8/18/2019 Conceptul de Istorie

1/4

CONTINUARE LA PRIMUL CURS

1. ISTORIA CA ŞTIINŢĂIstoria, şi deci trecutul civilizaţiei umane, se va cere a fi analizată cu obiectivitate. Însuşi istoric

atenţionat asupra pericolului de a cădea în subiectivism atunci când trecutul este analizat. Chiar L. posdefiniţia dată de el istoriei, introduce un element de neîncredere în capacitatea noastră de a fi obieconsiderând, şi din păcate pe bună dreptate, că trecutul este studiat şi înţeles în funcţie de ideolo!ia dominunei perioade. Istoricul antic "acitus cere ca istoria să fie studiată„sine ira et studio” #fără ură şi fără părtinire$,iar Leopold %an&e, în secolul al 'I'(lea,„aşa cum a fost” . )ar poate una din cele mai su!estive atitudini, dinacest punct de vedere, este a lui .). 'enopol, care arăta că„nu se poate face istorie aruncându-se în sânul trecutului creaţiunile propriei noastre fantezii”, şi în acelaşi timp trebuie să acceptăm că un fapt este atunistoric când nici una din rădăcinile lui nu mai atin!e prezentul

Istoria, ca ştiinţă a cunoaşterii trecutului, are în principal două funcţii*a) Informativ - co nitiv!.Istoria analizează evoluţia, în spaţiu şi timp, a societăţii umane

scoţând în evidenţă aspectele ma+ore. -istă o le!itate a istoriei şi anume aceea de a fi ciclică, procesfenomenele repetându(se, dar într(un plan superior. ri, această ciclicitate ne obli!ă la cunoaştere pentru a sau nu, ceea ce s(a produs de+a.

") E#$cativ - formativ!. Istoriei i se dă o puternică conotaţie politică/ în istorie se !ăsesar!umente pentru a +ustifica, sau a impune, o anumită realitate sau un anumit scop/ prin recursul la istoformează conştiinţa identităţii naţionale, se creează modele care pot fi urmate, se dezvoltă patriotismul, sesens acţiunilor înfăptuite de oameni. În acest scop, en!lezul 0.%. 1eel2 considera că„ istoria, păstrându-şimetoda sa ştiinţifică, ar trebui să urmărească un scop practic”.

%. RAPORTUL ISTORIE & 'EO'RA(IEIstoria unui popor este adânc înrădăcinată în propria sa !eo!rafie. )ezvoltarea diferitelor popoar

umanităţii, în !eneral, este rezultatul unor condiţii !eopolitice favorabile. 3ără a cădea în 4determinism geografic” trebuie totuşi să acceptăm că spaţiul !eo!rafic ( înţeles ca un teritoriu delimitat şi care are ccaracteristici anumite forme de relief, bo!ăţii ale solului şi subsolului, floră şi faună, climă specifică, un hidro!rafic ( are un rol important în evoluţia societăţii umane, a diferitelor culturi şi civilizaţii.

3actorul !eo!rafic este important şi istoria, privită din acest punct de vedere, poate fi abordată ţincont de două elemente*

a) confi $ra ia *ro*ri$+$i *!m,nt, cât şi de") a /ar a 0ntr-$n *a i$ a$ /on! o rafic!.

a) Istoria va demonstra că marile culturi şi civilizaţii s(au format într(un spaţiu !eo!rafic acceptabil punct de vedere al locuirii/ avem e-emplul unor mari civilizaţii care s(au format în zona unor mari fluvîntretăierea marilor drumuri comerciale, în spaţii apte pentru activităţi sedentare #a!ricultură, industrie$importante bo!ăţii ale solului şi subsolului.

") 5apoleon 6onaparte afirma că„fiecare ţară trebuie să facă politica geografiei sale” . Civilizaţiile s(au născut, s(au dezvoltat, s(au maturizat, au dispărut sau au reuşit să reziste de(a lun!ul istoriei, funcţie de!eo!rafică în care au apărut, funcţie de factorii interni, dar mai ales e-terni, care le(au influenţat e-istenţa, a+utat să reziste sau să moară. 7ona !eo!rafică a devenit din ce în ce mai importantă pe măsura universaistoriei umane şi tendinţele e-pansioniste, militare, materiale, spirituale, ale unora sau altora au influevoluţia, popoarele şi civilizaţiile dezvoltate de acestea fiind obli!ate la un răspuns care în funcţie de forţ permis continuitatea sau dispariţia. 8niversalizarea a determinat, dincolo de tendinţe e-pansionistdominatoare, realizare de schimburi, împrumuturi, daruri etc care au permis osmoze şi continuităţi, mai amarilor civilizaţii, considerate 4istorice9. 8niversalizarea şi modernizarea, mai ales a mi+loacelor de comuau dus astăzi la ceea ce unii numesc 4satul planetar9, şi tendinţa este spre crearea unei civilizaţii universcare poate fi luată în considerare contribuţia fiecărui popor şi a valorilor materiale şi spirituale create deacesta, dar care va fi dominată de marile centre de putere economică.

