clasa a xii-a frecvenţă redusă · În urma analizei calitative şi cantitative a unei substanţe...

CUPRINS

NOŢIUNI INTRODUCTIVE 1

FORMULE BRUTE ŞI MOLECULARE 2

ALCANI 5

ALCHENE 6

ALCHINE 8

ARENE 10

ALCOOLI 13

ACIZI CARBOXILICI 15

GRĂSIMI 17

DETERGENŢI 18

ACTIVITATE DE TIP PROIECT 19

Suport de curs chimie clasa a X-a - ILCOŞ GHEORGHE - 2019

1

Noţiuni introductive în chimia organică

În 1828 Wöhler a realizat prima sinteză organică.

NH2

NH4NCO CO (uree)

(cianat de amoniu) NH2

Un număr foarte mare de substanţe organice sunt formate numai din carbon şi

hidrogen şi se numesc hidrocarburi. Pe lângă C şi H substanţele organice mai conţin

O,N,S,X ... numite elemente organogene. Deci:

Chimia organică este chimia hidrocarburilor şi a derivaţilor acestora.

În chimia organică legăturile sunt de natură covalentă, prin punere în comun de

electroni, 1,2,3,4. legăturile pot fi:

a) simple σ

(saturate) – C – H ; – C – X ; – C –O– ; –C – C –

b) duble σ, π

(nesaturate) C=C ; C=N ; C=O

c) triple π, σ, π

(nesaturate) –C C– ; –C N ;

Atomul de carbon este tetravalent (are 4 valenţe).

Lanţuri de atomi de carbon se numesc CATENE.

Catenele de carbon sunt clasificate în următoarea schemă.

Saturate

Liniare

Aciclice Nesaturate

Saturate

Ramificate

Nesaturate

Catene de carbon

Saturate

Simple

Ciclice Nesaturate

Saturate

Cu catenă laterală

Nesaturate


2

Funcţiile atomului de carbon.

Atomul de carbon poate fi:

primar – când realizează o singură valenţă cu un alt atom de carbon.

Ex: CH3 – CH3

secundar – când realizează două legături tot cu carbon. Ex:

CH3 – CH2 – CH3 ; CH2 = CH2.

terţiar – când realizează tri legături tot cu carbon.

Ex: H–C C–H ; CH2 CH – CH3.

cuaternar – când realizează toate valenţele doar cu carbon. Ex:

H–C C–CH3 ; CH2 = C = CH2 .

APLICAŢII

Scrieţi minim trei structuri care să conţină 2 atomi de carbon primari, 2 atomi de

carbon secundari şi 2 atomi de carbon terţiari.

REZOLVARE

CH3 – CH = CH – CH2 – CH2 – CH3; CH2 = CH – CH – CH2 – CH3

CH3

CH2 – CH – CH3 CH2 – CH – CH3

;

CH2 – CH – CH3 CH3 – CH – CH2

Toate structurile au aceeaşi formulă: C6H12.

Substanţele cu aceeaşi formulă dar cu structuri diferite se numesc IZOMERI.

Formule brute şi moleculare

În urma analizei calitative şi cantitative a unei substanţe organice rezultă formula

procentuală. Din ea prin mai multe etape se ajunge la formula brută şi moleculară.

Exemplu :

O substanţă organică conţine 40% carbon şi 6,66% hidrogen. Masa ei moleculară

este egală cu 90. Să se afle formula brută şi moleculară.

1. Se verifică dacă formula procentuală este 100%. Dacă nu

este, până la 100% numai oxigenul poate fi.

O% = 100 – (40+6,66) = 53,34%

2. Se împart procentele la masa fiecărui element.


3

C = 40/12 = 3,33

H = 6,66/1 = 6,66

O = 53,34/16 = 3,33

3. Se împart câturile la câtul cel mai mic.

C = 3,33/3,33 = 1

H = 6,66/3,33 = 2

O = 3,33/3,33 = 1

4. Cu noile câturi se scrie formula brută.

(CH2O)n

5. Se egalează masa moleculară cu suma maselor din formula

brută.

90 = (12+2+16) x n

n = 3

formula moleculară este : C3H6O3 Ea este reală dacă :

a) Suma tuturor covalenţelor este număr natural.

S = 3x4+6x1+3x2 = 24

b) Nesaturarea echivalentă (N.E.) să fie număr natural.

