1

CONCILIUL I VATICAN Teoria romano-catolică despre stăpânirea episcopului Romei pricinuieşte groază. De problema stăpânirii papei se leagă indisolubil o alta, cea a infailibilităţii papei. La anul

1870 biserica romano-catolică a recunoscut infailibilitatea episcopului Romei drept dogmă. Iată textul: „Papa (Romei) este om dumnezeiesc şi dumnezeu omenesc. De aceea nimeni nu-l poate

judeca sau condamna. Papa a dobândit dumnezeiasca stăpânire, care este nelimitată (absolută). Pentru papa sunt posibile pe pământ exact cele care sunt posibile în Cer pentru Dumnezeu. Tot ceea ce a făcut papa este ca şi cum ar fi făcut Dumnezeu. Poruncile lui trebuie să le împlinim ca pe poruncile lui Dumnezeu. În lume, papa este acelaşi lucru cum este şi Dumnezeu sau cum este sufletul în trup. Stăpânirea papei este mai înaltă decât orice altă stăpânire creată, pentru că această stăpânire a lui, într-un anumit fel, se prelungeşte în cele cereşti, în cele pământeşti şi în cele de dedesubt, ca să-şi găsească justificare întru el cuvintele Scripturii: „Toate le-a supus sub picioarele Lui” (vezi I Cor. 15, 27 şi Efes. 1, 22).

Toate au fost supuse stăpânirii şi voinţei papei şi nimeni şi nimic nu i se poate împotrivi. Dacă a atras cu sine în iad milioane de oameni, nimeni dintre ei nu va avea dreptul să-l întrebe: «Sfinte Părinte, de ce faci aceasta?». Papa este infailibil precum este şi Dumnezeu şi are puterea să facă orice face Dumnezeu.

Voinţa lui Dumnezeu şi, prin urmare, şi a papei care este vicarul (locţiitorul) lui Dumnezeu, are stăpânire peste tot. Papa poartă două săbii la brâu, arătând prin aceasta că stăpâneşte peste cele duhovniceşti şi peste cele lumeşti, peste patriarhi şi peste episcopi, peste împăraţi şi regi. Toţi oamenii din lume sunt supuşii lui. Acela este totul, este mai presus de orice şi le are înlăuntrul său pe toate. Orice laudă sau dezaprobă acela, toţi trebuie să laude sau să dezaprobe.

Papa poate schimba firea lucrurilor, poate face orice din nimic. El are puterea de a face din minciună adevăr, are putere să facă orice îi este plăcut chiar împotriva adevărului, în afara adevărului şi în ciuda adevărului. Poate formula obiecţii împotriva apostolilor şi a poruncilor pe care ei le-au dat. El are dreptul şi puterea să îndrepte în Noul Testament orice consideră necesar; poate schimba chiar şi Tainele care au fost rânduite şi instituite de Iisus Hristos. El are o astfel de putere în cer, încât poate proclama sfinţi pe oricine vrea dintre cei morţi, chiar şi împotriva tuturor convingerilor din exterior şi în ciuda părerilor cardinalilor şi episcopilor care ar cugeta să se împotrivească la aceasta.

Papa are stăpânire asupra purgatoriului şi a iadului. El este Stăpânul lumii. Cu nelimitata sa putere el le săvârşeşte pe toate potrivit voinţei sale. şi are puterea să să-vârşească mai multe decât cunoaştem noi sau acela. A se îndoi cineva de puterea sa constituie o ierosilie. Puterea şi stăpânirea sa sunt mai presus şi mai mari decât puterea şi stăpânirea tuturor Sfinţilor şi ale Îngerilor. Nimeni nu are dreptul, chiar şi cu gândul, să protesteze împotriva hotărârii sau judecăţii sale.

Stăpânirea papei nu are măsură, nici limite. Cel care neagă supremaţia papei păcătuieşte împotriva Duhului Sfânt, împarte pe Hristos şi este eretic. Numai papei i s-a dat puterea să ia orice vrea de la cineva şi să dea altuia. Papa are puterea să ia şi să împartă împărăţii, regate, principate şi orice fel de stăpânire. El primeşte puterea direct de la Dumnezeu, iar împăraţii şi regii de la papa.

2

Papa este vicarul lui Dumnezeu şi cel care neagă acest lucru este un amăgitor. Papa este locţiitorul lui Dumnezeu şi stăpâneşte asupra îngerilor buni şi răi. Orice lucru care se săvârşeşte cu puterea papei este săvârşit de Dumnezeu.

Cel care nu ascultă şi nu se supune papei nu ascultă şi nu se supune lui Dumnezeu. Orice face papa este plăcut lui Dumnezeu.

Pe papă nu-l poate judeca nimeni, deoarece s-a spus că: «Cel duhovnicesc le judecă pe toate şi nu este judecat de nimeni». Puterea şi stăpânirea sa se prelungesc asupra celor duhov-niceşti, celor pământeşti şi celor de dedesubt. Papa este asemenea lui Hristos, căci în trupul său trăieşte Duhul Sfânt.

Papa este domnul tuturor şi cauza oricărei cauze. Papa este mirele şi capul Bisericii Universale. Papa nu se poate înşela şi nu poate face vreo greşeală, el este atotputernic, căci înlăuntrul său există toată plinătatea puterii şi stăpânirii. Papa este mai presus decât Apostolul Pavel pentru că, potrivit cu chemarea sa, stă la acelaşi nivel cu Apostolul Petru. Din această pricină poate să nu fie de acord cu Epistolele Apostolului Pavel şi să dea porunci potrivnice aceluia.

A-l învinui sau de a nu fi de acord cu papa este asemenea cu a păcătui împotriva Duhului Sfânt; aşadar este un păcat care nu se iartă nici în veacul de acum, nici în cel viitor.

Tiara papei simbolizează întreita sa stăpânire: în cer asupra îngerilor, pe pământ asupra oamenilor şi în iad asupra diavolilor. Dumnezeu a dat în stăpânirea papei toate legile şi astfel el este mai presus de lege.

Dacă papa pronunţă o hotărâre împotriva judecăţii lui Dumnezeu, atunci judecata lui Dumnezeu va trebui îndreptată şi schimbată. Papa este lumina adevărului şi reflexia lui. Papa este totul peste toate şi pe toate le poate…” 1.

Aceasta este hotărârea ad litteram a Conciliului I Vatican, hotărâre care a fost luată în

timpul papei Pius IX, în anul 1870; nu în anii îndepărtaţi ai Evului Mediu, ci în secolul trecut, acum mai bine de o sută de ani.

1 Cuvântul liber al Rusiei Carpatine, nr. 209-210, 1976.