clauzele abuzive in abusive clauses in the … · analele universităţii “constantin...

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr.4/2017

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2017

67

CLAUZELE ABUZIVE IN

CONTRACTELE IPOTECARE

Constantin ENEA*

Abstract: Pentru a ne putea proteja de clauzele abuzive ale băncilor, în primul rând, trebuie să înţelegem ce reprezintă ele şi cum pot fi negociate sau eliminate. Astfel de contracte sunt tipice pentru furnizorii de cablu sau telefonie, banci, utilităţi etc. “Prin aceste contracte, companiile mari încearcă să se protejeze de cât mai multe situaţii neprevăzute care pot apărea pe parcursul derulării contractului dar, unele bănci, companii de telecomunicaţii sau mai ales IFN-uri încearcă să maximizeze profitul prin introducerea de clauze contractuale tehnice, greu de înţeles pentru un nespecialist.

Această practică este una curentă, uneori la limita înşelăciunii. Şi din acest motiv Uniunea Europeană obligă băncile să utilizeze condiţiile contractuale standard echitabile.

Cuvinte cheie: contract ipotecar, clauze abuzive, efecte, modalităţi de eliminare

INTRODUCERE Clauza contractuala care nu a fost

negociata direct cu consumatorul si care prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract creeaza, in detrimentul consumatorilor si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii. O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

ABUSIVE CLAUSES IN THE

HYPOTHECATE CONTRACT

Constantin ENEA**

Abstract: In order to protect ourselves from banks' abusive clauses, first of all, we need to understand what they represent and how they can be negotiated or eliminated. Such contracts are typical for cable or telephone providers, banks, utilities, etc. "Through these contracts, large companies are trying to protect themselves from as many contingencies as possible during the course of the contract, but some banks, telecoms companies or especially IFNs are trying to maximize profits by introducing technical, understandable for a non-specialist.

This practice is current, sometimes at the limit of deception. And for this reason, the European Union requires banks to use fair standard contractual terms.

Key words: hypothecate contract, abusive clauses, effects, ways to eliminate

Introduction The contractual clause which has

not been negotiated directly with the consumer and which itself or with other provisions of the contract creates, to the detriment of consumers and contrary to the requirements of good faith, a significant imbalance between the rights and obligations of the parties. Traders are prohibited from stipulating unfair terms in consumer contracts. A contractual clause which has not been negotiated directly with the consumer will be considered abusive if, by itself or with other provisions of the contract, it creates, to the detriment of the consumer and contrary to the requirements of good faith, a significant imbalance between the rights

* Conf. univ. dr., Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei, Drept şi Administraţie Publică, Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Tg-Jiu ** Associate Professor PhD, Faculty of Education Sciences, Law and Public Administration, “Constantin Brâncuşi” University of Tg-Jiu



68

Clauzele abuzive se regasesc nu doar in contractele de credit incheiate cu bancile, ci si in contractele care nu au fost negociate direct cu consumatorul, adica in cele standard preformulate, Afla din materialul urmator care sunt cele mai utilizate clauze abuzive si in ce tipuri de contracte sunt cuprinse. Preocuparea legislativa atat la nivel national, cat si la nivel european pentru contractele incheiate intre profesionisti si consumatori este justificata, in principal, de faptul ca in cazul acestor acte juridice se ridica cel mai frecvent problema clauzelor abuzive, fapt bazat in principal pe inegalitatea pozitiilor in care se gasesc partile contractante. De cele mai multe ori consumatorului i se impune o anumita conduita contractualaprestabilita, fara posibilitati de negociere, asa cum exista de regula in contractele incheiate intre parti care nu au calitatea de consumator si, respectiv, de profesionist. Desi contractele incheiate intre profesionisti si consumatori nu pot fi negociate, totusi legislatia in vigoare impune anumite conditii. Mai exact, orice contract incheiat intre profesionisti si consumatori pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate, se arata in Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori.

Avand in vedere prevederea mentionata mai sus, rezulta ca Legea nr. 193/2000 se aplica tuturor contractelor incheiate intre profesionisti si consumatori, care au ca obiect vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii, fara a exista vreo alta limitare legala atata timp cat una sau mai multe clauze cuprinse in contract este abuziva. O definitie mai exacta a tipurilor de contracte asupra carora produce efecte Legea nr. 193/2000 este cuprinsa chiar in actul normative. Aceste contracte sunt cele care nu au fost negociate direct cu consumatorul, fiind stabilite fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura lor,

and obligations of the parties. Abusive clauses are found not only

in credit agreements with banks, but also in contracts that have not been negotiated directly with the consumer, that is, in the standard preformed ones, Find out from the following material which are the most used abusive clauses and in what types of contracts are summarized. Legislative concern at both national and European level for contracts concluded between professionals and consumers is justified mainly by the fact that these legal acts most frequently raise the issue of abusive clauses, a fact based mainly on the inequality of positions in which are the Contracting Parties.

In most cases, the consumer is required to have a certain contractual relationship, without bargaining possibilities, as is usually the case in the contracts concluded between the parties that are not consumer and professional. Although contracts between professionals and consumers can not be negotiated, the legislation in force imposes certain conditions. More specifically, any contract concluded between professionals and consumers for the sale of goods or the provision of services will contain clear, unambiguous contractual clauses for whose understanding there is no need for specialized knowledge, it is shown in Law no. 193/2000 on unfair terms in contracts concluded between professionals and consumers.

Considering the above mentioned provision, it follows that Law no. 193/2000 applies to all contracts concluded between professionals and consumers, which have as object the sale of goods or the provision of services, without any other legal limitation, as long as one or more clauses contained in the contract are abusive. A more precise definition of the types of contracts on which the Law no. 193/2000 is included in the normative act itself.



69

cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv. Este vorba de asa-numitele contracte de aderare. O conditie esentiala pentru ca un contract sa intre sub incidenta Legii nr. 193/2000 este aceea ca trebuie sa aiba inserata o clauza abuziva.

Ce este o clauza abuziva? Conform Legii nr. 193/2000, o clauza

contractuala va fi considerata abuziva daca nu a fost negociata direct cu consumatorul si prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

O clauza este abuziva daca sunt indeplinite anumite conditii, respectiv:

• lipsa de negociere; • dezechilibrul contractual; • incalcarea principiului bunei-

credinte. Lipsa de negociere caracterizeaza

contractele de adeziune cu clauze preformulate care nu permit consumatorului negocierea prevederilor sale. Consumatorul nu are posibilitatea sa influenteze continutul clauzelor din contractele-tip, accepta sau nu contractul, dar nu-l poate modifica. De asemenea, dezechilibrul contractual se naste la momentul in care se produc anumite inegalitati intre drepturile si obligatile partilor contractante, fiind astfel deteriorat echilibrul contractual in favoarea profesionistului. In ceea ce priveste faptul ca drepturile si obligatiile trebuie exercitate cu buna-credinta, in acord cu moravurile si cu ordinea publica, prin instituirea clauzelor abuzive in contractele de consum, profesionistul incalca buna-credinta.

Ce tipuri de contracte contin clauze abuzive?

Contractele care contin clauze abuzive sunt cele incheiate cu bancile sau cu institutiile financiare nebancare. Pe langa acestea mai exista insa si alte tipuri de contracte, de exemplu:

These contracts are those that have not been negotiated directly with the consumer, being established without giving the consumer the ability to influence their nature, such as standard pre-formulated contracts or general sales conditions by traders on the product or service market concerned. These are so-called accession treaties. An essential condition for a contract to fall within the scope of Law no. 193/2000 is that an abusive clause must be inserted.

What is an abusive clause? According to Law no. 193/2000, a

contractual clause will be considered abusive if it has not been negotiated directly with the consumer and by itself or with other provisions of the contract creates, to the detriment of the consumer and contrary to the requirements of good faith, a significant imbalance between rights and obligations parties.

A clause is abusive if certain conditions are met, namely:

• lack of negotiation; • contractual imbalance; • Breach of the principle of good

faith. The lack of negotiation

characterizes adhesion contracts with preformed clauses that do not allow the consumer to negotiate its provisions. The consumer can not influence the content of the clauses in the standard contracts, accept the contract or not, but it can not change it. Also, the contractual imbalance is born when certain inequalities occur between the rights and obligations of the contracting parties, thus damaging the contractual balance in favor of the professional. As regards the fact that the rights and obligations must be exercised in good faith, in accordance with morals and public order, through the establishment of abusive clauses in consumer contracts, the professional violates good faith.

What types of contracts contain abusive clauses?



70

• contractele incheiate cu societatile de telefonie mobila,

• contractele incheiate cu furnizorii de energie electrica, gaz, termoficare, apa, salubritate,

• contractele incheiate cu societatile de asigurari.

Majoritatea contractelor de telefonie mobila contin clauza abuziva, stipulata si in Legea nr. 193/2000, prin care consumatorul este obligat la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist. Din aceasta perspectiva, sunt des intalnite in practica companiilor de telefonie mobila clauzele pe care consumatorul este obligat sa le accepte fara posibilitate de negociere, prin care se prevede obligatia debitorului de a achita penalitati de intarziere pentru neplata la termen a sumelor datorate fara a se limita valoarea penalitatilor cumulate in functie de valoarea debitului principal.

Este evident caracterul abuziv al unei astfel de clauze care nu limiteaza nici sub aspect temporal si nici sub aspect cantitativ valoarea penalitatilor, dand posibilitatea profesionistului de a ramane in pasivitate pana la implinirea termenului de prescriptie, debitorul ajungand sa cumuleze penalitati care in unele cazuri depasesc de zece ori valoarea sumei restante. In acest fel este incalcat atat principiul bunei credinte, cat si acela al mentinerii echilibrului contractual generand pentru consumator datorii disproportionate fata de prejudiciul efectiv suferit de profesionist.

Un alt tip de clauza regasit cu regularitate in contractele de inchiriere presupune obligatia consumatorului in cazul manifestarii intentiei de desfiintare a contractului, de a plati in continuare chirie locatorului pana la data la care acesta isi va gasi un nou chirias. Aceasta practica intalnita adesea in inchirierea spatiilor din marile centre comerciale este abuziva deoarece ramane la puterea discretionara a

Contracts containing abusive clauses are those concluded with banks or non-bank financial institutions. Besides these, there are also other types of contracts, for example:

• contracts concluded with mobile phone companies,

• Contracts concluded with suppliers of electricity, gas, district heating, water, sanitation,

• contracts with insurance companies.

