maria popa - conacul din solesti

8/16/2019 Maria Popa - Conacul Din Solesti

1/16

Conacul Rosetti-Solescu de la Soleşti -Vaslui1

Maria Popa

Istoria modernă a satului Soleşti este legată de numele familieiRosetti-Solescu, descendentă din renumita familie Ruset (Rosăt) de laPribeşti (Vaslui) - familie de boieri moldoveni care a avut un rol însemnatîn istoria poporului român, mai ales în secolul al XIX-lea. Cea maicunoscută personalitate a acestei familii r ămâne Elena Cuza, soţia primului domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti,Alexndru Ioan Cuza, care a pus bazele României moderne.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea (c. 1827), postelniculGheorghe Iordache Ruset (Rosăt) şi soţia sa, Ecaterina, născută Sturdza(părinţii Elenei Cuza), au ridicat în partea de sud-est a satului, pe deal, oimpunătoare casă2 - tip reşedinţă boierească care poate fi comparată cu un palat domnesc, îmbinând elementele tradiţionale cu cele ale stiluluineoclasic, predominant în Europa acelor vremuri, înconjurată de unfrumos parc şi un puternic zid de incintă.

După moartea postelnicului, survenită la 11 ianuarie 1846, conacul afost stă pânit, rând pe rând, de către membrii familiei: soţia sa, Ecaterina,

între 1846-1869, Dimitrie şi Theodor Rosetti (fii lor), între 1869-1874,respectiv 18743-18864, Gheorghe Rosetti (nepot de frate, fiul luiConstantin), între 1886-1916 şi Theodor Rosetti (fiul acestuia), între 1916şi 1949, când a fost naţionalizat5.

De-a lungul timpului, conacul a cunoscut mai multe evenimente şiîntâmplări. În 1834, a fost atacat de o trupă r ăzleaţă a armatei ruseşti,aflată în retragere prin Moldova, fiind salvat de la jaf şi distrugere detrupele trimise de vătaful de Vaslui6. La 30 aprilie 1844, aici, s-a oficiat

căsătoria religioasă a Elenei Rosetti cu Alexandru Ioan Cuza, membru alJudecătoriei districtului Covurlui7. În timpul r ăscoalei din 1907, a fost

1 Vezi Maria Popa, Mo şia Sole şti din jude ţ ul Vaslui – proprietatea familiei Rosetti-Solescu, în Monumentul , VIII, Iaşi, 2007, p. 556–561.

2 Lucia Bor ş, Doamna Elena Cuza, Craiova, 1992, p. 5.3 DJAN Vaslui, fond Tribunalul judeţului Vaslui – Opis 1874-1910, poz. nr.

35/1874.4 Ibidem, poz. nr. 217/1886.5 Idem, fond Prefectura judeţului Vaslui – Comitetul Provizoriu , dos. 104/1949,

f. 34.6 Lucia Bor ş, op. cit ., p. 6.7 Ibidem, p. 22.

193


2/16

Maria Popa

salvat de amintirea lui Cuza Vodă, cel care prin Legea rurală din 1864 i-aîmproprietărit pe ţărani - lege aplicată în judeţul Vaslui de către TheodorRosetti, în calitate de prefect8. La 4 aprilie 1909, Elena Cuza, primaDoamnă a Principatelor Unite, a fost înmormântată în incinta bisericii decurte, potrivit dorinţei sale.

În 1949, prin Decretul nr. 83, conacul a fost expropriat şi trecut înadministrarea D.G.A.S. Fălciu, respectiv a Sfatului Popular al comuneiSoleşti, pe baza Procesului verbal din 30-31 martie9.

Pentru calităţile sale arhitecturale şi memoriale, a fost introdus înLista Monumentelor de Cultur ă din 1955, legiferată prin H.C.M. nr. 661din 195510. Lista Monumentelor Istorice din 1992, cuprindea conacul(cod: 38 B 01199), biserica de curte (cod: 38 B 01198) şi mormântul

Doamnei Elena Cuza (cod: 38 D 021). Prin Legea nr. 5/2000 privindaprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III-a – zone protejate, conacul a fost declarat monument istoric de valoarenaţională excepţională (I/d/28)11. În Lista Monumentelor Istorice din 2004a fost inclus întreg ansamblu (cod VS-II-a-A-06881)12: conacul propriu-zis, parcul cu arbori seculari, zidul de incintă, biserica şi necropolafamiliei (VS-IV-m-A-06919)13.