2. CULTURĂ ŞI CI3ILI4AŢIE-istă numeroase definiţii date termenilor de 4cultură9 şi 4civilizaţie9/ braham :oles inventari

;== de asemenea încercări, C. ?luc&hohn şi .L. ?roeber la fel, fapt care are darul de a crea o adev

8/18/2019 Conceptul de Istorie

2/4

confuzie în delimitarea sferei de cuprindere a celor două noţiuni. 1e pune de aici întrebarea ce relaţie e-istăconţinutul celor două concepte sau noţiuni* este o relaţie antinomică sau de opoziţie, de identitate sau corecare are un conţinut mai cuprinzător dacă nu sunt identice şi nici antinomice etc. %ăspunsurile date de spesunt variate şi se distin! în !eneral două tendinţe în definirea termenului de cultură* una care restrân!e conla valorile superioare ştiinţifice şi artistice şi i!noră aportul unei între!i societăţi la dezvoltarea culturii/ altae-tinde, e-a!erat, conţinutul conceptului la întrea!a viaţă spirituală şi socială.

ricare ar fi răspunsul, un lucru este cert* cultură şi civilizaţia sunt opera oamenilor, a omului ( indmai ales a omului @ societate, pe care Arota!oras îl socotea 4măsura tuturor lucrurilor9, iar 1ha&espconsidera 4capodopera9, fiinţa 4nobilă în mişcare9, 4infinită în facultăţi9, 4e-presivă şi admirabilă în fomişcare9, 4modelul desăvârşit al fiinţelor9, creatorul de valori materiale şi spirituale. )esi!ur, o privire ideaa celor care ei înşişi prin opera lor se apropiau de acest ideal, oamenii fiind capabili de mari realizări c permis pro!resul umanităţii, dar de cele mai multe ori, aşa cum spune ristotel 4din nefericire, se în!rnumai a trăi şi nu a trăi frumos9.

Etimo+o ia t rm ni+orC$+t$r!. "ermenul îl întâlnim în limba franceză* culture, de unde este preluat şi în limba rom

!ermanii folosesc termenul de ?ultur şi 6ildun!, en!lezii culture şi imprevement, italienii coltura şi cultuspaniolii cultura. "ermenul derivă din latinescul coleo, colere, cultum care are sensul de cultură, de cultiv pământului dar şi a spiritului. "ermenul este folosit în antichitate de către Cicero, Cato cel 6ătrân, BoCicero face o paralelă între cultura pământului #cultura a!rorum$ şi cultura spiritului #cultum animi$, prin

din urmă înţele!ând educaţia şi acumularea de cunoştinţe.Cuvântul cultură, urmat de un complement #cultura memoriei, cultura spiritului$ şi verbul 4a cuavând acelaşi sens le întâlnim în limba franceză a secolului al ' I(lea. Într(o accepţie mai cuprinzătotermenul este folosit la sfârşitul secolului al ' II(lea şi mai ales de către iluminiştii secolului al ' III(le

auvenar!ues, de e-emplu/ )e 3ortia, în ;DED îl foloseşte pentru a defini un spirit cultivat prin instruire. A +udecată în acest sens cu privire la cultură, este realizată de către 1amuel von Aufendorf care în 41pContraversianum9 #3ran&furt, ;F

8/18/2019 Conceptul de Istorie

3/4

cunoştinţe, idei, ener!ie, de muncă şi simţăminte ale poporului, ce se manifestă în practica socială/ totalformelor spirituale ale vieţii societăţii/ e-presie şi reflectare spirituală a practicii sociale etc. 8nele dintre adefiniţii se încadrează în concepţia restrictivă a conceptului de cultură, altele, în concepţia e-tinderii e-a!erconceptului.