Most mobile phone contracts contain the abusive clause, stipulated in Law no. 193/2000, whereby the consumer is obliged to pay disproportionately high amounts in case of non-fulfillment of the contractual obligations by him, compared to the damage suffered by the professional.

From this perspective, in the practice of mobile phone companies, the clauses that the consumer is obliged to accept without negotiation possibility, which stipulate the obligation of the debtor to pay late payment penalties for non-payment of the amounts due without limitation the amount of penalties accrued on the basis of the principal amount.

Abusive clauses in the hypothecate contract

The abusive nature of such a clause, which does not limit either the temporal or the quantitative aspect of the penalties, makes it possible for the professional to remain passive until the limitation period is reached, the debtor cumulating penalties which in some cases exceed ten times the amount of outstanding amount. In this way, both the principle of good faith and the maintenance of the contractual balance are breached, generating disproportionate debts for the consumer in relation to the actual damage suffered by the professional. Another type of clause regularly found in rental contracts implies



71

profesionistului,perioada de timp in care va demara procedurile de negociere si incheiere a unui nou contract de inchiriere, consumatorul ajungand sa fie obligat la plata chiriei pentru un imobil pe care nu il mai foloseste pana cand va dori profesionistul. De asemenea, exista riscul ca profesionistul sa mareasca chiria perceputa la notificarea intentiei de desfacere a contractului, urmand sa obtina un profit nejustificat care l-ar putea determina sa ramana in pasivitate in ceea ce priveste gasirea unor noi chiriasi.

Tot in categoria clauzelor abuzive se incadreaza si cazul in care consumatorul este obligat la respectarea obligatiilor contractuale in situatia in care profesionistul nu isi indeplineste propriile obligatii. Aceasta presupune ca se limiteaza inclusiv dreptul consumatorului de a solicita despagubiri pentru intarzierea in executare sau neexecutarea obligatiilor de catre profesionist.

Procedura de denuntare a clauzelor abuzive

Odata cu intrarea in vigoare din 1 octombrie 2013 a doua noi articole ale Legii nr. 193/2000, asociatiile pentru protectia consumatorilor au posibilitatea sa atace in instanta clauzele abuzive din contracte. In situatia in care acestea vor fi declarate abuzive, atunci profesionistul va fi obligat sa elimine clauzele din toate contractele aflate in curs de executare si din cele preformulate.

Tinand cont de noile reguli care se aplica de la inceputul lunii octombrie, ANPC a facut un anunt recent prin care le recomanda consumatorilor sa verifice in contractele pe care le detin daca exista posibile clauze abuzive. Totodata, ANPC atentioneaza consumatorii sa fie vigilenti atunci cand li se propun acte aditionale la contractele de adeziune (credite bancare/nebancare, utilitati, telefonie fixa si mobila, cablu, etc.) spre semnare, sa le consulte cu atentie inainte de semnare si sa ceara lamuriri suplimentare entitatilor care le propun. “Daca nu sunt lamuriti pe deplin asupra

the consumer's obligation in the event of the intention to terminate the contract, to continue to pay the lessor's rent until the date when he finds a new tenant.

This practice often found in renting space in major shopping centers is abusive because it remains at the discretion of the professional, the period of time when the procedures for negotiating and concluding a new lease will start, the consumer being forced to pay the rent for a real estate that he does not use until the professional desires. There is also the risk that the professional will increase the rent charged on the notification of the intention to sell the contract, and will obtain an unjustified profit that could lead him to remain passive in terms of finding new tenants.

Also in the category of abusive clauses is the case where the consumer is obliged to observe the contractual obligations in the situation when the professional does not fulfill his own obligations. This implies that the consumer's right to claim compensation for the delay in execution or non-performance of the obligations by the professional is also limited.

The procedure for denouncing abusive clauses

With the entry into force on 1 October 2013 of two new articles of Law no. 193/2000, associations for consumer protection have the possibility to appeal in court the abusive clauses in contracts. In the event that they are deemed to be abusive, then the professional will be required to remove the clauses from all the contracts in progress and from the pre-formulated contracts.

Taking into account the new rules that have been in place since the beginning of October, ANPC has made a recent announcement recommending consumers to check in their contracts if there are possible abusive clauses. At the same time, ANPC cautions consumers to be vigilant when they are proposed



72

formularilor si termenilor folositi in actele aditionale, consumatorii sunt rugati sa se adreseze ANPC sau comisariatelor regionale sau judetene pentru a primi informatii si indrumari de la personalul specializat”, au precizat reprezentantii autoritatii.

Astfel, daca consumatorul a identificat clauze abuzive intr-un contract incheiat de exemplu cu societatile de telefonie mobila sau cu furnizorii de energie electrica, gaz, termoficare, apa, salubritate, atunci poate sa le denunte, parcurgand cateva etape.

In primul rand, trebuie sa adreseze o sesizare catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) sau catre o alta asociatie pentru protectia consumatorilor (potrivit legislatiei in vigoare, aceasta trebuie sa aiba calitatea ONG, sa aiba cel putin 3.000 de membri la nivel national si filiale in cel putin 10 judete si de asemenea sa fi desfasurat, la nivel judetean si local, o activitate in domeniul protectiei consumatorilor pe o perioada de cel putin trei ani). In sesizare, consumatorul trebuie sa indice clauzele pe care le considera abuzive si de asemenea, trebuie sa ofere autoritatii de control cat mai multe date, clare, concise si corecte.

Mai departe, ANPC se va adresa instantei si va cere eliminarea clauzelor abuzive din contractul respectiv. In cazul in care instanta va constata existenta clauzelor abuzive in contract, va obliga banca sa modifice toate contractele in curs de executare, precum si sa elimine clauzele abuzive din contractele preformulate. Este bine de retinut ca odata ce o clauza este declarata abuziva de catre instanta judecatoreasca, ea devine inaplicabila, putandu-se ajunge la anularea intregului contract in cazul in care in lipsa acelei clauze contractul nu mai poate produce efecte juridice. In opinia noastră, clauzele abuzive contractuale reprezinta o incalcare a principiului libertatii contractuale, a indeplinirii obligatiilor cu buna-credinta si a pastrarii echilibrului contractual si trebuie

additional acts to adhesion contracts (bank / non-bank loans, utilities, fixed and mobile telephones, cable, etc.) for signing, to consult them carefully before signing and to waited for further clarifications to the proposing entities. "If you are not fully informed about the formulas and terms used in the additional acts, consumers are asked to contact ANPC or regional or county commissariats to receive information and guidance from specialized personnel," the authorities said.

Thus, if the consumer has identified abusive clauses in a contract concluded, for example, with mobile phone companies or with suppliers of electricity, gas, district heating, water, sanitation, then he can denounce them, going through several stages. Firstly, he or she must address a complaint to the National Consumer Protection Authority (ANPC) or to another consumer protection association (according to the legislation in force, it must have the quality of NGOs, have at least 3,000 members at national level and subsidiaries in at least 10 counties, and at county and local level also a consumer protection activity for a period of at least three years). In the referral, the consumer has to indicate the clauses they consider to be abusive and also have to give the control authority as much data as possible, clear, concise and correct.

Further, ANPC will address the court and will request the removal of the abusive clauses in the contract. If the court finds the existence of abusive clauses in the contract, it will oblige the bank to amend all contracts in progress and to abolish the abusive clauses in pre-formulated contracts. It is good to note that once a clause is abusively declared by the court, it becomes inapplicable, and the contract may be canceled if, in the absence of that clause, the contract can no longer produce legal effects. In our opinion, the contractual abusive clauses



73

sanctionate ca atare, educand astfel nu doar profesionistii, ci si consumatorii. In ceea ce priveste costurile pe care clientul trebuie sa le suporte intr-un proces de denuntare a clauzelor abuzive, acestea reprezinta doar onorariul avocatului. Taxa judiciara de timbru nuse plateste in acest caz, pentru ca litigiile privind protectia consumatorilor sunt scutite de aceasta taxa. Potrivit OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru care se aplica din 29 iunie 2013, sunt scutite de la plata taxei de timbru actiunile avand ca obiect protectia drepturilor consumatorilor, atunci cand persoanele fizice si asociatiile pentru protectia consumatorilor au calitatea de reclamant impotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile legitime ale consumatorilor.

CLAUZELE ABUZIVE IN CONTRACTELE IPOTECARE

Chestiunea clauzelor abuzive şi-a făcut loc în dreptul pozitiv, în mod preferenţial, în categoria contractelor de consum. În acest domeniu, al raporturilor contractuale dintre un profesionist şi un consumator, se aplică norme speciale de determinare a caracterului abuziv al unor clauze contractuale. Legiuitorul român, prin Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori[8], a transpus Directiva 93/13/CEE a Consiliului Europei privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Din complexa multitudine de norme specifice sectorului dreptului consumului, tematica clauzelor abuzive reprezintă un domeniu preferenţial şi de imediată actualitate, constituind deja, în mod tradiţional, un segment legislativ prioritar.

La nivel european, Directiva 93/13/CEE a Consiliului Europei reprezintă cea mai importantă măsură de uniformizare şi armonizare a dreptului contractelor în Europa, întrucât atinge esenţa contractului, fiind adoptată de legislaţia tuturor statelor membre.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr.

constitute a violation of the principle of contractual freedom, the fulfillment of the obligations in good faith and the preservation of the contractual balance and should be sanctioned as such, educating not only the professionals but also the consumers. As far as the costs that the client has to bear in a process of denouncing the abusive clauses, they represent only the attorney's fees. The judicial stamp duty is paid in this case, because consumer disputes are exempt from this tax.

According to GEO no. 80/2013 on Stamp Judicial Fees applicable as of June 29, 2013, the actions to protect consumer rights are exempt from the stamp duty when natural persons and consumer associations have the status of plaintiff against economic operators who have prejudice the legitimate rights of consumers he issue of abusive clauses has become a positive right, preferentially, in the category of consumer contracts. In this field, contractual relations between a professional and a consumer, special rules are applied to determine the unfairness of contractual terms.