N.E. 2

e)d(b2)(2a pentru formula pe cazul

general: CaHbOcNdXe

În acest caz N.E = 1; Formula este REALĂ.

APLICAŢII

O hidrocarbură conţine 92,31% C şi restul hidrogen. Să se afle formula

brută.

1. H% = 100 – 92,31 = 7,69%.

2. C% = 92,31/12 = 7,69

H% =7,69/1 = 7,69

3. C = 7,69/7,69 = 1

H = 7,69/7,69 = 1

4. (CH)n.

Scrieţi două structuri (2 izomeri) care să conţină 4 atomi de carbon primari, 2

atomi de carbon terţiari şi unul cuaternar.

A

B


4

CH3

CH3 – CH = C – CH – CH3 ; CH3 – C – CH = CH – CH3

CH3 CH3 CH3

Scrieţi 3 izomeri care să conţină numai atomi de carbon secundari.

CH2 = CH2 ; CH2 – CH2 ; CH2

CH2 – CH2 CH2 – CH2

O substanţă organică conţine 11,11% hidrogen şi de opt ori

mai mult carbon în moleculă. Să se afle formula brută şi

moleculară dacă are 6 atomi de hidrogen în moleculă.

1. C% = 11,11x8 = 88,88%

C% +H% = 11,11+88,88 = 99,99%. Deci nu mai

are şi oxigen.

2. C = 88,88/12 = 7,40

H = 11,11/1 = 11,11

3. C = 7,40/7,40 = 1

H = 11,11/7,40 = 1,5

4. (CH1,5)n

5. n = 4; C4H6 – FORMULA ESTE REALĂ.

Este reală următoarea formulă?

C6H6O

Verificare:

a) S = 4x2+6x1+16x1 = 30

b) N.E =

2

0)0(62)6(2x4

Substanţa cu formula C6H6O – este reală.

C

D

E


5

HIDROCARBURI

Substanţe organice formate numai din carbon şi hidrogen se numesc

hidrocarburi.

Ecuaţia de ardere a oricărei hidrocarburi este:

CXHY + (4

4 YX )O2 XCO2 + (

2

Y)H2O

ALCANI. Sunt hidrocarburi saturate cu formula CnH2n+2

n = 1 CH4 metan

n = 2 C2H6 ; CH3 – CH3 etan

n = 3 C3H8 ; CH3 – CH2 – CH3 propan Denumire

n = 4 C4H10 ; CH3 – (CH2)2 – CH3 butan

n = 5 C5H12 ; CH3 – (CH2)3 – CH3 pentan

…………………………………………………………

n = 10 C10H22 ; CH3 – (CH2)8 – CH3 decan

Radicali – CH3 metil

– CH2 – CH3 etil se înlocuie sufixul ,,an”

– CH2 – CH2 – CH3 propil de la numele alcanului

CH3 – CH – CH3 izopropil cu sufixul ,,il”

Denumirea izoalcanilor (alcani ramificaţi)

1. se alege catena liniară cea mai lungă

2. se numerotează din partea unde ramificaţia este mai aproape de capăt

3. ramificaţiile se citesc ca radicali

4. poziţiile ramificaţiilor se citesc prin incici 2,3,4…

5. numărul ramificaţiilor identice se specifică prin prefixe di, tri, tetra, penta etc.

6. ramificaţiile se citesc în ordine alfabetică

7. suma indicilor să fie număr minim

se citeşte numele hidrocarburii cu catena aleasă pa punctul 1

Exemple: 1 2 3

a) CH3 – CH – CH – CH3 4 CH3 CH2 2,3 di metil pentan 5

CH3


6

CH3

b) CH3 – C – CH2 – CH – CH3 2,2,4 tri metil pentan

CH3 CH3 2,4,4 tri metil pentan

Proprietăţi chimice

I. Substituţia

CH4 + Cl2 CH3Cl + HCl

CH3Cl + Cl2 CH2Cl2 + HCl

.................................................................

II. Oxidarea

CH4 + 1/2O2 CH3OH (alcool metilic)

CH4 + O2 CH2O + H2O

(aldehidă formică)

III. Arderea

CH4 + 2O2 CO2 + H2O + Q (căldură)

CnH2n + )2

13n(

O2 nCO2 + (n+1)H2O

(alcan)

ALCHENE. Sunt hidrocarburi nesaturate (o legătură dublă) cu

formula CnH2n

n = 2 C2H4 etenă CH2 = CH2

n = 3 C3H6 propenă CH2 = CH – CH3

n = 4 C4H8 butenă 1 CH2 = CH – CH – CH3

butenă 2 CH3 – CH = CH – CH3

La denumirea lor se înlocuie sufixul ,,an” cu sufixul ,,enă”.