Construit din căr ămidă, pe fundaţii de piatr ă, planşee, şarpantă, şi

tâmplărie de lemn, pardoseli de lemn şi mozaic, învelitoare din tablă (iniţial şindrilă ?), cu trei niveluri (D+P+1E), conacul de la Soleştiilustrează evoluţia locuinţei româneşti în cadrul cur ţii boiereşti întăritemedievale la confluenţa cu stilul neoclasic. Impresionează prin armoniavolumelor şi planul ordonat de un ax central cu cele trei fronturi în rezalit(fig. 1-2). Faţada principală este marcată de o galerie cu trei deschideri înarc în plin cintru şi două arcuri teşite, sprijinite pe şase stâlpi de secţiune

8 Ibidem, p. 228.9 DJAN Vaslui, fond DGAS. Fălciu, dos. 41/1949, f. 1, 6-8; fond Sfatul Popular

al comunei Soleşti, dos. 7/1963, f. 1-2.10 Vezi Academia R. P. R. – Comisia ştiinţifică a muzeelor, monumentelor

istorice şi artistice, Lista monumentelor de cultur ă de pe teritoriul R.P.R., Bucureşti,1956, p. 79, poz. nr. 1705; în listele ref ăcute din 1980, dar care nu au fost oficializate,figura ca monument istoric la nr. 9553-9554.

11 Vezi „Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr. 152/2000, p. 25. 12 Vezi Anexa la Ordinul ministrului culturii şi cultelor, nr. 2.314/2004 al

ministrului culturii şi cultelor privind aprobarea Listei monumentelor istorice,

actualizat ă , şi a Listei monumentelor istorice dispărute, vol. III, în „Monitorul Oficial alRomâniei”, Partea I, nr. 646 bis din 16 iulie 2004, p. 2392, poz. nr. 400-404.

13 Ibidem, p. 2396, poz. nr. 446-448.

194


3/16

Conacul Rosetti-Solescu de la Sole şti -Vaslui

pătrată, ce susţin terasa, iniţial cu balustradă din fier forjat, surmontată deo ordonanţă de coloane adosate şi un fronton triunghiular [Fig. 3].Încă perile sunt dispuse simetric (15 camere, 3 coridoare) în jurul unui holcentral, la care se accede printr-o scar ă interioar ă de lemn şi din care se poate comunica între ele, dispuse spre curtea intr ării principale (est) şi spregr ădina din jur. Faţada de vest prezintă un corp în rezalit, cu o terasă, ce sesprijină pe un gen de „cerdac”, de dimensiuni sporite (dar mai mic decâtcel al faţadei de est), cu trei deschideri în arc în plin cintru [Fig. 4].Plastica decorativă a faţadelor preia elemente din repertoriul neoclasic:fronton triunghiular, pilaştri, casetoane (deasupra ferestrelor),ancadramentele ferestrelor - adâncite în zidărie (rectangulare şi cudeschideri de arc în plin cintru), profiluri simple-mediane, muluri în

retragere sub cornişă, acoperiş articulat. Iniţial, avea decoraţie interioar ă înstuc şi sobe din teracotă de epocă.

În partea de est a incintei se află biserica cu hramul „AdormireaMaicii Domnului”, ridicată între anii 1859 şi 1860 de către EcaterinaRosetti, ca paraclis de curte. În 1893, Gheorghe Rosetti–Solescu, nepotulsău, ministru plenipotenţiar, a donat-o obştii satului. Lăcaşul prezintă un plan dreptunghiular cu absida altarului semicircular ă, decroşată şi turnclopotniţă pe pronaos, intrare vest. Structura şi plastica arhitecturală

neoclasică, de mare acurateţe, pun în valoare monumentul (frontontriunghiular, sprijinit pe doi stâlpi adosaţi cu bază ionică şi capitel simplu,ancadramente cu deschideri în arc în plin cintru şi muluri simple subcornişă). Turnul-clopotniţă (de secţiune pătrată, cu trei niveluri şi acoperiş în patru ape) este decorat cu o friză de arcaturi deasupra ferestrelor. Lainterior, trecerea dintre pronaos şi naos este marcată de un arc dublou.Bolţile de pe naos şi pronaos se sprijină pe pandantivi, iar semicalota de pealtar, pe arcuri dublou [Fig. 5].

