitur ă, că eu nu î ntind m âna la mas ă cu st ăpânii". Şi atunci a spus M ântuitorul c ătre d ânsa: O! femeie, mare este credin ţ a ta! Fie ţ ie

precum voie şti! Ş i s-a t ămăduit fiica ei din acel ceas. A ţi văzut rug ăciune? Ai v ăzut credin ţă? Nucu multe cuvinte, dar din inim ă!

Dar t âlharul pe Cruce? Ai v ăzut ce spune Sf ântul Efrem î n Cuvânt la t âlhar din Vinerea Mare?Mai î ntâi el şi cel ălalt t âlhar huleau pe Iisus pe Cruce, şi-I ziceau: Dac ă e şti Fiul lui Dumnezeu,coboar ă-te de pe Cruce şi ne izb ăve şte şi pe noi. Pe urm ă au v ăzut c ă, Mântuitorul, c ând Îibăteau cuie î n m âini şi-n picioare şi-L batjocoreau, se ruga pentru d ânşii f ără răutate: Părinte,iart ă-le lor, c ă nu ştiu ce fac!

Atunci t âlharul din dreapta s-a str ăpuns de bl ânde ţea Lui şi zicea: "Ia uit ă-te! Noi c ât î iblestem ăm şi-i î njur ăm pe ace ştia care ne-au r ăstignit aici, iar El zice: Părinte, iart ă-i pe ei, c ă nu ştiu ce fac! "

Atunci a crezut î n inima lui c ă Acel Care este r ăstignit l ângă dânşii, nu este un prooroc, ci esteDumnezeu.

Tâlharul care a î nceput s ă cread ă că Mântuitorul este Dumnezeu, v ăzând c ă rabd ă cu at âtablânde ţe, a î nceput s ă se uite la El î n sus, c ăci Crucea M ântuitorului era mai î nalt ă decât a lor, şise g ândea: "Ce r ău a f ăcut Omul acesta? Mor ţi a î nviat, bolnavi a vindecat, oameni a s ăturat, a î nvăţat cu cuv ântul bl ânde ţii, n-a fost p ăcătos, nu s-a atins de El nimic... Cu adev ărat acesta-iDumnezeu!"

Aceasta zice şi Apostolul: Cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se m ărturise şte spremântuire. Că nu-i de ajuns s ă crezi î n inima ta î n Dumnezeu, ci s ă-L m ărturise şti şi cu gura, c ă avem dou ă părţi. Cu sufletul cred c ă este Dumnezeu, dar trebuie s ă-L m ărturisesc şi cu buzele.De aceea a zis M ântuitorul: Cine se va lep ăda de Mine î naintea oamenilor şi Eu M ă voi lep ădade el î naintea Tat ălui Meu. Cu toat ă fiin ţa ta trebuie s ă-L m ărturise şti; şi prin cuv ânt şi cu inima,prin credin ţă.

Atunci t âlharul, care credea î n inima lui c ă Mântuitorul este Dumnezeu, ce-a g ândit el? "Oare osă mă ierte Dumnezeu şi pe mine, c ă eu mai î nainte am hulit, ca şi cel din st ânga?" Se g ândea el:"Acest Iisus, Care se roag ă pentru cei ce-L r ăstignesc, dac ă pe cei care L-au r ăstignit nu ţinemânie, cu c ât mai mult o s ă mă ierte şi pe mine, m ăcar c ă eu am f ăcut at âtea desfr âuri şi uciderişi jafuri şi î njur ături şi be ţii!"


16/32

Şi-aducea aminte de via ţa lui de t âlhar, şi-şi zicea: "Oare ce poc ăinţă să mai fac eu acum? Dac ă aş avea picioarele libere, a ş face metanii, dar ele sunt legate. Dac ă aş avea m âinile libere, a ş dadouă palme la cel din st ânga care hule şte şi aş zice: De ce hule şti pe acest bl ând Iisus! Dar şimâinile sunt r ăstignite". Se g ândea el, "ce poc ăinţă să mai fac eu acum pe cruce?" Duhul Sf ânt i-a dat

î n g

ând: "

Ştii ce mai am eu slobod? Am limba! Limba nu-i r

ăstignit

ă.Ş

i eu am să strig din

toat ă inima cu limba mea: Pomene şte-m ă , Doamne, c ând vei veni î ntru î mpăr ăţ ia Ta!

Vezi? Întâi cu limba L-a ap ărat de t âlharul din st ânga, care-L oc ăra pe M ântuitorul, zic ându-i: Nu te temi tu de Dumnezeu, c ă noi suntem î n aceea şi os ând ă , c ă am f ăcut at âtea p ăcate? Dar

Acest Iisus ce-a f ăcut? Întâi cu limba î l ocăra pe cel ălalt. "Eu cred c ă acesta-I Iisus! Nu m ă maiiau dup ă tine!". Dup ă ce l-a oc ărât pe t âlharul din st ânga cu limba, a f ăcut poc ăinţă; roade depocăinţă că numai limba şi căinţa inimii î i mai r ămăsese. "Am s ă strig cu aceast ă limb ă, pe acestIisus care nu ţine minte r ăul, s ă mă ierte". Şi a strigat din ad âncul inimii: Pomene şte-m ă ,

Doamne, c ând vei veni î ntru î mpăr ăţ ia Ta! Şi aude pe M ântuitorul de sus de pe Cruce: Adev ăratgr ăiesc ţ ie, ast ă zi vei fi cu Mine î n rai!

Sf ântul Efrem face art ă mare î n cuv ânt: "V ăzut-ai rug ăciune t âlhăreasc ă? Văzut-ai t âlhar î nţelept? A ştiut s ă fure mult î n via ţa lui! Dar, av ând credin ţa î n inim ă, a ştiut s ă fure cu limbaraiul". Adic ă: "Tâlharule! Ai furat, ai spart, ai f ăcut ucideri, r ăutăţi; dar acum cu credin ţa ta dininim ă ai ştiut s ă furi cu limba raiul". Şi zice la urm ă acest cuv ânt, a şa:"O! t âlharule, şi al raiuluitâlharule! Ai furat toate, dar ai furat şi raiul cu limba. O! t âlharule şi al raiului t âlharule! O!floare timpurie a lui Hristos, C ăruia I se cuvine slav ă!"

Adic ă cea mai î ntâi floare r ăsărită din Crucea lui Hristos a fost sufletul t âlharului.De aceea el a mers î ntâi î n rai cu M ântuitorul, c ă L-a m ărturisit pe Cruce î nainte de a-L m ărturisipe Dumnezeu Longhin Suta şul, c ând L-a str ăpuns î n coast ă şi al ţi mul ţi pe urm ă. Cel dint âi,tâlharul L-a m ărturisit pe Dumnezeu şi L-a rugat s ă-l duc ă î n rai.

Iată ce î nseamn ă rug ăciune î n vreme de nevoie! C ând suntem n ăcă jiţi, să strig ăm din toat ă inima,că Dumnezeu caut ă la inima noastr ă.

Părintele Cleopa

DESPRE RUG ĂCIUNE

Rug ăciunea este maic ă şi î mp ăr ăteas ă peste toate faptele bune . Dar cum este ea maica tuturorfaptelor bune? C ă doar marele Apostol Pavel spune: Ş i acum r ămân acestea trei: credin ţ a,nădejdea şi dragostea; iar mai mare dec ât toate este dragostea .. Nu spune a şa?


