Sociologia Culturii Iliescu Andreea

Universitatea din Craiova

Facultatea de stiinte sociale

Sectia sociologie

Anul II

Iliescu Andreea

Sociologia Culturii Iliescu Andreea

Concepte

Cultura

1. Totalitatea cunostiintelor, aptitudinilor si modelelor obisnuite de comportament pe care le au in comun si pe care le transumit membrii unei societati.

Ralph Linton “Arborele culturii”

2. Aurelian Bondrea definea cultura ca totalitate de valori materiale şi spirituale ale omenirii ajunse la un anumit prag al dezvoltării, produse ale cunoaşterii şi practicii umane create, transmise şi asimilate în procesele social-istorice.

Bondrea Aurelian “Sociologia culturii”

3. Cultura este acel tot complex ce cuprinde stiintele, credintele, artele, morala, legile, obiceiurile si celelalte aptitudini si deprinderi dobandite de om, ca membru al societatii.

Edward Taylor

Subcultura

1. O subcultura propune un ansamblu de simboluri, norme, valori si moduri de viata neidentice cu cele ale culturii dominante dintr-o societate, dar nici in contradictie fata de acestea, ci aditionate lor.

Soroka Bryjak

2. Subcultura este integrată într-un sistem mai larg, este diferenţiată în interior, se formează ca o reţea de relaţii şi situaţii sociale în cadrul căreia între participanţi se articulează o simetrie a perspectivelor.

Ulf Hannerz

Traditia

1. Conceptul de tradiţie în genere, în limba latină tradiţie înseamnă transmitere, în timp a dobândit un caracter mai larg ce cuprinde: valori culturale, trecut istoric al cărui amintire este vie în memoria colectivităţii.Conceptul de tradiţie în particular, poate fi

Sociologia Culturii Iliescu Andreea

caracterizat ca fenomen psiho-social, multiplu, dinamic, ce asigură participarea la un sistem specific de valori materiale şi spirituale, ce au o relativă stabilitate.

Doina David şi Călin Florea “Specificul condeptului de traditie In cadrul ontologiei sociale in postmodernitate”

2. Traditia nu reprezinta doar amintiri despre trecut; ele sunt la fel de actuale si constrang corelatiile date in experienta prezentului. Traditia este un fenomen de durata, de statornicie a structurilor sociale, material si spirituale, precum si de repetitive a actiunilor umane, in parte prin mecanismul imitatiei, al contaminarii de la om la om, in cadrul proceselor specific oricarei convietuiri sociale.

Stahl 1983, Badescu Cristea 1993

Valoare

1. Valoarea este unul din cele mai importante criterii de socializare a omului. Ea definește sistemul de opțiuni al fiecăruia sau al grupului și derermină orientarea subiectului sau a colectivității în complicata rețea a condiționărilor unei societăți evoluate, diferențiate operant și decizional.

2. Reprezinta utilitatea unei marfi, respective capacitatea ei de a satisfice o nevoie umana si apare in legatura cu trasaturile bunului respective, care sunt suportul material al valorii. Ea are character social, insemnand utilitate pentru subiectii economici.

Bodea Gabriela “Economie politica”

Civilizatie

1. Conceptul de civilizatie desemneaza totalitatea mijloacelor cu ajutorul carora omul se adapteaza mediului (fizic sau social) pe care il supune, il organizeaza si il transforma pentru a se putea integra in el;tot ceea cetine de satisfacerea nevoilor materiale, a confortului si asecuritătii reprezinta civilizatia.

Maria Bulgaru “Sociologie”

2. Ansamblul elementelor unei vieti sociale organizate, care au asigurat umanitatii preponderenta sa asupra altor animale si stapanirea pamantului.

François Guizot

Sociologia Culturii Iliescu Andreea

Relativism cultural

1. Relativismul cultural este de părere că sistemele morale sau etice, care variază de la cultura la cultura, sunt toate la fel de valabile si nici un sistem nu este cu adevărat "mai bine" decât oricare alta. Aceasta se bazează pe ideea că nu există nici un standard supremde bun sau rău, astfel ca fiecare judecata despre bine şi rău este un produs al societăţii.

2. Relativismul cultural afirmă că o cultură nu are nici un criteriu absolut pentru a decide că activităţile unei alte culturi sunt “inferioare” sau “nobile”. Totuşi, fiecare cultură poate şi trebuie să aplice acest criteriu propriilor activităţi, deoarece membrii săi sunt atât actori cât şi observatori”

G. Hofstede, 1996