The Romanian legislator, through Law no. 193/2000 on unfair terms in contracts between professionals and consumers transposed Council Directive 93/13 / EEC of the Council of Europe on unfair terms in contracts concluded with consumers. From the complexity of specific rules in the consumer law sector, the topic of abusive clauses is a preferential and immediate matter, and is already traditionally a priority legislative segment. At European level, Council Directive 93/13 / EEC is the most important measure of harmonization and harmonization of contract law in Europe, as it is the essence of the contract and is adopted by the legislation of all Member States. According to art. 4 par. (1) of the Law no. 193/2000, "a contractual term that has not been negotiated directly with

http://revistaprolege.ro/admisibilitatea-cererilor-de-stabilire-pe-cale-judiciara-a-ratei-dobanzii-in-cazul-imprumuturilor-acordate-intr-o-moneda-straina-chf-euro/#_ftn9



74

193/2000, „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor”. Pornind de la această noţiune, se poate considera că elementele principale ale definirii şi totodată ale identificării unei clauze ca abuzive sunt: (A) lipsa de negociere; (B) dezechilibrul contractual în defavoarea consumatorului; (C) încălcarea exigenţei de bună-credinţă. Ne oprim atenţia asupra primelor două elemente.

A. Clauzele abuzive sunt de regulă asociate noţiunii de contract-tip, contract-standard sau de contract de adeziune, întrucât un asemenea contract se caracterizează prin câteva trăsături specifice: a) este redactat unilateral de către partea care îl propune; b) nu permite negocierea prevederilor sale, chiar dacă permite înţelegerea acestora de către aderent; c) de regulă, conferă o poziţie dominantă comerciantului care l-a propus, deoarece, în esenţă, consumatorul nu are posibilitatea influenţării conţinutului contractului, ci doar pe aceea de a adera sau nu la oferta preexistentă a comerciantului.

B. Imposibilitatea consumatorului de a influenţa conţinutul clauzei contractuale este prevăzută (ca şi criteriu al identificării abuzului contractual) de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 193/2000; potrivit acestuia, „o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei (…)”. Proba negocierii este oricum anevoioasă pentru profesionist. Articolul 4 alin. (3) din aceeaşi lege prevede: „Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a acestuia evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist.

the consumer shall be considered abusive if, by itself or with other provisions of the contract, it creates, to the detriment of the consumer and contrary to the requirements of good faith, a significant imbalance between rights and obligations of the parties ". Starting from this notion, it can be considered that the main elements of defining and identifying a clause as abusive are:

(a) the lack of negotiation; (b) contractual imbalance to the

detriment of the consumer; (c) breach of the requirement of

good faith. We focus on the first two elements.

a. The abusive clauses are usually associated with the concept of a standard contract, standard contract or an adhesion contract, since such a contract is characterized by several specific features:

1) it is drafted unilaterally by the proposing party;

2) does not allow the negotiation of its provisions, even if it allows for understanding of it by the adherent;

3) as a rule, confers a dominant position on the trader who proposed it because, essentially, the consumer is not in a position to influence the content of the contract, but only to adhere to the pre-existing offer of the trader.

(b). The consumer's inability to influence the content of the contractual clause is foreseen (as a criterion for identifying the contractual abuse) of art. 4 par. (2) of the Law no. 193/2000; according to him, "a contractual term shall be deemed not to be directly negotiated with the consumer if it has been established without the consumer being able to influence the nature of the contract ...". The negotiation test is anyway difficult for the professional. Article 4, paragraph (3) of the same law provides: "The fact that certain aspects of the contractual clauses or only one of the clauses have been negotiated directly with



75

Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.” Pe de altă parte, art. 4 alin. (6) din legea sus-indicată prevede că „evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil”. Se poate spune, fără a greşi, că dezechilibrul contractual în defavoarea consumatorului şi teoria clauzelor abuzive au marcat sfârşitul autonomiei de voinţă, ca doctrină dominantă în materie contractuală. În această teorie, un loc central îl ocupă problema echilibrului contractual raportat la interesele părţilor implicate în contract, deoarece un alt indiciu al caracterului abuziv al unei clauze îl constituie „dezechilibrul semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor (…), în detrimentul consumatorului” [art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000]. Nici reglementarea specială – Legea nr. 193/2000 şi Directiva 93/13/CEE – şi nici reglementarea de drept comun – noul Cod civil – nu permit intervenţia instanţei de judecată în acordul de voinţă al părţilor. Judecătorul este abilitat doar să constate nulitatea unei clauze, să o lipsească de efecte, nu şi să îi modifice conţinutul. Ca atare, nu este posibilă adaptarea contractului, în sensul înlocuirii clauzei abuzive – dobânda – cu o altă clauză, în conformitate cu legea. În forma iniţială a Legii nr. 193/2000, art. 13 alin. (1) prevedea că, în cazul în care constata existenţa clauzelor abuzive în contract, instanţa dispunea, sub sancţiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămânea în fiinţă, sau desfiinţarea acestui contract, cu daune-interese, după caz. Prin art. 38 din Legea nr. 76/2012[9] au fost aduse modificări art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 193/2000, acestea intrând în vigoare la 1 octombrie

the consumer does not exclude the application of the provisions of this law for the remainder of the contract if its overall assessment reveals that was unilaterally predefined by a professional. If a trader claims that a preformed standard clause has been negotiated directly with the consumer, it is his duty to submit evidence in this respect. "On the other hand, art. 4 par. (6) of the abovementioned law provides that 'the assessment of the unfair nature of the clauses is not associated neither with the definition of the main object of the contract nor with the capacity to meet the price and payment requirements on the one hand and the products and services on the other hand, to the extent that these clauses are expressed in a readily understandable language. "

It can be said without a mistake that the contractual imbalance at the expense of the consumer and the theory of abusive clauses marked the end of autonomy of will as a dominant doctrine in contractual matters. In this theory a central place deals with the issue of contractual equilibrium in relation to the interests of the parties to the contract, because another indication of the abusive nature of a clause is "a significant imbalance between the rights and obligations of the parties (...) to the detriment of the consumer", 4 par. (1) of the Law no. 193/2000).

Neither the special regulation - Law no. 193/2000 and Directive 93/13 / EEC - nor the rule of common law - the new Civil Code - do not allow the intervention of the court in the agreement of the parties.

The judge is only empowered to declare the nullity of a clause, to dispense it, and not to alter its content. As such, it is not possible to adapt the contract to replace the unfair clause - interest - with another clause, in accordance with the law.




76

2013, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013, astfel încât, în prezent, conform dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 193/2000, instanţa, în cazul în care constată existenţa clauzelor abuzive în contract, obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, precum şi să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activităţii profesionale. Dar dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 193/2000, fiind în continuarea dispoziţiilor art. 12 din aceeaşi lege, nu sunt aplicabile cererilor formulate în temeiul art. 14 din legea menţionată anterior (D. Berlic, 2018) prin care consumatorii, în mod direct, sesizează instanţa de judecată, în conformitate cu prevederile noului Cod civil şi ale noului Cod de procedură civilă. Legea nr. 193/2000 reglementează în mod diferit cazurile în care instanţa este sesizată pe baza unui proces-verbal de control întocmit de către o autoritate publică (în art. 12 şi art. 13) şi cele în care consumatorul cocontractant solicită constatarea caracterului abuziv al anumitor clauze dintr-un contract de adeziune (în art. 14) (D Berlic 2018). Între cele două categorii de cereri există deosebiri de substanţă, astfel încât reglementările edictate în privinţa cererilor întemeiate pe dispoziţiile art. 12 din aceeaşi lege nu pot fi aplicate prin analogie cererilor întemeiate pe dispoziţiile art. 14 din legea menţionată anterior, chiar dacă, în realitate, primele au, la origine, tot o sesizare a consumatorilor prejudiciaţi prin contractele încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive. Astfel, în privinţa modului de sesizare a instanţei, în cazul acţiunilor introduse de către organele prevăzute în art. 12 din legea sus-menţionată, la cererea de chemare în judecată va fi anexat procesul-verbal de constatare a faptelor contrare legii, întocmit de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau de către specialiştii autorizaţi ai organelor administraţiei publice. Întrucât art.

In the initial form of Law no. 193/2000, art. 13 par. (1) provided that, if it found the existence of unfair terms in the contract, the court had, under the sanction of damages, amended the contractual clauses to the extent that the contract remained in existence or the termination of that contract with damages, as the case may be. By art. 38 of the Law no. 76/2012, amendments were made to art. 12 and art. 13 of the Law no. 193/2000, which entered into force on 1 October 2013, according to the provisions of Government Emergency Ordinance no. 4/2013, so that, at present, according to the provisions of art. 13 of the Law no. 193/2000, the court, if it finds the existence of abusive clauses in the contract, obliges the professional to amend all the pending adhesion contracts and to abolish the abusive clauses in the pre-formulated contracts, intended for use in the professional activity.

However, the provisions of art. 13 of the Law no. 193/2000, being in continuation of the provisions of art. 12 of the same law, are not applicable to requests made under art. 14 of the aforementioned law (D. Berlic, 2018) whereby consumers directly refer the matter to the court in accordance with the provisions of the new Civil Code and the new Code of Civil Procedure. Law no. 193/2000 regulates differently the cases in which the court is notified on the basis of a control report drawn up by a public authority (in Articles 12 and 13) and those in which the co-contracting consumer seeks to establish the unfairness of certain clauses of an adhesion contract (in Article 14) (D Berlic 2018). There are substantive differences between the two categories of applications, so that the regulations issued in respect of applications based on the provisions of Art. 12 of the same law can not be applied by analogy to applications based on the provisions of art. 14 of the aforementioned law, even if in fact the



77

14 din Legea nr. 193/2000 dispune că dreptul consumatorilor de a se adresa instanţelor judecătoreşti se realizează în conformitate cu prevederile noului Cod civil, acţiunea intentată de către ei prezintă caracterele unei acţiuni în constatarea nulităţii absolute a clauzei abuzive. În schimb, acţiunea prevăzută în art. 12 alin. (1)-(3) din aceeaşi lege este una in rem, promovată de către subiectele de drept îndrituite, nefiind, aşadar, o acţiune personală a consumatorului. Efectele acţiunii prevăzute în art. 12 alin. (1)-(3) din legea sus-menţionată, ca specie de acţiune în încetare, se produc numai pentru viitor[12], spre deosebire de acţiunea în constatarea nulităţii, care produce efecte retroactive. În cazul cererilor formulate în temeiul art. 12 alin. (1)-(3) din Legea nr. 193/2000, este antrenată răspunderea civilă delictuală şi contravenţională[13], în timp ce în acţiunile întemeiate pe art. 14 din aceeaşi lege, răspunderea este contractuală. Hotărârea pronunţată într-o cerere formulată în temeiul art. 12 alin. (1)-(3) din Legea nr. 193/2000 are efecte erga omnes („instanţa obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare şi să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate”), în timp ce hotărârea obţinută de către un consumator într-o acţiune întemeiată pe art. 14 din aceeaşi lege are efecte inter partes, în virtutea regulii generale a relativităţii efectelor hotărârilor judecătoreşti (consacrată de art. 435 alin. (1) din Codul de procedură civilă). Acţiunea în încetare prevăzută în art. 12 alin. (1)-(3) şi art. 13 din Legea nr. 193/2000 prezintă, în principiu, un caracter sancţionator, şi nu de indemnizare a consumatorilor, având rolul de a descuraja agenţii economici să adopte unele comportamente contrare legii. În cadrul acestor acţiuni, judecătorul procedează la examinarea in abstracto a clauzelor din contractele de adeziune, adică analizează dacă respectiva clauză este susceptibilă să cauzeze un dezechilibru economic semnificativ între consumator şi profesionist,

premiums originate at the same time a referral of the consumers injured by the contracts concluded in violation of the provisions of Law no. 193/2000 on unfair terms.