Pronaosul adă posteşte mormântul comun al postelniculuiGheorghe (Iordache) Rosetti (1796-1846)14 şi al mamei sale, Catrina

14 Placă de piatr ă (194 x 80 x 23 cm), sculptată, cu inscripţia scrisă în chirilică:”La acest semnu de pominire / Caută omule şi vezi / Cum a lumii fericiri / Azi o ai şimâine o pierzi / Iar nu mai plângi trista moarte, / Căci aice sânt moşt…/ Din ci lume a tasoartă / Să trece ca un noian. / Mult iubita me soţie, / Din preună cu ai mei fii, / Acestînscrisu mi-au pus mie, / Pentru voi ce sânteţi vii, / Ca oricând din întâmplare / Ici, pi

piatr ă, vei citi / Să nu stai mult în neaflare, / Făr ă numile să-mi ştii. / Căci aice Gheorghiişi cu Catrina Rosăt / Zacu în pământ: / Fiu cu muma din preună îngropaţi / Într-unmormânt. / În vrâstă de 50 ani / Viaţa lui s-a curmat: / Ambii, în zăce şi unu Ghenar aur ă posat, 1846:/ Deci, îndur ă-ti, str ăine / Şi roagă pi cel mai sfânt / Ca să fi uşoar ă ţărâna/ Aice în mormânt. / La anul 1796: mart în 30, s-au născut: d. vornic / Iordaki

195


4/16

Maria Popa

Gavriliţă Catargi (fig. 6). În curte se află mormântul comun al EcaterineiRosetti (1800-1869) şi al fiicei sale, Elena Cuza (1825-1909); [Fig. 7], allui Gheorghe C. Rosetti–Solescu (1853-1916) şi al soţiei sale, OlgaRosetti, născută Giers (1853–1924). Lăcaşul păstrează un bogat inventarde cult, donat de ctitori: iconostasul, ulei pe lemn, argintărie şi cartereligioasă.

La data naţionalizării, conacul era în stare bună. Chiar în 1949, proprietarul Theodor Rosetti îi f ăcuse „mici reparaţii”15.

În perioada 1949-1977, clădirea a fost folosită ca şcoală generală, bine utilizată şi întreţinută. În urma cutremurului din 1977, a fost puternicdeteriorată. Au fost afectate în mare măsur ă zidurile exterioare şi mai ales parterul clădirii, terasele şi acoperişul. Ca urmare a acestui fapt şi ţinându-

se cont de valoarea istorică a monumentului, în 1978, Secţia de proiectarea Consiliului popular al judeţului Vaslui a întocmit un proiect deconsolidare şi reparaţii capitale nr. 84416. În avizul, transmis prin adresanr. 4.672 din 08.03.1979, Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialisteimpunea ca lucr ările de restaurare, în valoare de 1.408.000 lei, să respectetoate detaliile originare de construcţie şi decoraţie, iar tencuielileexterioare şi interioare să fie execute numai cu var, f ăr ă adaos deciment17. Lucr ările necorespunzătoare (f ăr ă a se ţine seama de proiect şi

de condiţiile impuse prin aviz), întreprinse de către Cooperativa judeţeană „Constructorul” Vaslui între 1979-1980, au fost sistate de Comitetul deCultur ă şi Educaţie Socialistă şi Muzeul judeţean Vaslui, în calitate de beneficiari18.

Prin Deciziei Consiliului popular al judeţului Vaslui, nr. 324 din 29iulie 1983, monumentul a trecut în administrarea operativă a Trustul I.A.S.Vaslui19, care a întreprins o serie de intervenţii brutale, mutilând, înspecial, finisajele exterioare.

În urma schimbării regimului politic din decembrie 1989 şi gravavariat de cutremurul din 1990, conacul a fost abandonat de Trustul I.A.S.

Rosăt, fiul r ă posatului vornic Iordaki Rosăt şi s-au săvâr şit din viaţă la anul 1846: Ghenar10”; vezi N. Iorga, Studii şi documente cu privire la Istoria Românilor , vol. XXI,Bucureşti, 1911, p. 20-21.

