Avram Ruxandra şi Gheorghe Roxana
Școala cu clasele I-VIII Nr. 4 Rm. Vâlcea
Aprilie 2012
Investeşte în oameni! Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară nr. 1 „Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”
Domeniul major de intervenţie 1.1 „Accesul la educaţie şi formare profesională iniţială de calitate”
Titlul proiectului: “COMPETENŢE CHEIE TIC ÎN CURRICULUMUL ŞCOLAR”
Numărul de identificare al contractului: POSDRU/1/1.1/S/5
Beneficiar: Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare
ID proiect: 4615
Aurul este elementul chimic din tabelul periodic care are
simbolul Au și numărul atomic 79.
Proprietăți generale
Nume, Simbol,Număr atomic
Aur, Au, 79
Serie chimică Metal tranzițional
Aspect galben auriu
Masă atomică 196,966569 uam
Aurul este un metal preţios, galben. Este
un element chimic stabil, care nu este afectat de
aer sau apă, deci nu rugineşte şi nu-şi pierde
strălucirea niciodată.
Aurul este elementul cunoscut din cele mai vechi timpuri.
Fiind răspândit în stare nativă în natură, el se putea obține ușor în
cantități mici.
Cules sub forma unor bucăți
strălucitoare din nisipurile râurilor și din
depunerile aluvionare, aurul a fost
dintotdeauna un metal de ornament, apreciat
pentru luciul său galben, dar mai ales pentru
stabilitatea sa față de agenții corozivi
Spre deosebire de majoritatea metalelor,
aurul se găseşte în stare pură. O parte din el este găsit ca bobiţe mici, în nisip sau pietriş, însă majoritatea se găşeste în filoane in piatră. El a
fost valorificat de oameni de mii de ani, datorită calităţilor sale
de a fi atractiv, de a nu-şi pierde strălucirea şi
de a fi uşor de prelucrat.
Aurul pur (care este întotdeauna galben) este prea
moale pentru folosirea sa ca bijuterie. Metalele care se
folosesc în amestec cu aurul, pentru a-l întări, pot modifica
culoarea acestuia, rezultând astfel un aur de diferite nuanțe
de galben, alb și roșu. Acest amestec determină numărul
de carate al aurului. Este unul din cele mai dense metale.
Aurul de 18 carate conţine 18
părţi de aur şi şase părţi de argint sau
cupru. Cel mai pur aur e cel de 24 de
carate.
Aurul a fost folosit pentru bijuterii şi ornamente, de sute de ani. Astăzi, el este folosit şi la circuitele electrice, mulaje de dinţi şi părţi din scutul reflector al sateliţilor.
Mult aur – aproape 2000 de tone pe an – se extrage din mine. După ce se sparge piatra în care se găseşte, aurul e colectat folosind una din metodele chimice, din care cea mai folosită e metoda cianurii. Cianura de sodiu se adaugă unui amestec de piatră sfărâmata şi apă. Aceasta dizolvă aurul, care este filtrat înainte de a se adăuga zinc. Aurul se depune ca un mal fin, iar zincul se dizolvă.
Medicina a utilizat de câteva secole aurul ca tratament pentru diverse
actiuni. În zilele noastre testele au demonstrat că aurul este benefic în tratarea
artritei reumatoide, a afecțiunilor ficatului, ochilor și urechilor cât și în tratarea
anemiilor. Încă nu se cunoaște de ce aurul funcționează în tratarea reumatismului,
dar de peste 70 de ani este folosit cu succes în această afecțiune.
Un salt major în cercetare a fost făcut în domeniul nanotehnologiei unde
aurul a luat locul carbonului
Argintul este un element chimic.In tabelul
periodic are simbolul Ag și numărul atomic 47.
Proprietăți generale
Nume, Simbol,Număr atomic
Argint, Ag, 47
Serie chimică Metal tranzițional
Aspect Argintiu
Masă atomică 107,8683 uam
Este un metal alb, strălucitor, și, după cum
îi spune și numele, argintiu. În tăietură proaspătă,
are o culoare ușor gălbuie. Face parte, împreună
cu aurul, platina, paladiul, iridiul din categoria
metalelor prețioase. Este moale, maleabil și ductil,
fiind metalul cu cea mai mare conductibilitate
electrică și termică.