17/32

Deci iat ă că cea mai mare fapt ă bun ă nu-i rug ăciunea, dup ă Sfin ţii Părinţi, ci este dragostea. Darde ce totu şi Sfin ţii Părinţi au spus c ă rug ăciunea este maic ă a tuturor faptelor bune? Pentru c ă eaaduce î n sufletul nostru şi pe dragoste. Dragostea de Dumnezeu şi dragostea de aproapele nuvin pe alt ă cale î n sufletul nostru, dec ât pe calea rug ăciunii!

Bun ăoară să spun: dac ă ai sup ărat pe cineva sau te-a sup ărat cineva şi î ncepi s ă-l pomene şti larugăciune, numai vezi c ă, de la o vreme, se ridic ă ura din mijloc. Prin rug ăciune se taie vrajba şi î ndat ă î l câştigi pe acela şi î l aduci la î nţelegere, la unire. De aceea spune Sf ântul Maxim: Cândvei vedea pe cineva c ă te ur ăşte, sau te nedrept ăţeşte, fie cu dreptate, fie cu nedreptate, î ncepe s ă-l pomene şti la rug ăciune. Dar s ă nu-l pomene şti, s ă-i fie lui vreun r ău, că atunci cadepe tine. S ă zici a şa: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluie şte-m ă pe mine p ăcătosul şi pe fratele meu(cutare), c ă pentru p ăcatele mele s-a sup ărat pe mine. Pentru c ă fratele meu este oglinda mea şi elvede r ăutaţile mele".

Aşa spune şi Sf ântul Ioan Sc ărarul. "S ă nu î nvinuie şti cumva pe fratele t ău când te rogi pentru el,sau s ă-i ceri pedeaps ă", cum î i pun unii î n pomelnice la vr ă jma şi. Nu-i voie! Chiar dac ă î i pune ţipe unii la vr ă jma şi, Biserica ştiţi cum se roag ă? Biserica se roag ă pentru vr ă jma şi să-i î nţelep ţeasc ă, să le ierte p ăcatele, s ă-i aduc ă la cuno ştinţa adev ărului, s ă-i fac ă blânzi şi să-i î ntoarc ă cu bine.

Aşa se roag ă Biserica. Niciodat ă Biserica nu vrea s ă facă rău la nimeni. C ă Dumnezeu vrea catoţi oamenii s ă se m ântuiasc ă... Iar noi, c ând avem o sup ărare, ni se pare c ă cutare ne ur ăşte. DarBiserica nu! Ea nu face deosebire. Ea se roag ă deopotriv ă pentru to ţi, ca s ă fie buni.

De aceea, vorbind despre sf ânta rug ăciune, v-am spus c ă ea se nume şte maica tuturor faptelorbune, pentru c ă ea aduce î n sufletul nostru pe cea mai mare fapt ă bun ă: dragostea de Dumnezeuşi dragostea de aproapele.

Auzi ce spune dumnezeiescul P ărinte Maxim M ărturisitorul - care a fost "v ârful teologiei" şi"bilan ţul teologiei ortodoxe" î n secolul VI - î n Filocalie şi î n cartea numit ă "Ambigua", o carte alui cu care î l î ntrece î n gândire şi pe Sf ântul Dionisie Areopagitul, numit şi "Pas ăreacerului": Toate faptele bune ajut ă pe om s ă câştige dragostea de Dumnezeu, dar nici una ca

rug ăciunea. Că rug ăciunea, de aceea se cheam ă "maica faptelor bune", c ă ea, pe cea mai marefapt ă bun ă o ajunge, pe dragoste.

Toate faptele bune apropie pe om de Dumnezeu, dar rug ăciunea le une şte. Este ca şi când ai faceo uşă din t ăblii, sau un dulap, şi vezi c ă se potrivesc lucrurile trase la geal ău, dar nu se lipescpână nu pui clei. Iar c ând ai pus clei le-ai f ăcut dintr-o bucat ă toate. A şa este şi rug ăciunea.


18/32

Rug ăciunea nu numai c ă î l apropie pe om de Dumnezeu, ci î l lipe şte de Dumnezeu şi î l faceun duh cu El . Este ceea ce spune marele Apostol Pavel: Cela ce se lipe şte de desfr ânată, un trupeste cu ea... şi cel ce se lipe şte de Domnul, un duh este cu El. Sudura aceasta duhovniceasc ă de ase uni omul cu Dumnezeu, se face pe calea rug ăciunii.

Dar c ând auzim noi de rug ăciune, s ă nu credem c ă toat ă rug ăciunea noastr ă este rug ăciune. Dac ă eu zic cu limba rug ăciunea, sau cu gura, iar mintea este pe dealuri, eu m ă î nşel pe mine c ând m ă rog. C ă Dumnezeu, î n vremea rug ăciunii, nu caut ă numai buzele şi limba, ci caut ă mintea şiinima.

Rug ăciunea care o facem noi cu gura şi cu buzele şi ea este bun ă î ntr-o m ăsură, căci şi ea aretemei î n Sf ânta Scriptur ă. Când auzi pe Apostolul Pavel c ă spune a şa: Aduce ţ i Domnului roadabuzelor voastre , arat ă rug ăciunea gurii pe care o zicem; sau c ând auzi î n Sf ânta Scriptur ă că zice: Cu glasul meu c ătre Domnul am strigat, cu glasul meu c ătre Domnul m-am rugat, se refer ă la rug ăciunea limbii şi a glasului. C ând auzi pe proorocul c ă zice: Ş i L-am î năl ţ at pe El cu limbamea, iarăşi de rug ăciunea gurii vorbe şte; sau: Doamne, auzi rug ăciunea mea şi strigarea mea latine s ă vină , tot de rug ăciunea buzelor vorbe şte. Sau: Auzi, Dumnezeule, rug ăciunea mea şi nutrece cu vederea ruga mea, iarăşi de rug ăciunea gurii vorbe şte şi aici Sf ânta Scriptur ă.

Dar s ă ştiţi că rug ăciunea gurii, dup ă î nvăţătura dumnezeiescului p ărinte Grigore de Nissa,marele filosof şi fratele marelui Vasile, este grani ţa cea mai dep ărtat ă a rug ăciunii, sau maibine zis, ca s ă î nţelege ţi mai bine, ea este cuiul (treapta) cel mai de jos din scara rug ăciunii. Ştiică atunci c ând te urci pe scar ă, pui piciorul pe cel dint âi cui. Dar, c ât ai de suit!

Or, scara rug ăciunii î n urcu şul ei nu are sf ârşit. Rug ăciunea, î n cre şterea ei, nu are margine,pentru c ă ea se une şte cu Dumnezeu. Şi precum Dumnezeu, fiind nem ărginit î n sfin ţenie prin î nălţimea î nsuşirilor Sale, nu are sf ârşit î n bun ătate şi î n sfin ţenie, a şa şi rug ăciunea, î n cre ştereaei duhovniceasc ă, se î nal ţă şi margine nu are!

