comunismul Și socialismul (osho)
DESCRIPTION
Comunismul este în mod cert un pas necesar pentru o societate mai umană, dar nu socialismul. Voi nu înțelegeți diferența dintre socialism și comunism. Majoritatea oamenilor cred că ele sunt sinonime.Socialismul este un compromis mișelesc cu capitalismul.TRANSCRIPT
IUBITULE NOSTRU MAESTRU,
ÎNTR-O ZI, UNGAN MĂTURA GRĂDINA CU O MĂTURĂ DE BAMBUS.
FRATELE SĂU DOGO S-A DUS LA EL ȘI A SPUS, “SALUT, PARI TERIBIL DE
OCUPAT!”
UNGAN A SPUS, “DEȘI OCUPAT, ESTE CEVA CARE NU ESTE OCUPAT.”
DOGO A SPUS, “ATUNCI ÎNSEAMNĂ CĂ SUNT DOUĂ LUNI.”
UNGAN A PUS APOI MĂTURA JOS ȘI A SPUS, “CE LUNĂ ESTE ASTA?”
DOGO A PLECAT TĂCUT.
CU ALTĂ OCAZIE, UNGAN L-A ÎNTREBAT PE UN CĂLUGĂR, “DE UNDE
EȘTI?”
CĂLUGĂRUL A RĂSPUNS, “AM VENIT CU TĂMÂIE”
UNGAN A ÎNTREBAT, “L-AI VĂZUT PE BUDDHA?”
CĂLUGĂRUL A RĂSPUNS, “DA, L-AM VĂZUT.”
“UNDE L-AI VĂZUT?” A ÎNTREBAT UNGAN.
CĂLUGĂRUL A RĂSPUNS, “L-AM VĂZUT ÎN LUMEA DE JOS.”
UNGAN A SPUS, “BĂTRÂNUL BUDDHA! BĂTRÂNUL BUDDHA!”
Prieteni,
Întrebarea 1:
Un sannyasin a întrebat:
CARE ESTE DIFERENȚA DINTRE COMUNISM ȘI SOCIALISM?
O diferență vastă -- aceeași diferență care este între mine și
tovarășul Gorbaciov. Eu sunt un comunist spiritual, iar
tovarășul Gorbaciov este un socialist.
Socialismul este un compromis, un compromis cu
capitalismul.
Comunismul este un pas total revoluționar. Cu cât m-am
uitat mai îndeaproape la Gorbaciov și afirmațiile sale, cu
atât mai trist am început să mă simt. El nu este un
revoluționar; el este reacționar, el se duce spre înapoi.
Chiar astăzi Anando mi-a dat un mic sumar al cărților sale.
Numai câteva propoziții am auzit, și i-am spus, “Închide-o”
-- pentru că el vorbește despre a aduce proprietatea privată
înapoi în Uniunea Sovietică, iar odată cu proprietatea
privată apare capitalismul. El spune că motto-ul comunist
era, “Fiecare după nevoile sale” -- și care este motto-ul lui?
“Fiecare după munca lui.”
Dar acesta este exact motto-ul capitalismului: fiecare după
munca lui. Evident, dacă le dai oamenilor conform cu
munca și cu eficiența lor, atunci vor fi oameni mai bogați și
oameni mai săraci. Clasele vor apărea din nou.
După cum v-am spus din nou și din nou, fizic oamenii nu
sunt egali. Poți da oportunitate egală tuturor, dar totuși un
Picasso va fi un Picasso, nu toți oamenii vor deveni Picasso.
Un Henry Ford va fi un Henry Ford; a crea bogăție este o
artă în sine, și nu toată lumea poate deveni un Henry Ford.
Acum dacă Gorbachev introduce ideea că fiecare conform
muncii și eficienței pe care o are...
Intențiile sale sunt absolut bune. Nu am nici cel mai mic
dubiu referitor la intențiile lui bune pentru oamenii lui,
pentru pământul lui, dar el nu este un buddha. El este un
om inconștient cum este toată lumea. Omul inconștient nu
știe că intențiile sale poate sunt bune dar rezultatele pot fi
rele.
Sunt absolut în favoarea comunismului deoarece cred că
este fundația pentru creșterea spirituală. Dar sunt
împotriva socialismului. Este un compromis cu capitalismul,
și când compromiți cu capitalismul, capitalismul te va îneca.
Se pare că Gorbaciov a devenit prea interesat de America --
clădirile înalte, kilometri în șir de mașini -- bogăția aceea i-a
cuprins mintea. Este reporatat că ar fi zis, “Cum să-mi
numesc revoluția?” În primul rând nu este o revoluție, este
anti-revoluționar. Iar apoi s-a gândit, și a spus, “Probabil ar
trebui să o numesc capitalism socialist, sau socialism
capitalist.”
În ambele variante, capitalismul va fi victorios și
comunismul va fi învins. El deja a început să nu mai
vorbească despre comunism, vorbește despre socialism.
Împotriva socialismului am fost întotdeauna, pentru că este
un efort de a păstra stimulentul capitalist pentru ca oamenii
să lucreze. Ce este stimultentul capitalist pentru oameni?
Proprietatea privată:
casa mea, mașina mea, soția mea, copiii mei. Acesta este
stimulentul, și crează competiție.
Casa mea ar trebui să fie mai bună decât casa ta. Soția mea
trebuie să fie mai frumoasă decât soția ta. Copiii mei ar
trebui să fie mai educați decât copiii tăi. Așa pornește
competiția, pornește ambiția. Desigur, oamenii vor începe
să lucreze mai tare. La asta se gândește Gorbaciov, că
oamenii în Uniunea Sovietică nu lucreaza la fel de puternic
precum cei din orice țară capitalistă.
Este adevărat, deoarece Karl Marx nu este un comunist
complet. El nu are nici o idee că omul nu este doar o mașină
economică; omul are o minte și are un suflet. El a crezut,
complet eronat, că odată ce condițiile financiare se
schimbă, odată ce societatea își schimbă structura,
conștiința se va schimba și ea. Asta este greșit. Lucrurile
sunt abordate dinspre capătul greșit.
Dacă conștiința se schimba, atunci în mod cert structura
socială se va schimba, deoarece structura socială este doar
o proiecție a minții omului.
Dar Karl Marx, Friedrich Engels, sau Vladimir Ilyich Lenin,
nu au nici o idee ce este mintea. Iar ca ei să cunoască ceea
ce este dincolo de minte, nici nu se pune problema.
Ei au muncit din greu timp de 70 de ani să aducă în Rusia
comunismul, dar încet încet...
La început era ceva stimulent, deoarece săracii se gândeau
că vor deveni bogați, că toată lumea va deveni egală. Dar
încet încet s-a observat că a lua proprietatea din mâna
indivizilor era o luptă grea. În acea luptă 1 milion de oameni
au fost uciși. Neschimbând mintea mai întâi, acesta a fost
rezultatul.
Mintea oamenilor a trăit timp de secole, mii de ani, cu ideea
de proprietate privată.
Singurul lor stimulent era că dacă le va ajuta ego-ul, dacă îi
va ajuta să se ridice mai sus decât alții, doar atunci vor
muncii din greu.
Se spune despre Henry Ford -- el a fost un om sărac la
naștere, dar a devenit unul din cei mai bogați oameni din
lume -- se spune că obișnuia să se ducă la birou la ora 8,
dimineața devreme. Omul de serviciu obișnuia să vină la ora
10 pentru a deschide ușile și pentru a face curat în birou.
Funcționarii obișnuiau să vină la ora 11, managerul
obișnuia să vină la 12. Și managerul pleca la ora 2,
funcționarii plecau la 5. Omul de serviciu pleca la 6, și
Henry Ford? -- lui nu îi ajungea timpul. Câteodată seara la
8, câteodată la 9, câteodată la 10. Un mare stimulent
pentru a munci din greu, pentru că el era un om atât de
ambițios și dorea să fie cel mai bogat om din lume. Și a
reușit.
În Rusia acel stimulent a dispărut. Cu trecerea anilor,
oamenii au văzut că în loc să devină bogați au devenit mai
săraci ca niciodată.
Deoarece Rusia nu era o țară capitalistă, nu era nici un
capital care să fie distribuit -- era doar sărăcie care să fie
distribuită. Fuseseră câțiva boieri și proprietățile lor le-au
fost luate. Proprietatea lor era terenul, dar acel teren nu a
fost dat săracilor, din cauza ideologiei comuniste. Totul
trebuia să fie centralizat; nimeni nu avea nimic privat.
Oamenii au văzut că sărăcia lor era aceeași, și nu se puteau
ajusta noii faze.
Mințile lor râvneau să fie mai buni ca alții, să aibe mai mult
succes, să fie mai bogați -- și acea posibilitate dispăruse.
Acum pentru ce să mai muncești din greu? Acum erau
terenuri vaste aparținând statului, kilometri întregi. Era un
fenomen frumos... Nu peticele, bucățele de pământ, care
continuă să fie divizate cu fiecare generație în bucățele
chiar și mai mici.
O puteți vedea în India. Dacă tatăl are 5 acrii și 5 fii, fiecare
fiu va primi un acru de pământ. Iar apoi fiul va avea proprii
săi fii. Apoi acest acru de pământ va fi împărțit din nou în
atâtea bucăți câți fii are. Bucățele de pământ atât de mici
nu te pot hrăni, și nu poți folosi tractoare, tehnologie nouă
pe aceste mici peticele de pământ.
