Drept instituțional al Uniunii Europene

Comunitatea Europeană de Apărare

Student:Toma Dragoș

Universitatea „Petru Maior” Tg-Mureș

Facultatea de Științe Economice, Juridice și Administrative

Specializare: Drept

Anul:1

1

Drept instituțional al Uniunii Europene

Conjunctura politică

Războiul din Coreea a fost evenimentul politic care a declanșat discuțiile cu privire la

reînarmarea Germaniei, apărarea NATO nemaifiind capabilă de a garanta siguranță țărilor

Europei de vest.

Pe data de 25 iunie a izbucnit războiul din Coreea, în care S.U.A. a intervenit pe baza unui

mandat O.N.U. Acest lucru nu numai că a accentuat starea de criza dintre Rusia și S.U.A.

(Razboiul rece) ci a dat naștere și unor noi pericole militare. La fel cum Coreea de Sud fusese

atacată de la nord de Coreea de Nord, Germania Federală risca să fie atacată de la est de Rusia

după modelul coreean. Într-o astfel de situație, aparatul militar american și NATO nu puteau face

față unui eventual atac sovietic, reînarmarea trupelor germane fiind singura modalitate de a întări

apărarea Europei de Vest. Aceasta dispunea la acel moment de 10 Diviziuni US și 12 Diviziuni

ale statelor membre europene NATO care nu puteau rezista celor 170 de diviziuni sovietice și a

faptului că S.U.A nu mai era singurul stat care deținea bomba atomică.

În această conjunctură, S.U.A. pune pe lista de discuții a conferinței miniștrilor de externe

subiectul reînarmării Germaniei. Comisia de apărare NATO este solicitată să elaboreze și să

prezinte metode prin care Germania să poată aduce un aport efectiv la apărarea Europei de Vest

de un evenual pericol sovietic.

Ideea reînarmării Germaniei a provocat un șoc în Europa dar mai ales în Franța. Începând cu

1945 politica externă franceză a avut ca prioritate împiedicarea Germaniei Federale să devină o

putere militară. Propunerea americană a trezit printre populația franceză o adevarată teama de un

nou atac german iar obținerea unei aprobări din partea poporului era imposibilă cu toate că

aportul militar al Germaniei la apărarea Europei de Vest era esențial.1

O soluție de compromis era integrarea Germaniei în NATO fără ca acesta să dețină conducerea

asupra trupelor sale. Franța nu agrea o astfel de idee deoarece, prin supunerea trupelor germane

conducerii NATO, Germania Federală ieșea astfel de sub controlul francez și intra sub puterea de

influență a Americii.

1 http://ro.wikipedia.org/wiki/Comunitatea_European%C4%83_pentru_Ap%C4%83rare

2

Drept instituțional al Uniunii Europene

O altă soluție avea să fie propusă de Winston Churchill printr-un discurs extraordinar ținut la

Londra în martie 1950. Acesta propunea crearea unei armate europene care să fie subordonată

unui minister de apărare european. Astfel, pornind de la ideea lansată de Winston Churchill,

Comunitatea Europeană pentru Apărare este soluția propusă în 1950 de Primul Ministru francez,

René Pleven ca răspuns la cererea S.U.A. de reînarmare a Germaniei Federale cu scopul de a

întări apărarea Europei de vest împotriva unui eventual atac sovietic. Planul Pleven, cel care

stătea la baza înființării Comunității Europene de Apărare, prevedea crearea unei armate

europene unice.

Planul Pleven

Planul Pleven s-a născut având la bază ideea lansată de Winston Churchill și inițiativa lui Jean

Monnet. Pe 24 octombrie 1950 a fost făcut public în fața Adunării Naționale Franceze.

Principalele puncte ale planului erau:

a) Crearea unei armate europene

b) Ministerul de apărare european avea rolul de a pune în aplicare directivele date de un

consiliu alcătuit din miniștrii țărilor membre.

c) Integrarea trupelor germane în armata europeană avea să aibă loc după principiul „cea

mai mică unitate posibilă”.

d) Țările membre pot să păstreze puterea de decizie asupra trupelor pe care nu le introduc în

armata europeană2.