Şi nu numai rug ăciunea este nem ărginit ă, ci şi toate virtu ţile care se nasc din Dumnezeu suntnem ărginite ; tocmai de aceea, c ă se nasc din Dumnezeul nem ărginit. Ori credin ţa, ori n ădejdea,ori dragostea, ori mila, toate sunt nem ărginite, pentru c ă ele se nasc dintr-un Dumnezeu care nu

are margine î n bun ătate.Aşadar, c ând ne rug ăm cu gura, s ă ştiţi că facem bine, c ăci cu aceasta î ncepe a se î nvăţa omul ase ruga. Cu gura î ncepem s ă î nvăţăm î ntâi rug ăciunile î ncep ătoare: " Împărate ceresc", "SfinteDumnezeule", "Preasf ânta Treime", "Tat ăl nostru", "Crezul", "Psalmul 50"...; şi-i bine s ă le î nvăţăm pe de rost din c ărţi de rug ăciune, din Ceaslov şi Psaltire.


19/32

Noi citim rug ăciuni cu gura - şi aşa se î nva ţă rug ăciunile - ca şi cum ai fi î n clasa î ntâi. O ia de laaceast ă rug ăciune cu gura şi se ridic ă omul î n rug ăciune, p ână când nu mai este rug ăciune, p ână intr ă î n vedere dumnezeiasc ă. Acum, vorbind de rug ăciune, vom vorbi despre treptele rug ăciunii,aşa cum ne î nva ţă Sfin ţii Părinţi.

Când ne rug ăm cu limba, cu gura şi cu buzele, suntem î n treapta cea mai de jos a rug ăciunii.Trebuie s ă trecem cu rug ăciunea noastr ă de la limb ă şi de la gur ă, la minte, pentru c ă sufletulnostru are dou ă păr ţi domnitoare , cum arat ă Sf ântul Ioan Damaschin î n "Dogmatica": minteaşi inima.

Mintea izvor ăşte permanent g ânduri. Creierul este unealta ra ţiunii, iar inima este unealtasentimentelor, a sim ţirilor celor duhovnice şti. C ă unde sim ţi î ntâi bucuria, sc ârba, frica? Nu î ninim ă? Vezi c ă sim ţirea sufletului se afl ă î n inim ă?

Deci, vreau s ă vă spun un lucru. C ând ne rug ăm cu gura, ne afl ăm la î nceputul rug ăciunii. Iar,dacă eu zic o rug ăciune cu gura: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie şte-m ă pemine p ăcătosul", sau "Tat ăl nostru", sau "N ăscătoare de Dumnezeu, Fecioar ă...!" sau oricare şi,dacă o î nţeleg şi cu mintea, ea atunci nu se mai cheam ă rug ăciunea gurii, ci trece î n alt ă treapt ă,şi anume la rug ăciunea min ţii.

Iar, dac ă aceast ă rug ăciune, care o zic cu gura şi o î nţeleg cu mintea, o duc p ână la sim ţireainimii - ea a devenit atunci rug ăciunea inimii, alt ă treapt ă mai î nalt ă. Deci, auzi ce spune Sf ântulApostol Pavel: Vreau mai bine s ă zici cinci cuvinte cu mintea î n biseric ă , dec ât zece mii de

cuvinte cu limba. A ţi auzit cu c ât este mai î nalt ă rug ăciunea min ţii dec ât a limbii? C ă prefer ă apostolul mai degrab ă să zică cinci cuvinte cu mintea î n biseric ă, dec ât zece mii de cuvinte culimba; fiindc ă, a te ruga cu mintea, este rug ăciune mult mai î nalt ă dec ât a limbii.

Dar rug ăciunea min ţii este des ăvârşită? Nu! Nici a min ţii nu-i des ăvârşită. Rug ăciunea min ţii de-abia o numesc dumnezeie ştii P ărinţi, jum ătate de rug ăciune, sau pas ăre cu o arip ă, sau rug ăciunecu-n picior, c ă nici rug ăciunea min ţii nu-i des ăvârşită. Îi mai trebuie ceva. Trebuie s ă ducemaceast ă rug ăciune de la î nţelegerea min ţii la sim ţirea inimii.

Când noi zicem o rug ăciune cu limba şi o î nţelegem cu mintea şi o sim ţim cu inima, eadevine sferic ă, rotund ă, î n mi şcarea sufletului nostru. Aceast ă rug ăciune este mult maidesăvârşită şi se nume şte rug ăciunea inimii.

Dar o s ă mă î ntreba ţi: Rug ăciunea inimii este cea mai î naltă? Nu! Sunt rug ăciuni şi mai î naltedecât a inimii. Dar la rug ăciunea inimii, zice Sf ântul Isaac Sirianul, de abia ajunge unul dinzece mii. Iar la rug ăciunea care-i mai sus dec ât a inimii, de abia ajunge unul din neam î n


20/32

neam ; aşa de î nalt ă este rug ăciunea care trece peste cea a inimii. Şi care sunt treptele mai sus derugăciunea inimii?

Prima este rug ăciunea numit ă De sine mi şcătoare . De ce se cheam ă aşa? C ând s-a î ntăritrugăciunea î n inim ă, adic ă "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie şte-m ă pe minepăcătosul!", de la o vreme inima se roag ă f ără să zică limba cuvinte. Este ceea ce spune la"Cântarea C ântărilor", î n Biblie: Eu dorm şi inima mea vegheaz ă. Ştii cum este atunci rug ăciuneanoastr ă? Aşa cum ai î ntoarce un ceas şi apoi el merge singur.

În aceast ă treapt ă ajungi la ceea ce spune marele Apostol Pavel: Neî ncetat v ă ruga ţ i (I Tes. 5,17).Ni s-ar p ărea c ă Apostolul Pavel zice aici ceva mai presus de puterea noastr ă. "Cum s ă mă rogne î ncetat? Dar eu m ănânc. M ă pot ruga c ând m ănânc? Dar eu vorbesc cu oamenii. M ă pot ruga?"Te po ţi, dac ă vrei!

Omul care a ajuns la rug ăciunea de sine mi şcătoare, oriunde ar fi, inima lui se roag ă permanent. Dac ă-i î n avion, dac ă-i î n tren, dac ă-i î n fabric ă, dac ă-i la gar ă, dac ă-i pe drum, dac ădoarme, inima lui se roag ă ne î ncetat. Aceast ă rug ăciune, c ând ajunge s ă fie "de sinemişcătoare", toat ă via ţa omului este o rug ăciune . Orice lucreaz ă pe p ământ, el tot timpul seroag ă.

Apostolii nimic n-au î nvăţat mai presus de puterea noastr ă. Când a zis ApostolulPavel: Neî ncetat v ă ruga ţ i, cel ce ajunge la "rug ăciunea de sine mi şcătoare", î mpline şte cuv ântullui. El dac ă mănâncă, inima lui se roag ă, când vorbe şte cu oamenii, are î n tain ă altă gur ă: guracea de foc a Duhului Sf ânt din inima lui. Cu aceea vorbe şte cu Dumnezeu. Este "gura Duhului",cum o nume şte Vasile cel Mare. Un asemenea om, care a c âştigat "rug ăciunea de sinemişcătoare", orice-ar face el, inima lui se roag ă. Aceasta este a patra treapt ă a rug ăciunii.