Thus, as regards the way in which the court is notified, in the case of actions brought by the bodies referred to in Art. 12 of the aforementioned law, the minutes for finding facts contrary to the law, drawn up by the authorized representatives of the National Authority for Consumer Protection or by the authorized specialists of the public administration bodies, shall be annexed to the petition. Whereas art. 14 of the Law no. 193/2000 stipulates that the right of consumers to appeal to the courts is carried out in accordance with the provisions of the new Civil Code, the action brought by them presents the characters of an action for finding the absolute nullity of the abusive clause. Instead, the action provided for in Art. 12 par. (1) - (3) of the same law is one in rem, promoted by the rights issues, not a personal action of the consumer. The effects of the action provided in art. 12 par. (1) to (3) of the abovementioned law, as a type of injunction, are only for the future, as opposed to the action for a declaration of invalidity which produces retroactive effects.

In the case of applications made under art. 12 par. (1) - (3) of Law no. 193/2000, tort and civil liability is involved [13], while in actions based on art. 14 of the same law, the liability is contractual. The judgment delivered in a request made under Art. 12 par. (1) - (3) of Law no. 193/2000 has erga omnes effects ("the court obliges the professional to amend all the pending adhesion contracts and to eliminate the unfair terms in the pre-formulated contracts"), while the judgment obtained by a consumer in an action based on Art. Article 14 of the same law has inter partes effects, by virtue





78

în general. În această ipoteză, nu este neapărat necesar ca o astfel de clauză să fi produs efecte asupra patrimoniului consumatorului (Curtea Constituţională a României, Dec. nr. 245/2016, cit. supra, paragr. 40). Doar în cazul cererilor formulate în temeiul art. 12 alin. (1)-(3) din legea sus-menţionată, atunci când le admite, instanţa aplică şi amenda contravenţională conform dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din aceeaşi lege. Aşadar, modificările legislative aduse prin art. 38 din Legea nr. 76/2012 dispoziţiilor art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 193/2000 (care nu permit instanţei de judecată să intervină în contract, modificând clauzele constatate ca fiind abuzive) vizează doar situaţia cererilor introduse de către organele cu atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor. În situaţia cererilor formulate individual de către consumatori, problema privind posibilitatea instanţei de a modifica contractul nu a fost clarificată pe plan legislativ. Imposibilitatea impunerii unei clauze contractuale prin hotărâre judecătorească a fost consacrată în practica C.J.U.E., sens în care trebuie evocată Hotărârea pronunţată în cauza C-618/10 (B.E. de C. SA), singura derogare admisă de către această instanţă fiind aceea a înlocuirii clauzei declarate nule cu o dispoziţie de drept naţional cu caracter supletiv (A se vedea C.J.U.E., Hotărârea pronunţată în cauza C-26/13 (Á.K.)) . Numai că o astfel de dispoziţie supletivă (aplicabilă raporturilor juridice deduse judecăţii în materia nulităţii clauzelor abuzive) nu există în dreptul român, ceea ce face imposibilă intervenţia judecătorului în contract, în sensul solicitat de către reclamanţi. Ca atare, revine pârâtei obligaţia ca, pe baza unei negocieri reale şi efective cu împrumutaţii şi cu acordul acestora liber exprimat, să modifice clauza declarată nulă atât sub aspectul modului de determinare a dobânzii, cât şi sub aspectul momentului de la care această modificare operează, iar, subsecvent acestei modificări, să emită noi grafice de rambursare. Potrivit jurisprudenţei C.J.U.E.

of the general rule of relativity of the effects of judgments (Article 435 (1) of the Code of Civil Procedure). The injunction provided in Art. 12 par. (1) to (3) and Art. 13 of the Law no. 193/2000 is, in principle, a sanctioning, not a consumer indemnity, having the role of deterring economic operators from adopting some behavior contrary to the law. In these actions, the judge proceeds to examine in abstracto the clauses in the adhesion contracts, ie it examines whether the clause is liable to cause a significant economic imbalance between the consumer and the general practitioner. In this hypothesis, it is not necessarily necessary for such a clause to have an impact on the consumer's patrimony (Romanian Constitutional Court, Dec. 245/2016, cited above, paragraph 40).

Only in the case of applications made under art. 12 par. (1) - (3) of the abovementioned law, when it admits, the court also applies the contravention fine according to the provisions of art. 13 par. (2) of the same law. Therefore, the legislative amendments brought by art. 38 of the Law no. 76/2012 provisions of art. 12 and art. 13 of the Law no. 193/2000 (which does not allow the court to intervene in the contract, modifying the clauses found to be abusive) only refers to the situation of the requests filed by the authorities with powers in the field of consumer protection. In the case of requests made individually by consumers, the issue of the possibility for the court to modify the contract has not been clarified on a legislative basis.

The impossibility of imposing a contractual clause by a court order has been enshrined in the practice of the European Court of Justice, which is to refer to the judgment in Case C-618/10 (BE de C. SA), the only exception admitted by that court being the replacement of the declared clause (see CJUE, judgment in Case C-26/13 (AC)).



79

în cauza C-618/10 (B.E. de C.), art. 6 alin. (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului Europei trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru care permite instanţei naţionale, atunci când constată nulitatea unei clauze abuzive cuprinse într-un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor şi un consumator, să completeze respectivul contract, modificând conţinutul acestei clauze. Nici cauza U.B., C-482/13, C-484/13, C-485/13 şi C-487/13 nu poate conduce la o altă interpretare. În această cauză, concluzia C.J.U.E. este aceea că „art. 6 alin. (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului Europei trebuie interpretat, în sensul că nu se opune unei dispoziţii naţionale în virtutea căreia instanţa naţională sesizată cu o procedură de executare ipotecară are obligaţia să dispună recalcularea sumelor datorate în temeiul unei clauze a unui contract de credit ipotecar care prevede dobânzi moratorii a căror rată depăşeşte cu mai mult de trei ori dobânda legală, astfel încât cuantumul dobânzilor menţionate să nu depăşească acest prag, cu condiţia ca aplicarea dispoziţiei naţionale să nu prejudece aprecierea de către instanţa naţională menţionată a caracterului abuziv al unei astfel de clauze şi să nu împiedice această instanţă să înlăture clauza menţionată dacă ar trebui să constate caracterul abuziv al acesteia, în accepţiunea art. 3 alin. (1) din directiva menţionată”. Prin urmare, ipoteza în care judecătorul spaniol a dispus recalcularea dobânzii este aceea în care dispoziţia sa de drept naţional îl obliga să facă o astfel de recalculare, dându-i, în acest scop, şi criteriile. Soluţia C.J.U.E. din cauza sus-menţionată nu poate fi preluată în contextul legislativ românesc, acesta neprevăzând obligaţia instanţei de a completa contractul şi nici competenţele de moderare la care se referă legea spaniolă.

Jurisprudenţa evidenţiată mai sus rămâne perfect valabilă şi după pronunţarea C.J.U.E. în cauza C-26/13 (K.). Instanţa a reţinut în această cauză că art. 6 alin. (1) din

However, such a suppressive provision (applicable to legal relationships deducted from the court in the nullity of the abusive clauses) does not exist in Romanian law, which makes it impossible for the judge to intervene in the contract, as requested by the applicants.

It is therefore incumbent on the defendant to require, on the basis of a genuine and effective negotiation with borrowers and with their free consent, to modify the null and void clause in both the manner in which interest is determined and the time at which that change operates, and, as a consequence of this change, issue new reimbursement charts. According to the jurisprudence of C.J.U.E. in Case C-618/10 (B.E. de C.), Art. 6 par. (1) of Council Directive 93/13 / EEC must be interpreted as precluding a rule of a Member State which permits the national court to find, when it finds that an unfair term contained in a contract between a seller or a supplier and a consumer, to complete the contract, modifying the content of this clause. Neither Case C-482/13, C-484/13, C-485/13 and C-487/13 can lead to a different interpretation. In this case, the conclusion of C.J.U.E. is that "art. 6 par. (1) of Council Directive 93/13 / EEC must be interpreted as not precluding a national provision under which the national court seised of a mortgage procedure is required to order recalculation of sums owed under a clause of a mortgage credit agreement which provides for default interest at a rate which exceeds by more than three times the statutory rate of interest so that the amount of such interest does not exceed that threshold provided that the application of the national provision does not undermine the national court's assessment of the abusive nature of such a clause and does not prevent that court from removing that clause if it is to determine the abusive nature of that clause in the sense of Art. 3 par. (1) of that



80

Directiva 93/13/CEE a Consiliului Europei trebuie interpretat în sensul că, într-o situaţie precum aceea în discuţie în litigiul principal, în care un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor şi un consumator nu poate continua să existe după eliminarea unei clauze abuzive, această dispoziţie nu se opune unei norme de drept naţional care permite instanţei naţionale să remedieze nulitatea clauzei respective prin înlocuirea acesteia cu o dispoziţie de drept naţional cu caracter supletiv. O astfel de dispoziţie este art. 1255 alin. (2) C.civ. (român), care prevede că în cazul în care contractul este menţinut în parte, clauzele nule sunt înlocuite de drept cu dispoziţiile legale aplicabile, dispoziţii care nu sunt însă aplicabile contractelor încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil, conform principiului „tempus regit actum”. Dar judecătorul nu ar putea înlocui clauza cu privire la dobândă, pentru că el nu poate opera o adaptare a contractului, aceasta fiind specifică doar acţiunilor întemeiate pe impreviziune (art. 1271 din codul menţionat anterior). Or, ipoteza în cazul impreviziunii este aceea a unei clauze contractuale valabile, dar care, prin schimbarea împrejurărilor de la momentul încheierii contractului, a devenit excesiv de oneroasă pentru una dintre părţi. În cazul creditelor în CHF trebuie distins între situaţiile în care se solicită constatarea caracterului abuziv al dobânzii ca urmare a modalităţii de calcul şi problema diferenţei de curs valutar, aceasta din urmă putând fi remediată prin aplicarea teoriei impreviziunii. Pentru ipoteza în care clauza referitoare la dobândă este nulă în integralitate, potrivit art. 1255 alin. (2) C.civ. (român), devin aplicabile dispoziţiile legale în materie, respectiv cele referitoare la dobânda legală, prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar (Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 29

Directive '. Therefore, the hypothesis in which

the Spanish judge ordered the recalculation of interest is the one in which its provision of national law compels it to make such a recalculation by giving it the criteria for that purpose. C.J.U.E. because of the aforementioned can not be taken into account in the Romanian legislative context, which does not foresee the obligation of the court to supplement the contract or the moderating powers to which the Spanish law refers.