Pentru denumirea izoalchenelor sunt valabile regulile de denumire de la izoalcani cu

următoarele modificări:

1. se alege catena liniară cea mai lungă care conţine dubla legătură

2. se numerotează din partea de unde dubla legătură este mai aproape de capăt

CH3 – CH2 – CH – C – CH3

CH3 CH 3,4 di metil hexenă 2

CH3


7


I. Adiţia

CH2 = CH2 + H2 CH3 – CH3

CH2 = CH2 + HCl CH3 – CH2 – Cl

CH2 = CH2 + Cl2 CH2 – CH2

Cl Cl

CH2 = CH2 + H2O CH3 – CH2 – OH

La alchenele nesimetrice adiţia HX (HCl, HBr …) se face conform regulii lui

Markovnikov :

Regula lui Markovnikov atomul de halogen se adiţionează la carbonul cel mai

substituit (cel mai sărac în hidrogen) din dubla legătură.

Exemplu:

CH2 = CH – CH3 + HCl CH3 – CH – CH3

Cl

2 cloro propan

II. Polimerizarea

nCH2 = CH2 polimerizare

– ( CH2 – CH2)n–

polietenă

III. Oxidarea; arderea

C2H4 + 3O2 2CO2 + H2O

CH2 = CH – CH3 + [O] K2Cr2O7 CO2 + H2O + CH3 – COOH H2SO4

CH2 = CH2 + H2O CH2 – CH2

OH OH

(etan diol)


8

ALCHINE. Hidrocarburi nesaturate (au o legătură triplă) cu

formula CnH2n-2

n = 2 HC CH etină (acetilenă)

n = 3 HC C – CH3 propină Se înlocuie

n = 4 HC C – CH2 – CH3 butină 1 sufixul ,,an”

CH3 – C C – CH3 butină 2 cu sufixul ,,ină”


I. Adiţia

HC CH + H2 CH2 = CH2 etenă

CH3 – CH3 etan

HC CH + Cl2 CH = CH

Cl Cl

1,2 di cloro etenă

HC CH + HCl CH2 = CH

Cl

clorură de vinil

HC CH + HOH CH3 – C = O

H

aldehidă acetică

II. Dimerizarea acetilenei

HC CH + HC CH CH2 = CH – C CH

vinil acetilenă

III. Trimerizarea acetilenei

CH CH

CH CH CH CH

+ 600 – 8000C

CH CH CH CH

CH CH

Benzen


9

IV. Oxidarea; arderea.

C2H2 + 5/2 O2 2CO2 + H2O + Q

În suflătorul oxiacetilenic temperatura atinge 30000C fiind utilizată pentru

tăieri şi suduri.

Proprietăţi fizice – specifice hidrocarburilor alifatice.

*se găsesc în cele trei stări de agregare

gazoasă

lichidă în funcţie de masa moleculară

solidă

*punctele de fierbere şi de topire cresc cu lungimea catenei şi scad cu

ramificaţia acesteia.

*sunt insolubile în apă, dar solubile în solvanţi organici.

*au densităţi mai mici decât unitatea ; plutesc pe apă.

APLICAŢII

Prin arderea unui mol dintr-o hidrocarbură se formează 88g

CO2 şi 36g H2O. Să se afle hidrocarbura:

1 mol x . 44g y/2

. 18g

CXHY + (4

4 YX )O2 XCO2 + (

2

Y)H2O

1mol 88g 36g

x = 2 ; y = 4 formula este C2H4 - etena CH2 = CH2

Scrieţi toţi izomerii corespunzători formulei C5H12

CH3 – CH2 – CH2 – CH2 – CH3 pentan

CH3 – CH – CH2 – CH3

2 metil butan

CH3

CH3

CH3 – C – CH3 2,2 di metil propan

(neopentan)

CH3

A

B


10

Denumiţi compusul:

CH3 – CH = C – CH – CH – CH3

3,4,5 trimetil hexenă 2

CH3 CH3 CH3

Scrieţi reacţia de adiţie a HCl la propenă şi calculaţi volumul

de HCl necesar pentru a reacţiona cu 84g de propenă. (C.N.)