Este şi o alt ă treapt ă mai î nalt ă dec ât aceasta: rug ăciunea cea v ăzătoare . Care este aceasta? Aivăzut pe Sf ântul Antonie cel Mare? De-acolo, din muntele lui, din Tebaida, unde era el î n Egipt,se ducea cu mintea la Sf ântul Amonie, alt sihastru mare. Acela ie şise din via ţă şi sufletul lui eradus de î ngeri la cer. Şi el a î nceput a se î nchina. Şi l-au î ntrebat c ălugării: "P ărinte, de ce te î nchini?" Şi el a r ăspuns: "Fratele nostru Amonie, marele st âlp al cerului şi al p ământului, se

duce la cer şi m-am î nchinat sufletului lui".Şi era mare distan ţa de la Sf ântul Antonie p ână la muntele lui Amonie, î nsă Antonie vedeasufletul lui Amonie cum este ridicat de î ngeri la ceruri c ând a ie şit din trup. Asta î nseamn ă oameni î nainte-v ăzători sau cu minte î nainte-v ăzătoare de Dumnezeu!


21/32

Când ajunge omul s ă fie î nainte-v ăzător de Dumnezeu, el are aceast ă rug ăciune numit ă "văzătoare". Deci, se suie cu mintea a şa de tare, c ă el vede aici unde suntem noi, c âţi demonisunt - c ă sunt mul ţi - şi câţi î ngeri sunt. Pe to ţi î i vede. Şi vede pe cel ce şi-a cur ăţit inima, vede şigândurile; g ândurile ce le g ândeşte fiecare. At ât de curat ă devine mintea lui, c ă îţi spune cegânde

şti tu, ce g

ânde

şte cel

ălalt. La fiecare le

ştie g

ândurile. Ai v

ăzut la M

ântuitorul:

Ş tiind

gândurile c ărturarilor şi ale fariseilor, a zis: Ce g ândi ţ i rele î n inimile voastre? Ce este maiu şor a zice? Ridic ă-te şi ia- ţ i patul t ău şi umbl ă? Sau a zice: iart ă- ţ i-se p ăcatele? Se uita şivedea g ândurile lor.

Deci, la m ăsura aceasta ajunge omul care are rug ăciunea de sine v ăzătoare. Ştie g ândurile la to ţicare sunt de fa ţă. Vede duhurile rele, vede î ngerii şi pe to ţi care se î ngrijesc de m ântuirea noastr ă aici.

Dar este şi alt ă treapt ă de rug ăciune mai î nalt ă, a şasea: Rug ăciunea î n extaz sau î n uimire . Prinaceasta, î n vremea rug ăciunii, omul se r ăpeşte cu mintea la cer, fa ţa lui se face ca focul şi mâinileşi degetele lui ca f ăcliile de foc şi nu mai este pe p ământ cu mintea, ci numai î n cer.

Ultima rug ăciune, mai î nalt ă decât cea î n extaz, este: Rug ăciunea cea duhovniceasc ă. Aceastaeste a şaptea. Rug ăciunea duhovniceasc ă nici nu se mai cheam ă rug ăciune. Ea, dup ă toţidumnezeie ştii P ărinţi, se cheam ă vedere duhovniceasc ă şi Împ ăr ăţie a cerului. La fel zice şidumnezeiescul P ărinte Isaac Sirul.

Deci, rug ăciunea duhovniceasc ă este mai presus de hotarele rug ăciunii. Ea este o fire cu

Dumnezeu. Asta este ceea ce a v ăzut marele Apostol Pavel: Ş tiu pe un om oarecare, care acum paisprezece ani, s-a r ă pit p ână la al treilea cer şi a auzit acolo cuvinte, care nu este cu putin ţă omului a le gr ăi. Î n trup sau afar ă din trup, nu ştiu. Dumnezeu ştie!

El nu ştia cum a fost. C ă î n rug ăciunea aceasta duhovniceasc ă mintea omului nu mai lucreaz ă după a sa putere. Ci este luat ă de puterea Duhului Sf ânt şi-i dus ă î n slăvile cere şti şi nu mai poatecugeta ce vrea ea. Mintea omului este dus ă la descoperiri mari î n iad, î n cer, unde vrea s ă-l duc ă Duhul sf ânt. Şi omul acesta este î n mari descoperiri şi când vine iar î n aşezarea lui, nu ştie dac ă afost î n trup sau î n afar ă de trup, ca Apostolul Pavel.

Aceasta este cea mai î nalt ă rug ăciune, de care spune dumnezeiescul P ărinte Isaac Sirul c ă "deabia se î nvrednice şte unul din neam î n neam, de o descoperire ca aceasta". Într-o genera ţie abiadacă se g ăseşte unul.

Pentru ce v-am spus despre aceste trepte ale rug ăciunii? Ea are de toate trei treptegenerale: Rug ăciunea gurii, a mintii şi a inimii . Iar celelalte trepte intermediare sunt legate


22/32

î ntre ele, ca ni şte cuie la scar ă când te sui. Un rug ător des ăvâr şit trece prin toate aceste treptede rug ăciune cu darul lui Dumnezeu. Dar a se sui omul pe aceste trepte, nu este î n puterealui. A omului este numai voin ţa. Să voiasc ă, să se roage lui Dumnezeu cum poate, iar a se î nvrednici de rug ăciuni ca acestea î nalte, este numai o lucrare dumnezeiasc ă, care depinde de

darul lui Dumnezeu.

Deci, î n aceste rug ăciuni trebuie s ă se uneasc ă mintea cu inima. Este o rug ăciune a min ţii î ninim ă şi este o rug ăciune a inimii curat ă. Dar s ă ştiţi că mintea, pogor ându-se î n inim ă, trecedou ă vămi sau obstacole, ca s ă se uneasc ă cu inima . Care sunt aceste v ămi? Întâi este vama î nchipuirii, a imagina ţiei şi a doua este vama ra ţiunii de la poarta inimii.

Pogor ându-se mintea spre inim ă, ea î ntâlneşte prima vam ă, imagina ţia. Ai v ăzut c ă stai uneori larugăciune ăi apare î n mintea ta te miri ce. O î nchipuire, ori cel ce te-a sup ărat, ori cel ce te-asmintit cu o patim ă. Şi atunci, la vama imagina ţiei sau a î nchipuirii, se opre şte mintea noastr ă î nvremea rug ăciunii, merg ând spre inim ă.

Asta este prima sta ţie. Sf ântul Nil Ascetul zice î n Filocalie: Fericit ă este mintea aceea care aajuns s ă se roage lui Hristos, f ăr ă imagina ţie, f ăr ă form ă! Mintea M ântuitorului n-a avutimagina ţie, spun to ţi sfin ţii teologi. Pentru c ă El era Noul Adam şi a venit s ă restaureze pevechiul Adam, exact cum a fost î n rai.