Nu aveți mijloacele; și nici pământul nu este îndeajuns de
mare pentru a folosi mașinării mai mari, chimicale mai
multe. Săracii continuă să devină și mai săraci.
Proprietatea privată va aduce în mod cert un stimulent.
Oamenii vor munci din greu. Însă nu toți oamenii sunt egali
din punct de vedere al muncii. Cei care sunt capabili să
muncească din greu vor deveni mai bogați, și cei care nu
sunt capabili să muncească vor deveni chiar mai săraci
decât sunt acum.
Acesta era întregul program pentru a dizolva clasele, și
Gorbaciov aduce aceste clase înapoi. În curând... acum
chiar a renunțat la cuvântul ‘comunism’; el nu mai
menționează deloc cuvântul ‘comunism’. El se gândește la
socialism, și a început să vorbească despre dacă să-l
numească “capitalism socialist” sau “socialism capitalist”.
Indiferent cum îl numești, este capitalism! Socialismul este
doar un cuvânt pentru a păcăli masele.
Gorbaciov o ia contra tuturor principiilor de bază ale
comunismului.
În primul rând vorbește despre patriotism -- comunismul
este absolut împotriva națiunilor și patriotismului. Întreaga
sa idee este să dizolve națiunile într-o singură umanitate; a
fost încă de la fundațiile sale o mișcare internațională.
Acum Gorbaciov vorbește despre patriotism, naționalism.
De asemenea vorbește despre decentralizare, care este
împotriva fundației întregului comunism. Decentralizarea
este o idee a Gandhismului. În curând Gorbaciov va avea, la
fel ca Morarji Desai, o roată! Decentralizarea înseamnă că
nu poți utiliza tehnologie modernă; tehnologia modernă
poate fi utilizată doar într-o lume centralizată unde
câmpurile se întind pe mile întregi lungime. Dar dacă
decentralizezi și divizi pământul iar acelorași oameni cărora
le-a fost luat... Au fost săraci atunci și vor fi săraci din nou,
mult mai săraci decât sunt acum.
Dar el este infatuat prea mult de America. Vreau ca el să își
amintească: capitalismul American are o viață de 300 de
ani. Va dura cel puțin 300 de ani pentru voi să aveți aceeași
poluare ca L.A., aceleași clădiri înalte, de 100 de etaje, 120
de etaje înălțime. Nu o puteți face pur și simplu ca pe un
miracol. Și totuși, America are 3 milioane de cerșetori. Cel
puțin Uniunea Sovietică nu are cerșetori. Nu este atât de
bogată ca America, dar nu este nici săracă precum India.
Împărțind terenul, distribuind proprietăți mâinilor
individuale, nu o va face America; o va face India.
Și din cauză ca a deschis porțile, va fi acum prea târziu
pentru el să le închidă.
Jurnaliștii sunt acolo; fiecare colților ar Uniunii Sovietice
este filmat, televizat, și ei scot la iveală toate acele lucruri
pe care porțile închise le ascundeau. 20% din oamenii din
Uniunea Sovietică trăiesc sub nivelul minim de nutriție.
Acum el va trebui să treacă prin toate statisticile care
fuseseră date lumii de liderii Sovietici de până acum.
El este împotriva vodcii. El însuși nu bea. Asta e problema
cu oamenii care nu beau: devin sfinți. Este foarte dificil să
nu bei fără să nu devii un sfânt. Ei vor ca nimeni să nu mai
bea. Acum el propune interzicerea totală a alcoolului..
Aceasta fost a fost singura relaxare a săracului rus, singura
bucurie, singura distracție -- vodka. Nu are nici o mașină
frumoasă, nici o casă, nicăieri unde să se ducă, nici un
ban... Era vodka care-l ținea în viață! Cel puțin seara putea
să bea, și cu prietenii lui putea să danseze și să se bucure.
Chiar și asta îi este luat.
Am auzit că tinerii Uniunii Sovietice sunt absolut împotriva
acestei prohibiții. Ar trebui să fie, pentru că prohibiția nu a
avut succes niciodată nicăieri în lume. Se pare că oamenii
nu învață niciodată.
În India am încercat de două ori, și India e în mod sigur cel
mai bun loc să încerci prohibiția -- dar de ambele dăți am
eșuat. A fost Morarji Desai, și prima și a doua oară, care a
fost responsabil pentru prohibiție: o dată când a fost vice
prim ministru sub Indira Gandhi. A forțat prohibiția, și
prohibiția a ucis mii de indieni, pentru că oamenii au
început să bea spirt, oamenii au început să facă alcool --
alcool făcut acasă, fără să știe cum se face! Așadar sute și
sute de oameni -- în Calcutta, în Patna, în Madras, peste tot
-- mureau otrăviți.
Este o artă să creezi un vin rafinat care îți dă puțină uitare
față de anxietățile tale, îți dă puțin râs, puțin dans, puțină
muzică. Există degustători...
Am auzit despre un degustător, un om care putea, doar
gustând vinul sau orice fel de băutură alcoolică, să spună ce
marcă este vinul, și cât de vechi. Are 10 ani, 20 de ani, 30
de ani? -- pentru că cu cât mai vechi este vinul, cu atât mai
bun.
Obișnuia să se ducă prin baruri, punea 100 de dolari pe
masă, și-l convingea pe patron: “Dă-mi orice alcool și o să îți
spun marca, țara unde a fost produs, și cât de vechi e. Dacă
eșuez, acești 100 de dolari sunt ai tăi. Dacă reușesc... pune
100 de dolari alături; ambele bancnote vor fi ale mele.”
Și fiecare proprietar de bar credea că asta e o sarcină
imposibilă. Avea atât de multe feluri de alcool -- cum va
putea omul acesta să reușească?
Așadar îi dădea un pahar și omul spunea imediat, “Treizeci
de ani vechime, vin Francez,” și o anumită marcă. Uimiți,
întregul bar se aduna grămadă în jur, și el lua ambele
bancnote spunând, “Mai vrei să mai facem o încercare?”
Proprietarul zicea, “Bine, mai pune o sută de dolari.” Așa că
punea 100 de dolari. Patronul punea și el din nou 100 de
dolari, îi mai dădea un vin, și imediat, doar gustându-l -- un
gust atât de rafinat, atâta senzitivitate -- putea să spună
totul despre el.
Odată a ținut-o tot așa timp de 10 minute, și proprietarul
pierdea sută după sută.
Spunea, “Dumnezeule! Omul acesta este incredibil.” Apoi
brusc un om a venit din mulțime și i-a dat omului un pahar.
A luat o sorbitură, și a zis, “Dumnezeule! Asta e urină de
om!” Și omul, care se întorsese în grămadă, îl întreba, “Dar
a cui? Până când nu zici a cui, ești pierzător! Ce vârstă
are...?”
Drogurile intoxicante sunt la fel de antice cât este și omul.
Nici o țară nu a reușit vreodată să le interzică.
Alcoolul a fost interzis de multe țări, și toate au dat greș
până la urmă pentru că s-a dovedit a fi mult mai periculos.
Oamenii luau tot felul de lucruri, și oamenii creau tot felul
de lucruri în numele ‘medicamentelor’. Dar totul era ilegal
așa că nu era nici o modalitate de a verifica și de a vedea
dacă era marfa cea potrivită. Nimeni nu îi cunoștea
compoziția. Așadar au fost uciși mii de oameni în fiecare
țară, oriunde a fost prohibiție. Și au fost atrași mai mulți
oameni care nu băuseră vreodată.
Prohibiția întotdeauna crează atracție. Interzice ceva, și
apoi observă: oameni care niciodată nu și-au bătut capul vor
începe să caute acel ceva, gândindu-se că “Trebuie să fie
ceva; altfel de ce ar fi guvernul atât de interesat să îl
interzică?”
Încercați doar. Interziceți înghețata, și brusc veți vedea
întreaga țară interesată de înghețată -- oameni pe care nu i-
a interesat niciodată de înghețată. Și când este o cerere
atât de mare, vor fi ofertanți. Și nu va fi marfa care trebuie,
pentru că înghețata poate fi făcută din hârtie sugativă;
hârtia sugativă trebuie să fie doar îmbibată în apă,
amestecată cu lapte, și poți avea înghețată făcută din
sugativă! Arată exact ca înghețata! Interziceți-o doar și
oamenii vor găsi căi, și chiar și acei care nu au fost
niciodată interesați vor deveni interesați.
Acum Gorbaciov vrea să le interzică rușilor să bea alcool.
Asta nu este revoluție.
Dacă vrei ca oamenii să nu bea, trebuie să le dai ceva mai
înalt care să le elimine anxietățile. Ei beau pentru că sunt
tensionați, ei beau pentru că au anxietate, ei beau pentru că
vor să uite. Ei vor să-și uite nevasta, ei vor să-și uite soțul,
ei vor să-i uite pe copiii mici, ei vor să-și uite afacerea, vor
să-și uite problemele financiare.