The jurisprudence highlighted above remains perfectly valid after the pronouncement of C.J.U.E. in Case C-26/13 (K). The court held in this case that art. 6 par. (1) of Council Directive 93/13 / EEC must be interpreted as meaning that, in a situation such as that at issue in the main proceedings, where a contract concluded between a seller or supplier and a consumer can not continue to exist after the elimination of an unfair term, that provision does not preclude a rule of national law which allows the national court to remedy the nullity of the clause in question by replacing it with a provision of national law of a subsidiary nature. Such a provision is art. 1255 par. (2) C.civ. (Romanian) stipulating that if the contract is maintained in part, the null clauses are replaced by the law with the applicable legal provisions, provisions which are not applicable to contracts concluded before the entry into force of the new Civil Code, according to the principle "tempus regit actum ". But the judge could not replace the interest clause, because he can not make an adaptation of the contract, which is specific only to actions based on unpredictability (Article 1271 of the abovementioned code). However, the assumption in the case of unpredictability is that of a valid contractual clause but which, by changing the circumstances since the conclusion of the contract, became excessively onerous



81

august 2011). Conform art. 1489 alin. (1) din codul sus-indicat, dobânda este aceea convenită de către părţi sau, în lipsă, aceea stabilită de lege. Aşadar, dobânda convenţională este acea dobândă stabilită potrivit liberului acord de voinţă al părţilor, aceasta fiind stabilită contractual; sumele de bani ce urmează a fi plătite cu titlu de dobândă se calculează prin raportare la formula stabilită în contract. În schimb, dobânda legală este aceea care se determină în baza legii, aplicându-se în situaţiile în care părţile nu au stabilit nimic în legătură cu aceasta în contract sau atunci când modul de stabilire a dobânzii contravine dispoziţiilor legale; în acest sens, dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 prevăd că, în raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, dobânda nu poate depăşi dobânda legală cu mai mult de 50% pe an. În accepţiunea art. 1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011, dobânda datorată de debitorul obligaţiei de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenţei obligaţiei, este denumită dobândă remuneratorie. În acest caz, dobânda reprezintă remuneraţia/preţul ce se cuvine creditorului pentru folosinţa capitalului. Potrivit alin. (3) al articolului sus-menţionat, dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare. De data aceasta, dobânda are funcţia de a sancţiona neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a unei obligaţii asumate la scadenţă, având natura unei daune moratorii în sensul noului Cod civil (român). Posibilitatea instanţei de judecată de a înlocui dobânda convenţională, constatată ca fiind abuziv stabilită de către bancă, cu dobânda legală prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 este exclusă însă de dispoziţiile art. 9 din acest act normativ (care prevăd că dobânzile percepute sau plătite de către Banca Naţională a României, de către

for one of the parties. In the case of CHF loans, it is necessary to distinguish between situations in which the determination of the abusive nature of the interest as a result of the method of calculation and the issue of the exchange rate difference is required, the latter being remedied by applying the theory of imprecision. For the hypothesis in which the interest clause is null in its entirety, according to art. 1255 par. (2) C.civ. (Romanian), the legal provisions in the matter, namely those regarding the legal interest, provided by the Government Ordinance no. 13/2011 on the legal interest payable and penalizing for monetary obligations, as well as for the regulation of certain financial and fiscal measures in the banking field (published in the Official Gazette of Romania, Part I, No. 607 of August 29, 2011). According to art. 1489 par. (1) of the above-mentioned code, the interest shall be that agreed by the parties or, failing that, the law.

Consequently, conventional interest is that interest determined according to the free will of the parties, this being set contractually; the amounts of money to be paid in interest shall be calculated by reference to the formula laid down in the contract. Instead, legal interest is that determined on the basis of the law, applying in situations where the parties have not established anything in this regard in the contract or when the method of setting the interest is contrary to the legal provisions; in this respect, the provisions of Art. 5 par. (1) of the Government Ordinance no. 13/2011 provide that in legal relationships that do not result from the operation of a business enterprise, interest may not exceed legal interest rate by more than 50% per annum.

In the sense of art. 1 par. (2) of the Government Ordinance no. 13/2011, the interest owed by the debtor of the obligation to provide a sum of money at a



82

instituţiile de credit, de către instituţiile financiare nebancare şi de către Ministerul Finanţelor Publice, precum şi modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice). A constata caracterul abuziv al clauzei referitoare la rata dobânzii nu înseamnă a constata existenţa unui cuantum ridicat al acesteia, peste cel prevăzut în art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011, de exemplu, ci, în înţelesul Legii nr. 193/2000 şi al Directivei 93/13/CEE a Consiliului Europei, caracterul abuziv priveşte lipsa posibilităţii de negociere de către consumator a clauzelor contractuale, prezentarea acestora de către profesionist într-un mod greu inteligibil, stabilirea condiţiilor de majorare a ratei dobânzii în funcţie de alţi factori decât cei obiectivi, uşor verificabili, ce nu ţin de voinţa proprie a băncii, astfel încât instanţa nu poate decât să oblige profesionistul să negocieze clauzele contractuale în condiţii de maximă transparenţă.

De altfel, mecanismul de determinare a componentei variabile din rata dobânzii nu poate face obiectul controlului instanţei. Aşa cum s-a decis în jurisprudenţă (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, S. a II-a civ., Dec. nr. 4821/2012, disponibilă pe site-ul www.scj.ro.): ,,Din perspectiva contractului de credit, dobânda reprezintă acea parte a preţului creditului care reprezintă cea mai mare parte a costului creditului. Pentru acordarea oricărui credit şi în funcţie de perioada pentru care acesta este stabilit, banca face anumite cheltuieli. Deoarece, de cele mai multe ori, depozitele unei bănci nu sunt suficiente pentru a acoperi cererea de credite, o bancă este nevoită să se împrumute la rândul ei de la alte bănci, aceste împrumuturi generând, la rândul lor, costuri suplimentare. Dobânda pe care o bancă trebuie să o plătească pentru un astfel de împrumut diferă de la o ţară la alta şi de la o bancă la alta. Astfel cum în situaţia ideală, o bancă ar trebui să solicite şi plata unei dobânzi care are ca nivel minim dobânda pe care acea bancă o acordă

certain time, calculated for the period before the maturity date of the obligation, is called interest payable. In this case, interest is the remuneration / price that is due to the lender for the use of capital. According to par. (3) of the aforementioned Article, the interest owed by the debtor of the pecuniary obligation for the non-fulfillment of the respective obligation at maturity is called penalty interest. This time, interest has the function of sanctioning the non-fulfillment or inadequate fulfillment of an assumed obligation at the maturity, having the nature of a moratory damages within the meaning of the new Civil Code (Romanian).

The possibility of the court to replace the conventional interest, found to be abusively established by the bank, with the legal interest provided by the Government Ordinance no. 13/2011 is excluded from the provisions of art. 9 of this normative act (which stipulate that the interest collected or paid by the National Bank of Romania, by the credit institutions, by the non-banking financial institutions and by the Ministry of Public Finance, as well as the method of their calculation shall be established by specific regulations ). Finding the abusive nature of the interest rate clause does not mean that there is a high amount of interest rate above that provided in Art. 5 par. (1) of the Government Ordinance no. 13/2011, for example, but within the meaning of Law no. 193/2000 and Council of Europe Directive 93/13 / EEC, the abusive nature concerns the lack of negotiation by the consumer of the contractual clauses, the presentation by the professional in a difficult to understand way, the setting of the conditions for raising the interest rate by factors other than the objective, easily verifiable factors, which are not related to the bank's own will, so that the court can only oblige the professional to negotiate the contractual clauses in maximum

http://www.scj.ro/



83

deponenţilor, tot astfel, la nivel interbancar, atunci când o bancă împrumută o altă bancă, valoarea minimă a dobânzii solicitate de către împrumutător va trebui să acopere dobânda acordată deponenţilor acelei bănci. Prin urmare, o bancă românească ce se împrumută de pe piaţa interbancară va trebui să plătească un cost cel puţin egal cu dobânda aferentă depozitelor celorlalte bănci. Rata medie a acestor depozite este calculată sub forma indicilor Bubor/Robor, Euribor sau LIBOR, în funcţie de moneda creditului, dar întotdeauna dobânda de referinţă a băncii este mai mare decât indicele de referinţă Euribor/Libor. La costul banilor, se adaugă o primă care acoperă riscul specific de ţară, primă ce poate fi aproximată prin C.D.S. (Credit Default Swap) şi care se regăseşte inclusiv în costul fiecărei bănci din România. Prima este percepută de către instituţiile financiare internaţionale care sunt dispuse să-şi asume riscul de ţară. În plus, banca trebuie să aibă în vedere la stabilirea elementelor de cost ale unui credit şi costul serviciilor proprii de creditare. În contextul inflaţionist existent în aproape toate ţările se iau în considerare două ipostaze ale dobânzii: nominală (exprimată ca atare prin rata curentă de piaţă) şi reală (ca diferenţă între dobânda nominală şi gradul de eroziune al capitalului, determinat de evoluţia procesului inflaţionist). Aşadar, determinarea dobânzii, a preţului unui credit, nu este un proces simplu, care să se reducă la interpretarea unei clauze contractuale „lăsată la luminile şi înţelepciunea magistratului” (art. 1203 din Codul civil napoleonean). În procesul determinării dobânzii bancare, interpretarea gramaticală şi logica juridică nu sunt singurele instrumente necesare şi suficiente. Preţul creditului nu este reglat doar de mecanismul cererii şi al ofertei. El este amplu reglementat de norme interne şi internaţionale financiar-bancare şi se calculează pe baze matematice, cu un instrumentar statistic/probabilistic extrem de