Scopul acestui plan era integrarea trupelor germane într-o armată europeană, subordonată unui

minister de apărare european, fără să fie necesară o aderare a Gemaniei Federale la NATO. Prin

aceasta se evita și crearea unui Minister de apărare german. Germania era vizibil discriminată

nefiindu-i permisă existența unor unități militare mari sub comandă germană fiind astfel un

partener cu drepturi limitate. S.U.A., Marea Britanie și Italia vedeau în acest plan o manevră a

2 http://ro.wikipedia.org/wiki/Comunitatea_European%C4%83_pentru_Ap%C4%83rare

3

Drept instituțional al Uniunii Europene

francezilor de a întârzia reînarmarea Germaniei și îl considerau ineficient din punct de vedere

militar.

Planul a fost subiect de negociere începând cu anul 1950 până în 1952 și a condus la semnarea

Tratatului de creare a Comunității Europene a Apărării. În spatele acestui proiect stătea și

speranța într-o uniune politică a Europei. Pe parcursul negocierilor, poziția Germaniei în cadrul

armatei europene se îmbunătățise considerabil și ca urmare forma finală a planului nu mai

corespundea cu planul propus de Pleven, implicit de Franța în 1950.3

Eșecul

Nu toate proiectele europene de integrare au avut soarta fericită a Comunității Economice a

Cărbunelui și a Oțelului. Atfel, proiectul ambițios al unei comunități care să vizeze domeniul

apărării statelor membre, cunoscut sub numele de planul Pleven4, a eșuat.

Prin Comunitatea de Apărare Europeană 5 (CEA), prevăzută în Trataul de la Paris din 27 mai

1952, s-a urmărit crearea unei comunități formate din Belgia, Republica Federală Germania,

Franța, Italia, Luxemburg și Olanda, care urma să dispună de o armată europeană, sub autoritatea

unui Minister European al Apărării. Adunarea națională franceză a respins însă, la 30 august

1954, ratificarea Tratatului, temându-se să predea atribute ale suveranității naționale unui organ

internațional. În urma eșecului C.E.A, Italia și R.F.G au aderat, prin Actele din Londra, din 3

octombrie 1954, la Tratatul de la Bruxelles în forma sa modificată (Tratat care a fost conceput

pentru a limita puterea Germaniei) la 23 octombrie 1954. Tratatul de la Bruxelles a fost extins, la

9 mai 1955, prin Tratatele de la Paris, formându-se Uniunea Europei Occidentale (UEO).

Strâns legat de C.E.A a fost și proiectul unei Comunități Politice Europene (CPE), care a

prevăzut integrarea C.E.C.O și a C.E.A, precum și competențe lărgite în domeniul economic,

3 http://www.cvce.eu/en/education/unit-content/-/unit/803b2430-7d1c-4e7b-9101-47415702fc8e/bbc7cdad-0bb3-4b8a-9322-eb93e2d65670/Resources#4a3f4499-daf1-44c1-b313-212b31cad878_en&overlay 4 Proiectul a purtat numele inițiatorului său, primul ministru francez Rene Pleven5 Engl. European Defence Community (EDC), germ. Europaische Verteidigungsgemeinschaft (EVG)

4

Drept instituțional al Uniunii Europene

fără însă a cuprinde și domeniul politicii externe. 6 Eșecul înregistrat a antrenat, totodată, și

renunțarea la proiectul Comunității politice. 7

Bibliografie și webografie

1. Gilbert Gorin, Ioana Eleonora Rusu, „Dreptul Uniunii Europene” ediția 2, ed. C.H

Beck, București 2007

2. http://www.cvce.eu/en/education/unit-content/-/unit/1c8aa583-8ec5-41c4-9ad8-

73674ea7f4a7/bd191c42-0f53-4ec0-a60a-c53c72c747c2 (ultima accesare: 27/3/2015-

ora:16:34)

3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Comunitatea_European%C4%83_pentru_Ap

%C4%83rare (ultima accesare: 27/3/2015-ora:16:43)

4. http://www.cvce.eu/en/education/unit-content/-/unit/803b2430-7d1c-4e7b-9101-

47415702fc8e/bbc7cdad-0bb3-4b8a-9322-eb93e2d65670/Resources#4a3f4499-daf1-

44c1-b313-212b31cad878_en&overlay (ultima accesare: 27/3/2015-ora:16:49)

6 Gilbert Gorin, Ioana Eleonora Rusu, „Dreptul Uniunii Europene” ediția 2, ed. C.H Beck, București 2007, pg.107 Un anteproiect, elaborat de o Adunare ad-hoc, compusă din membrii Adunării CECA și din membrii suplimentari, a fost transmis la 9 martie 1953, guvernelor celor 6 state.

5