Până când nu le dai o conștiință mai înaltă care poate
rezolva aceste probleme -- și atunci nu mai este nevoie să
uiți nimic -- până când nu le dai o conștientizare(alertness)
atât de adâncă și conștientizare(awareness) ca să își poată
vedea rădăcina suferinței lor, și ei să nu mai vrea doar să o
acopere cu alcool ci să o taie din rădăcini... În afară de
meditație nu este nici o altă modalitate de a interzice
drogurile intoxicante.
Meditația este acool real spiritual! Te duce în extazuri atât
de adânci... nu ai nevoie să uiți de fericirea ta. Vrei să îți
uiți extazul? Alcoolul te ajută doar să uiți. Indiferent că este
anxietate sau extaz, indiferent că este tensiune sau
relaxare, el pur și simplu te ajută să uiți. Odată ce ești
extaziat, fericit, odată ce nu mai ai nici o tensiune, nu vei
mai bea pentru că băutura pur și simplu îți va distruge
fericirea, bucuria, dansul tău, cântecul tău.
Dă-le oamenilor o trezire nouă spirituală.
Aceea este revoluție.
Asta nu este revoluție, acesta este un pas foarte reacționar.
Oamenii sunt deja supărați, și tu vrei ca ei să devină mai
supărați. Dar ce motive are el să interzică alcoolul? Motivul
este că el crede că din cauza alcoolului oamenii nu muncesc
eficient. El vrea ca oamenii să muncească eficient, să
muncească din greu. Cu cât vor munci mai greu, cu atât vor
avea nevoie mai mare de alcool doar pentru a se relaxa
seara! -- pentru că dimineața tortura începe din nou.
Dacă le iei alcoolul nu va ajuta la eficiență, nu îi va ajuta pe
oameni să muncească mai mult, doar pur și simplu îi va face
pe oameni mai supărați, mai străini, neinteresați de nimic.
Nu va face țara mai bogată, doar mai tristă.
Și creând ideea de patriotism, este fundația fascismului.
Fascismul trăiește pe baza patriotismului: voi sunteți
Germani, voi sunteți născuți pentru a domina lumea; voi
sunteți Ruși, voi sunteți cei aleși. Dar va trebui să-l găsești
pe Dumnezeu dacă vrei să fiți aleșii -- iar Gorbaciov permite
biserici, permite Misiunea Ramakrishna, mișcarea Hare
Krishna. Și alți idioți vor urma și ei curând: îmblânzitori de
șerpi din India, Satya Sai Baba din India, făcând miracole, și
toate acele miracole nu sunt nimic decât iluzionism de
stradă.
Magicieni vor veni. Rusia va deveni curând o țară obișnuită
capitalistă; își va pierde dignitatea și puterea.
Un om în Germania a descoperit un anumit program care
poate transforma armatele în forțe strict defensive, ele nu
vor ataca niciodată din proprie inițiativă. Și Gorbaciov și-a
trimis asistenții personali pentru a învăța tehnica. Eu cred
că este naiv. El nu știe: dacă o persoană nu poate ataca, nu
se poate nici apăra, pentru că în apărare el va trebui de
asemenea să atace.
Cum o să te aperi fără să ataci?
Cea mai veche politică a tuturor atâțitorilor de război -- de
la Chanakya în India, în urmă cu 3000 de ani, până la
Machiavelli în Europa -- a fost aceeași politică. Chanakya și
Machiavelli -- 3000 de ani diferență între ei, dar politica
este aceeași: cea mai bună cale de a te apăra este să ataci.
Odată ce ești în defensivă, ai pierdut deja jumătate din
bătălie, și mai ales într-un timp când războiul nu va fi un
război lent cu arme mici.
Când războiul va fi nuclear, este numai o chestiune de 10
minute și întreaga lume va fi terminată. Cel care atacă,
poate va supraviețui. Dacă ești pe partea defensivă nu ai
nici o șansă să supraviețuiești.
Propria mea înțelegere este că America joacă un imens rol
în spatele întregii scene. Este o mare conspirație a
politicienilor Americani, dar foarte indirectă: ei îl
influențează pe Gorbaciov spre un pas suicidal al
comunismului.
Sunt absolut de acord ca țara să fie deschisă pentru
persoane alese care vor ajuta țara să devină un pământ
spiritual, care vor ajuta țara cu noi planuri economice, cu o
nouă structură financiară. Dar bisericile și Martorii lui
Iehova nu vor schimba statutul economic al țării. Ei vor
distruge tot ceea ce a fost obținut în 70 de ani.
Mahatma Gandhi a fost în favoarea decentralizării -- însă
chiar și proprii săi adepți au priceput, că este bine să îi faci
statui, este bine să îl numești “Tatăl pământului”; este bine
să pui imagini cu el peste tot, în toate oficiile
guvernamentale, dar să nu asculți de el.
Pentru că dacă asculți de el, te va duce înapoi în epoca de
piatră, cu mii de ani în urmă, pe vremea când s-a inventat
roata.
Gandhi dorea ca roata să fie ultimul cuvânt în materie de
tehnologie, tot ceea ce s-a inventat după să fie distrus.
Căruța ar trebui să fie singurul vehicul din lume iar roata să
fie singura tehnologie. El era în favoarea decentralizării.
Desigur, dacă decentralizezi nu poți avea tehnologie nouă;
ea are nevoie de centralizare, și în special într-o țară care
este comunistă. Într-o țară capitalistă statul și capitaliștii
sunt separați. Capitaliștii au libertatea individuală de a-i
exploata pe oameni, deși ei sunt sprijiniți de guvern pe ușa
din spate, pentru că ei îi sprijină pe politicieni la alegeri.
Deci este o combinație, dar la suprafață par să fie separați.
Capitaliștii nu au nici o putere iar politicienii nu au bani,
deci ei fac treabă bună împreună.
Dar cel puțin capitalistul nu are putere, deci nu poate hărțui
oamenii; iar politicienul depinde de voturi, deci el va trebui
de asemenea să nu îi hărțuiască pe oameni prea mult; altfel
nu-i vor da voturile.
Într-o țară comunistă statul este ambele: este singurul
capitalist -- el deține totul în țară -- și el are toată puterea.
Și pentru că este un singur partid, partidul comunist, nu se
pune problema de nici o votare. Alegerile se petrec, dar
sunt doar alegeri de fațadă. Doar partidul comunist există --
cine se luptă?
Și oricine este împotriva candidatului comunist va dispărea
în mijlocul nopții; nu se va ști că omul a dispărut. Nimeni
altcineva nu a stat pentru alegeri. O singură persoană stă și
întregii populații îi este spus să voteze cu el; nu este o
chestiune de alegere. Într-o țară comunistă totul este
centralizat. Dar dacă comunismul știe cum să transforme
mințile oamenilor, cum să îi facă să înțeleagă clar trecutul
deținerii private, al posesivității, cum să îi facă mai
meditativi și tăcuți astfel încât acțiunile lor să vină din
tăcere și pace și iubire și compasiune, atunci comunismul
devine o revoluție spirituală.
Gorbaciov numește revoluție ceea ce face el. Eu spun,
absolut nu! Dacă chiar vrei să fii un revoluționar, singura
modalitate este să aduci spiritualism în țara ta, nu
capitalism.
Asta este întoarcere în trecut, și distrugerea întregului efort
de 70 de ani, și distrugerea întregului sacrificiu al
milioanelor de oameni care au murit.
Eu sunt un comunist spiritual -- un terorist spiritual! Și nu
mă interesează nici de George Bush și nici de tovarășul
Gorbaciov. Cărțile lui mi-au picat pe mână astăzi -- sunt
urâte. Își sabotează proprii oameni! Și și-a luat întreaga
putere în mâini, deci nu este nici o posibilitate...
Dar nu este conștient că chiar și președinții pot fi împușcați,
și dacă încearcă să transforme Uniunea Sovietică într-o a
doua Americă, să țină minte: 20% din președinții Americii
au fost împușcați mortal!
Ceea ce face Gorbaciov este contra întregii revoluții, și nu
doar în Uniunea Sovietică. Dacă Uniunea Sovietică se
transformă într-o țară a capitalismului nu doar că se va
distruge pe sine, dignitatea sa și puterea sa, dar va distruge
și alte țări mici comuniste care sunt dependente de ea. El a
început deja să taie suportul pentru celelalte țări mici.
A încetat să suporte Cuba. Cuba este atât de mică -- odată
ce Uniunea Sovietică nu o mai suportă, America va punea
gheara pe ea într-un minut.
Ce se va întâmpla cu Cehoslovacia, Iugoslavia? Și China
este deja pe calea de a deveni capitalistă din nou, dar nu
prea s-a vorbit mult despre asta deoarece liderii comuniști
ai Chinei sunt foarte tăcuți. Ei nu o fac în orașe, în orașe
mari, ci 80% din China este în sate; deja de 2 ani distribuie
teren deținătorilor privați de la sat. Dar nu au făcut mare
zarvă din asta. Ei știu că trădează revoluția comunistă și se
apropie din ce în ce mai mult de America.
Când Richard Nixon a fost găsit vinovat de crime grave
împotriva propriilor oameni și și-a pierdut președinția...