Că şi Adam, c ând a fost creat de Dumnezeu î n rai, nu avea imagina ţie, n-avea î nchipuire.Satana a c ăzut din î nchipuire, c ă voia s ă se fac ă asemenea cu Dumnezeu, cum zice la Isaia: "Tuai spus î n gândul t ău: M ă voi sui deasupra norilor, peste mun ţ ii cei de miaz ănoapte care sunt î nceruri, deasupra stelelor cerului voi pune scaunul meu şi voi fi asemenea cu Cel Prea î nalt. " Şinumai c ât şi-a î nchipuit, l-a dat Dumnezeu pe Lucifer jos din cer, pentru c ă şi-a î nchipuit s ă fieasemenea cu El, necunosc ând c ă este zidire. C ă Dumnezeu l-a f ăcut numai cu g ândirea şi poatesă-l surpe î ntr-o clipeal ă.

Aşa şi Adam, c ând a c ăzut, prin g ândire a c ăzut. Ce i-a zis satana? Nu vei muri, ci vei fi ca un Dumnezeu, cunosc ând binele şi r ăul. Şi cum şi-a î nchipuit c ă va fi ca un Dumnezeu, a c ăzut prinimagina ţie din darurile date şi apoi a fost izgonit din rai. De aceea dumnezeie ştii p ărin ţinumesc imagina ţia pod al demonilor. Nici un p ăcat nu trece de la minte la sim ţire (lainim ă) dac ă nu şi-l î nchipuie î nt âi omul cu mintea.

Deci, î n vremea rug ăciunii n-ai voie s ă-ţi î nchipui nimic. Nici imagina ţii sfinte, nici pe Hristospe Sf ânta Cruce, nici pe scaunul Judec ăţii. Nimic. C ătoate imagina ţiile sunt afar ă de inim ă şidacă rămâi să te î nchini la acestea, nu te î nchini lui Hristos.


23/32

Mintea trebuie s ă se pogoare î n inima, c ă inima este c ămara min ţii. Aceasta-i c ămara de carespune Hristos: Tu, c ând te rogi, intr ă î n c ămara ta şi î ncuie u şa ta şi roag ă-te Tat ălui t ău î ntruascuns şi Tat ăl t ău, Care vede cele î ntru ascuns, îţ i va r ăsplăti ţ ie la ar ătare. Voi crede ţi căcicămara este cea din lemn, casa? Dac ă o lua ţi aşa, o lua ţi dup ă liter ă.

Ori aici dumnezeie ştii P ărinţi î nteleg cu totul altfel: Trei u şi ai de î ncuiat c ând te rogi: u şa ceade lemn, pentru oameni; u şa buzelor, pentru cuvinte ca s ă nu gr ăieşti cu nimeni dec ât cuDumnezeu; şi u şa inimii, pentru duhuri, ca s ă te pogori cu mintea î n c ămara inimii. Că inima este c ămara min ţii.

Auzi ce zice dumnezeiescul P ărinte Isaac Sirianul: Omule, pogoar ă-te cu mintea î n c ămarainimii tale şi atunci ai ajuns î n cer. Că şi aceea este c ămara cerului, a Împărăţiei cerului. Darcine ne-a spus nou ă că Împărăţia cerului este î n inima noastr ă? Hristos. N-a spus El: Î mpăr ăţ iacerului î nlăuntrul vostru este? Deci, iat ă că noi avem Împărăţia cerului î n inima noastr ă. Şi c

ând

ajungem cu mintea î n inim ă, am ajuns la Împ ăr ăţia cerurilor.

Deci, pogor ându-se mintea spre inim ă î n vremea rug ăciunii, î ntâlneşte aceste dou ă vămi: î ntâivama imagina ţiei şi pe urm ă vama ra ţiunii, la poarta inimii. Un om î nţelept î ntr-o clipeal ă devreme le trece.

Legea cea mai scurt ă a rug ăciunii este s ă nu- ţi î nchipui nimic c ând te rogi. Că imagina ţiilesunt de trei feluri: rele, bune şi sfinte. S ă nu prime şti nici un fel de imagina ţie. C ă dac ă te opre ştila imagina ţie, nu po ţi intra cu mintea î n inim ă î n vremea rug ăciunii. Iar aici la vama ra ţiunii,care-i la poarta inimii, î ntâmpin ă alte duhuri rele. S ă vă dau aici o pild ă ca s ă î nţelege ţi.

La vama ra ţiunii o î ntâmpin ă pe mintea noastr ă teologii î ntunericului şi filosofii iadului şi-i daumin ţii ra ţiuni duhovnice şti. Mintea noastr ă, dup ă mărturia Sf ântului Vasile, are î nsuşirea s ă izvorasc ă veşnic g ânduri, bune sau rele. Şi nu-i de vin ă ce izvor ăşte. C ă ce turn ăm î ntr- î nsa,moara macin ă. Noi suntem cei ce hot ărâm dac ă dăm drumul la g ânduri.

Stai uneori la rug ăciune, î n genunchi sau î n picioare sau stai pe-un scaun sau pe-o lai ţă, că te po ţiruga şi culcat c ând e şti bolnav sau b ătrân, cum zice Sf ântul Grigore Sinaitul "Cel b ătrân şi

bolnav, poate sta culcat cu capul pe-o pern ă, dac ă nu poate sta î n picioare, numai s ă se roage".Dumnezeu nu cere omului pozi ţia trupului, ci a min ţii şi a inimii. În clipa rug ăciunii, numai cevezi c ă apar nu cuvinte rele, ci din Scriptur ă, cum a ispitit pe M ântuitorul î n muntele Carantaniei.Nu l-a ispitit din Scriptur ă? Arunc ă-Te jos, c ă scris este: Î ngerilor S ăi va porunci pentru Tine şiTe vor ridica pe m âini, ca nu cumva s ă love şti de piatra piciorul T ău.


24/32

Ai v ăzut c ă rolul lor este s ă te ispiteasc ă din Scriptur ă? Aşa face şi cu mintea noastr ă, când vreasă se coboare î n inim ă la rug ăciune. Şi la vama ra ţiunii, care-i la poarta inimii, de exemplu îţi vin î n minte aceste cuvinte: Ridicat-ai de la mare caii T ăi, tulbur ând ape multe. Sau: Lipsit-au de lamâncare oile, c ând nu vor fi boii l ângă iesle.

Ce este asta, c ă-i din Scriptur ă, nu? Cine sunt boii? Care sunt oile? Ce î nţeles au astea? Şi î ndat ă te duce cu mintea la t âlcuirea Sf ântului Maxim: Boii ra ţionali - c ă-s mai mari boii dec ât oile -sunt Apostolii, episcopii şi preo ţii, Biserica pov ăţuitoare, ierarhia. Ce sunt oile? Bisericaascult ătoare, poporul de jos. De c âte ori nu a numit Hristos poporul de jos oi? Oi cuv ântătoare!

Ce este ieslea din care se hr ănesc şi boii şi oile? Biserica lui Hristos. C ă şi Biserica pov ăţuitoareşi cea ascult ătoare se hr ănesc cu Preacuratele Taine, cu î nvăţăturile Sfin ţilor P ărinţi, a SfintelorScripturi celor vechi şi noi şi cu toate dogmele, cu toate t âlcuirile Evangheliei. De unde toateastea? Din aceast ă iesle care este Biserica.

