CONACUL BELLUCONACUL BELLUURLAȚI - jud. PRAHOVAURLAȚI - jud. PRAHOVA

EEste considerat cel mai frumos conac de secol XIX din Ţara Românească. Muzeul este amenajat in „casa mică” (cum era numită CASA DE OASPETI).

Această clădire a înfruntat cele două războaie mondiale şi mai multe cutremure.

Conacul Bellu, amplasat în partea de nord-est a orașului Urlați, este un monument reprezentativ pentru arhitectura veche românească. A făcut parte dintr-un complex

arhitectonic ce datează de la jumătatea secolului al XIX-lea si a aparținut familiei Bellu,

al cărui nume se leagă astăzi aproape invariabil numai de cimitirul bucureștean.

Înrudit cu mari domnitori (de la Ghica la Cantacuzino), înnobilat cu titlul de baron

la Viena si având proprietăți în toată Europa, Alexandru Bellu s-a retras cu cei 7 copii ai săi în conacul de la Urlați,

unde și-a cheltuit uriașa avere colecționând tablouri și mobilier de mare

preț, timbre și monede rare, obiecte bisericești si costume populare, pe care

le va dona în anul morții, 1921, Academiei Române. Ultimul

descendent, George Bellu, va da conacul și întinsele moșii statului

comunist, în schimbul privilegiului de a locui in cămăruța servitorilor, până în

1972, când se va stinge din viață. Soția sa, Odette, o franțuzoaică frumoasa,

care abia vorbea câteva cuvinte românești) se va sinucide, în sărăcie și

disperare, la vârsta de 90 de ani!

Intrarea pe domeniul Bellu de la Urlați

Cuhnia, bucătăria casei, seamănă cu paraclisul brâncovenesc de la Mogoșoaia, având turlă și cruce

mare pe acoperiș.

Jur-împrejurul conacului, dosite sau puse la vedere, se mai

păstrează și astăzi coloane și capiteluri, pisanii si strane,

descoperite și salvate de la pieire de către baron.

Drumul spre cladirea

conacului, prin parcul de pe domeniu

La un moment dat, într-un luminiș, își face apariția clădirea albă a conacului

Iată clădirea muzeului actual, cu cerdac prelung și beci

gospodăresc la temelie, cu stâlpi de lemn și o superbă

pardoseală cu un mozaic din pietre de râu colorate,

imaginând desene florale, simple și rafinate în egală

măsură.

Niciunde n-ai să vezi o casă românească mai frumoasă și mai bine păstrată ca cea de la

Urlați.

O bijuterie!

Clădirea păstrată până astăzi este compusă din mai multe încăperi mobilate cu diverse piese vechi, reunind epoci, stiluri și origini de tot felul: florentină, bologneză, franceza,

austriacă, arabă, dar și românească, cu precădere brâncovenească. Delimitarea unor

camere s-a făcut prin tehnica arcadelor. În camere, plafoanele au fost realizate cu grinzi

de lemn.

De pe pereții holului și ai sălii de primire ne privesc portretele Domnitorului Barbu

Dimitrie Știrbei cu doamna sa - Elisabeta, portretul soției domnitorului Gh. Bibescu, în costum național, litografii pe hârtie semnate

Carol Popp de Szathmary, Paris, 1851. O bibliotecă in stil Biedermaier adăpostește o colecție de carte rară, reputatului bibliofil Alexandru Bellu revenindu-i meritul de a fi

achiziționat lucrări ale scriitorilor antici greci și latini și opere din secolele XVI si XVII.

Conacul se completează cu o imensă cramă boierească, cu butoaie uriașe și utilaje şi

vase pentru producerea vinului, din cele mai vechi timpuri şi până azi.

Vizavi de clădirea muzeului se pot vedea fundațiile fostei case boierești

Bogățiile sunt dincolo de uși, în camerele joase și numeroase, ce se succed ca într-un labirint. La fel și

obiectele: sofale și birouri masive cu intarsii, tablouri vechi, înfățișând

"trecute doamne și domnițe", sigilii și cărți rare, covoare de colecție și un

tabernacol din secolul al XV-lea, jilțuri și fotolii din piele de Cordoba, ceasuri

meșteșugite în argint masiv, cu termometru și călimări de cristal, lămpi olandeze, stampe japoneze și pudriere cloazonate, arme și flinte cu mânerul

lucrat în fildeș și sidef, papuci de odaliscă migăliți în fir de aur și argint, cu o puzderie de clopoței și cristaluri, dormitor cu baldachin și două încăperi

nu tocmai obișnuite: camera ardelenească (plină de obiecte populare

transilvănene) și un mic paraclis, cu icoane vechi și jilț pentru rugăciune.

Dormitorul impresionează prin fast și solemnitate: un

pat cu baldachin, în stil Ludovic al XVI-lea . Picturi

aparținând unor nume celebre: Ștefan Luchian, Ștefan Popescu, Sever

Burada și Theodor Aman... Stampe japoneze...

(Mențiune: în interior este interzis fotografiatul; pozele alăturate sunt

descărcate de pe internet)

De la bun început, baronul Bellu și-a

gândit conacul ca pe un muzeu și, deloc întâmplător, cele

patru laturi ale casei au patru fațade

diferite, patru stiluri arhitectonice

românești diferite și unitare deopotrivă.

CRAMA CONACULUI

Butoiul din fundal are capacitatea de 10.000 litri

Plimbare pe domeniul

Bellu

Alexandru Bellu s-a gândit să dea locului un nou stil de viață, atent la natură și la frumos, grădinărind

un imens parc dendrologic, cu un

munte în miniatură și o peșteră, cu alei de mărgăritar și podețe

de piatră, cu magnolii și liliac japonez, cu livadă de cireși și

nesfârșite rânduri de bujori sau trandafiri.

Un rai!

Peșterile pentru vizitatorii domeniului,

construite din inițiativa lui Alexandru Bellu

PRISPA

Prezentare realizată de

Doina Gheorghe