Acela a fost singurul mod ca el să fie iertat. Președintele are
puterea de a ierta infracțiuni, așa că vice-președintele său,
Ford -- odată ce Nixon s-a retras de la președinție, Ford a
devenit președintele, și aceasta a fost înțelegerea mutuală,
odată ce Ford devine președintele el în va ierta imediat pe
Nixon. Deci Nixon nu a trebuit să vină în fața Curții
Supreme, nu a trebuit să vină în fața niciunui tribunal, și nu
a trebuit să vină nici în fața senatului sau a oamenilor.
Primul om care să-l invite pe Richard Nixon, după ce nu a
mai fost președinte, a fost Mao ZeDong al Chinei. A trimis
propriul său avion pentru a-l lua pe Nixon în China, și ce i-a
spus merită să fie ținut minte. A spus, “Ce fel de oamenii
sunt ăștia ai voștrii? Doar lucruri micuțe, ascultări și
interceptări de telefoane -- asta nu este o crimă. Orice
politician o face. Eu o fac!” Mao ZeDong a spus-o clar:
“Orice politician trebuie să o facă din necesitate, pentru a fi
alert unde apar dușmanii, de unde poate apărea atacul.
Pentru că o dată ce ești la putere, ești întotdeauna în
pericol.”
Acum nimeni nu îl va ucide pe Richard Nixon. Nu știți unde
este, nu îi vedeți niciodată numele în ziare. Îl veți vedea
cândva, când va muri, o notă de subsol pe pagina a patra,
că “Fostul președinte al Americii, Richard Nixon, este mort”
-- terminat. Și el a fost la conducere timp de ani de zile.
Mao a fost surprins: “Ce fel de oameni sunt americanii? Ei
și-au dat afară propriul președinte? Dacă eram în locul tău,
îi omoram pe toți!” Dar odată ce Mao a murit, inamicii săi,
pe care el îi ținea în afara prismei de putere, au ajuns la
putere. Ei imediat au ucis-o pe soția lui Mao, care a avut o
puternică influență asupra lui Mao. De fapt, ea a fost în
spatele lui Mao, conducând țara. Mao îmbătrânise; ea era
tănâră. Ea era actriță de filme. Era o mare diferență de
vârstă între ea și Mao. Mao devenise senil, și 30 de ani de
revoluție pot distruge oricui mintea. Doar luptă, luptă și iar
luptă, fugă și iar luptă... La bătrânețe s-a căsătorit cu acrița
aceasta. Iar actrița nu era interesată de Mao, în mod cert,
pentru că el nu era nici frumos, nu era nici tânăr. Nici un
copil nu a ieșit din acest mariaj, deci puteți înțelege în ce
postură era el.
Singurul motiv pentru această femeie să se mărite cu Mao --
o femeie foarte frumoasă -- era pur și simplu pentru a avea
puterea. Ea dicta în numele lui Mao -- ea era adevăratul
dictator. Și ea i-a aruncat afară din Partidul Comunist, i-a
scos de pe pozițiile de putere, pe toți cei pe care ea îi
credea că sunt împotriva lui Mao, sau care credea că sunt
împotriva ei.
Când Mao a murit acești oameni au revenit la putere, și
primul lucru pe care l-au făcut a fost să o spânzure pe
femeie și pe ceilalți 4˘oameni care erau ajutorul ei. Apoi
mulți alții au fost spânzurați, și întregul grup din jurul lui
Mao a fost complet eradicat.
Acum, acești oameni nu au nici o idee exact ce este
comunismul. Și văzând că America prosperă, au început să
distribuie pământul spre împroprietărire privată. Următorul
pas va fi în orașe, în orășele: distribuiți totul deținătorilor
individuali, pentru că asta aduce stimulent. Oamenii încep
să se zbată din greu pentru succes, din ambiție. Aceasta
este mintea veche.
Până când mintea veche nu este complet transformată, și
oamenii nu încep să simtă pentru întreaga umanitate... Apoi
ei vor munci din iubire, nu din ambiție. Și eu am o
experiență actuală cu asta -- voi sunteți aici. În comuna
Americană oamenii munceau nu din vreo ambiție ci doar din
iubire, din bucurie, din însăși bucuria de a crea un nou fel
de comună pe care lumea nu a cunoscut-o niciodată. Însă
fundația ei era meditația.
Ceea ce Russia are nevoie nu este capitalism. Tovarășe
Gorbaciov, nu ar trebui să îți păcălești oamenii numind-ul
“capitalism socialist” -- asta este o contradicție în termeni.
Și nu va fi de ajutor, doar va ajuta America să vă distrugă
fără nici un război -- și nu doar să vă distrugă pe voi, dar
toate țările comuniste care sunt dependente de voi și de
suportul vostru. Mărețul experiment utopic se evaporă doar
din cauza neînțelegerii unui om.
Și dacă Gorbaciov dorește ca armatele sale să nu atace, ar
trebui să fie conștient: ele nu vor fi capabile nici să se
apare. Acestea sunt două fațete ale unei singure monede.
Acelui om în Germania, dacă i s-a dat această sarcină, în
mod sigur este un agent al Americii. America nu a trimis pe
nimeni la acel om pentru a învăța arta de a nu ataca ci doar
a te apăra. Gorbaciov a fost primul, imediat a trimis oameni
la el.
Le-am cerut sannyasinilor Germani să îmi trimită imediat
literatură despre ce fel de programare sugerează acel om.
Nu poate fi nimic altceva decât sugestie post-hipnotică. Îi
poți sugera unei persoane în hipnoză adâncă, că “Nu vei
ataca niciodată pe nimeni, dar dacă cineva te atacă, te poți
apăra.” Doar câteva sesiuni întregii armate și ei vor deveni
absolut imobili când se pune problema să atace.
Eu am lucrat asupra fiecărei dimensiuni a minții voastre și a
non-minții voastre.
Am lucrat asupra unui tânăr student de-al meu, cu sugestii
post-hipnotice. L-am hipnotizat... Hipnoza este o chestiune
simplă: doar te uiți la ceva foarte strălucitor care-ți orbește
ochii. Acele lumi ale lui Nisriya sunt îndeajuns -- doar te uiți
la ele, și fără să clipești ochii... ține-ți ochii să nu clipească,
indiferent ce se întâmplă.
Hipnotistul îți stă alături, spunându-ți, “Ține-i deschiși,
așteaptă, nu-ți închide ochii.” Și când vede... Și este foarte
clar când o persoană își va închide ochii, când a ajuns la
limită. În doar 3 minute, fața lui începe să se relaxeze și o
poți vedea; nu este ceva asupra căruia trebuie să inferezi.
Poți vedea exact că omul se simte somnoros, fața i se
relaxează.
Apoi începi să îi dai sugestii, “Ochii tăi sunt foarte grei. Deși
încerci din răsputeri, nu vei putea să-i mai ții, se închid, se
închid, se închid”... într-o voce foarte somnolentă.
Iar când persoanei i se spune dinainte că trebuie să se
forțeze: în ultimul moment când devine imposibil, când nu
mai poate face nimic, când în ciuda efortului ochii i se
închid, ce mai poate face...? Vine un moment când în ciuda
sa, își simte ochii închizându-se și nu mai poate face nimic
în privința asta. Și persoana îi dă instrucțiuni: “Ochii tăi
devin grei, îți este foarte somn. Vei intra într-un somn
adânc.” În doar 5 minute persoana sforăie.
Și cu cât te duci mai adânc în somn... Hipnoza înseamnă
somn. Rădăcina în sine a cuvântului înseamnă somn, nimic
altceva; somn deliberat, somn creat. Dar somnul creat se
duce mai adânc decat somnul vostru natural.
Iar mediumului, persoanei care este hipnotizată, i se spune,
“Vei auzi doar vocea mea și nimic altceva. Nici un alt sunet
nu va ajunge la tine, doar vocea mea.” Și de fapt chiar asta
se întâmplă. Toate simțurile lui devin relaxate și închise; nu
mai aude pe nimeni. Dacă îi strigi numele nu îl va auzi, dar
dacă hipnotistul doar îi șoptește îl va auzi. Aceasta este
singura deschidere rămasă, o deschidere foarte strâmtă;
totul în rest este închis.
La acel timp poți da orice sugestie post hipnotică.
Sugestie post-hipnotică înseamnă că va fi aplicabilă după ce
ieși din hipnoză. De exemplu, i-am spus acelui băiat, “Perna
pe care dormi acum -- trasez pe această pernă o cruce, cu
cerneală roșie. Și mâine, exact la 11, vei săruta această
cruce.”
Aceasta este o sugestie post-hipnotică pentru mâine, când
el nu va mai fi în hipnoză, dar i-a intrat în inconștient.
Următoarea zi, cu aproximativ 15 minute înainte de ora 11,
a devenit agitat -- fără să știe de ce. L-am întrebat, “Care
este problema? De ce pari atât de tensionat?”
El a spus, “Nu știu, dar ceva pare să se întâmple în
interiorul meu.”
Am spus, “Nu se întâmplă nimic.” I-am luat perna -- el
privea -- și am pus perma în geamantanul meu și am încuiat-
o. A devenit din ce în ce mai tulburat. Exact cum se apropia
de 11, s-a uitat la ceas și m-a zis, “Te rog dă-mi cheia.”
Am spus, “De ce?”
El a spus, “Îmi vreau perna înapoi.”
Am spus, “Ce vei face cu ea la ora 11? Ți-o dau diseară.”
El a spus, “Nu! Dă-mi cheia!”