Dar ce zice Duhul Sf ânt aici? Lipsit-au de la m âncare oile, c ând nu vor fi boii l ângă iesle. Adic ă o să lipseasc ă poporul lui Hristos din Biseric ă, când n-or s ă fie p ăstorii l ângă Biseric ă. Că boii, î nchip ra ţional, sunt p ăstorii Bisericii. Şi iat ă ce ra ţiuni adev ărate şi î nalte, ne vin î n vremearugăciunii! Dar vr ă jma şul nu se sup ără de asta, c ând vede c ă tu ra ţionezi. El se bucur ă. Bine c ă teologhise şti, când te rogi!

Fra ţilor, n-au ce c ăuta astea î n vremea rug ăciunii! Sf ântul Ioan Gura de Aur spune: "Tu, c ând terogi, nu teologhisi, c ă eşti batjocorit de demoni!" C ând te rogi trebuie s ă ai mintea î nfr ânt ă

şi smerit ă, durerea inimii pentru p ăcate şi smerenie. Taina asta este a lui Dumnezeu, Izvorulmin ţilor ra ţionale din cer şi de pe p ământ.

Deci, nu este voie, î n vremea rug ăciunii, nici s ă teologhise şti. Pentru c ă a sta de vorb ă cu ni şteraţiuni duhovnice şti î n vremea rug ăciunii, chiar de-ar fi din Sf ânta Scriptur ă, nu ne rug ăm, citeologhisim. Adic ă î nseamn ă să cuget ăm ceva la cuvintele Scripturii. Fiindc ă aceast ă vam ă araţiunii este la poarta inimii, n-ai voie s ă vorbe şti î n vremea rug ăciunii nici un cuv ânt dinScriptur ă. Ci, te coboar ă î n inim ă cu rug ăciunea de-un singur g ând. Adic ă gândind numai lanumele Domnului nostru Iisus Hristos.

Deci cu aceast ă raţiune ne cobor âm î n inim ă, zic ând a şa: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul luiDumnezeu, miluie şte-m ă pe mine p ăcătosul (sau p ăcătoasa)". Cu alt ă raţiune n-ai ce c ăuta. Dup ă cum v-am spus mai sus, la vama imagina ţiei, c ă nici o imagina ţie cât de sf ântă ar fi, nu este î ninim ă ci afar ă de inim ă şi trage mintea noastr ă din inim ă afar ă. Aşa şi ra ţiunile acestea.


25/32

Că diavolul, numit teologul î ntunericului şi filosoful iadului , are scop s ă-i dea min ţii noastre deteologhisit. Şi el îţi aduce la rug ăciune toat ă Scriptura, dac ă vrei - c ă el este teolog vechi - şi oştie pe de rost. Numai s ă nu te rogi! El ştie c ă rug ăciunea î l arde.

De aceea îţi aduce texte şi de la Apostol şi din Evanghelie, din predicile pe care le-ai auzit î nbiseric ă, din cazanie. Tu stai la rug ăciune iar diavolul îţi aduce lucruri mari şi ra ţiuniduhovnice şti foarte î nalte. Atunci, tu cape ţi o trufie duhovniceasc ă: "De aceea î mi vin mie acumcuvintele astea a şa de î nalte, c ă eu m ă rog lui Dumnezeu!" Şi el r âde cu gura p ână la urechi! Tunu te rogi atunci, teologhise şti. M ântuitorul îţi spune s ă te rogi: Voi nu vorbi ţ i multe ca

f ăţ arnicii, c ărora li se pare c ă î ntru multe vorbe î i aude Dumnezeu!

Hristos cere de la noi rug ăciunea "monologhie", adic ă de-un singur cuv ânt, de-un singurgând. Ai v ăzut canaaneanca? Mergea dup ă Hristos şi striga cu c âteva cuvinte: Iisuse, Fiul lui

David, miluie şte-m ă! şi Fiul lui David, miluie şte-m ă! Dar striga din inim ă. Ea nu s-a rugat mult,s-a rugat cu un singur cuv ânt, dar î l zicea din inim ă, până a biruit bun ătatea lui Dumnezeu s ă zică: O! femeie, mare este credin ţ a ta!

Aşa şi noi, î n vremea rug ăciunii, mai ales a rug ăciunii inimii, c ând vrem s ă pogor âm mintea î ninim ă, aşa să ne rug ăm, cu un singur g ând. C ă dac ă părăseşti teologia asta î n vremea rug ăciunii,cu ajutorul lui Dumnezeu, î ndat ă mintea intr ă î n inim ă.

Cămara min ţii este inima. C ând auzi î n Evanghelie Tu, c ând te rogi, intr ă î n c ămara ta , să ştiică-i vorba de intrarea min ţii î n inim ă. Pentru c ă acolo este Hristos de la Botez; acolo st ă mireasa

cu mirele şi se une şte, adic ă sufletul nostru se une şte cu Hristos î n inim ă.Deci, î ndat ă ce mintea a intrat î n inim ă, ai un semn firesc. Începe ca un cui de foc şi se î ncălzeşteinima de la centru. Apoi se î ncălzeşte toat ă, pe urm ă pieptul, coloana vertebral ă, tot corpul şi î ncep a curge sudori cu mare putere, iar ochii î ncep a v ărsa lacrimi calde de poc ăinţă cu marefoc. Asta-i rug ăciune de foc.

Ce s-a î ntâmplat acolo? S-a î ntâlnit Mirele cu mireasa. Hristos cu sufletul nostru. Aceast ă unireduhovniceasc ă î l face pe om un duh cu Dumnezeu. Este ceea ce spune Apostolul: Cela ce selipe şte de desfr ânat ă , un trup este cu ea... şi cel ce se lipe şte de Domnul, un duh este cu

El. Aceast ă unire şi lipire de Dumnezeu î n inim ă, prin Iisus Hristos, aduce mare dulceat ă duhovniceasc ă şi mare c ăldur ă.

Dar nu-i temelia lucr ării, nici dulcea ţa, nici c ăldura cea din inim ă. Temelia lucr ării estezdrobirea inimii, c ăin ţa, durerea inimii pentru p ăcate şi lacrimile de poc ăin ţă care se vars ă atunci. În starea aceasta sufletul nostru are at âta fericire, at âta u şurare, at âta căldur ă şi dulcea ţă


26/32

duhovniceasc ă, î ncât, dup ă ce se treze şte din starea aceasta de unire cu Iisus Hristos î n inim ă, elnu poate spune trei cuvinte.

Ce minute fericite, ce dulcea ţă, ce bucurie a avut î n inima sa! Şi dac ă î n starea aceasta ar sta unlucr ător al rug ăciunii un ceas sau dou ă - cu mintea pogor âtă î n inim ă, adic ă să se uneasc ă minteacu inima - c ând s-ar trezi, o s ăptămână sau doua î n inima lui nu mai poate intra nici un g ând dinlumea aceasta! Cerul inimii lui at ât se cur ăţă, î ncât rămâne v ăzduhul inimii plin de lucrareaDuhului Sf ânt. O inim ă fericit ă care s-a ad ăpat cu lacrimi de poc ăinţă şi cu mare dragoste dinunirea cu Iisus Hristos. Dragoste duhovniceasc ă care nu se poate descrie cu limba!

Deci, aceasta-i rug ăciunea inimii, de care v-am spus mai sus, la care de abia se î nvrednice şteunul la zece mii! A şa-i de î nalt ă. Iar de rug ăciunea cea duhovniceasc ă, de care v-am amintit î nprimul cuv ânt, de abia unul din neam î n neam.