Se oxidează cu ușurință în aer,
formând oxizi, și, de asemenea, în
prezența sulfului, cu care formează sulfuri.
Argintul este un amestec de 92,5% argint pur (925‰,
însemnând 925 părţi argint fin din 1.000 părţi de aliaj) şi 7,5% cupru
(75‰, însemnând 75 parti cupru şi alte metale de aliere din 1.000
părţi de aliaj). Argintul nu are o unitate de măsură asemănătoare
karatului, fiind considerat în bijuterii ca cel mai pur este cel de
92,5%, sau 925.
Argintul se evidenţiază prin luciul sofisticat, numele
acestui metal derivând din denumirea din limba latină, care se
traduce prin "alb şi stralucitor".
Argintul a fost un metal cunoscut
de toate civilizaţiile antice, însă
spre deosebire de aur, este
foarte rar găsit in stare naturală,
lucru care explică faptul că dacă
ar fi mai abundent, tot nu ar
putea fi folosit decât mai târziu.
Cu toate acestea, când a apărut
prima oară în Egipt, a fost mult
mai valoros decât aurul. O
proprietate unică a argintului faţă
de alte metale este cea de
bacteriostatic, adică de
distrugător pentru o categorie
întreagă de microorganisme şi
bacterii.
Este folosit în electrotehnică și electronică,
fie ca atare, fie sub formă de depuneri galvanice.
Desi se oxidează cu ușurință, stratul de oxid nu este
aderent, drept pentru care mulți ani a fost principalul
metal folosit în conectică.
Se mai întrebuințează la baterea
monedelor, în giuvaergerie, precum și
în medicină. Deoarece eliberează spontan
ioni negativi (care au acțiune germicida),
multe decenii a fost întrebuințat la
confecționarea de instrumente medicale și
proteze.
Vechii egipteni, romanii și grecii
știau de puterea tămăduitoare a
argintului. De aceea, cei care și-au
permis să mănânce din farfurii și cu
tacâmuri de argint au fost feriți de boli.
Până în 1934, când a fost descoperită
penicilina, argintul a fost singurul
medicament folosit împotriva multor
boli ale vremii. Oxidul de argint e
amestecat cu apă, plante medicinale
sau miere, fiind folosit pe post de
sedativ, afrodiziac, purificator al
sângelui, ficatului și splinei.
Argintul formează aliaje tip soluţii solide cu aurul şi
paladiul, aliaje cu eutenitic si bismut, plumb, rodiu, cupru, taliu, şi
aliaje tip combinaţii intermetalice cu celelalte elemente (Li, Be, Mg,
Zn, Cd,Sn, Sb, Zr etc.).
Aliajele de tip Ag-Sn-Al, se utilizează ca rezistenţe electrice,
cele de tip Ag-Mn-Al , denumite silimanal, la confecţionarea de
magneţi permanenţi, iar aliajele de tip Ag-Sn-Pb, Ag-Cd-Sn, Ag-Sn-
Cu-Zn se folosesc în tehnica dentară.
Aliajele de Au-Ag se
folosesc la confecţionarea
contactelor electrice şi în
telefonie, iar cele de tip Au-Pt-Cu
in tehnica dentară. Aurul are o
largă utilizare în tehnica
bijuteriilor, prin aliere cu Cu şi
Ag.De exemplu aurul de 15
carate conţine:58% Au, 14 -28%
Cu, 4-28% Ag, iar aurul de 18
carate: 75% Au, 10-20% Ag, 5-
15% Cu. Aliajul Au-Pd cu 10-20%
Pd se numeşte rotanium.
Aurul formează aliaje binare de tip soluții cu argintul, cuprul,nichelul,
paladiul și platina. Cu celelalte metale (Na, K, Al, In, Sn, Pb, Bi, Zn,
Cd), aurul formeaza compuși intermediari.
La temperatura camerei argintul poate fi aliat cu mercur, staniu și alte
metale pentru a face amalgamuri care sunt utilizate pe scara larga in
stomatologie pentru umpluturi dentare ale cariilor.