transparency. Moreover, the mechanism for determining the variable component of the interest rate can not be subject to court controls decided in the case law (High Court of Cassation and Justice, Civil Law, Dec. No. 4821/2012, available on www.scj.ro): "From the perspective of the credit agreement, interest is that portion of the credit price that accounts for the bulk of the credit cost. For credit and depending on the period for which it is set, the bank makes certain expenses. Because, in most cases, a bank's deposits are not sufficient to cover the demand for credit, a bank is forced to borrow from other banks, which in turn generates additional costs. The interest a bank has to pay for such a loan differs from one country to another and from one bank to another. As in the ideal situation, a bank should also demand the payment of interest at a minimum rate that the bank pays to depositors, so at the interbank level, when a bank leases another bank, the minimum interest rate required by the lender will have to cover the interest given to depositors of that bank. Therefore, a Romanian bank borrowing from the interbank market will have to pay a cost at least equal to the interest rate on the deposits of the other banks. The average rate of these deposits is calculated as Bubor / Robor, Euribor or LIBOR, depending on the currency of the credit, but the benchmark interest rate of the bank is always higher than the Euribor / Libor benchmark. At the cost of money, a premium is added to cover the country-specific risk, which can be approximated by C.D.S. (Credit Default Swap), which is also included in the cost of each bank in Romania. The former is perceived by international financial institutions that are willing to take on the country's risk. In addition, the bank should consider when determining the cost elements of a credit and the cost of its own lending services.

In the context of inflation

http://www.scj.ro/



84

tehnic. Acest mecanism este menit să asigure respectarea principiilor de funcţionare a instituţiilor bancare: prudenţa bancară şi disiparea riscului, în acord cu Standardele contabile internaţionale (IAS) – Regulamentul 1606/2002/CE al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 iulie 2002, adoptat şi de România la 1 ianuarie 2012.

Aşadar, preţul creditului nu se poate forma niciodată prin negocierea individuală a băncii cu fiecare client al său. Acest lucru nu este posibil, în condiţiile în care banca are milioane de clienţi. Este motivul pentru care banca oferă clienţilor produse/sortimente bancare diferite, astfel încât aceştia să poată alege produsul pe care îl doresc. De altfel, niciun producător de serie nu negociază cu clientul preţul produsului său expus la raft. Structural, dobânda de referinţă apare ca fiind o reflectare a costului resurselor de creditare pe care banca este nevoită a-l plăti în scopul obţinerii lichidităţilor necesare în vederea acordării de credite către populaţie, toate aceste costuri stabilindu-se şi având la bază Reglementări ale B.N.R.”

Modificări legislative preconizate Întrucât, în prezent, actualul cadru

normativ nu permite intervenţia instanţei de judecată în modul de stabilire a ratei dobânzii din contractele de credit, s-a simţit nevoia relevării, de lege ferenda, a unor sugestii de modificare şi completare a Ordonanţei Guvernului nr. 13/2011. Astfel, în Expunerea de motive a proiectului înregistrat la Camera Deputaţilor sub nr. PL-X 84/2018 (nr. L-436/2017 – la Senat, Proiectul a fost adoptat de către Senat, iar în prezent se află la Camera Deputaţilor, sub forma unui articol unic) privind propunerea legislativă pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 13/2011 se arată că: „Aşa cum este redactat, actualul art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 lasă să se înţeleagă că libertatea de cuantificare a dobânzii dincolo de limita de 50 % din dobânda

prevailing in almost all countries, two hypotheses of interest: nominal (expressed as such by the current market rate) and real (as the difference between nominal interest and the degree of erosion of capital, determined by the evolution of the inflationary process) are taken into account. Therefore, the determination of interest, the price of a credit, is not a simple process, which is reduced to the interpretation of a contractual clause "left to the magistrate's lights and wisdom" (Article 1203 of the Napoleonic Civil Code). In the process of determining bank interest, grammatical interpretation and legal logic are not the only necessary and sufficient instruments.

The credit price is not only regulated by the demand and supply mechanism. It is extensively regulated by domestic and international financial and banking rules and is calculated on mathematical basis with a highly technical statistical / probabilistic instrumentation. This mechanism is designed to ensure compliance with banking principles: Banking prudence and risk dissipation in line with International Accounting Standards (IAS) - Regulation 1606/2002 / EC of the European Parliament and of the Council of 19 July 2002, adopted by Romania on January 1, 2012. Therefore, the credit price can never be formed by negotiating the bank individually with each of its clients. This is not possible, given that the bank has millions of clients. This is why the bank offers customers different products / bank varieties so that they can choose the product they want. As a matter of fact, no manufacturer does not negotiate with the customer the price of his product exposed to the shelf. Structurally, benchmark interest appears as a reflection of the cost of credit resources that the bank is required to pay to obtain the necessary liquidity to provide credit to the population, all these costs being established and based on B.N.R. "



85

legală se aplică nu numai în raporturile dintre comercianţi, dar şi în raporturilor dintre comercianţi, pe de o parte, şi simplii particulari (consumatori), pe de altă parte. Dacă în raporturile dintre comercianţi, o astfel de libertate de stabilire a cuantumului dobânzii poate fi considerată rezonabilă (cu excepţia cazului în care ar intra în domeniul terorismului contractual, al raporturilor juridice de dependenţă sau în domeniul violenţei economice), în raporturile dintre simpli particulari (consumatori) şi comercianţi, această libertate este complet nerezonabilă şi inechitabilă, fiind de natură a dezechilibra grav, în timp, raporturile juridice contractuale, prezumate a fi conforme cu interesele originare ale ambelor părţi. În fapt, în această „zonă” de aşa-zisă libertate contractuală se manifestă cel mai adesea abuzul de putere economică al creditorilor, practicile înşelătoare şi contractele toxice ale comercianţilor şi cele mai multe cazuri de ruină sau captivitate a debitorilor, simpli particulari în contracte. Acesta este motivul pentru care a fost concepută legislaţia protecţiei consumatorilor, care derogă de la dreptul civil, tocmai pentru ca acesta, din exces de grijă pentru libertatea contractuală a creditorilor, omite realitatea economică a inegalităţii comercianţilor cu simpli particulari”. Aşadar, completările preconizate a fi aduse Ordonanţei Guvernului nr. 13/2011 vor face ca prevederile acesteia să se aplice şi în raporturile juridice dintre instituţiile de credit bancare sau nebancare şi consumatori, astfel încât instanţa va putea, în virtutea dispoziţiilor art. 1255 alin. (2) C.civ. (român), să înlocuiască dispoziţiile constatate nule din clauza privind rata dobânzii cu dispoziţiile legale aplicabile, acestea fiind, în cazul de faţă, cele prevăzute de art. 51 alin. (2) din ordonanţa menţionată anterior, aşa cum se intenţionează a fi modificată, conform cărora dobânda convenţională, atât cea remuneratorie, cât şi cea penalizatoare, plătibilă conform

Expected legislative changes Since the current regulatory

framework does not allow the court to intervene in the way of determining the interest rate on credit agreements, it has been felt that there is a need to report, by lege ferenda, some suggestions for amending and completing the Government Ordinance no. 13/2011.

Thus, in the Explanatory Memorandum of the project registered at the Chamber of Deputies under no. PL-X 84/2018 (No. L-436/2017 - at the Senate, the draft was adopted by the Senate, and is now in the Chamber of Deputies, in the form of a single article) on the legislative proposal to supplement Government Ordinance no. 13/2011 states that: "As it is drafted, the current art. 5 of the Government Ordinance no. 13/2011 makes it clear that the freedom to quantify interest beyond the 50% limit of legal interest applies not only to the relationship between traders but also to the relationship between traders on the one hand and private individuals (consumers) on the one hand, on the other hand. If, in traders' relationships, such a freedom to set the amount of interest can be considered reasonable (unless it would fall into the field of contractual terrorism, legal relationships of dependence or economic violence), in relations between simple individuals consumers) and traders, this freedom is completely unreasonable and unfair, and is likely to seriously imbalance over time the contractual legal relationships presumed to be in line with the original interests of both parties. In fact, in this "area" of so-called contractual freedom most often the abuse of economic power of creditors, deceptive practices and toxic contracts of traders and most of the cases of ruin or captivity of debtors, simple individuals in contracts are most often manifested. This is the reason why consumer protection legislation, which derogates from civil law, has been



86

contractului de către consumator, nu poate depăşi cu mai mult de 50% pe an dobânda legală.

CONCLUZII. Pentru a ne putea proteja de clauzele

abuzive ale băncilor, în primul rând, trebuie să înţelegem ce reprezintă ele şi cum pot fi negociate sau eliminate. Clauzele abuzive apar, de regulă, în cadrul contractelor de adeziune. Codul Civil defineşte contractul de adeziune ca fiind acel contract încheiat de regulă între o companie foarte mare, cu sute de mii sau chiar milioane de clienţi pe de-o parte iar de cealaltă parte cu un client persoană fizică sau juridică mică în care compania mare îi oferă noului client un contract gata redactat, de regulă standard, pe care dacă nu îl semnează, clientul nu îl poate negocia.

Astfel de contracte sunt tipice pentru furnizorii de cablu sau telefonie, banci, utilităţi etc. “Prin aceste contracte, companiile mari încearcă să se protejeze de cât mai multe situaţii neprevăzute care pot apărea pe parcursul derulării contractului dar, unele bănci, companii de telecomunicaţii sau mai ales IFN-uri încearcă să maximizeze profitul prin introducerea de clauze contractuale tehnice, greu de înţeles pentru un nespecialist.

Această practică este una curentă, uneori la limita înşelăciunii. Şi din acest motiv Uniunea Europeană obligă băncile să utilizeze condiţiile contractuale standard echitabile. Contractul nu trebuie să creeze un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile consumatorilor şi cele ale furnizorilor, ci să se fundamenteze pe principiile de bună credinţă şi echilibru contractual. Astfel, clauzele contractuale trebuie redactate într-un limbaj simplu şi inteligibil. Important să reţinem că posibilele ambiguităţi vor fi interpretate de către instanţă în favoarea celui care ia împrumutul, însă acest lucru nu ne exonerează de răspunderea pe care ne-o asumăm atunci când semnăm un astfel de contract.

devised, precisely because it overlooks the economic reality of the inequality of traders with simple individuals, due to excess freedom of care for the contractual freedom of creditors "

Therefore, the additions to be made to Government Ordinance no. 13/2011 will make its provisions also applicable in legal relationships between banking or non-banking credit institutions and consumers, so that the court may, by virtue of the provisions of art. 1255 par. (2) C.civ. (Romanian), to replace the provisions found to be null in the interest rate clause with the applicable legal provisions, these being, in the present case, those provided by art. 51 par. (2) of the aforementioned Ordinance, as intended to be amended, according to which the conventional interest, both payable and the penalty payable under the contract by the consumer, may not exceed by more than 50% per annum the statutory interest.