I-am dat cheia, și a deschis geamantanul. Era exact 11;
ceasul bătea ora unsprezece. A tras afară perna, a
îmbrățișat-o ca și cum era gagica lui, și a început să o
sărute exact în locul unde marcasem cu cerneală roșie.
Am spus, “Ce faci?”
El a spus, “Nu știu! Mă sunt absolut nebun. Asta este o
pernă, știu, -- de ce o sărut, nu știu. Și de ce o sărut? Nu am
sărutat nici o pernă în toată viața mea!”
Dar atâta romanță! Ar fi trebuit să-i vedeți fața, atât de
romantic. Se îndrăgostise, la fel cum vă îndrăgostiți și voi.
Credeți că voi vă îndrăgostiți altfel? Este hipnoză biologică!
Și aveți impresia că sărutați altceva decât o pernă? Ce
sărutați, v-ați gândit vreodată la asta? Este doar o insistență
biologică din interior.
Aceeași insistență poate fi creată prin hipnoză.
Dar este un program periculos. Dacă Gorbaciov este de
acord să îl folosească pe acel om, armate întregi pot fi
hipnotizate fără nici o problemă. Și armatele sunt cel mai
ușor hipnotizabile pentru că sunt obediente ordinelor. Deci
când hipnotistul ordonă, ei vor urma cu mult mai multă
ușurință decât oricine altcineva, pentru că ei și-au petrecut
întreaga lor viață întorcându-se la stânga, la dreapta,
ducându-se înapoi, înainte, fără ca nimeni să întrebe de ce.
Ei sunt antrenați pentru obediență; ei sunt cei mai
vulnerabili față de hipnoză, mai vulnerabili ca oricine
altcineva din lumea asta. Și poți doar să le spui că ei
niciodată nu vor ataca.
Dar este o politică periculoasă: o persoană care nu poate
ataca nu poate nici să se apere. Și asta este ceea ce el zice,
că “Voi da la o parte pur și simplu ideea de atac și voi lăsa
ideea de apărare.” Dar în apărare trebuie să ataci de
asemenea! Ei vor rămâne pur și simplu paralizați, neștiind
ce să facă.
Și în condițiile în care trăim... Este o eră nucleară. Dacă
America atacă Uniunea Sovietică, Uniunea Sovietică este
terminată, pentru că este doar o chestiune de 10 minute.
Dacă soldații Sovietici nu sunt capabili să atace nu vor fi
capabili nici să se apere; vor fi într-o confuzie ce să facă. Se
vor simți paralizați. Și deoarece este o chestiune de timp
foarte scurt, 10 minute, întreaga țară poate fi făcută terci,
terminată.
Cu intenții bune, Gorbaciov se duce într-o direcție greșită,
sinucigașă. Și America încearcă să-i umfle ego-ul cât de
mult posibil ca el să continue să facă tot ceea ce a început.
Să aducă tot felul de îmblânzitori de șerpi, magicieni de
stradă, episcopi, cardinali, papa.
În curând Shankaracharya-ul din Puri, preoții musulmani,
Ayatollah Khomeini, vor vizita Uniunea Sovietică. Acest om
singur poate distruge o mare speranță pentru întreaga
umanitate.
Spun aceste vorbe doar pentru a îl face conștient. El are
toate puterile în acest moment.
El poate transforma Uniunea Sovietică într-o țară spirituală.
Și din meditație apare creativitatea; din iubire oamenii vor
munci. Nu din ambiție -- aia e strategia veche. Nu din
posesivitatea -- aia înseamnă întoarcere în evul mediu din
nou.
Știu că Uniunea Sovietică nu este la fel de bogată ca
America, dar nu este nici o nevoie pentru atâta bogăție. Adu
doar o existență confortabilă: și adu meditativitate
oamenilor; apoi vor munci. Dar aceasta muncă va fi o
munca dedicată, o muncă dedicată revoluției ultime care va
implica întreaga umanitate.
El vorbește despre patriotism -- care este o boală. Toate
războaiele se nasc din patriotism, naționalism. Și în curând
sigur va permite valută străină să fie investită în Uniunea
Sovietică, cu condiția -- aceasta este predicția mea -- cu
condiția ca banii străini să nu fie naționalizați, ca banii
străini să fie la dispoziția patronilor străini și să îi poată
retrage în orice moment doresc. Aceasta este singura
modalitate rămasă pentru el, pentru a ridica economia
Uniunii Sovietice.
Dar asta va crea clasa capitalistă din nou, și muncitorii,
proletariatul.
Fără să știe, Gorbaciov lucreaza împotriva lui Marx,
împotriva lui Engels, împotriva lui Lenin -- împotriva tuturor
oamenilor care au muncit atât de mult pentru a crea un nou
fel de structură socială, care care omiteau o singură
chestie. Aceea este spiritualitatea. Doar adăugați
spiritualitate Uniunii Sovietice și veți avea cei mai iubitori,
cea mai iubitori, cei mai plini de compasiune oameni din
lume.
Ați văzut echipa Sovietică trimisă aici de televiziunea
Sovietică. Au fost aici tot felul de echipe de televiziune,
toate tipurile de jurnaliști din toată lumea, dar echipa
Sovietică este singura echipă care a plecat cu lacrimi în
ochi. V-au iubit; au iubit comuna voastră atât de mult, atât
de adânc. Au plecat cu promisiunea că atunci când vor avea
concediul de 10 zile în Iunie, nu se vor duce nicăieri
altundeva. Vor veni aici pentru 10 zile pentru a trăi în
comună ca sannyasini, meditând, făcând grupuri.
Puteți vedea diferența. Când vine jurnalistul American,
începe să se uite imediat după ceva senzațional. Dacă nu
găsește, crează și inventează, pentru că America este
interesată doar de senzaționalism. Acești oameni s-au
purtat într-un mod total diferit. Aceasta a fost prima dată
când echipa Rusească a venit. Când vă făceați meditațiile,
dansând, au uitat totul de fotografiere. Și-au aruncat
camerele și au început să danseze!
I-au iubit pe sannyasini.
Întrebările lor au fost absolut non-senzaționale.
Semnificative, pline de înțeles, dar nu senzaționale --
preocuparea a fost total pentru binestarea umană. Și
Anando mi-a spus că au avut lacrimi în ochi când au ieșit pe
poartă; nu vroiau să plece. Au fost să stea aici pentru
întreaga serie, doar șeful lor din Delhi i-a chemat, spunând,
“Veniți înapoi, aveți alte sarcini.”
Se vor întoarce în Iunie pentru 10 zile, pentru a avea mai
multă experiență din ceea ce trăiți voi. Vor să o guste. Vor
să fie insideri, oameni din interior, nu din exterior.
Și aceasta este starea întregii Uniuni Sovietice: oamenii au
devenit precum copiii. Nici o biserică, nici o programare,
nici un Dumnezeu, nici o rugăciune -- au devenit atât de
inocenți încât meditația va intra adânc în ei, mai repede
decât în orice altă țară.
Întrebarea a doua, care are legătură cu prima:
NU ESTE ADEVĂRAT CĂ ÎN RUSIA ZORBA ESTE DEJA ATÂT DE VIU ÎNCÂT E
MAI UȘOR DE ADUS BUDDHA ACOLO, DECÂT ÎN ORICE ALTĂ ȚARĂ? CHIAR
DEPINDE DE COMUNISM, PENTRU CĂ OAMENII SUNT MAI PUȚIN
CONDIȚIONAȚI?
Zorba este în mod cert acolo. Dar dacă vodka este interzisă
lui Zorba, asta va fi un dezastru!
Sunt absolut împotriva ideii de prohibiție a lui Gorbaciov.
Vodka este dreptul prin naștere al oricărui Rus! Asta este
tot ceea ce au. Nu le lua dansul și bucuria până când nu ai
ceva mai bun să le dai. Aceasta este aritmetica mea simplă:
nu lua nimic de la cineva până când nu îi poți da ceva mai
bun în loc.
Nu știu dacă Gorbaciov are ceva mai bun să ofere. El însuși
nu cunoaște nimic mai bun.
Decât să-i trimiți pe oamenii ăia în Germania pentru a
învăța arta de a nu ataca, ar trebui să vină aici, și să-și
trimită oamenii aici. Îi voi învăța cum să danseze, cum să
iubească.
Și dacă este vreo nevoie de a ataca tu ar trebui să fii primul,
nu al doilea!
Tu ai imensa responsabilitate de a proteja un experiment
măreț care nu a mai fost făcut niciodată.
Da, este adevărat: ei sunt mai puțin condiționați, oameni
mai simpli; de aceea ei pot intra mai ușor în lumea non-
minții. Zorba este acolo; eu îl pot introduce și pe Buddha.
Dar Gorbaciov nu are nici o idee de Buddha. Ochii lui sunt
fixați pe America și pe banii Americani, și pe succesul
capitalismului American. El nu se uită înspre Est, spre Zen,
care este singura soluție pentru Uniunea Sovietică ca să-și
păstreze comunismul și demnitatea, și să împrăștie
comunismul în toată lumea.
Zorba trebuie să vină primul; Buddha va veni odată ce
Zorba devine stabilit. Eu pot da la o parte vodka pentru că
eu pot să-l dau pe Buddha.
Cui îi pasă de vodkă când îl ai pe Buddha în tine?
