Realitatea “bate” ficțiunea

Diversitate....ceva care ne definește, întărește, unește ; acel ceva, care ne face unici, speciali, cât

și creativi, trăindu-ne într-un mod echivoc, - întreținut poate cu umbre ușor palpabile ale

abstractului,- parcursul către acel drum, acel pas al unor oameni, care printr-o simplă decizie, pot

schimba radical întregul fir al decurgerii societății. Simpli copii, adolescenți sau poate chiar

oameni experimentați; cu toții am avut un impact pătrunzător, fulgerător , un cuvânt greu de

spus, dar totodată apăsat, care a schimbat societatea într-o anumită măsură la un moment dat.

Diversitatea, din punctul meu de vedere, constituie acea substanță „hrănitoare”, care dă sens

vieții, care ne scoate din anonimat , îndepărtând astfel monotonia prezentă; este acel element care

realizează diferențe remarcabile, între noi, începând cu deciziile pe care le luăm, gusturile pe

care le avem, religie, vârstă,limbă,dar și naționalitate.

Ce este discriminarea și din ce se naște ea? Este o simplă „percepție”, în mintea multora, care

pornesc de la ideea căutării unității, respingând astfel diversitatea, găsită la tot pasul. Prin

diversitate ne transpunem pe de o parte, într-un spațiu vast, deseori constructiv, însă la polul

opus, în urma acestei lărgiri a orizonturilor, ia naștere discriminarea, adesea întâlnită la acele

persoane cu o viziune opacă, care îsi trăiesc gândurile, ideile, concepțiile, dar și aspirațiile după

anumite tipare prestabilite, greu de schimbat.

Se spune că dacă ești în căutare de varietate trebuie să călătorești, căci, din spusele lui Lev

Tolstoi „Varietatea, farmecul și frumusețea vieții se compun din umbre și lumini”. Dar cum

putem călători, vedea aspectele pozitive, dar totodată de neimaginat, corela noțiuni sau pur și

simplu făcând analogii; în prezența valului de sumbritate, care se năpustește, împrăștiindu-se

printre ultimele fire lucide ale gândirii noastre...?! Se fie oare o ultimă undă, mulată pe

personalitatea noastră, care tinde să se îndrepte către răspunsul categoric al celorlalți sau poate

simplă inconștiență, tratând totul „la cald”? Inconștient, sau nu, de cele mai multe ori, cu toții

suntem protagoniștii multor aspecte, pe care în timp le regretăm, cu toate acestea lăsăm

iremediabil urme în drumul nostru.

Desigur, toți, mai devreme sau mai târziu am fost martorii unor discriminări, fie ele mai

„concentrate” sau dimpotrivă, „mai diluate”, care și-au pus amprenta asupra persoanelor în

cauză. Prin „discriminare” înțelegem „tratamentul defavorabil al unui individ sau al unui grup de

indivizi bazat pe apartenența lor la o anumită "clasă" sau "categorie"”. În altă ordine de idei, se

rezumă la a spune „ Dacă nu ești ca noi, nu exiști”. Cazuri de discriminare au fos , sunt și cel mai

probabil vor fi mult timp de acum înainte, ca urmare a voinței noastre perpetue de a nu reflecta

asupra a ceea ce „comitem”, distrugând astfel speranțe, rupând aspirații, năruind idei; ori pur și

simplu reducând ambiția, curajul, dar și determinarea acelor persoane de a evolua.

În continuare, voi porni de la unul dintre cele mai întâlnite cazuri , de care ne lovim irevocabil; o

situație aparent banală, cu toate acestea, fiind inclusă în această largă gamă a discriminărilor.

Foarte des , observăm simpli copii, discriminati, mai mult decât atât, fiind chiar complexati de

faptul că sunt marginalizați de alți tineri, care, din pricina vârstei mai mari, refuză vehement să îi

introducă in „grupul” lor. Poate nu de puține ori, ne regăsim într-un grup, care ia anumite decizii

discriminatoare. Cu toate acestea nu încercăm să-i oprim pentru simplul fapt că nu vrem; ori

poate pentru a nu crea neplăceri sau în cel mai rău caz, pentru a evita o eventuală respingere a

acelui grup. Cum putem îndepărta această problemă, care parcă s-a înrădăcinat printre noi,

remedia această poziție pe treapta societății ori eliminând orice gând rău asupra a ceea ce ne

înconjoară?