CONCLUSIONS. In order to protect ourselves from

banks' abusive clauses, first of all, we need to understand what they represent and how they can be negotiated or eliminated.

Abusive clauses appear, as a rule, in adhesion contracts. The Civil Code defines the adhesion contract as the one usually concluded between a very large company, with hundreds of thousands or even millions of customers on the one hand, and on the other hand with a small individual or legal entity client where the large company offers the new customer a ready-made contract, usually standard, which if he does not sign it, the client can not negotiate it.

Such contracts are typical for cable or telephone providers, banks, utilities, etc. "Through these contracts, large companies are trying to protect themselves from as many contingencies as possible during the course of the contract, but some



87

Pentru a ne proteja cât mai mult de clauze contractule tehnice pe care nu le înţelegem, este important ca înainte de semnarea unui contract să ne consultăm cu un avocat/jurist/economist iar corespondenţa cu banca să o purtăm prin e-mail, astfel încât să existe o dovadă a negocierilor”.

Darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, poate duce la terminarea unui contract de credit şi a accesoriilor sale. Practic împrumutatul cedează terenul, casa sau apartamentul pentru care a luat un credit ipotecar, iar banca nu mai poate percepe alte despăgubiri după ce a primit în plată respectivul imobil. “Pentru ca darea în plată să poată fi aplicată, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării creditului, nu depăşea echivalentul în lei a 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit; creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă; consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.

Astfel, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii. Notificare trebuie să cuprindă şi stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul instituţiei de credit să se prezinte la un notar public propus de client în vederea încheierii actului de transfer a proprietăţii, prin care se

banks, telecoms companies or especially IFNs are trying to maximize profits by introducing technical, understandable for a non-specialist.

This practice is current, sometimes at the limit of deception. And for this reason, the European Union requires banks to use fair standard contractual terms. The contract must not create an imbalance between the rights and obligations of consumers and suppliers but build on the principles of good faith and contractual equilibrium. Thus, the contractual clauses must be drafted in simple and comprehensible language. It is important to keep in mind that possible ambiguities will be interpreted by the court in favor of the borrower, but this does not relieve us of the responsibility we assume when signing such a contract.

In order to protect ourselves as much as possible from technical clauses that we do not understand, it is important that before signing a contract, we consult with a lawyer / lawyer / economist and we correspond with the bank to do so by email there is evidence of the negotiations ".

The payment of real estate for the purpose of settling the obligations assumed by credit may result in the termination of a credit agreement and its accessories. Basically, the borrower gives up the land, home or apartment for which he has taken a mortgage, and the bank can no longer claim any other compensation after receiving the property. "In order for the payment to be paid, the following conditions must be fulfilled cumulatively: the amount of the borrowed amount at the moment of granting the loan did not exceed the equivalent in lei of EUR 250,000, calculated at the exchange rate published by the National Bank of Romania on the day of the conclusion of the credit agreement; the credit was contracted by the consumer in order to acquire, construct, extend, modernize,



88

stinge orice datorie a debitorului, creditul principal, dobânzi, penalităţi. Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile, perioadă în care se suspendă orice plată către bancă, precum şi orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia”.

Banca poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de legea dării în plată şi se poate adresa instanţei de judecată. Cererea se va judeca în procedură de urgenţă, iar după finalizarea procesului, în termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestaţiei, banca are obligaţia să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia. În situaţia în care banca nu se conformează dispoziţiilor prevăzute de lege, debitorul poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractual de credit ipotecar şi să transmit dreptul de proprietate către creditor.

De lege lata însă, până la adoptarea reglementării sus-menţionate, instanţa nu poate înlocui clauza abuzivă privind dobânda convenţională cu o clauză care include dobânda legală, competenţa instanţei limitându-se la a declara nulitatea clauzei abuzive, situaţie în care revine părţilor obligaţia de a negocia dobânda. Iniţiativa de completare a Ordonanţei Guvernului nr. 13/2011 este bine-venită, astfel încât odată cu încorporarea acesteia în fondul activ al legislaţiei se va realiza uniformizarea practicii judiciare în materie. Bibliografie. [1] Enache, Cristina-Dana, Clauzele abuzive în contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012; [2]. Mihali-Viorescu, Lucian, Clauzele abuzive în contractele de credit, Ed.

arrange, rehabilitate a dwelling or, irrespective of the purpose for which it was contracted, is guaranteed by at least one dwelling; the consumer has not been convicted by a final judgment for offenses in connection with the credit for which the application of this law is requested.

Thus, the consumer sends the creditor, through a bailiff, a lawyer or a notary public, a notice informing him that he has decided to transfer ownership of the property in order to settle the debt arising from the mortgage credit agreement, detailing and the conditions for admissibility of the application. The notification must also include the setting of a time interval, within two different days, in which the representative of the credit institution presents himself to a notary public proposed by the client with a view to concluding the transfer of the property, which extinguishes any debt of the debtor, principal, interest, penalties. The first day of convocation by the notary can not be determined within a shorter period of 30 days, during which time any payment to the bank is suspended, as well as any judicial or extrajudicial proceedings initiated by the creditor or persons subrogated to his rights against the consumer or his goods ".

The Bank may contest the fulfillment of the conditions of admissibility of the procedure governed by the law on payment and may address the court. The application will be adjudicated in an urgent procedure, and after the completion of the trial, within 10 days of the final rejection of the appeal, the bank has the obligation to submit, according to the prior notice of the debtor, to the public notary indicated in the complaint. If the bank fails to comply with the provisions of the law, the debtor may request the court to issue a judgment declaring the obligations arising out of the mortgage credit contract to be settled and to transfer the right of ownership to the



89

Hamangiu, Bucureşti, 2015; [3]. Pop, Liviu; Popa, Ionuţ - Florin; Vidu, Stelian Ioan, Tratat elementar de drept civil. Obligaţiile, vol. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012. [4]. Diana BERLIC , Admisibilitatea cererilor de stabilire pecale judiciară a ratei dobânzii în cazul împrumuturilor acrodate într-o monedă străină (CHF/Euro), Revista pro-lege, Ministerul public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, [5] ,,Art. 12

(1) În cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, organele de control prevăzute la art. 8 vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.

(2) La cererea de chemare în judecată va fi anexat procesul-verbal întocmit potrivit art. 11.

(3) Asociaţiile pentru protecţia consumatorului care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 30 şi 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, îl pot chema în judecată pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, la instanţa prevăzută la alin. (1), pentru ca aceasta să dispună încetarea folosirii acestora, precum şi modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. Dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi (4) sunt aplicabile. (4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) nu aduc

atingere dreptului consumatorului căruia i se opune un contract de adeziune ce conţine clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de acţiune ori pe cale de excepţie, în condiţiile legii.”

,,Art. 13

creditor. By law, however, pending the adoption of the above-mentioned legislation, the court can not replace the conventional interest clause with a clause including statutory interest, the jurisdiction of the court being limited to declaring the unfair clause invalid, whereby the parties are under an obligation to negotiate interest. Initiative to complete the Government Ordinance no. 13/2011 is welcome, so that with its incorporation in the active fund of legislation, the judicial practice in the field will be harmonized.

Bibliography. [1] Enache, Cristina-Dana, Abusive

Clauses in Contracts concluded between Professionals and Consumers, Ed. Hamangiu, Bucharest, 2012;

[2] Mihali-Viorescu, Lucian, Abusive Clauses in Credit Contracts, Hamangiu Publishing House, Bucharest, 2015;

[3] Pop, Liviu; Popa, Ionut - Florin; Vidu, Stelian Ioan, Elementary Civil Law Treaty. Obligations, vol. I, Ed. Universul Juridic, Bucharest, 2012.

[4] Diana Berlic, Admissibility of applications for judicial interest rate pecuniary interest on foreign currency loans (CHF / Euro), Progress Law Magazine, Public Prosecutor's Office, Prosecutor's Office attached to the High Court of Cassation and Justice, 2018

[5] The Constitutional Court of Romania, Dec. no. 245/2016, parag. 39 (published in the Official Gazette of Romania, Part I, No. 546 of 20 July 2016).

[6] The Constitutional Court of Romania, Dec. no. 464 of April 12, 2011 (published in the Official Gazette of Romania, Part I, No. 473 of 6 July 2011).

[7] The Constitutional Court of Romania, Dec. no. 245/2016, cit. supra, paragr. 40.

[8] See C.J.U.E., Judgment in Case C-26/13 (Á.K.).

http://revistaprolege.ro/admisibilitatea-cererilor-de-stabilire-pe-cale-judiciara-a-ratei-dobanzii-in-cazul-imprumuturilor-acordate-intr-o-moneda-straina-chf-euro/#_ftnref11



90

(1) Instanţa, în cazul în care constată existenţa clauzelor abuzive în contract, obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, precum şi să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activităţii profesionale.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), instanţa va aplica şi amenda contravenţională prevăzută la art. 16.

(3) Dacă instanţa constată că nu sunt clauze abuzive în contract, va anula procesul-verbal întocmit.

(4) Hotărârea este supusă numai apelului.”

,,Art. 14 Consumatorii prejudiciaţi prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătoreşti în conformitate cu prevederile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă.” [6] Dec. nr. 24 din 16 noiembrie 2015 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, paragr. 5 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 2 februarie 2016). [7] Curtea Constituţională a României, Dec. nr. 245/2016, paragr. 39 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016). [8] Curtea Constituţională a României, Dec. nr. 464 din 12 aprilie 2011 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011). [9] ,,Art. 435. Obligativitatea şi opozabilitatea hotărârii

(1) Hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora.

(2) Hotărârea este opozabilă oricărei terţe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condiţiile legii, dovada contrară.” [10] Curtea Constituţională a României, Dec. nr. 245/2016, cit. supra, paragr. 40. [11] A se vedea C.J.U.E., Hotărârea pronunţată în cauza C-26/13 (Á.K.).