Dar Gorbaciov pare să fie într-un joc al puterii, extrem de
periculos. Ego-ul unui singur om trebuie să fie împlinit
distrugând un experiment valoros, extraordinar de valoros!
Și odată ce Uniunea Sovietică eșuează, este dezbinată, va
dura secole până ca umanitatea să își asume din nou riscul
de a crea comunism. Odată ce un lucru eșuează oamenii își
pierd speranța; durează secole pentru ei ca să uite și să
înceapă de la zero. Deci nu este o chestiune doar pentru
ziua de astăzi, este vorba și de generațiile viitoare.
Iar preocuparea mea este absolut imparțială. Am fost
interesat de comunism încă din copilăria mea. Echipa
Sovietică a fost în biblioteca mea, și au fost uimiți să vadă
literatura comunistă de acolo -- posibil că în biblioteca mea
nu lipsește nici o carte.
Și au fost uimiți să vadă că am semnat și am datat fiecare
carte dinainte de 1950. Am fost preocupat absolut cu
cunoașterea comunismului, totu’. Timp de 3 ani, 1948, nu
am mai citit nimic după 1950 despre comunism, pentru sau
împotriva.
Este foarte ciudat... continui să uit lucruri mici. Nu pot
număra până la 5 -- după al treilea deget încep să ezit, dacă
este al patrulea sau al treilea. Dar în acești 40 de ani nu am
uitat un singur nume al revoluționarilor comuniști. Detaliile
mici sunt atât de vivide pentru mine, pentru că aceea a fost
prima mea intrare în lumea intelectualității. S-a înrădăcinat
adânc în mine. Dar nu am devenit niciodată membru al
partidului comunist, pentru că am putut vedea că ceva
lipsește.
Este un plan grandios pentru umanitate, dar ceva central
lipsește: nu are nici un suflet, este un cadavru.
Nimic nou nu se întâmpla, m-am oprit din citit. Și nimic nou
nu s-a întâmplat de atunci, cu excepția lui Gorbaciov.
Așadar vorbesc despre Gorbaciov.
Mai întâi am fost adânc interesat de comunism, dar
descoperind că este un cadavru am devenit interesat de
anarhism -- acesta a fost de asemenea un fenomen rusesc --
Prințul Kropotkin, Bakunin, Leo Tolstoy. Toți trei erau
anarhiști: nici un stat, nici un guvern în lume.
Dar am văzut aceea, că, ei au un vis frumos dar cu această
umanitate criminală, cu această masă stupidă, dacă nu este
nici un guvern și nici un tribunal și nici o poliție va fi pur și
simplu haos nu anarhism.
Am fost dintotdeauna foarte științific în abordarea mea,
indiferent că e vorbea de exterior sau de interior.
Comunismul poate fi baza. Apoi spiritualismul trebuie să fie
creșterea sa, pentru a oferi ceea ce lipsește. Odată ce unei
societăți i se dau oportunități egale -- să fie inegali, să fie
unici -- și odată ce acea societate devine interesată de
meditație și creștere spirituală, abia apoi este o posibilitate
de anarhism. Acela va fi stadiul final, când nimeni nu mai
este interesat să comită infracțiuni. Doar atunci poate statul
să fie eliminat, nu înainte. Bakunin, Kropotkin, și Leo
Tolstoy au perfectă dreptate, dar nu este relevant acum.
Mai întâi comunismul trebuie să fie ajutat de spiritualitate.
Odată ce spiritualitatea se prinde în însăși ființa ta,
infracțiunea devine imposibilă. Să faci orice greșit devine
imposibil. Evident, statul se va veșteji. Când nu e nimeni
care să comită o infracțiune, pentru cât timp mai poți să-ți
ții tribunalele goale și judecătorii stând acolo? În curând vei
simți că este mai bine ca acești judecători să iasă la câmp
să muncească. Cât timp vei mai ține prin jur polițiști inutili?
Armate, milioane de oameni hrăniți inutil, îmbrăcați -- și ei
primesc cea mai bună mâncare, cele mai bune haine, iar ei
nu muncesc deloc. Fiecare țară are milioane de oameni în
armate. Ar trebui aduși înapoi în lume, la muncă.
Dar asta este posibil doar dacă comunismul pășește în
spiritualism; apoi spiritualismul poate înflori în anarhism.
Aceștia sunt pașii simpli. Dar dacă comunismul dispare,
atunci devine foarte dificil să transformi lumea capitalistă
spre spiritualitate. Este o sarcină dificilă. Și anarhismul
devine o posibilitate foarte foarte îndepărtate -- poate o să
fie, poate n-o să fie.
De aici suportul meu pentru comunism: pentru că mi-ar dori
ca lumea într-o zi să nu aibe națiuni, religii, granițe,
polițiști, armate, arme, criminali.
Oameni sănătoși, iubitori spirituali, crescând mai adânc și
crescând mai înalt simultan, crescând rădăcini și crescând
aripi deopotrivă, simultan -- acestea vor fi adevăratele ființe
super umane, noul om pe care eu îl caut.
Văd mari posibilități în Uniunea Sovietică. Dacă Gorbaciov
nu o ia pe o cale greșită, aceste posibilități pot fi
transformate într-o realitate.
Sutra:
IUBITULE NOSTRU MAESTRU,
ÎNTR-O ZI, UNGAN MĂTURA GRĂDINA CU O MĂTURĂ DE BAMBUS.
FRATELE SĂU DOGO S-A DUS LA EL ȘI A SPUS, “SALUT, PARI TERIBIL DE
OCUPAT!”
UNGAN A SPUS, “DEȘI OCUPAT, ESTE CEVA CARE NU ESTE OCUPAT.”
Aceasta este conștiința ta, acela este buddha din interior.
Poți fi ocupat dar este cineva, martorul, care nu este
niciodată ocupat. Nu are nici o ocupație. Pur și simplu este,
precum o oglindă.
Când oglinda te reflectă, crezi că face ceva? Nu face nimic.
A reflecta este natura sa; este pur și simplu acolo. Este doar
o coincidență că se întâmplă ca tu să fii în fața ei. Odată ce
nu mai ești oglinda va fi acolo goală.
Când Ungan a spus, “Deși ocupat, este ceva care nu este
ocupat,” el spunea, “La suprafață mă poți vedea ocupat dar
în interior eu cunosc pe cineva care doar stă tăcut,
nefăcând nimic. Și asta este mai esențial și mai
fundamental. Această ocupație se va termina în curând.”
DOGO A SPUS, “ATUNCI ÎNSEAMNĂ CĂ SUNT DOUĂ LUNI.”
-- una ocupată și una neocupată.
UNGAN A PUS APOI MĂTURA JOS ȘI A SPUS, “CE LUNĂ ESTE ASTA?”
Acum el nu mai este ocupat. A aruncat mătura pe pământ și
a stat tăcut și a întrebat, “Ce lună este asta?”
DOGO A PLECAT TĂCUT-- neștiind ce să spună acum.
Într-un mod metaforic sunt milioane de luni. Când luna
plină apare noaptea, în fiecare baltă micuță, în fiecare râu,
în fiecare ocean... Milioane de reflexii, nenumărate reflexii.
Dar ele sunt doar reflexii, nu realități. Conștiința este una --
reflecțiile multe, milioane.
Cu cât te muți spre conștiința ta, te muți spre unitate. Cu
cât te duci spre circumferință sunt milioane de luni, doar
ele sunt doar reflexii.
Orice face nu este nimic mai mult decât o reflexie. Ceea ce
ești este o realitate, realitate eternă. Doar eternul poate fi
numit real.
Momentanul este atât de trecător, nu contează.
Deci când Ungan a pus mătura jos pe pământ și a stat acolo
și a întrebat, “Ce lună e asta?” Dogo nu a putut înțelege.
Ei erau frați. Amândoi până la urmă au devenit iluminați,
dar Ungan părea să aibă o înțelegere mai adâncă. Chiar
înainte de iluminarea sa, se apropiase foarte mult.
CU ALTĂ OCAZIE, UNGAN L-A ÎNTREBAT PE UN CĂLUGĂR, “DE UNDE
EȘTI?”
CĂLUGĂRUL A RĂSPUNS, “AM VENIT CU TĂMÂIE”
Aceasta este lumea Zen-ului. Nu ar trebui să te aștepți la
dialoguri Socratice.
Nu este nimic altceva în lume care să se compare cu Zen,
este unic și o categorie în sine.
Ungan a întrebat, “De unde ești?” iar omul nu răspunde la
întrebare.
CĂLUGĂRUL A RĂSPUNS, “AM VENIT CU TĂMÂIE”
Momentul prezent. “Ce te preocupă, de unde vin și unde mă
duc? Doar uită-te la mâna mea: am venit cu tămâie.” Iar
tămâia este de asemenea simbolică. Este oferită lui Buddha,
aroma și fumul tămâii continuu ridicându-se spre cerul
albastru și dispărând.
Toate acestea sunt simboluri foarte semnificative. Oamenii
au uitat simbologia lor pentru că oamenii devin foarte
repede ritualistici.