Dar o s ă mă î ntreba ţi: "Dar noi, p ărinte, ce facem, majoritatea lumii, care nu ştim aceast ă tehnic ă şi aceast ă filosofie de rug ăciune î nalt ă? Noi ne pierdem?" Nu! Dar fiindc ă a venit cuv ântuldespre rug ăciune, v-am ar ătat care este rug ăciunea cea adev ărată. Nu î nseamn ă că, dac ă eu nu m ărog, nici s ă nu spun la altul. Nici eu nu m-am rugat a şa, de c ând sunt! Dar nu î nseamn ă să nuştim. C ă neştiin ţa este orbirea sufletului.

Dar ştii ce face dracul m ândriei şi al nesim ţirii? Dac ă noi avem o lacrim ă la rug ăciune, ştii cezice? "Amu te-ai rugat stra şnic!" Ehei! Şi cât î i de acolo p ână la rug ăciunea cea curat ă! Cât î i dedeparte cerul de p ământ! V-am spus, c ă rug ăciunea î n cre şterea ei n-are limit ă. Pentru c ă seuneşte cu Dumnezeu. N-are margine.

Aceea î nseamn ă rug ăciune, cum zicea unul din Pateric: "Am poruncit min ţii mele s ă se ridice treizile î n ceruri! S ă nu se pogoare de acolo trei zile". Aceia-i rug ăciune! Sau cum s-a rugat unbătrân din pustia scetic ă. Acesta, venind un frate la d ânsul, l-a î ntrebat:- Fiule, ce este pe la Alexandria? Ce face lumea?- Părinte, î i mare secet ă; a răspuns fratele.- Da' de ce nu v ă ruga ţi? a zis b ătrânul.- Ba ne rug ăm, p ărinte! Au scos şi sfintele moa şte şi icoanele, au venit preo ţi, au f ăcut Sf ântulMaslu cu arhiereii pe c âmp, cu procesiune mare. Se roag ă şi tot nu plou ă! Dar b ătrânul a zis:- Ar ătat este c ă nu v ă ruga ţi! Bătrânul ştia adev ărata rug ăciune.- Ba ne rug ăm, p ărinte! st ăruia fratele.- Fiule, dac ă-i aşa, hai s ă ne rug ăm oleac ă! - ca s ă-i arate care-i adev ărata rug ăciune. A ridicatbătrânul m âinile î n sus şi s-au f ăcut degetele lui ca zece f ăclii de foc şi fa ţa lui ca soarele. Şi nule-a l ăsat î n jos timp de un ceas. Şi î n timpul ăsta, cum era senin şi secet ă, au venit nori, s-au î ngro şat norii, au î nceput tunete şi fulgere şi a plouat a şa de tare, î n jurul lor şi-n tot Egiptul, î ncât


27/32

a strigat fratele: - P ărinte, p ărinte, coboar ă mâinile î n jos c ă mă î neac ă apa! Şi atunci p ărintele,când a cobor ât mâinile, i s-a f ăcut fa ţa lui iar ăşi ca mai î nainte.

Ai auzit care-i adev ărata rug ăciune? A şa, să ne rug ăm şi noi! S-au rugat mii şi mii; şi preo ţi şiarhierei şi popor şi n-o plouat. Şi s-a rugat unul, dar s-a rugat cum trebuie. Într-un ceas a cobor âtşi ploaia şi norii şi toate. Cu aceast ă rug ăciune, Ilie a descuiat cerul, care era î ncuiat de trei ani şişase luni. Asta-i rug ăciune î n extaz sau î n uimire.

Şi aşa, când ne rug ăm, s ă ştim c ă suntem departe de rug ăciune, at âta vreme c ât mintea noastr ă este la cele de jos şi-i necurat ă. Dar nu trebuie s ă dezn ădă jduim, pentru c ă Dumnezeu ştieneputin ţa noastr ă. Şi de multe ori unul se roag ă, săracul, am ărât de vreun necaz şi nu are nicicând zice î n ceasul acela rug ăciune din Ceaslov sau din Psaltire. Zice şi el ceva: "Doamne,miluie şte-m ă! Doamne, iart ă-mă!" Dar zice din toat ă inima.

Când mintea lui p ătrunde î n inim ă, nici nu se mai poate ruga cu rug ăciune lung ă. Numai at âtazice: "Miluie şte-m ă, Doamne!", sau "Mila mea!", sau " Îndurarea mea!", sau "Dumnezeul meu!"Deci, c ând s-a cobor ât mintea î n inim ă sau a intrat î n cămara inimii, at âta zice: "Iisuse al meu!Iisuse al meu!". Pentru c ă inima atunci se î nchide şi se deschide repede. Inima î nghite pe Iisus şiIisus, inima!

Atunci nu mai este timp de vorb ă, că el st ă î n fa ţa M ântuitorului şi se teme s ă zică cuvinte lungi,pentru c ă pierde aten ţia. C ă aten ţia este puterea rug ăciunii din fa ţa M ântuitorului. Şi atuncizice numai c âte un cuv ânt: "Iisuse al meu!". Dar î n acel "Iisuse al meu!", at âtea lacrimi se vars ă

şi atâta dragoste dumnezeiasc ă, î ncât omul se face tot ca focul î n vremea rug ăciunii.De aceea, c ând ne rug ăm să zicem cum putem. Sf ântul Macarie ştia c ă nu ştim s ă ne rug ăm, darne d ă un sfat: "Omule, eu ştiu c ă tu nu ştii s ă te rogi! - el ştia ce î nseamn ă rug ăciunea, c ă eramare st âlp al Ortodoxiei - dar îţi dau un sfat: Roag ă-te cum po ţi tu! Dar roag ă-teadeseori!" Că din deasa rug ăciune, omul î ncepe a se î nv ăţa rug ăciunea adev ărata.

Iar Sf ântul Ioan Sc ărarul zice: "Dar ce? Vom p ărăsi rugaciunea cea de cantitate?" c ă rug ăciuneade cantitate este cea pe care o facem mult ă, dar f ără să fim cu mintea î n inim ă şi f ără să fim cuprivirea min ţii la Dumnezeu. "N-o p ărăsim!" C ă rug ăciunea dint âi este pricina celei de a doua.Cantitatea na şte calitatea.

Este o vorb ă ţărăneasc ă: "Exerci ţiul face premian ţi!" Roag ă-te mereu! Apostolul spune: Ruga ţ i-vă ne î ncetat! Noi, rug ându-ne a şa, neputincio şi şi răspândi ţi, cum putem noi, Dumnezeu, v ăzândsufletul nostru c ă vrea s ă se roage c ât de c ât, î i dă câteva minute de rug ăciune curat ă.


28/32

Şi atunci el î ncepe s ă se roage cu lacrimi, cu foc mare. Însă rug ăciunea aceea, chiar dac ă dureaz ă câteva minute, acele c âteva minute de rug ăciune cu mintea î n inim ă sunt mai puternice dec âtdacă ai sta o lun ă de zile î n rug ăciune, citind la Psaltire sau din Ceaslov. A şa de mare putere are.Şi atunci, cre ştinul, gust ând din dulcea ţa rug ăciunii celei curate, zice: "Ehei! asta-i rug ăciune!"Dar aceast

ă gustare din rug

ăciunea curat

ă, din rug

ăciunea haric

ă, nu vine la cheremul nostru,

când vrem noi. Vine c ând vrea Dumnezeu s ă miluiasc ă sufletul nostru.