15 DJAN Vaslui, fond Comitetul Provizoriu al jud. Vaslui, dos. nr. 104/1949,f.32.

16 Arhiva DJCCPCN Vaslui - OPCN, fond Patrimoniul imobil, dos. 1/1978-1991, f. 28-32.

17 Ibidem, f. 35.18 Ibidem, f. 121-124.19 Ibidem, f. 130.

196


5/16


Vaslui. La sesizarea Muzeului judeţean Vaslui – Oficiul pentruPatrimoniul Cultural Naţional şi a verificării la faţa locului, DirecţiaMonumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice, prin adresa nr. 3.174din 19.06.1991, a solicitat transferarea monumentului în administrarea sa,în vederea conservării şi restaur ării20 [Fig. 8]. Oferta Ministerului Culturiinu a putut fi pusă în practică, deoarece dosarul de transfer, preluat de laO.P.C.N. Vaslui de către Inspectoratul pentru Cultur ă al judeţului Vaslui,respectiv Prefectura judeţului Vaslui, spre rezolvare, s-a împotmolit înhăţişul democratic al tranziţiei21 [Fig. 9].

La solicitarea Episcopiei Huşilor şi Mănăstirea „Ştefan cel Mare şiSfânt” de la Movila lui Burcel, com. Micleşti, jud. Vaslui, MinisterulCulturii, prin Avizul nr. 152/F din 17 mai 1996, aproba preluarea în

administrare şi schimbarea funcţiunii conacului în vederea amenajării camuzeu ecleziastic şi camere de protocol, cu condiţia de a se realizalucr ările de consolidare-restaurare în baza unui proiect avizat de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice”22 [Fig. 10]. Situaţia nu s-a finalizatdatorită incertitudinii regimului de administrare/proprietate almonumentului abandonat.

Cererea Consiliul judeţean Vaslui, prin Inspectoratul pentru Cultur ă al judeţului Vaslui, de a prelua o parte din finanţarea lucr ărilor de

intervenţii urgente, acceptată de Ministerul Culturii – DirecţiaMonumentelor Istorice prin adresa nr. 1.733 din 22.02.199723, nu a avutrezultatul scontat [Fig. 11]. La solicitarea Oficiului pentru PatrimoniulCultural Naţional al judeţului Vaslui, nr. 60 din 25.05.1998, de înscriere aconacului în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public de interes judeţean24, acesta a dat un r ăspuns negativ, motivând că prin Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, „nuexistă un act juridic de trecere în proprietatea statului. În aceste condiţii

moştenitorii pot oricând să revendice acest imobil”

25

, fapt care s-a şiîntâmplat ulterior [Fig. 12].În 2001, prin H.C.L. nr. 27, a fost înscris în inventarul bunurilor

care apar ţin domeniului public al comunei Soleşti26.

20 Ibidem, dos. 1/1992, vol. I, f. 148-149.21Ibidem, f. 28.22 Ibidem, dos. 1/1996, vol. I, f. 28-29.23 Ibidem, dos. 1/1997, vol. I, f. 62.24 Ibidem, dos. 1/1998, vol. I, f. 62.25 Ibidem, dos. 1/1999, vol. II, f. 94.26 Vezi „Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr. 633 bis/27 august 2002,

anexa nr. 59, p. 47.

197


6/16

Maria Popa

În temeiul Legii nr. 10/2001, prin Notificarea nr. 186 N/ 07.02.2002,transmisă de Biroul executorului judecătoresc – Bîrcă Adrian din Iaşi,Prefecturii judeţului Vaslui şi înregistrată la nr. 1.048/11.02.2002,moştenitorii lui Theodor Rosetti, ultimul proprietar: Claudia Paulus-Amashaufer (Germania), Anne Christine Rosetti (Franţa) şi StephaneRosetti-Solesco (Franţa), solicitau: „restituirea în natur ă sau în echivalent bănesc la preţul real de circulaţie a imobilului cunoscut sub numele şi curte-parc aferent situate în com. Soleşti, judeţul Vaslui”27. La 10 noiembrie 2005, prin Notificarea înregistrată deConsiliului local al comunei Soleşti la nr. 333/21.11.2005, Anne ChristineRosetti-Solescu, în numele tuturor moştenitorilor, revenea cu cererea de„restituire integrală şi în natur ă a bunurilor bunicului nostru Theodor

Rosetti, de pe teritoriul comunei Soleşti, judeţul Vaslui, expropriate sauconfiscate după 1945”28.

Dacă până în 1989, conacul prezenta o simplă neglijare, instalareahaosului post-revoluţionar a permis dezlănţuirea unui adevărat jaf.