42g 22,4l

CH2 = CH – CH3 + HCl CH3 – CH – CH3

84g x

Cl

MC3H6 = 3 . 12 + 6= 42; x = 44,8 l

Completaţi cu hidrogen şi denumiţi următorul compus organic.

CH3

H3C – C – CH – CH 2,3 dimetil pentenă 1

CH2 CH3

ARENE. Sunt hidrocarburi care conţin în moleculă unul sau mai

multe nuclee benzenice şi au formulele generale: CnH2n-6;

CnH2n-12

;

C6H6 benzen

CH3

Toluen naftalină

(C7H8) (C10H8)

C

D

D


11

Izomeri specifici nucleului benzenic sunt :

*orto

*meta

*para

orto meta para

Proprietăţi fizice *benzenul şi toluenul sunt toxici şi inflamabili

*naftalina este solidă şi sublimează (trece prin încălzire în stare de

vapori)

*benzenul şi toluenul sunt solvenţi organici

*iarna pentru a nu se solidifica (60C) benzenul se transportă în

cisterne încălzite


I. Substituţia

+ Br2 - HBr

benzen bromură de fenil

+ HNO3 + H2O

benzen nitro benzen

A

AA

A

A

A

Br

NO2


12

II. Adiţia

+ 3Cl2 lumină

benzen

hexa clor ciclohexan

(insecticid)

+ 3H2

ciclohexan

III. Oxidarea.

Benzenul este stabil la oxidare. Naftalina se poate oxida

mai uşor decât benzenul.

+ 9/2O2

naftalină acid ftalic

APLICAŢII

Ce formule moleculare au următoarele hidrocarburi aromatice?

CH3 – CH – CH3

izopropil benzen antracen

Cl

Cl

Cl

Cl

Cl

COOH

COOH

A

Cl


13

COMPUŞI CU FUNCŢIUNI SIMPLE

A. ALCOOLI

Definiţie. Alcoolii sunt compuşi organici care au în moleculă una sau mai

multe grupe – OH legate de un atom de carbon care participă numai la legături

simple σ.

Formula generală: R – OH

Denumire : la numele hidrocarburii cu acelaşi număr de atomi de

carbon în moleculă se adaugă sufixul – ol.

Exemple:

a) CH3OH ; b) CH3 – CH2 – OH ; c) CH2 = CH – CH2 – OH

metanol etanol propenol

O altă denumire utilizează cuvântul alcool, numele radicalului şi sufixul ic.

a) alcool metilic ; b) alcool etilic ; c) alcool alilic

Când există mai multe grupe - OH în moleculă, se specifică numărul lor prin

prefixe: di, tri, tetra etc. adăugate înaintea sufixului ol.

HO – CH2 – CH2 – OH HO – CH2 – CH – CH2 – OH

1,2 etan diol OH

(glicol) 1,2,3 propan triol

(glicerină)

Au şi denumiri uzuale, scrise în paranteze.

Clasificare

I. După natura radicalului

a) alcooli cu radical saturat CH3 – CH2 – OH

b) alcooli cu radical nesaturat CH2 = CH – OH

c) alcooli cu radical aromatic CH2 – OH


14

II. După numărul grupelor – OH

a) monohidroxilici (monoalcooli) CH3 – OH

b) polihidroxilici (polialcooli) HO – CH2 – CH2 – OH

III. După natura atomului de carbon de care se leagă grupa – OH

a) Alcooli primari CH3 – CH2 – OH

b) Alcooli secundari CH3 – CH – CH3

OH

c) Alcooli terţiari CH3

CH3 – C – CH3

OH

Proprietăţi fizice

Alcooli inferiori sunt lichizi. Punctele de fierbere cresc cu masa

moleculară. Punctele sunt ridicate deoarece alcoolii au moleculele asociate prin legături

de hidrogen ca şi în cazul apei. Sunt solubili în apă cu care se amestecă în orice

proporţie.

Reprezentanţi: Metanolul ; Etanolul ; Glicerina.

Metanolul – este toxic pentru organism, atacă nervul optic producând

orbirea. Având putere calorică mare – 7000Kcal/Kg – va fi considerat carburantul

viitorului.