C.J.U.E., C-26/13 (Kasler vs. O.T.P.); [9] Dec. civ. 620/2016, pronounced

by C. Ap. Cluj in file no. 20007/21 112014;

[10] Dec. civ. 273/2016, pronounced by C. Ap. Cluj in file no. 3356/21112015;

[11] Dec. civ. 405/2015, pronounced by Trib. Olt, S. Civil II, account. adm. and taxation in file no. 2311/311/2014;

[12] Dec. civ. 1858/2015, pronounced by Trib. Buzau, S. II Civil, Account. adm. and taxation in file no. 13569/200/2014;

[13] Dec. no. 234/2015, pronounced by C. Ap. Suceava, S. II Civil in file no. 9386/86/2013;

[14] Dec. no. 71/2016, pronounced by C. Ap. Suceava, S. II Civil in file no. 8039/86/2014;

[15] Dec. civ. 275/2016, pronounced by Trib. Salaj, S. civ. In the file no. 1872/84/2015;

[16] Dec. no. 905/2013, pronounced by Trib. Sibiu, the second civilian account. adm. and taxation in file no. 1752/306/2012;

[17] Dec. no. 207/2015 pronounced by Trib. Sibiu, the second civilian account. adm. and taxation in file no. 11678/306/2012.

[18] Dec. no. 162 / R / 2015, pronounced by Trib. Specialized Cluj in file no. 125/235/2013;

[19] Dec. no. 9 / A / 2016, pronounced by Trib. Specialized Cluj in file no. 12590/211/2014;

[20] Dec. no. 488 / R / 2016, pronounced by Trib. Specialized Cluj in file no. 3827/2111/2015;

[21] Dec. civ. 658/2016, pronounced by C. Ap. Cluj, S. II Civil in the file no. 621/1285/2015;

[22] Dec. no. 233/2016, pronounced by Trib. Gorj, S. Civil II in file no. 9330/318/2014;

[23] Dec. no. 234/2016,









91

[12] ,,Art. 1271. Impreviziunea (1) Părţile sunt ţinute să îşi execute

obligaţiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creşterii costurilor executării propriei obligaţii, fie datorită scăderii valorii contraprestaţiei.

(2) Cu toate acestea, dacă executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepţionale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligaţiei, instanţa poate să dispună:

a) adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor;

b) încetarea contractului, la momentul şi în condiţiile pe care le stabileşte.

(3) Dispoziţiile alin. (2) sunt aplicabile numai dacă:

a) schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului;

b) schimbarea împrejurărilor, precum şi întinderea acesteia nu au fost şi nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului;

c) debitorul nu şi-a asumat riscul schimbării împrejurărilor şi nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că şi-ar fi asumat acest risc;

d) debitorul a încercat, într-un termen rezonabil şi cu bună-credinţă, negocierea adaptării rezonabile şi echitabile a contractului.” [13] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 29 august 2011. [14] Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, S. a II-a civ., Dec. nr. 4821/2012, disponibilă pe site-ul www.scj.ro. [15] Proiectul a fost adoptat de către Senat, iar în prezent se află la Camera Deputaţilor, sub forma unui articol unic care dispune că: „După articolul 5 se introduc două articole noi, articolul 51 şi articolul 52 care vor avea următorul cuprins: Art. 51 – (1) În raporturile juridice dintre

pronounced by Trib. Gorj, S. Civil II in file no. 1329/318/2015;

[24] Dec. no. 277/2016, pronounced by Trib. Gorj, S. Civil II in file no. 8213/318/2014;

[25] Dec. no. 487/2016, pronounced by Trib. Dolj, S. Civil II in file no. 6692/215/2015;

[26] Dec. no. 573/2015, pronounced by C. Ap. Constanţa, S. II Civil, account. adm. and taxation in file no. 1456/88/2014;

[27] BNR course archive. Available on the Internet at: http://www.cursbnr.ro/;

[28] Avram, Marieta, Abusive Terms in Credit Contracts - an Incidental theme in national and European law. Available on the Internet at: http://www.juridice.ro/326335/clauzele-abuzive-in-contractele-decredit-o-tema-incandescenta-in-dreptul-national-si-cel-european.html;

[29] Piperea, Gheorghe, About abusive clauses in bank credit agreements. Available on the Internet at: http://www.piperea.ro/articol/despreclauzele-abuzive-din-contractele-de-credit-bancar/;

[30] Ratiu, Ioana, Some aspects regarding the abusive clauses in the bank credit agreements concluded in Romania. Available on the Internet at: http://studia.law.ubbcluj.ro/articol/660

[31] Directive 13/93 / EEC on unfair terms;

[32] Law no. 193/2000 regarding the abusive clauses in contracts concluded between professionals and consumers, republished in M. Of., Part I, no. 365 of 30 May 2012, modified by Law no. 161/2010;

[33] Law no. 287/2009 on civil code, published in M. Of. no. 511 of 24 July 2009, republished in M. Of. no. 505/2011 and amended by the following normative acts: Law no. 71/2011, Law no. 60/2012, Law no. 138/2014, O.U.G. no. 1/2016;






92

consumatori şi profesionişti, inclusiv comercianţi, dobânzile penalizatoare se pot capitaliza şi produce dobânzi doar în baza unei convenţii speciale şi numai pentru depăşirea scadenţei cu mai mult de un an. (2) Dobânda convenţională, atât cea remuneratorie, cât şi cea penalizatoare, plătibilă conform contractului de către consumator, nu poate depăşi cu mai mult de 50% pe an dobânda legală. (3) Dispoziţiile alineatelor de mai sus se aplică şi în cazul în care, conform contractului, consumatorul datorează penalităţi de întârziere, majorări sau alte costuri care desemnează daunele – interese moratorii. (4) Dispoziţiile art. 5 alin. 2-3 rămân aplicabile. Art. 52 – Pentru echilibrarea riscurilor contractuale, prezenta lege se aplică şi contractelor aflate în derulare la data intrării sale în vigoare.” [16] Dec. civ. 620/2016, pronuntata de C. Ap. Cluj in dosarul nr. 20007/21 112014; [17] Dec. civ. 273/2016, pronuntata de C. Ap. Cluj in dosarul nr. 3356/21112015; [18] Dec. civ. 405/2015, pronuntata de Trib. Olt, S. Civil II, account. adm. and in dosarul nr. 2311/311/2014; [19] Dec. civ. 1858/2015, pronuntata de Trib. Buzau, S. II Civil, Account. adm. and taxation in dosarul nr. 13569/200/2014; [20] Dec. no. 234/2015, pronuntata de C. Ap. Suceava, S. II Civil in dosarul nr. 9386/86/2013; [21] Dec. no. 71/2016, pronuntata de C. Ap. Suceava, S. II Civil in dosarul nr.. 8039/86/2014; [22] Dec. civ. 275/2016, pronuntata de Trib. Salaj, S. civ. in dosarul nr. 1872/84/2015; [23] Dec. no. 905/2013, pronuntata de Trib. Sibiu, the second civilian account. adm. and taxation in dosarul nr. 1752/306/2012; [24] Dec. no. 207/2015 pronuntata de Trib. Sibiu, the second civilian account. adm. and taxation in dosarul nr. 11678/306/2012. [25] Dec. no. 162 / R / 2015, pronuntata de Trib. Specialized Cluj in dosarul nr.

[34] 17/2014 / EU Directive on Mortgage Credit Contracts for Individuals



93

125/235/2013; [26] Dec. no. 9 / A / 2016, pronuntata de Trib. Specialized Cluj in dosarul nr.. 12590/211/2014; [27] Dec. no. 488 / R / 2016, pronuntata de Trib. Specialized Cluj in dosarul nr.. 3827/2111/2015; [28] Dec. civ. 658/2016, pronuntata de C. Ap. Cluj, S. II Civil in dosarul nr. 621/1285/2015; [29] Dec. no. 233/2016, pronuntata de Trib. Gorj, S. Civil II in dosarul nr. 9330/318/2014; [30] Dec. no. 234/2016, pronuntata de Trib. Gorj, S. Civil II in dosarul nr. 1329/318/2015; [31] Dec. no. 277/2016, pronuntata de Trib. Gorj, S. Civil II in dosarul nr. 8213/318/2014; [32] Dec. no. 487/2016, pronuntata de Trib. Dolj, S. Civil II in dosarul nr. 6692/215/2015; [33] Dec. no. 573/2015, pronuntata de C. Ap. Constanţa, S. II Civil, account. adm. and taxation in dosarul nr. 1456/88/2014; [34] Arhiva curs BNR. Disponibil pe internet la adresa: http://www.cursbnr.ro/; [35] Avram, Marieta, Clauzele abuzive în contractele de credit – o temă incandescentă în dreptul naţional şi cel european. Disponibil pe internet la adresa: http://www.juridice.ro/326335/clauzele-abuzive-in-contractele-decredit-o-tema-incandescenta-in-dreptul-national-si-cel-european.html; [36] Piperea, Gheorghe, Despre clauzele abuzive în contractele de credit bancar. Disponibil pe internet la adresa: http://www.piperea.ro/articol/despreclauzele-abuzive-din-contractele-de-credit-bancar/; [37] Raţiu, Ioana, Unele aspecte cu privire la clauzele abuzive în contractele de credit bancar încheiate în România. Disponibil pe internet la adresa: http://studia.law.ubbcluj.ro/articol/660 Directiva 13/93/CEE privind clauzele abuzive; [38] Legea nr. 193/2000 privind clauzele

http://www.cursbnr.ro/

http://www.juridice.ro/326335/clauzele-abuzive-in-contractele-decredit-o-tema-incandescenta-in-dreptul-national-si-cel-european.html




http://www.piperea.ro/articol/despreclauzele-abuzive-din-contractele-de-credit-bancar/

http://www.piperea.ro/articol/despreclauzele-abuzive-din-contractele-de-credit-bancar/

http://studia.law.ubbcluj.ro/articol/660



94

abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată în M. Of., Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, modificată prin Legea nr. 161/2010; [39] Legea nr. 287/2009 privind codul civil, publicată în M. Of. nr. 511 din 24 iulie 2009, republicată în M. Of. nr. 505/2011 şi modificată prin următoarele acte normative: Legea nr. 71/2011, Legea nr. 60/2012, Legea nr. 138/2014, O.U.G. nr. 1/2016; [40] Directiva 17/2014/UE privind contractele de credit ipotecar pentru persoanele fizice

clauzele abuzive in abusive clauses in the … · analele universităţii “constantin...

Documents