V-am spus despre o femeie, o călugăriță, care avea un mic
Buddha de aur. Acum sunt temple în Japonia, în China -- și
ea era în China. Un templu are zece mii de statui ale lui
Buddha -- de necrezut! Întregul munte a fost sculptat;
muntele a dispărut, doar statui cu Buddha, statui peste
statui, zece mii de Buddha. Și fiecare templu are mulți
Buddha.
Așadar această călugăriță era întotdeauna în bucluc:
“Buddha al MEU!” Când venera dimineața... Tămâia nu știe
nimic despre al cui Buddha și a cui tămâie...
Câteodată lăsa dusă de briză spre un alt Buddha.
Toate statuile erau ale aceluiași om, dar de așa fel e
posesivitatea minții: ea vroia ca tămâia să ajungă la Buddha
al EI. Iar Buddha al ei era foarte mic -- era aur pur -- și erau
Buddha uriași, în picioare, așezați, întinși, în tot felul de
posturi. Tămâia nu are nici o idee de posesivitate, și nici
vântul. Așadar vântul venea și tămâia se ducea spre acest
Buddha sau acel Buddha, și acea femeie era foarte
nervoasă.
“Asta este absolut greșit. Asta e tămâia mea și Buddha al
MEU nu primește nimic!”
Așa că a conceput o mică tehnică: a tăiat un bambus,
bambus gol, și a pus bambusul gol deasupra tămâii și
fumului care se ducea spre alți Buddha. A pus celălalt capăt
al bambusului la nasul Buddha-ului de aur al ei. Dar un
dezastru s-a întâmplat.
Nasul Buddha-ului de aur a devenit negru! Așa că s-a dus la
preotul templului: “Cum să curăț nasul Buddha-ului meu?”
El a spus, “Cum s-a întâmplat?” Și ea a spus întreaga
poveste. Preotul era un maestrul. A râs; i-a spus, “Asemenea
e mintea umană, în așa hal de retardată! Toți acei Buddha
sunt doar reflexii ale unui Buddha -- Buddha al tău inclus.
Deci oricine primește tămâia, Buddha primește tămâia. Nu
ar fi trebuit să fii atât de posesivă. Buddha al meu, tămâia
mea! -- acum posesivitatea ta i-a distrus nasul Buddha-ului
tău. Nu am cum să te ajut.”
Ea era în lacrimi. A spus, “Tu ești un maestru bătrân, și tu
știi tot. O modalitate să curăț nasul lui Buddha al meu... Și
nu vreau să-l zgârii, nu vreau să-l distrug pe frumosul meu
Buddha.”
El a spus, “Toată ideea asta de ‘buddha al MEU, buddha al
MEU’ este cauza care i-a înnegrit nasul lui Buddha al tău!
Aruncă ideea asta! Și lasă-l pe Buddha al tău cu mine.
Mâine dimineață îl poți lua. Nasul îi va fi curățat, dar mai
întâi renunță la idee; altfel se va întâmpla din nou. Ce rost
are? Dacă folosești acel bambus gol îți vei distruge buddha-
ul. Lasă vântul să poarte tămâia oriunde dorește.
Întotdeauna ajunge la UNUL Buddha.”
Nu există doi Buddha: toți sunt reflexii.
Luna este una, reflectată în milioane de lacuri, milioane de
râuri, oceane.
Dar reflexiile sunt reflexii.
Acțiunile noastre nu sunt altceva decât reflexii, momentane;
ele vin și se duc, buddha rămâne. El este întotdeauna,
eterna prezență.
CĂLUGĂRUL A RĂSPUNS, “AM VENIT CU TĂMÂIE”
El spune, “Am venit în căutarea unui buddha. Am venit cu
tămâie, și tu întrebi întrebări fără nici un sens.” Ungan a
înțeles imediat.
UNGAN A ÎNTREBAT, “L-AI VĂZUT PE BUDDHA?”
Dacă ai venit cu tămâie, asta înseamnă că îl cauți pe
buddha. “L-ai văzut pe buddha?”
“UNDE L-AI VĂZUT?” A ÎNTREBAT UNGAN.
CĂLUGĂRUL A RĂSPUNS, “L-AM VĂZUT ÎN LUMEA DE JOS.”
UNGAN A SPUS, “BĂTRÂNUL BUDDHA! BĂTRÂNUL BUDDHA!”
Aceasta este o anecdotă ciudată. Călugărul a spus, “L-AM
VĂZUT ÎN LUMEA DE JOS.”
Trebuie să înțelegeți ideea lumii de jos...
Buddha a spus în afirmațiile sale, “Dacă este un iad mă voi
duce acolo, pentru că cine va avea grijă de oamenii din iad?
Cine îi va învăța cum să iasă din iad și suferință?
Până când iadul nu se golește, voi rămâne acolo.”
Iar a doua poveste spune, când a golit complet iadul de
oameni, a ajuns la porțile raiului. Acolo era mare
sărbătorire și ușile erau deschise pentru el. Erau trandafiri
pe drum, și oamenii stăteau de ambele ale drumului care
ducea spre locul pe care ei îl aleseseră pentru Buddha să
stea. Dar Buddha a spus, “Nu voi intra -- vă rog închideți
ușile. Voi sta aici până când fiecare ființă vie a trecut. Am
golit iadul, dar pământul este plin de oameni inconștienți.
Lasă-i pe ei toți să treacă, nu este nici o grabă. Eu voi sta
aici în afara porților.” Și parabola spune, că el încă stă
acolo.
Asta vă va ajuta să înțelegeți călugărul când zice că “L-am
văzut în lumea de jos.”
‘Lumea de jos’ e modul buddhist de a spune iad. Lumea de
sus este raiul; în mijloc este acest pământ. Noi suntem în
lumea de mijloc.
UNGAN A SPUS, “BĂTRÂNUL BUDDHA! BĂTRÂNUL BUDDHA! Compasiunea
lui este atât de mare, sigur s-a dus în iad.”
Este adânc impresionat de faptul că Buddha s-a dus în iad.
“Bătrânul Buddha, cu eterna lui compasiune, nu poate
rezista tentației să se ducă în iad! El va suferi focul iadului,
asta nu este o problemă, însă el va goli iadul.”
Așadar aceasta afirmație -- “BĂTRÂNUL BUDDHA!
BĂTRÂNUL BUDDHA!” -- este de imensă gratitudine. El și l-
a amintit pe bătrânul Gautam Buddha, compasiunea sa,
iubirea sa, efortul său de a transforma întreaga lume în
conștiință(awareness) absolută.
“Fiecare ființă vie trebuie să devină un buddha.” Acesta a
fost mesajul său -- nu să devină un budist, ci BUDDHA.
Buson a scris:
AROMĂ DE PRUN ÎNCONJURÂND LUNA.
Aroma prunului ajunge la lună, creând o aureolă în jurul
lunii. Doar meditatorii pot experimenta asemenea
experiențe frumoase, rafinate.
Aroma de prun ajungând la lună, înconjurând, făcând o
aureolă în jurul lunii. O imagine extraordinară, frumoasă,
vividă.
Câteodată vedeți aureola lunii. Când se duce în spatele unui
nor, puteți vedea apoi halo-ul. Înăuntrul vostru puteți vedea
luna și în jurul ei, puțin mai palidă dar totuși frumoasă,
foarte frumoasă, un cerc rotund.
Buson trebuie să se fi ridicat din meditație și a văzut luna, și
a mirosit parfumul de prun.
Maeștrii Zen obișnuiau să își scrie experiențele imediat
după meditație. Și fiecărui maestru Zen i se cerea înaintea
morții sale să scrie un haiku care să fie ținut minte timp de
secole -- “Acesta este ultimul tău cuvânt.”
Așadar fiecare maestru Zen a scris înaintea morții un mic
haiku care cuprinde întreaga sa experiență de viață. Înainte
de a se duce dincolo de viață își lasă ultima semnătură și
ultimul mesaj, comprimat, al întregii lui experiențe de o
viață.
S-a întâmplat odată în viața unui maestru Zen că discipolii
au uitat -- erau într-o asemenea tristețe -- să-i ceară să
scrie.
Deci el a murit, se zice, iar ei l-au scos afară din căsuța lui
și i-au pregătit rugul funerar. Apoi maestrul și-a deschis
ochii și a zis, “Ascultați, ați uitat un lucru...” Ei erau șocați!
El a spus, “Aduceți cartea. Altfel ce vor spune generațiile
care vin? ‘Ce fel de maestru a murit fără să dea nici un
mesaj?’ Aduceți cartea!”
Cartea a fost imediat adusă. El a scris un mic haiku, l-a
semnat, și-a închis ochii, și a murit din nou.
Acum ei erau foarte atenți, și nu s-au grăbit. Cineva a pus
urechea la inima maestrului -- nici un sunet, nici o bătaie.
Cineva a adus o oglindă aproape de nasul lui -- poate vreo
mică respirație, apoi oglinda îi va arăta vaporii. Dar nici un
vapor. L-au scuturat -- nici o reacție, nici un răspuns. Într-un
final, ei au decis, “Se pare că a murit.” Și el a râs.
El a spus, “Acum chiar mor. De data asta nu încercați să
verificați. Pentru că verificați, am așteptat. Râsul este
ultimul meu mesaj -- scrieți-l!” Și a murit cu adevărat.
Dar i-a păcălit de două ori. Deci când o să mor, să țineți
minte: nu vă grăbiți!
