Avram Ruxandra şi Gheorghe Roxana

Școala cu clasele I-VIII Nr. 4 Rm. Vâlcea

Aprilie 2012

Investeşte în oameni! Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Axa prioritară nr. 1 „Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”

Domeniul major de intervenţie 1.1 „Accesul la educaţie şi formare profesională iniţială de calitate”

Titlul proiectului: “COMPETENŢE CHEIE TIC ÎN CURRICULUMUL ŞCOLAR”

Numărul de identificare al contractului: POSDRU/1/1.1/S/5

Beneficiar: Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare

ID proiect: 4615

Aurul este elementul chimic din tabelul periodic care are

simbolul Au și numărul atomic 79.

Proprietăți generale

Nume, Simbol,Număr atomic

Aur, Au, 79

Serie chimică Metal tranzițional

Aspect galben auriu

Masă atomică 196,966569 uam

Aurul este un metal preţios, galben. Este

un element chimic stabil, care nu este afectat de

aer sau apă, deci nu rugineşte şi nu-şi pierde

strălucirea niciodată.

Aurul este elementul cunoscut din cele mai vechi timpuri.

Fiind răspândit în stare nativă în natură, el se putea obține ușor în

cantități mici.

Cules sub forma unor bucăți

strălucitoare din nisipurile râurilor și din

depunerile aluvionare, aurul a fost

dintotdeauna un metal de ornament, apreciat

pentru luciul său galben, dar mai ales pentru

stabilitatea sa față de agenții corozivi

Spre deosebire de majoritatea metalelor,

aurul se găseşte în stare pură. O parte din el este găsit ca bobiţe mici, în nisip sau pietriş, însă majoritatea se găşeste în filoane in piatră. El a

fost valorificat de oameni de mii de ani, datorită calităţilor sale

de a fi atractiv, de a nu-şi pierde strălucirea şi

de a fi uşor de prelucrat.

Aurul pur (care este întotdeauna galben) este prea

moale pentru folosirea sa ca bijuterie. Metalele care se

folosesc în amestec cu aurul, pentru a-l întări, pot modifica

culoarea acestuia, rezultând astfel un aur de diferite nuanțe

de galben, alb și roșu. Acest amestec determină numărul

de carate al aurului. Este unul din cele mai dense metale.

Aurul de 18 carate conţine 18

părţi de aur şi şase părţi de argint sau

cupru. Cel mai pur aur e cel de 24 de

carate.

Aurul a fost folosit pentru bijuterii şi ornamente, de sute de ani. Astăzi, el este folosit şi la circuitele electrice, mulaje de dinţi şi părţi din scutul reflector al sateliţilor.

Mult aur – aproape 2000 de tone pe an – se extrage din mine. După ce se sparge piatra în care se găseşte, aurul e colectat folosind una din metodele chimice, din care cea mai folosită e metoda cianurii. Cianura de sodiu se adaugă unui amestec de piatră sfărâmata şi apă. Aceasta dizolvă aurul, care este filtrat înainte de a se adăuga zinc. Aurul se depune ca un mal fin, iar zincul se dizolvă.

Medicina a utilizat de câteva secole aurul ca tratament pentru diverse

actiuni. În zilele noastre testele au demonstrat că aurul este benefic în tratarea

artritei reumatoide, a afecțiunilor ficatului, ochilor și urechilor cât și în tratarea

anemiilor. Încă nu se cunoaște de ce aurul funcționează în tratarea reumatismului,

dar de peste 70 de ani este folosit cu succes în această afecțiune.

Un salt major în cercetare a fost făcut în domeniul nanotehnologiei unde

aurul a luat locul carbonului

Argintul este un element chimic.In tabelul

periodic are simbolul Ag și numărul atomic 47.

Proprietăți generale

Nume, Simbol,Număr atomic

Argint, Ag, 47

Serie chimică Metal tranzițional

Aspect Argintiu

Masă atomică 107,8683 uam

Este un metal alb, strălucitor, și, după cum

îi spune și numele, argintiu. În tăietură proaspătă,

are o culoare ușor gălbuie. Face parte, împreună

cu aurul, platina, paladiul, iridiul din categoria

metalelor prețioase. Este moale, maleabil și ductil,

fiind metalul cu cea mai mare conductibilitate

electrică și termică.