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările, care ne macină, care, chiar și pentru puțin timp ne

pun pe gânduri ori poate, mai mult decât atât, ne fac să medităm de doua ori inainte de a face un

prim pas către un drum necunoscut, nedrept, unde ne pierdem printre miile de observații lipsite

de coerență, luciditate sau chiar onestitate. Poate, la început, totul pare o simplă poveste, care își

caută necontenit sfârsitul, pierzându-se printre rânduri furate parcă din alt timp ori spațiu; sau

poate că nu, poate că totul depinde doar de noi, interpretând psihologic putem rezuma tot ceea ce

facem ca urmare a gândurilor noastre, a frustrărilor, a nereușitelor ori a simplelor speranțe

neîmplinite încă. Dar oare acesta este prețul, pe care îl cerem celorlalți, nefiind implicați în mod

direct în problemele noastre cotidiene, respingându-i, arătându-le că ori sunt ca noi ori pleacă,

făcându-i să se simtă stânjeniți în urma glumelor, ironiilor ori nelipsitelor noastre insulte?!

Să ne imaginăm o sferă lăuntrică, pătrunzătoare, -dar totodată capabilă de a produce modificări

uluitoare, în parcursul nostru, în realizările, dar și dorințele,aptitudinile sau experiențele noastre,

împărțită în două mari categorii: în prima „încăpere” oameni cu părul șaten, iar în cea de a doua,

persoane cu părul blond; evident, discriminarea fiind punctul central, constituind fundamentul,

pe care sfera se rotește ori își păstrează un oarecare echilibru. Pentru a înțelege mai bine

discriminarea și dedesubturile ascunse ale acesteia, vom pleca de la enunțul categoric „Numai cei

cu părul șaten pot lua parte la acest concurs”. La o simplă privire aruncată fulgerător, probabil

vom constata faptul că nu se vor simți „date la o parte” nici persoanele care nu au intenția de a se

alătura concursului și cu atat mai puțin persoanele care îndeplinesc această condiție, ci cu totul

deranjate, încercând să caute dreptate într-un „vag pierdut” vor fi, în cazul de față, cele a căror

culoare a părului o constituie blondul. O situație aparent lipsită de originalitate, neluată în seamă

pentru simplul fapt al „obișnuinței” ori poate din cauza minții noastre, în care se dă o adevărată

luptă, fără precedent între alte dificultăți, -care realizează anumite presiuni asupra noastră- ,

considerate mult mai importante , decât o simplă participare la un concurs. Da, cu siguranță vor

fi mulți , aceia, care vor spune „Regulile, sunt reguli”; însă, ele, regulile, sunt date de noi , fără a

gândi rațional și echilibrat atunci când punem anumite condiții dure, pe care le dorim și

respectate. Odată cu rotirea acestei sfere la 180 de grade , realizăm surprinzător sau nu, că de

această dată persoanele ale căror păr are culoarea șaten se se simt nedreptățite , pentru simplul

fapt că nu se suprapun cu cerințele impuse.

Așadar,nu uita: SOLUȚIA se află în mâinile tale! Totul pleacă din fiecare element mărunt,

căpătând proporții delimitate de o usoară undă trepidândă. TOTUL se obține din NIMIC, iar

totodată din NIMIC obții TOTUL!

Cu siguranță în acest demers, te vei regăsi, într-un anumit moment în situația unui om

nedreptățit, din anumite puncte de vedere; iar pentru a evita , pe cât posibil nedreptatea, în forme

mai pronunțate-discriminarea, trebuie în primul rând, să fim corecți și transparenți cu noi însine,

să avem o gândire lucidă , iar de fiecare dată, când luăm o decizie , să ne punem măcar pentru

câteva momente în postura acelor oameni, care trebuie să ne îndeplinească cerințele. Spune

„DA” diversității, alătură-te oamenilor diferiți ție și nu de puține ori, vei observa, poate ușor

uimit ,câte aspecte ai de învățat de la niște oameni simpli, care din pacate, de cele mai multe ori

sunt marginalizați, pentru simplul fapt că „Nu sunt ca noi”. Și ..NU UITA: „Nu există diversitate

fără identitate, după cum nu există identitate fără diferenţe...”