Cultura modernă este caracterizată de către . 1pen!ler drept faustică/ 3aust(ul lui 0. . Hoethe esocotit sufletul modern cel mai reprezentativ, aspirând la nemăr!init, la infinit. :itul culturii este mitulArometeu, care semnifică valoarea eternă şi supremă a creaţiei umane. I. ?ant a demonstrat mitul prometfilosofia culturii moderne, scoţând în evidenţă forţa creatoare a omului.Civi+i/a i ."ot mai frecvent termenul de cultură este considerat fie în relaţie complementarăsubsumată, fie antinomică, opusă sau suprapusă conceptului de civilizaţie. "ermenul îl întâlnim în limba frasub forma civilisation/ !ermanii folosesc termenul zivilisation, en!lezii civilisation, italienii civcivilizzatione, spaniolii civilizacion. "ermenul derivă din latinescul civis #cetăţean$, din care s(au format #privitor la cetăţean, viaţa publică$ şi civilitas # arta de a !uverna, dar şi simplitate, bunătate, bunăvoinţă$.

Ideea apare 4in nuce9 la Alaton şi în clasicismul roman, iar termenul este întâlnit în poemul lui Lu4)e rerum natura9, unde este prezentă concepţia despre dezvoltarea pro!resivă a 4civilizaţiei9, derivatintuiţie şi raţiune.

Cuvântul, sub forma ad+ectivală 4civilizat9 #civilisK$ apare în limba franceză a secolului al ' I(lîn secolul al ' II(lea se foloseşte verbul 4a civiliza9 #civiliser$/ în a doua +umătate a secolului al ' II noţide civilizaţie este folosită pentru a stabili o opoziţie între stadiul civilizaţiei şi cel al 4barbariei9.

Hianbattista ico, în 41cienza nuova9 vorbea de o ştiinţă a istoriei şi filosofiei omenirii, în fond desistorie a civilizării, care nu s(a dezvoltat într(o linie neîntreruptă, pro!resivă, ci a înre!istrat şi căderi şi reîn4corsi e ricorsi9.

%eluat de "ur!ot şi de :irabeau, şi adoptat de nciclopedia franceză a lui )iderot, cuvântul şi noţiunconcepţia despre pro!resul societăţii umane din epoca sălbăticiei până în aceea a perfecţiunii civilizaţevoluţie discontinuă, este adevărat, întreruptă de sta!nări şi re!rese pă!ubitoare, evoluând însă spre un stsuperior, neatins încă. oltaire este considerat şi aici deschizător de drum, si va fi urmat de Condorceîncearcă reconstituirea ipotetică a marilor faze de civilizare a omenirii* ceastă evoluţie ascendentă perfecţiune a omenirii este văzută de către enciclopedişti, ca şi de către . Comte ca un rezultat al acomului, ca factor de civilizaţie, asupra societăţii, ca urmare a dezvoltării sale spirituale.

C. olne2 şi le-. Bumboldt contribuie la încetăţenirea noţiunii de civilizaţie. Heneralizarea noţiunaplicarea conţinutului său concret se datorează istoricului francez 3r. Huizot care o cuprinde în 4Bis

!enerale de la civilisation en urope9#;

8/18/2019 Conceptul de Istorie

4/4

activităţi spirituale care determină o condiţie elevată de viaţă colectivă, în opoziţie cu popoarele 4sălbatic4barbare9. Civilizaţia s(a dezvoltat pas cu pas, evoluând de la forme simple la forme comple-e. Civiliconstituie temeiul civilizaţiilor, diferite ca forme de e-primare de la popoare la popoare, de la o epocă la acivilizaţie înfloritoare înseamnă forţe productive, dezvoltare, pro!res tehnic, valorificarea superioară a bo!materiale de orice fel, cultivarea polivalentă a oamenilor, o creativitate culturală remarcabilă a acestora bunurile materiale şi spirituale se realizează o unitate, o permanentă comunicare şi întrepătrundere. ctiv productivă de bunuri materiale este spri+inită prin aplicarea unor valori culturale şi invers, acestea din urm promovate prin cele dintâi. mul este creator de valori, de cultură şi civilizaţie, dar în acelaşi timp este o sa unor valori sociale, morale, politice, etice, estetice, reli!ioase, filosofice etc. Istoria omenirii este isstrădaniilor oamenilor de a crea valori materiale şi spirituale, pentru realizarea aspiraţiilor, dorinţelor, năzuşi trebuinţelor lor. 3iind o fiinţă creatoare omul nu se mulţumeşte ce ceea ce a creat înainte, ci năzuieîmbo!ăţirea valorilor moştenite.