Etanolul – are o acţiune depresivă asupra organismului acţionând ca un anestezic. Este

utilizat la obţinerea băuturilor alcoolice. Consumat timp îndelungat produce

dependenţă. Este utilizat în sinteza medicamentelor ca solvent, în industria

parfumurilor. Testul de alcoolemie la şoferi se bazează pe reacţia de oxidare a

etanolului. K2Cr2O7

CH3 – CH2 – OH + [O] H2SO4 CH3 – CHO + H2O

aldehidă acetică (verde)

Glicerina – se utilizează la obţinerea dinamitei (trinitrat de glicerină). În

termometre, la obţinerea unor răşini. Este componenta de bază a grăsimilor.


15

APLICAŢII

Scrieţi doi alcooli terţiari.

Clasificaţi glicerina şi alcoolul alilic după cele trei criterii.

ACIZI CARBOXILICI

Def. Sunt compuşi organici care au în moleculă una sau mai multe grupe – COOH

(carboxil). Formula generală R – COOH.

Nomenclatură. Utilizam cuvântul acid urmat de numele hidrocarburii şi sufixul oic.

Numărul de grupe carboxil se specifică prin prefixe (di, tri ) adăugate înaintea sufixului

oic.

CH3 – COOH HOOC – COOH

acid etanoic acid etan dioic

(ACID ACETIC) (ACID OXALIC)

acid benzoic

Au şi denumiri uzuale (notate în paranteze).

Clasificare:

1. după natura radicalului:

• acizi saturaţi: CH3 – CH2 – COOH acid propionic

• acizi nesaturaţi: CH2=CH – COOH acid acrilic

• acizi aromatici: acid benzoic

2. după numărul de grupări – COOH

• acizi monocarboxilici: CH3 – CH2 – CH2 – COOH

acid butanoic

(ACID BUTIRIC)

• acizi policarboxilici: HOOC – CH2 – CH2 –COOH

acid butandioic

(ACID SUCCINIC)

A

B

COOH

COOH


16

Structura grupării carboxil:

– C = O conţine o grupare carbonil şi o grupare hidroxil ,,OH”

OH

legate la acelaşi radical

Nu se manifestă separat proprietăţile specifice fiecărei grupări în parte

Proprietăţi chimice:

a) reacţii comune cu acizii minerali

• ionizare în soluţie apoasă.

R – COOH + H2O R– COO- + H3O

+

• reacţia cu metalele.

R – COOH + Na R– COO-Na

+ + 1/2H2

• reacţia cu oxizii bazici

2R – COOH + CaO (R – COO-)2Ca

2+ + H2O

• reacţia cu hidroxizii

R – COOH + KOH R – COO-K

+ + H2O

b) reacţii specifice acizilor carboxilici

• esterificarea

R – COOH + R – OH R—COO – R + H2O

ester

Reprezentanţi:

1 .Acidul acetic

• obţinere — prin oxidarea alcoolului etilic

CH3 – CH2 – OH + 2[O] CH3 – COOH + H2O

• proprietăţi — lichid incolor solubil în apă cu miros

înţepător ; pf.+118°C

• utilizări conservant; în alimentaţie sub denumirea de

oţet (8°-12°); pentru obţinerea esterilor

2 .Acidul benzoic

• obţinere – din toluen

+ 3[O] + H2O

• proprietăţi – solid; poate sublima; puţin solubil în apă

• utilizări – împreună cu benzoatul de sodiu se utilizează la

conservarea alimentelor şi în farmacie.

CH3 COOH


17

APLICAŢII

A. Un acid monocarboxilic conţine 21%O. Să se afle acidul şi să

se denumească.

B. Completaţi reacţia:

CH3–COOH + Ca(OH)2 ? + ?

GRĂSIMI

Def. Sunt esteri micşti ai glicerinei cu acizi graşi numiţi gliceride Acizii graşi au

următoarele proprietăţi:

• Sunt monocarboxilici

• Au catenă mare

• Sunt liniari

• Au număr par de atomi de carbon

Principalii acizi constituenţi ai grăsimilor sunt:

* acidul palmitic CH3 – (CH2)14 –COOH

* acid stearic CH3 – (CH2)16 – COOH

* acid oleic CH3 – (CH2)7 – CH = CH – (CH2)7 – COOH Grăsimile naturale pe

lângă trigliceride mai conţin vitamine, colesterol, acizi graşi liberi...