Întrebarea 3:
Întrebarea Maneeshei:
IUBITULE NOSTRU MAESTRU
PARE CĂ LIBERTATEA CAPITALISMULUI ÎNTOTDEAUNA A ÎNSEMNAT
LIBERTATEA JUNGLEI ȘI VICTORIA CELUI MAI PUTERNIC EGO. ÎN
AMERICA, ȘI ÎN CEA DE NORD ȘI ÎN CEA DE SUD, A ÎNSEMNAT DE
ASEMENEA ÎNFOMETAREA SĂRACILOR ȘI PROSTITUȚIE ORGANIZATĂ ȘI
CRIMĂ LA O SCARĂ FOARTE LARGĂ. NU REPREZINTĂ SOCIALISMUL ȘI
COMUNISMUL UN PAS NECESAR ÎN DEZVOLTAREA UNEI SOCIETĂȚI MAI
UMANE?
Maneesha, comunismul este în mod cert un pas necesar
pentru o societate mai umană, dar nu socialismul. Voi nu
înțelegeți diferența dintre socialism și comunism.
Majoritatea oamenilor cred că ele sunt sinonime.
Socialismul este un compromis mișelesc cu capitalismul.
Comunismul este non-compromis absolut cu capitalismul, și
nici un compromis cu nimic care constituie capitalismul.
Până acum Uniunea Sovietică a fost o țară comunistă. Acum
tovarășul Gorbaciuv încearcă să o coboare la socialism. Asta
îi distruge demnitatea; asta este o învingere. Sper ca el să
înțeleagă până nu va fi prea târziu.
Este timpul pentru Sardar Gurudayal Singh... pentru că nu
vreau să fie prea târziu!
(ADUNAREA RÂDE MULT, AMINTINDU-ȘI DISCURSUL DE
3 ORE ȘI JUMĂTATE CE A AVUSESE LOC CU O NOAPTE
ÎNAINTE)
Dick Puller era gagicarul biroului, și toți tipii se duceau la el
să-i ceară sfaturi cum să agațe femei. Într-o după amiază,
Muffin Snuffler îl trage pe Dick deoparte, și îl întreabă,
“Spune-mi Dick, cum reușești? Ești căsătorit dar ai o gagică
diferită în fiecare noapte. Care este secretul tău?”
“Este simplu,” răspunde Dick Puller. “Totu e în modu’ cum o
abordezi. Îți zic io cum să faci.
La noapte, ia trenul de 5 de la Penn Central Station și dă-te
jos la Trenton. La Trenton vei găsi duzine de femei
așteptându-și soții. Și sunt întotdeauna unii soți care
trebuie să lucreze până târziu, deci tot ceea ce trebuie să
faci este să fii fermecător și să lași natura să-și facă treaba.”
Așadar Muffin prinde trenul de 5 de la Penn Station dar
ațipește în timpul călătoriei. Când se trezește vede că a
trecut de Trenton și că trebuie să coboare la Westchester.
Muffin era gata gata să prindă un tren înapoi, când zărește
o femeie stând pe platformă, arătând foarte disponibilă.
Se duce Muffin relaxat la ea -- apoi un lucru duce spre altul
și în final ajung ambii în pat la ea acasă.
Chiar începuseră să se simtă foarte bine, când ușa e
deschisă brusc de Dick Puller care intră val vârtej peste ei.
Dick îi aruncă o privire soției în pat și urlă, “Dă-on pula mea
de treabă, băi Betty! Deci asta faci tu când eu lucrez târziu!
Și tu Muffin, idiotule -- ți-am zis să te dai jos la Trenton!”
Era ora patru în acea zi inevitabilă pe Calvary Hill. Isus a
fost bătut în cuie pe cruce încă de la prânz și începuse să se
simtă ca un cârnat atârnat.
Toți discipolii îl dezertaseră, în afară de unul. Singur și
stând chiar sub cruce, în arșița aia de soare, era al
treisprezecelea apostol necunoscut al lui Isus: Reginald
Poponaru’. Reginald se uită-n sus la Isus care era în puța
goală pe cruce, și-i șoptește, “Isus! Ah! Isus!”
Isus se uită în jos și spune, “Ce e, Reggie?”
“Lordul meu!” Răspunde Reginald, uitându-se în sus la el.
“De aicea de unde stau eu, trebuie să recunosc -- ești
atârnat bine!”
Jack Jerk se uita cum soția lui, Jill, își încerca noul sutien
marca “Betty Boobs”.
“Pentru ce dracu l-ai mai cumpărat?” întreabă Jack Jerk.
“Nu ai nimica să pui în el!”
“Liniștește-te Jackuleț!” i-ontoarce Jill: “M-am plâns eu de
tine că porți chiloți?”
Nivedano...
(bolboroseală)Nivedano...
Fiți tăcuți...
Închideți ochii... Și simițiți-vă corpurile complet înghețate.
Acesta este momentul potrivit pentru a te uita înăuntru.
Adună-ți toată forțele vieții, și grăbește-te spre centrul
ființei tale, cu conștiința ta totală, și cu o urgență ca și cum
acum va fi ultimul moment din viața ta.
Mai repede și mai repede...
Mai adânc și mai adânc...
Cu cât te apropii de ființa ta, o mare tăcere descinde peste
tine precum o ploaie, o ploaie foarte liniștită de tăcere,
răcoroasă.
Mai aproape... Și vei găsi flori ale păcii înflorind peste tot în
jurul tău.
Și mai aproape... Și vei îți vei vedea pentru prima data fața
originală. Aceasta este buddha.
Buddha este fața originală a tuturor, și buddha pur și simplu
înseamnă a fi martor.
Fii martor: nu ești corpul.
Fii martor: nu ești mintea.
Fii martor că ești doar un martor și nimic altceva, și brusc
ești în însuși centrul ființei tale.
Un mare extaz apare în tine, simți o adâncă fericire.
Dispari... Exact ca fumul tămâii care dispare în cerul
albastru... Doar buddha rămâne.
Pentru a face starea de martor mai adâncă și mai clară,
Nivedano...
Relaxați-vă...
Lăsă-te dus... Dar continuă să fii martor. Continuă să fii un
buddha.
Aceasta este natura ta.
Aceasta este existența ta ultimă, eternă.
În acest moment sunteți cei mai binecuvântați oameni ai
pământului.
Această seară a fost ea însăși frumoasă, dar meditația
voastră, voi devenind un buddha, un martor, a adăugat
enorm la frumusețea serii. Acum este un miracol.
Cu cât urmărirea voastră ca martor devine mai clară, cu
atât începeți să vă topiți ca gheața în ocean.
Auditoriumul Gautam the Buddha se transformă într-un
ocean de conștiință fără valuri, fără nici o ondulație, doar
un ocean tăcut.
Zece mii de buddhași au fost doar reflexii -- acum este doar
un buddha. Zece mii de reflexii au dispărut în unitate, în
ocean.
Acesta este Buddha autentic.
Când devii una cu existența, cu cosmosul, ai intrat în
existența ultimă imortală.
Colectați cât puteți din sucurile vieții. Trebuie să le aduceți
înapoi cu voi.
Colectați arome de dincolo, florile care plouă peste voi,
tăcerea, extazul, pacea, serenitatea.
Și nu uitați să-l convingeți pe buddha să vină puțin mai
aproape în viața voastră obișnuită de zi cu zi.
Aceștia sunt cei trei pași:
Mai întâi, buddha îți va deveni o umbră, întotdeauna
urmându-te din spate. Al doilea pas, tu vei deveni o umbră a
lui buddha, întotdeauna urmând după el.
Al treilea și ultimul pas, tu tei vei topi în buddha -- o
conștiință transparentă, care nu are nici o umbră. În
momentul când te combini în buddha, doar buddha rămâne:
tu nu mai ești. Aceea este cea mai grozavă, cea mai fericită
zi a vieții tale.
Nivedano...
Întorceți-vă, dar țineți minte grația unui buddha,
frumusețea, tăcerea, serenitatea.
Stăteți jos pentru câteva momente doar pentru a vă aminti
unde ați fost, care a fost experiența la centrul ființei
voastre, ce drumuri de aur ați străbătut...
Și simțiți prezența lui buddha chiar în spatele vostru. El
aproape că vă atinge; în fiecare zi el e din ce în ce mai
aproape. În fiecare zi viața ta devine din ce în ce mai plină
de grație, o din ce în ce mai mare înțelegere a cosmosului,
din ce în ce mai misterioasă. În curând te vei găsi drept
unui din cele mai mari mistere ale existenței. Acea zi va fi
ziua trezirii tale, iluminării tale.
Nu este departe.
Este doar o chestiune de a aduce mai multă intensitate, mai
multă totalitate, mai mult sentiment al urgenței. Și Focul
Zen va arde tot ceea ce este fals în tine, iar Vântul Zen va
da la o parte. Vei rămâne doar aur pur.
Acest aur pur al ființelor voastre are fața lui buddha.
A fi un buddha este singurul sens, singura semnificație a
vieții.
Aceia care o ratează au ratat tot. Aceia care au găsit-o au
găsit tot ceea ce este valoros în existență.
Bine Maneesha?
Da, Iubitule Maestru.
----------------------
Comunismul și Focul Zen, Vântul Zen, Capitolul 4: Eu sunt
un terorist spiritual