Auzi ce spune Sf ântul Isaac Sirianul? Semn al milei lui Dumnezeu sunt lacrimile la rug ăciune.Când vedem c ă ne cerceteaz ă Dumnezeu cu lacrimi multe la rug ăciune este semn c ă mila luiDumnezeu s-a atins de ochii t ăi şi vrea, prin aceste lacrimi de poc ăinţă şi de dragoste mare, s ă tecure ţe pe tine, s ă te lumineze, s ă te spele de p ăcate şi să-ţi arate ţie care-i adev ărata rug ăciune.

Deci, noi suntem datori s ă ne rug ăm cum ştim noi, cum putem, î ncep ând cu rug ăciunile î ncep ătoare: " Împărate ceresc", "Sfinte Dumnezeule", "Preasf ântă Treime", "Tat ăl nostru","Crezul" şi celelalte. Ne rug ăm cum putem, dar s ă ne rug ăm adeseori.

Că auzi ce spun Sfin ţii Părinţi? Sf ântul Teofan Z ăvorâtul, este o m ărturie prea î ndrept ăţită să vă spun ă: Cela ce se roag ă des, î ns ăşi rug ăciunea i se face lui cel mai mare dasc ăl alrug ăciunii. Însăşi rug ăciunea î l poate î nvăţa să se suie de la treptele cele mai de jos alerugăciunii, p ână la treptele cele mai î nalte şi până la extaz şi până la rug ăciunea duhovniceasc ă".Deci rug ăciunea î i î nvăţa pe sfin ţi să se roage, pentru c ă ei totdeauna se rugau.

De aceea Apostolul spune: Neî ncetat v ă ruga ţ i! Adic ă, oric ând. E şti acas ă, eşti pe drum, e şti î n

chilia ta, e şti la lucru, oriunde, tu î nal ţă mintea c ătre Dumnezeu. Şi zi cum po ţi, dar zi mereu!Orice rug ăciune-i bun ă, dac ă o zici cu frica lui Dumnezeu şi cu aten ţie.

Să nu c ăut ăm noi trepte de rug ăciune î nalt ă, că aceasta-i m ândrie! Noi ne rug ăm cumputem, iar Dumnezeu, v ăzând c ă sufletul se chinuie şte să se î nve ţe a se ruga, c ând ştie darul Lui, î l î nvrednice şte de momente de rug ăciune curat ă.

Şi atunci, acela caut ă î nsingurare, s ă fie numai cu Dumnezeu. Cum spune dumnezeiescul IoanScărarul: Cela ce pe dulcea ţa rug ăciunii o a aflat, pururea voie şte s ă fie singur. Şi Sf ântulIsaac Sirianul zice: Cela ce pe dulcea ţa rug ăciunii o a aflat, va fugi de gloate ca un asinsălbatic! El vrea s ă rămână î n dulcea ţa aceea şi î n vorbirea cu Dumnezeu oric ând. Şi vorb ăria şitreburile şi altele î l sustrag de la rugaciune, dar lui î i pare r ău.

Este foarte greu s ă ajung ă omul s ă se roage î n aşa fel, ca s ă nu-l trag ă î napoi zgomotul şi vedereamultora şi auzirea despre at âtea lucruri. Rug ăciunea des ăvârşită pu ţini oameni o dob ândesc.


29/32

Este o î nsingurare î n sine, î n inim ă, şi o î nsingurare dinafar ă. Însingurarea dinafar ă: Eu m ă duc î npădure şi stau î ntr-un bordei, î ntr-o colib ă, undeva; î ntr-o pe ştera, şi mă rog. Şi aceasta ajut ă multrugăciunii. Dar dac ă nu vei avea î nsingurarea î n sine, nu- ţi ajut ă. Po ţi să fii acolo şi să năluce şticu mintea toate ora şele şi tot Bucure ştiul şi toate t ârgurile. Degeaba ai fugit cu trupul î n pustie,căci cu mintea n-ai fugit

î n pustie. Ori, c

ălug

ăr ce

î nseamn

ă? Spune Sf

ântul Ioan Sc

ărarul: Cel ce

stă cu mintea sa afar ă de lume şi deapururea se roag ă lui Dumnezeu. Acela este c ălug ăr!

Dumnezeu nu cere s ă ieşim noi numai cu trupul din lume şi să fugim î n p ădure; ci cumintea s ă ieşim din lume. A ş putea s ă stau î n zgomotul lumii, cum f ăcea Sf ântul Teodosie, î ncep ătorul vie ţii de ob şte, dar î l vedeau rug ându-se ca un st âlp de foc î n mijlocul lumii. El aveala trapez ă câte trei mii de s ăraci pe zi şi el le slujea la mas ă. Şi-l vedeai î n mijlocul lumii, c ă î ncea mai mare pustie, c ă era des ăvârşit. El nu mai auzea şi nu mai privea la cele din lumea asta, cinumai la cele de sus. Dar a celor des ăvârşiţi este aceasta.

Iar noi, care avem nevoie s ă ne î nvăţăm rug ăciunea, avem nevoie de o î nsingurare î n noi mai î ntâi. Te î nchizi î ntre patru pere ţi ai casei tale şi te po ţi î nsingura. Ai î nchis u şa şi intri î n cămarainimii. De abia acolo te po ţi ascunde s ă te rogi lui Dumnezeu î n ascuns.

Sf ântul Simeon Noul Teolog spune: Mintea nu se poate ascunde nic ăieri î ntre zidiri! Po ţi să teduci tu şi-n pustie, po ţi să te duci şi î ntre st ânci, po ţi să te duci oriunde, nu o po ţi ascunde î ntrezidiri. Cel mai ad ânc loc unde po ţi ascunde mintea de lume este c ămara ei - inima! Numai î ninim ă o po ţi ascunde, c ă acolo st ă de vorb ă cu Iisus, cu Mirele Cuv ântul, pe care Îl ai de la Botez.

Acolo dac ă o ascunzi, mintea trebuie s ă intre î n inim ă, mut ă, surd ă şi oarb ă. Să nu maivorbeasc ă, să nu mai aud ă nimic şi să nu mai vad ă nimic din lumea asta. Ci numai pe Iisus s ă-Lvadă şi să se lipeasc ă şi cu El s ă se uneasc ă î n Duhul Sf ânt. Acolo î n inim ă, Mirele cu mireasa!Sufletele noastre sunt miresele lui Hristos cum spune Sf ântul Apostol Pavel: V-am logodit pe voimireasa unui Mire f ăr ă de moarte şi tare mi-e frica ăde voi s ă nu se poticneasc ă inimile voastre,

precum a Evei de satana. N-a spus mintea, ci inimile, c ă a ştiut c ă adev ărata unire a sufletuluinostru cu Hristos se face î n inim ă, nu î n alt ă parte.

Iar dac ă noi ne rug ăm cum putem, s ă ne r

despre rugăciune p. cleopa

Documents