CH2–O–CO–(CH2)14–CH3

CH–O–CO–(CH2)14–CH3


dipalmito stearină

Grăsimile pot fi:

• Animale

• Vegetale

Grăsimile animale sunt solide sau semisolide la temperatură obişnuită – seu, untură, unt,

şuncă.

Grăsimile vegetale sunt lichide şi se numesc uleiuri – conţin în mare parte trigliceride

cu acizi graşi nesaturaţi.

Ca denumiri mai sunt şi excepţii:

* untul de cocos

* uleiul de peşte

Proprietăţi fizice – nu au punct de topire fix

– sunt insolubile în apă cu care emulsionează

– sunt solubile în solvenţi organici nepolari (benzen).

Proprietăţi chimice:

Sicativarea – oxidare şi polimerizare – care conduce la o peliculă dură,

transparentă, rezistentă la umiditate (uleiul de in)


18

Hidrogenarea – margarina – conduce la obţinerea grăsimilor solide din uleiuri

vegetale

Hidroliza – practicată în mediul bazic – duce la obţinerea sărurilor acizilor graşi

numite săpunuri


CH–O–CO–(CH2)14–CH3 + 3NaOH 2CH3 – (CH2)14 – COONa

CH2–O–CO–(CH2)16–CH3 + CH3 – (CH2)16 – COONa

dipalmito stearină (palmiat) stearat de sodiu

Săpunurile sunt sărurile acizilor graşi şi sunt agenţi tensioactivi. Săpunurile de

sodiu sunt solide iar cele de potasiu sunt semilichide. Puterea de spălare a unui săpun

depinde de natura acidului gras şi de natura ionului metalic.

Molecula de săpun este formată dintr-o parte hidrofilă (carboxilat) solubilă în apă

şi o parte hidrofobă (hidrocarbonat) insolubilă în apă dar solubilă în grăsimi.

COO-Na

+

+Na

-OOC

COO-Na

+

+Na

-OOC

COO-Na

+

DETERGENȚI Detergenţii au structură asemănătoare cu cea a săpunurilor cu proprietăţi

tensioactive care se fabrică într-o mare varietate de tipuri.

Din punct de vedere al structurii detergenţii pot fi:

Ionici

• Anionici

• Cationici

Neionici

Anionici

CH3 – (CH2)n – CH2 – – SO3-Na

+

(n = 10-16)


19

CH3 – (CH2)n – CH2 – SO3-Na

+

(n = 6-10)

Pot fi utilizaţi în ape dure şi în soluţii acide. Biodegrabilitatea este lentă şi

poate avea consecinţe nefaste asupra mediului.

Cationici CH3

CH3 – (CH2)n – CH2 –N – CH3]+C1

-

CH3

(n = 10-16)

pot fi utilizaţi ca agenţi de înmuiere, dezinfectanţi

antimicrobieni sunt nebiodegradabli.

Neionici

R—O – (CH2 – CH2 – O)n –(CH2)2-OH

(n = 10-12)

Pot acţiona indiferent de pH – ul apei, nu spumează foarte mult, sunt biodegradabili

ca şi săpunurile.

APLICAŢII

A. Descrieţi modul de obţinere a unui săpun.

Mod de lucru

Etape

Cantităţi

B. Valoarea energetică la arderea unui gram de tristearină este de

34,265 kJ. Ştiind că un adult consumă zilnic 11500 kJ

calculaţi gramele de tristearină pe care le consumă zilnic.

ACTIVITATE DE TIP PROIECT

Întocmeşte un referat cu tema:

1. ,,Hidroliza proteinelor – sursă de energie pentru organism”.

Pentru documentare: www.cem.msu.edu/rusch/virtualtext/proteins.htm

2. ,,Bioenergetică – hidroliza ATP”.

Pentru documentare: www.wikipedia.org

www.amnosine-triphosphate.lib.bioinfo.pl

3. ,,Fiecare organism poate fi identificat după secvenţa ADN-ului

propriu şi alfabetul eredităţii are doar 4 litere: A, C, G, T”.

Pentru documentare: www.dnaftb.org

http://www.cem.msu.edu/rusch/virtualtext/proteins.htm

http://www.wikipedia.org/

http://www.amnosine-triphosphate.lib.bioinfo.pl/

http://www.dnaftb.org/

clasa a xii-a frecvenţă redusă · În urma analizei calitative şi cantitative a unei substanţe...

Documents