În prezent, se găseşte într-o stare avansată de degradare29 [Fig. 10].Pereţii portanţi prezintă fisuri şi dislocări, urmare a seismelor din 1977 şi1990. Acoperişul din zona de sud-est este distrus de intemperii, iar terasade pe faţada de vest este pr ă buşită. Învelitoarea îmbătrânită şi deteriorată

facilitează pătrunderea apelor rezultate din precipitaţiile atmosferice,contribuind în mare măsur ă accelerarea procesului de degradare generală.Planşeele sunt fisurate şi par ţial dislocate. Pardoselile, tâmplăria (în mare parte) şi sobele de teracotă30 sunt dispărute, iar instalaţia electrică distrusă.

Această stare de ruinare caracterizează şi zidul de incintă construitdin căr ămidă, păstrându-se doar câteva fragmente pe laturile de nord şivest.

27 Arhiva Primăriei com. Soleşti, jud. Vaslui, dos. 2002-2005.28 Ibidem; vezi şi Maria Popa, op. cit., p. 564.29 Vezi, Arhiva DJCCPCN Vaslui, fond cit., dos. 1/1992, vol. I, f. 124; dos.

1/1994-1995, vol. I, f. 65; dos. 1/ 1996, vol. I, f. 3; dos.1/1998,vol. I, f. 48; dos. 1/1999,vol. II, f. 80-81, 134-135; dos. 1/2001, vol. I, f. 75; dos. 1/2002, vol. I, f. 43; dos. 1/2004,vol. V, f. 19, 20-22; dos. 1/2005, vol. IX, f. 49.

30 Existente în 1977, cf. Procesului verbal de predare-primire din 25 noiembrie,încheiat între Muzeul judeţean Vaslui şi Consiliul popular al comunei Soleşti: veziArhiva DJCCPCN Vaslui – SPCN, fond Patrimoniu imobil - Casa Rosetti - Solescu,dos. 1/1963-1991, vol. IV, f. 14.

198


7/16


Parcul cu arbori seculari este în paragină, o parte din plantaţie fiinddistrusă31.

Conacul de la Soleşti, cronică vie a istoriei poporului român, merită a fi salvat, consolidat-restaurat şi introdus în circuit turistic. Statutul incertal regimului de proprietate aduce mari prejudicii acestuia. Prelungirea procesului de revendicare poate duce la dispariţia unuia dintre cele maiînsemnate monumente istorice din judeţul Vaslui şi, implicit, dinRomânia.

31 Arhiva DJCCPCN Vaslui , fond cit., f. 3: în 1963, în parc Patrimoniu imobil -Casa Rosetti - Solescu, dos. 1/1963-1991, vol. IV, f. 14.existau 95 salcâmi, din care 5

japonezi, 5 tei, 2 corni, 8 pini, 23 frasini şi 2 castani.

199


8/16

Maria Popa

LISTA FIGURILOR 32

Fig. 1. Plan parter 33.

Fig. 2. Planetaj34.

32 Prelucrarea imaginilor a fost realizată de Antonio-George Pintilie, căruia îi mulţumimşi pe această cale.33 Ibidem, dos. 6/1962, plicul nr. 41.34 Ibidem.

0 10m

CONACUL “” ROSETTI SOLESCU ” - SOLEŞTIPLAN PARTER

0 10m

CONACUL “” ROSETTI SOLESCU ” - SOLEŞTI

PLAN ETAJ

200


9/16


Fig. 3.Faţada principală (est)

Fig. 4.Faţada posterioar ă (vest).

201


10/16

Maria Popa

Fig. 5. Biserica „Adormirea Maicii Domnului”. – vedere dinspre sud-est

Fig. 6. Piatra funerar ă a lui

Iordache Ruset şi a mamei sale,Catrina – detaliu.

202


11/16


Fig. 7. Mormântulcomun al DoamneiElena Cuzaşi al mamei sale –

detaliu.

203


12/16

Maria Popa

Fig. 8. Cererea de transfer a D.M.A.S.I. nr. 3.174/1991 către I.A.S. Vaslui.

204


13/16


Fig. 9. Adresa C.N.M.A.S.I. nr. 1543/1992 către Prefectura judeţuluiVaslui prin care se solicită decizia de transfer.

205


14/16

Maria Popa

Fig. 10. Faţada de sud-est – stare de degradare.

Fig. 11.Zidul deincintă –fragment

206


15/16


Fig. 12. Aspect din parc.

207


16/16

maria popa - conacul din solesti

Documents