Istoricii definesc şi ei conceptul de civilizaţie. :aurice Crouzet în prefaţa la 4Bistoire !enerale civilisations9 defineşte civilizaţia ca 4un ansamblu de idei şi instituţii politice, de condiţii ale vieţii materale tehnicii, de forţe de producţie şi de relaţii sociale, e-primate prin toate manifestările vieţii intelectartistice şi reli!ioase. 3ernand 6raudel afirmă că e-istă o continuitate a civilizaţiilor/ sunt continuităţi, m permanenţe sau semipermanenţe, un 4anumit trecut viu9, tot ceea ce rămâne eficient din trecut până

rnold "o2nbee împarte civilizaţiile în civilizaţii 4ma+ore9 #>;$, cu o viaţă spirituală coerentă şi care reuînvin!ă natura vitre!ă, substituindu(le pe cele 4minore9* ceea ce constituie esenţialul într(o civilizaţi

elementul cultural, iar elementul ce(i asi!ură permanenţa în toate formele pe care le îmbracă sunt tocmai vaşi tradiţiile sale. lfred eber împărtăşeşte concepţia lui rnold "o2nbee, apreciind cultura ca realitatea primcare se manifestă în structuri sociale #familie, stat$ şi în formele vieţii spirituale, literare şi emoţionale #artă, ştiinţă$, iar civilizaţia o consideră de natură materială, tehnolo!ică, asi!urând mi+loacele de e-isAlecând de la aceste consideraţii . eber distin!e trei procese în dezvoltarea istorică a societăţii* prosocial, procesul civilizaţiei, mişcarea culturală. Aentru istoricii civilizaţiilor timpul concret al istoriei tradicedează locul duratei, ceea ce !enerează o altă caracteristică a civilizaţiilor* continuitatea lor în ceea cvaloare element care se transmite păstrându(şi valoarea/ deci civilizaţiile cu antecedente se influenţează întau o 4filiaţie9.

)acă ar fi să cantonăm cei doi termeni într(o definiţie acceptabilă pentru noi ne(am raporta la ceevidiu )rimba consideră că ar fi conceptele de cultură şi civilizaţie.

C$+t$ra ar reprezenta atitudini, acte şi opere limitate ca !eneză, intenţie, motivaţie şi finalitat

domeniul spiritului şi al intelectului. pera, actul şi omul de cultură urmăresc satisfacerea nevoilor spirituintelectuale, relevarea de sine, descoperirea necunoscutului, e-plicaţia misterului, plăcerea frumosului. raport cu natura, cu omul, cu societatea se urmăreşte stabilirea nu a unor relaţii practice, utilitariste sinstrumentare a unora de către ceilalţi, ci a unei relaţii de comunicare, de căutare, de re!ăsire în celălalt. Înacesta sferei culturii îi aparţin* datini, obiceiuri, credinţe şi practici reli!ioase, ornamente şi elemendivertisment, operele de ştiinţă, filosofia, literatura şi muzica, arhitectura, pictura, sculptura, artele decoraaplicate.

Civi+i/a ia5 poate fi înţeleasă ca totalitatea mi+loacelor cu a+utorul cărora omul se adaptează mefizic şi social, reuşind să(l supună, să(l transforme, să(l or!anizeze şi să i se inte!reze. "ot ceea ce aparorizontului satisfacerii nevoilor materiale, confortului şi securităţii, face parte din ceea ce considerămcivilizaţia. În sfera ei, prin e-celenţă de natură utilitară intră* alimentaţia, îmbrăcămintea #nu şi podoaconstrucţiile publice şi mi+loacele de comunicaţie, tehnolo!ia în !eneral, activităţile economice şi administ

or!anizarea socială, politică, militară, +uridică, educaţia şi învăţământul în măsura în care răspund e-i!envieţii practice. Autem accepta ca fiind cuprinzătoare şi definiţia dată de :aurice Crouzet în prefaţa la 4Bis!enerale des civilisations9.

ceastă dihotomie cultură(civilizaţie nu înseamnă însă o opoziţie între respectivele domenii, şi cumai mult o opoziţie ireconciliabilă. )impotrivă, în tot cursul istoriei interrelaţia cultură(civilizaţie s(a afifrecvent, comunicarea dintre ele urmărind idealul realizării plenare a oamenilor, a comunităţii umane în !en