Se oxidează cu ușurință în aer,

formând oxizi, și, de asemenea, în

prezența sulfului, cu care formează sulfuri.

Argintul este un amestec de 92,5% argint pur (925‰,

însemnând 925 părţi argint fin din 1.000 părţi de aliaj) şi 7,5% cupru

(75‰, însemnând 75 parti cupru şi alte metale de aliere din 1.000

părţi de aliaj). Argintul nu are o unitate de măsură asemănătoare

karatului, fiind considerat în bijuterii ca cel mai pur este cel de

92,5%, sau 925.

Argintul se evidenţiază prin luciul sofisticat, numele

acestui metal derivând din denumirea din limba latină, care se

traduce prin "alb şi stralucitor".

Argintul a fost un metal cunoscut

de toate civilizaţiile antice, însă

spre deosebire de aur, este

foarte rar găsit in stare naturală,

lucru care explică faptul că dacă

ar fi mai abundent, tot nu ar

putea fi folosit decât mai târziu.

Cu toate acestea, când a apărut

prima oară în Egipt, a fost mult

mai valoros decât aurul. O

proprietate unică a argintului faţă

de alte metale este cea de

bacteriostatic, adică de

distrugător pentru o categorie

întreagă de microorganisme şi

bacterii.

Este folosit în electrotehnică și electronică,

fie ca atare, fie sub formă de depuneri galvanice.

Desi se oxidează cu ușurință, stratul de oxid nu este

aderent, drept pentru care mulți ani a fost principalul

metal folosit în conectică.

Se mai întrebuințează la baterea

monedelor, în giuvaergerie, precum și

în medicină. Deoarece eliberează spontan

ioni negativi (care au acțiune germicida),

multe decenii a fost întrebuințat la

confecționarea de instrumente medicale și

proteze.

Vechii egipteni, romanii și grecii

știau de puterea tămăduitoare a

argintului. De aceea, cei care și-au

permis să mănânce din farfurii și cu

tacâmuri de argint au fost feriți de boli.

Până în 1934, când a fost descoperită

penicilina, argintul a fost singurul

medicament folosit împotriva multor

boli ale vremii. Oxidul de argint e

amestecat cu apă, plante medicinale

sau miere, fiind folosit pe post de

sedativ, afrodiziac, purificator al

sângelui, ficatului și splinei.

Argintul formează aliaje tip soluţii solide cu aurul şi

paladiul, aliaje cu eutenitic si bismut, plumb, rodiu, cupru, taliu, şi

aliaje tip combinaţii intermetalice cu celelalte elemente (Li, Be, Mg,

Zn, Cd,Sn, Sb, Zr etc.).

Aliajele de tip Ag-Sn-Al, se utilizează ca rezistenţe electrice,

cele de tip Ag-Mn-Al , denumite silimanal, la confecţionarea de

magneţi permanenţi, iar aliajele de tip Ag-Sn-Pb, Ag-Cd-Sn, Ag-Sn-

Cu-Zn se folosesc în tehnica dentară.

Aliajele de Au-Ag se

folosesc la confecţionarea

contactelor electrice şi în

telefonie, iar cele de tip Au-Pt-Cu

in tehnica dentară. Aurul are o

largă utilizare în tehnica

bijuteriilor, prin aliere cu Cu şi

Ag.De exemplu aurul de 15

carate conţine:58% Au, 14 -28%

Cu, 4-28% Ag, iar aurul de 18

carate: 75% Au, 10-20% Ag, 5-

15% Cu. Aliajul Au-Pd cu 10-20%

Pd se numeşte rotanium.

Aurul formează aliaje binare de tip soluții cu argintul, cuprul,nichelul,

paladiul și platina. Cu celelalte metale (Na, K, Al, In, Sn, Pb, Bi, Zn,

Cd), aurul formeaza compuși intermediari.

La temperatura camerei argintul poate fi aliat cu mercur, staniu și alte

metale pentru a face amalgamuri care sunt utilizate pe scara larga in

stomatologie pentru umpluturi dentare ale cariilor.